This is a digital copy of a book that was preserved for generations on library shelves before it was carefully scanned by Google as part of a project to make the world's books discoverable online. It has survived long enough for the copyright to expire and the book to enter the public domain. A public domain book is one that was never subject to copyright or whose legal copyright term has expired. Whether a book is in the public domain may vary country to country. Public domain books are our gateways to the past, representing a wealth of history, culture and knowledge that's often difficult to discover. Marks, notations and other marginalia present in the original volume will appear in this file - a reminder of this book's long journey from the publisher to a library and finally to you. Usage guidelines Google is proud to partner with libraries to digitize public domain materials and make them widely accessible. Public domain books belong to the public and we are merely their custodians. Nevertheless, this work is expensive, so in order to keep providing this resource, we have taken steps to prevent abuse by commercial parties, including placing technical restrictions on automated querying. We also ask that you: + Make non-commercial use of the file s We designed Google Book Search for use by individuals, and we request that you use these files for personal, non-commercial purposes. + Refrainfrom automated querying Do not send automated queries of any sort to Google's system: If you are conducting research on machine translation, optical character recognition or other areas where access to a large amount of text is helpful, please contact us. We encourage the use of public domain materials for these purposes and may be able to help. + Maintain attribution The Google "watermark" you see on each file is essential for informing people about this project and helping them find additional materials through Google Book Search. Please do not remove it. + Keep it legal Whatever your use, remember that you are responsible for ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just because we believe a book is in the public domain for users in the United States, that the work is also in the public domain for users in other countries. Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we can't offer guidance on whether any specific use of any specific book is allowed. Please do not assume that a book's appearance in Google Book Search means it can be used in any manner any where in the world. Copyright infringement liability can be quite severe. About Google Book Search Google's mission is to organize the world's information and to make it universally accessible and useful. Google Book Search helps readers discover the world's books while helping authors and publishers reach new audiences. You can search through the full text of this book on the web at http : //books . google . com/| Digitized by Google xtr> • Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle Ti>iNeamul Rof^\c Digiti zedby G00gle ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI şi A VIEŢII RELIGIOASE A ROMÂNILOR DE Uc'."* N. IORGA VOLUMUL l-iu VALENII-DE-MUNTK Tipografia « N k a m v i. R < > m â n k s r. > l!K)8. Digiti zedby GoOgk £x Digiti zedby G00gle -?/;• o ? -/■ PREFAŢA Sdw< mai mwZ(i ani de ztfe de atnd Ministerial de Ins- trueţie mi-a cerut o Istorie a Bisericii Române. Nu mai trebuie să stăruiu asupra nevoii ce eră de a se (hi clerului nostru şi acelor persoane care se interesează de Biserică, in care se cuvine a vedea una din formele cele mai vechi şi cele mai bogate ale vieţii noastre naţio- nale, o carte in care să se înfăţişeze, pe temeiu de acte autentice, întrebuinţate cu spirit critic, o istorie a dezvol- tării Bisericii româneşti, în serviciul căreia stau unii şi pentru buna stare şi rostul cinstit al căreia au datoria de a se ingrifi ceilalţi. Nimic nu poate fi mai folositor pentru ca preoţii noştri să înlăture anume ispite, pentru ca ei să cultive anumite îndeletniciri potrivite cu demni- tatea şi chemarea lor, nimic nu poate fi mai priincios pentru a-i face să înţeleagă marea misiune culturală, so- cială şi naţională care li se impune, legătura strânsă ce % trebuie să păstreze cu poporul, cultul de artă şi carte cu care sânt datori, mândria la care au drept îndată ce vor urmă bunele tradiţii, decât priveliştea unei vieţi organi- zate, aproape milenare, in cursul căreia Mitropolitii, Epis- copii, Egumenii şi aşa de adesea ori şi smeriţii călugări ori umilii preoţi de mir au dat poporului, ei singuri aproape, toată învăţătura, au înzestrat neamul cu o limbă literară, cu o literatură sfântă, cu o artă în legătură cu Digiti zedby G00gle IV ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI gustul şi cu nevoile lui, au sprijinit Statul fără să lase a fi înghiţiţi de dânsul, au călăuzit neamul pe drumurile pământului fără a-şi desface ochii dela cer şi au ridicat mai sus toate ramurile gospodăriei româneşti, — dând is- toriei noastre cărturari, caligrafi, sculptori în lemn, ar- gintari,, oameni de Stat, ostaşi, mucenici şi sfinţi. Dacă o parte din lucrările mele nu m'ar fi pregătit pentru sarcina de a scrie Istoria Bisericii româneşti, dacă ele nu mi-ar^ fi pus la îndemână un material adunat laolaltă, criticat şi adus în legătură cauzală, n'aş fi pri- mit sarcina ce rhi se făcuse onoarea de a mi-o încredinţa. Chiar aşâ însă, având, dela început, orientarea cuvenită şi elementele de informaţie cerute, am simţit două greutăţi, pe care nu le-am putut birui până astăzi, când lucrarea de mult făgăduită şi pusă la cale poate să apară. întâiu eră nevoie să văd un foarte mare număr de mă- năstiri şi biserici, Cele mai însemnate şi vestite aveau să-mi deâ lămuriri biografice şi note artistice de care nu poate fi lipsit acela care voieşte să sene, nu o cronică a diferitelor eparhii, confundate in aceiaşi seric monologică, ci o istorie a vieţii bisericeşti aşa cum ea se revarsă pe tărâmurile ce trebuie să fie in chip firesc atinse de dânsa. Dar aveau interes şi micile biserici ori schituri de sihastri, — pe de o parte pentru ştirile neaşteptate pe care le pot dă, insă mai ales pentru a se căpăta întipârirea rosturilw poporale întinse şi felurite ale Bisericii pe care aveam s'o urmăresc. • Aceste cercetări mi-au cerut mai mulţi ani de zile, şi am găsit încă, din fericire, timpul material să le între- prind, neavând atunci grelele şi multele ocupaţii care mă ţin pe loc astăzi. O a doua greutate stătea in caracterul însuşi al subiec- tului. Ce poate fi pentru istoricul ei, pentru istoricul ro- mân al ei, Biserica noastră*? forme bisericeşti deosebite au fost necesitate de fiinţa a două Principate pentru viaţa Digiti zedby G00gle PREFAŢA T politică a neamului nostru. Biserica metroj)olitană a Mol- dovei a avut alte condiţii adesea decăl Biserica metropo- litană a Ţerii-Bomâneşti, care alcătuia şi aceasta un or- ganism bine hotărât. In al doilea rând, Ţinuturile desfă- cute, prin nenorociri şi fatalităţi istorice, de cele două teri au avut din clipa sfâşierii alte alcătuiri, in legătură cu interesele şi datinele Statelor cuceritoare. In al treilea rând, Ardealul, Banatul, părţile ungureşti n f au avut a face decât in anume puncte şi trecător cu organizaţia politică a Bo- mânilor liberi, şi viaţa lor bisericească s'a găsit deci in alt cadru şi supt alte înrâuriri. Ln sfârşit împrejurările in legătură cu ocupaţia austriacă la începutul veacului al XVIII-lea au dat acelor provincii ale românismului, încă o formă bisericească, a Biseiicii unite, in legătură cu Borna şi îndreptată mai adesea duşmăneşte faţă de vechea Bi- serică ortodoxă a Bomânilor de peste mmiţi. Se pot cuprinde toate aceste dezvoltări in una singură f Din punctul de vedere strict bisericesc, cu greu. Când insă un mirean, care pune terneiu înainte de toate pe ros- turile fiinţei naţionale, ica asupră-şi, cu respectul cuvenit şi cu silinţa ce trebuie pentru a înţelege ideile călăuzitoare ale eroilor săi, scrierea Istoriei Bisericii româneşti, el poate găsi, deşt nu fără mari greutăţi, calea potrivită. Prin scrierea t Istoriei poporului românesc» publicată in limba germană, ca şi prin * Istoria Bomânilor pentru poporul românesc» aed că am putut dovedi că, peste hotarele fără trăinicie ale formelor politice, se poate scrie o istorie a tu- turor Bomânilor, inlânţuindu-se acele fenomene politice care au în adevăr însemnătate, prin izvorul comun al cul- turii, — cultură de tradiţii sufleteşti, de obiceiuri economice şi agrare, de drept românesc, de limbă, întrebuinţată pe rând in cântec şi poveste, in carte biscriceasă şi predică, in poezie, istorie şi cugetare liberă. Şi, când are cuieva numai viata bisericeasca înaintea oelnlor, unitatea, fără care nu se poate serie nicitnlata o Digiti zedby G00gle VI ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI carte adevărata — , legătura strânsă, înţelegerea deplină, lumina şi viaţa, organizaţia nu se pot află pe altă cale. Istoria bisericească a Românilor constă — şi există in această calitate — din necontenitul joc de înrâuriri culturale, de mişcări in domeniul ideilor, de schimburi de conştiinţă, de colaborare pe teren cultural — cu ţinta religioasă osebitoare, în tot cuprinsul neamului. E urmărirea pe bază naţională, în hotare naţionale, in condiţii sufleteşti naţionale a legă- turilor acelora dintre oameni, ca suflete vii răspunzătoare, dăruite cu nemurire, şi fiinţa dumnezeiască veşnică din care ele pornesc după invâ{ătura revelată cuprinsă in cărţile sfinte şi lămurită prin apostoli, prin Sfinţii Părinţi şi prin teologii celor d'intâiu timpuri. Astfel am înţeles menirea mea; această concepţie mi-a impus-o subiectul însuşi când s'a desfăcut înaintea mea, şi eu am căutat a-i dă expresie in această carte. Mulţi vor dori alte judecăţi, în anumite momente ale dezvoltării vieţii noastre bisericeşti. Fiindcă îndrăznesc a se deosebi în felul lor de credinţă şi închinare, teologii trebuie să stăruie mult asupra legitimităţii acestei deosebiri. Fiecare din punctul său de vedere poate aduce argumentele sale, şi credincioşii sânt obişnuiţi a le primi. Ele nu pot avea însă aceiaşi valoare pentru cel care a prins o viaţă şi o urmăreşte fără alt principiu decât al constatării răb- dătoare, aşa cum înaintea lui se desfăşură cursul ideilor şi al împrejurărilor. Faţă de adevărurile credinţei, adesea tâlcuite in feluri ce nu se asamănă, punctul său de ve- dere îl are şi neamul care dă Bisericii un caracter naţional. Un conflict se întâmpină adesea intre rigiditatea doctrinei şi relativitatea primirii ei de acel neam, fără de care pri- mire însăşi ideia Bisericii naţionale dispare. Istoricul vede acest conflict; el nu se dă de o parte sau de cealaltă,- intre altele şi pentru aceia că din acest conflict tocmai se desface o formă particulară a vieţii, pe care el trebuie s'o Digiti zedby G00gle ftlEtfAŢA VII zugrăvească, formă care ţinteşte nestrămutat la cer, dar işi are, şi trebuie sâ-şi aibă, rădăcinile in pământ. Şi, când ramurile se răsfiră sus, el nu va ţinea atâta soco- teală de această dezbinare, atunci când vede acelaşi trunchiu, aceleaşi mijloace de hrană din acelaşi pământ, şi când ştie că in aceiaşi clipă după aceleaşi legi şi ramurile cele mai depărtate vor avea aceleaşi flori şi vor dă aceleaşi roade. Laude nu aştept, şi n f am nevoie de ele. De un lucru aş dori să fiu cruţat, de acele procese cu privire la amă- nunte, care nu scad o carte, ci arată punctul de vedere scăzut al specialistului care se improvizează judecător. De orice adausuri şi observaţii competente voia ţinea seamă insă la o ediţie viitoare, — dacă se poate aşteptă aşa ceva in împrejurările actuale, încă aşâ de nenorocite. N. Iorga. 26 Octombre 4908. Digiti zedby G00gle J( in k n» tre Digiti zedby G00gle \ INTRODUCERE I. începuturile vieţii creştine la Dunăre. Românii se coboară din amestecul autohtonilor, adecă al băştinaşilor Iliri şi Traci, vechii locuitori ai peninsulei bal- canice, moştenitorii, sau, am putea zice, moştenii ei, cu elemente din Imperiul roman, cari, de seminţii deosebite, se deprinsesem a vorbi limba latină a poporului de jos. Tracii şi Ilirii au trăit şi au murit, afară de excepţii rare, in legea lor păgână. Această lege cuprindea închinarea puterilor naturii: cerul înainte de toate, cu lumina zilei, început al tuturor lucrurilor şi veşnic îndemn la viaţă, dar, în acelaşi timp, credinţa, nespus de puternică şi gata de orice jertfe, în viaţa veşnică a sufletului omenesc. Aceşti strămoşi mai bătrâni ai neamului nostru n'aveau, după cât ştim, nicio închipuire de Iad şi de Raiu, lăcaşuri de petrecere dure- roasă sau senină şi răsplătitoare a sulletelor desfăcute din trecătorul trup pământesc ; ei nu se aşteptau la o judecată a lui Dumnezeu asupra faptelor săvârşite în viaţă, o jude- cată de pe urmă care să despartă pentru vremi fără sfârşit pe vrednici de nevrednici şi pe cei buni de cei răi. Ki erau siguri însă că dincolo de nori şi de albastrul văzut al cerului este sălaş de veşnicie netulburată pentru ostaşul bun, pentru femeia gospodină, care a dat feciori voinici Digiti zedby G00gle ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI neamului, pentru toţi cei ce au murit fără să-şi fi înjosit mândria şi să-şi fi pătat cinstea. Cu deosebită râvnă doriau de această împărăţie a cerurilor ; cel ce se năştea era căinat în leagănul său pentru suferinţele care-1 aşteptau, iar înaintea mortului se cântau cântece de bucurie pentru izbă- virea lui din năcazuri şi intrarea lui în fericirea ce nu mai are margeni. Şi, când neamul voia să trimeată la cer un sol cu veste de durere şi cu chemare de ajutor, fiecare era vesel să fie ales de sorţi pentru a fi zvârlit prin aierul sfânt al zilei şi, căzând, să moară în vîrful suliţelor ce-1 aşteptau, jos. Coloniştii aduşi de Traian, întemeietorul Daciei romane, ca şi aceia cari, înainte de dânsul, se aşezaseră în provincii mai vechi ale Romei cuceritoare, Iliria şi Moesia, veteranii din legiunile care, acuma, nu mai aveau un caracter curat roman, din punctul de vedere al neamului, — erau păgâni în cea mai mare parte. Acest pâgânism n'aveâ a face insă, în de obşte, cu păgânismul rafinat, filosofic, al oamenilor învă- ţaţi din Imperiu, cari-şi hrăniau sufletul cu vechea filosofie elenică, tălmăcind în abstracţiile ei sublime vechile super- stiţii şi legende, vechile alegorii naive ale popoarelor de pe malurile fericite ale Mării Mediterane. Tot aşa de puţin sămănâ cu acel cult italic primitiv ce consista din închi- narea simplă a bunilor zei cari ocrotesc plugăria. Păgâ- nismul acestor locuitori mai noi ai terilor dunărene erâ alcătuit din două elemente : unul formal şi celalt real, adânc înrădăcinat în suflete, pe care le stăpâniâ cu desăvîrşire. Elementul formal erâ cerut de Stat şi datorit lui de fiecare bun cetăţean, de fiecare supus credincios şi recunoscător al împăratului ce dă pace şi ocrotire, de fiecare «patriot», am zice astăzi : oricine trebuia să aducă în tabără, în piaţa publică, în cuprinsul luminos al templelor, jertfă zeilor militari, zeilor sprijinitori ai împărăţiei, zeilor cari, înainte de a se urca în Olimpul plin de oaspeţi al oficialităţii, avuseră pe pământ fruntea încinsă cu laurul Gesarilor şi, în sfârşit, Digiti zedby G00gle ÎNCEPUTURILE VIEŢII CREŞTINE LA DUNĂRE 3 — adecă mai ales — , zeului care stătea în acea clipă pe Scaunul împărătesc. Atâta cerea Cârmuirea, şi orice ar fi -crezut cetăţeanul roman în sinceritatea şi intimitatea vieţii lui, orice ar fi săvârşit el între păreţii casei lui nu mai ţpriviâ pe dregătorii împărăteşti. Cu atâta însă, cu formulele, gesturile şi actele prevăzute de legile şi regulamentele din departamentul de Stat al Religiei, -nu se satură sufletul omenesc, care, în ceia ce priveşte cre- anţele religioase, cere lucruri minunate şi mai presus de în- chipuirea obişnuită, cere amestecul necontenit, nevăzut, şi mai .ales văzut, al zeilor in mişcarea si călăuzirea lumii, cere mi- nuni şi farmece, taină şi revelaţie. Astfel la aceşti Romani, de obârşii foarte deosebite, aveau o mare trecere, nu fabulele iveclii ale Laţiului, ori zimbitoarea mitologie armonioasă a flelladei, ci miturile sălbatece, sumbre, orgiastice, pline de zgomot, de desfrâu, de dureri mari şi de bucurii supra- omeneşti ale Asiei pătimaşe şi superstiţioase, de unde au venit pe rând toate beţiile şi toate enlusiasmele. De aceia pietrele de mormânt ce s'au găsit până astăzi între hotarele Daciei sau ale Moesiei pomenesc adesea, ca ocrotitor dincolo ■de mormânt, pe marele zeu Mithra, care se bucură de .sângele jertfelor revărsat în groapă, pe zeiţa Isis, a tainelor {Egiptului milenar, pe o sumă de zei mărunţi ai Asiei Mici şi ai Siriei. Pentru taina cuprinsă în ele, pentru jertfa lui Dumnezeu făcut om, prigonit, bătut cu vergi, înţepat cu suliţe, adăpat x>u oţet şi mort de moartea ruşinoasă a crucii tâlharilor, jpentru făgăduinţa unui cer de paşnică fericire se răspân- dise între aceiaşi colonişti si veterani, chiar din ceasul d'intăiu, .creştinismul, venit din aceleaşi părţi ale Asiei apropiate, t El mai vorbiâ sărăcimii, din care mai ales se alcătuiau jocuitorii cei noi ai provinciei, prin învăţătura dreaptă a .egalităţii oamenilor intre sine, ca fii ai aceluiaşi Dumnezeu- părinte, ca fraţi meniţi să ducă o frăţească viaţă de iubire T intre sine, prin sfaturile de iertare a greşelilor, pentru care 3$2i de adese ori omul e atât de puţin vinovat şi răspunzător, * * Digitizedby VjOOQIC ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI prin pilda vieţii comune, în aceiaşi casă, dacă se poate, la aceiaşi masă, cu aceiaşi vistierie, la care ajutase fiecare după mijloacele sale. Cu cât creştea numărul mărturisitorilor, al martirilor, cari nu se mulţămeau să creadă intr'un singur' Dumnezeu, in Treimea prin care se înfăţişează Fiul dum- nezeiesc, jertfit pentru păcatele oamenilor, ci simţiau o datorie, şi, încă mai mult, o bucurie deosebită, să proclame această credinţă, refuzând jertfa legală şi declarând, în auzul» tuturora, învăţătura cea oprită, gata să primească apoi loviturile şi moartea, prin care se încununa viaţa de pe pământ şi se deschidea triumfal cealaltă, — cu atâta se îmbulzea lumea romană la altarele mărunte, de piatră aspră, la chipurile simbolice ale mielului blând, purtând crucea' suferintii, la catacombe şi alte peşteri şi ascunzători ale' creştinismului prigonit pentru că, singur între toate legile r nega cultul oficial şi răniâ în inimă Statul însuşi. Traian sa văzut silit să orânduiască urmărirea creştinilor' din Asia Mică, nu pentru credinţa lor, ci pentru rebeliunea făţişă împotriva codului religios al Imperiului. Din Asia Mică f unde un om ca Pliniu-cel-Tânăr, fruntaş intre cărturari r era silit să lovească în creştini, veniseră destui colonişti in părţile Dunării. Ştim ce putere a căpătat religia lui Hristos- mântuitorul de oameni în Galia, de unde iarăşi veniră oaspeţi in număr mare. Dalmaţii, cari dădură lucrători pentru mi- nele de aur şi de argint ale Daciei, veniau dintr'o provincie cunoscută pentru vechimea trecutului ei creştin *. De alminterea, ((biserici» creştine, tovărăşii religioase secrete, cluburi revoluţionare religioase, întemeiate după modelul celor iudaice, foarte vechi, erau răspândite de-a lungul tuturor drumurilor de negoţ, şi orice negustor, orice călător' convertit la creştinism, avea ca o datorie sfântă să câştige, în cursul tuturor drumurilor sale, aderenţi noi la credinţa sa. Marea e priincioasă şi circulaţiei mărfurilor si străbaterii ideilor. Astfel, încă de curind, Dobrogea de astăzi, zisă pe* 1 Diehl, Kn Mediterdiirr, p. 32 şi următoarele. Digitized by LiOOQ IC Începuturile vieţii creştine la dunăre .atunci Scythia Minor, ţara cea mică a Sciţilor, avu creştini în porturile ei, destul de înfloritoare, dela Pontul Euxin, Marea Neagră a noastră. în veacul al IlI-lea poate, în al IV-lea de sigur, creştinii aceştia din Sciţia Mică îşi avură alcătuirile şi bisericile lor, pe urma cărora dăm, prin să- , pături, in timpurile noastre. Spre acest ţerm se îndrepta însă dela sine o bună parte din viaţa economică a Daciei şi a Moesiei, şi, în legăturile dese pe care le aveau negustorii •din porturi cu locuitorii oraşelor din interior, creştinismul trebuia să folosească, răspândindu-se şi mai mult 1 . Nici Dacii, nici ceilalţi Traci şi câţi Uiri mai erau ne- romanisaţi nu puteau să rămâie în afară din frăţia creştină .ce se înjgheba tot mai bine pe pământul lor. Legea cea nouă se potriviâ în multe privinţi cu legea lor cea veche, pe care stăpânii cei noi o răspinseseră la sate şi căutaseră s'o nimicească 3 . Aceiaşi sete de jertfă, acelaş despreţ pentru viaţă, scurt loc de ispăşire din care ai datoria să pleci cât ,mai curând, aceiaşi râvnă pentru lăcaşul ceresc al veşniciei sigure, aceiaşi credinţă într'un singur Dumnezeu de lumină, aceiaşi taină şi aceiaşi frăţie. Astfel semnul crucii îl făcură tot mai des degetele aspre ale ciobanilor şi vânătorilor, ale plugarilor şi pribegilor rătăcitori din neamurile surgu- nite prin sate şi cătune, care însă stăpâniseră odată penin- sula balcanică. în creştinism ca şi în limba latină vulgară, a obştii poporului, găsiră învingătorii şi învinşii, stăpânii noi şi cei vechi ai acestor locuri, acea unitate sufletească ce cores- pundea unităţii politice rezultate din cuprinderea in mar- genile aceleiaşi împărăţii, şi trebuia să-i corespundă pentru 1 Broşurile arhiepiscopului catolic Netzhammer cuprind folositoare observaţii cu privire la antichităţile creştine din Dobrogea. V. mai ales aceia despre Axiopolis şi Troesmis. a De aici : pâiţăn ţlela paga hus, locuitor în sate. Tot nşâ şi in alte limbi neolatine. Cuvântul a fost împrumutat dela Homarii de alte nea- muri ; d. ex. ungurescul poţjihiy. Digiti zedby G00gle ISTORIA BISERICII ROMÂNŞETI ca din cetăţenii şi supuşii aceluiaşi Stat să se formeze pe încetul unul şi acelaşi popor, care e al nostru. Legea creştină era şi prigonită şi sfioasă prin sineînsăşi r despreţuitoare de publicitate, negligentă în scris şi săpat inscripţii. De aceia, pe când păgânii iese la iveală cu ale lor, creştinii nu ni-au lăsat putinţa unei recolte şi pe acestălalt câmp. Să se mai adauge, pentru a lămuri această 1 lipsă, şi faptul că bogăţia celor d'intâiu li îngăduia chel^ tuieli de pomenire pe care sărăcimea obişnuită a creştinilor T nu numai că n'aveâ de ce să le facă, dar nici nu putea» să le poarte. în limbă însă au rămas dovezi despre vechimea creşti-- nismului romanesc, care, departe de a fi împrumutat dela' neamuri mai nouă în cultură decât noi, ca Bulgarii, a fost unul din mijloacele prin care sa întemeiat poporul nostru al Românilor. Astfel divinitatea unică, stăpânitoare şi făp-- tuitoare singură a lumilor, e însemnată, prin unirea a două cuvinte latine, Dumnezeu; Mîntuitorul, Chrislus, e Crest r de unde derivatul creştin — necredinciosul fiind $agăn, «pa- ganus»; pentru religia cea nouă se păstrează cuvântul vechiu f din vremea când Statul hotăriâ şi în cele sutleteşti, lege 1 . Sfinţii, ridicaţi mai presus de ceilalţi creştini ce au fost, prin viaţa lor de bunătate, de ajutorare a oamenilor, de mărturisire a credinţei cu fapte, au la noi nume care arată originea lor latină : Sânziene, Sânziana, Cosânzeana, Sântion (Sf. Ioan), Sântămăria, Sâmpietru, Sângiordz, Sânvăsiiu şi* Sânmedru (Sf. Dumitru), Sânnicoară (Sf. Nicolae), îndreiu, — din vechiu, de bună samă : Sântîndreiu ; Sântoader. Colinda* viul e şi el roman. Latin e şi înger, din angelus. Locul de adunare al credincioşilor, după biruinţa ultimă, in vechiul' sălaş al autorităţii profane, cucerite sau izgonite, se chiamă* beserecă, biserică — din «basilica», şi semnul credinţei celei' nouă sună ca în latineşte: etnice. Popa sau preotul (lat. 1 V. şi Sextil Puşcariu, în n-1 jubilar al ((Candelei» din Cernăuţi, Digiti zedby G00gle CELE D'lNTÂIU ORÂNDUIELI BISERICEŞTI popa, presbyter) fac slujbă. Serviciul divin, slujba dum- nezeiască nu era încă destul de bine aşezată in cele d'ia- » tâiu timpuri ca să se fi putut transmite din ele numiri la- tine ; serbătoarea e însă din comoara latină a limbii, care a dat nume şi pentru soroacele postului : câşlegi, cărnelegi, lăsat de sec, miezipăresimi şi pâresimi; este discuţie în privinţa originii cuvântului Crăciun, pe care unii mai noi caută a-1 deriva din greceşte chiar 1 , dar nu poate fi niciuna cu privire la originalul latin al cuvântului Paşti şi al cu- vântului Rusalii; serbătoarea din fiecare săptămână, Du- mineca, e «dominican. Botezul ca şi cuminecătura, două din numele tainelor creştine, sânt iarăşi venite din latineşte 2 . II. Cele d'intâiu orânduieli bisericeşti în părţile noastre. Până Ia Constantin-cel-Mare, care, printr'un şir de mă- suri, luate cu un deosebit simţ politic, ajunse a da Impe- riului o formă religioasă creştină, nu putea fi vorba la Dunăre, unde implantarea creştinismului era mai nouă, de aşezarea unei ierarhii a legii care lupta cu toată puterea hotărâtoare a oficialităţii. Creştinism fără episcopi canonici a fost cu putinţă aici şi peste o mie de ani dela aceste timpuri întunecoase, cu atât mai mult atuncea: religie prinsă dela o bucată de vreme în forme stricte şi sfinte, imutabile şi eterne, el a putut trăi, în anume locuri şi îm- prejurări, până foarte târziu şi fără ele. Darul hirotoniei, rpunerii mînilor» asupra preoţilor şi darul sfinţirii lăca- şurilor sfinte — sarcina cercetării lor are mai puţină in- 1 Densuşiami, Histoire de la latujue roumainc, I. pp. 251-2; Cont'. Ut., 1903, p. &40; Iorga, Geschichte des rumauischeu Volkes, I, p. 222. 2 V. G. Chiţu, in Columna lui Trăiau, 1882, pp. 425 şi urm., 007 yi urm. Digiti zedby G00gle ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI seninătate şi se lasă dese ori la o parte — le exercitau atunci preoţi mai bătrâni şi singurateci, călugări vestiţi pentru evlavia lor. în acest timp, de alminterea, episcopii — al căror nume e nou — cei vechi ziceau piscup şi, slavo- neşte, Vlădică, «stăpân» — , se alegeau, cum se ştie, de ce- tăţenii unui oraş, de poporanii unei biserici, şi ei puteau fi ridicaţi oricând din rândurile mirenilor, fără a fi sfinţiţi a 'mm măcar în forme canonice reale. Astfel de păstori sufleteşti au fost, neapărat, din cele mai depărtate timpuri, în oraşele vecine cu noi, care.s'au mai păstrat după retragerea dregătorilor şi a legiunilor din Dacia, adecă în oraşele dela Mare si în cele dela Dunăre, ceia ce înseamnă de pe malul drept al acestei ape. Ei nu par să fi existat însă la venirea în părţile noastre a Goţilor, cari erau încă, în clipa năvălirii, păgâni, de şi episcopul Teofil al «Goţilor» iea parte la sinodul ecumenic din 325. Goţii aveau însă în mijlocul lor un mare număr de robi . luaţi în cursul expediţiilor prădalnice pe care le făceau pe Mare în Asia Mică, provincie creştină clasică. Dintre aceştia s'a ridicat Ulfila, care a dat barbarilor creştinismul arian, eretic faţă de hotărârile sinoadelor chemate, patronate şi presidate de împăraţi. Pentru ai săi Ulfila, care a tradus Biblia în limba gotică şi a întemeiat astfel literatura ger- mană, e un om mare. Pentru noi şi alcătuirile noastre bisericeşti el are însă numai însemnătatea că a strămutat la arianism pe cea mai mare parte din creştinii, fără deose- bire de naţie, cari locuiau în părţile dunărene. Pe urma lui găsim în marea cetate a Durostorului, Drâstorul scrii- torilor noştri mai vechi şi Silistra de astăzi, un episcop arian, de origine latină însă, cum îl arată numele, pe Auxentius; el a scris şi viaţa lui Ulfila care, 1-a învăţat şi i-a dat şi darul episcopal 1 . Arianismul dunărean şi balcanic, sprijinit pe puterea Go- 1 V. Auxentii Dorostorensis epistula de (ide, vita et obitu Wulfilae, de Friedrich KaufTmaim (tesă; Strassburg, 1899). Digiti zedby G00gle CELE D'lNTÂIU ORÂNDUIEU BISERICEŞTI ţilor, a căror partidă păgână, represintată prin Atanaric judele, prigonitor de creştini — atunci se pomenesc pe pă- mântul nostru mucenici, ca Sava şi Nichita, cu nume latino-greceşti — , a durat cât şi această stăpânire. Cu Alarie, Goţii de Apus sau Visigoţii s au strămutat, fără a lăsa urme de niciun fel, în Italia : tot aşa au făcut apoi şi Ostrogoţii, supt regele Teodoric, care stătuse un timp, in tinereţa sa, la Novae, Siştovul din zilele noastre, patria mucenicului Lupus, unde, iarăşi, a fost, neapărat, şi un al doilea episcop arian, pe lângă cel din Durostor, şi unul şi altul liind pentru amândouă malurile Dunării. La anul 5(X) arianismul îşi încheiase stăpânirea în aceste Ţinuturi. Imperiul însă nu putea să stăpânească de fapt în asemenea depărtate părţi de margine, şi astfel erâ şi domn în ale lumii episcopul, mai mult sau mai puţin ortodox acuma, şi în stare să meargă la sinoadele din oraşele mari ale Răsăritului, unde se hotăriâ, după placul împăraţilor schim- bători, normele credinţii. Ce traiu duceau astfel de episcopi dela hotare ştim după Viaţa Sf. Severin, care a păstorit in Panonia, cu puţin timp innainte de căderea Romei supt Odoacru regele herul. El are grija oraşului, care e în adevăr al său, supt toate raporturile; eh iama poporul, îl judecă, 11 pedepseşte, îi dă sfaturi politice ; scrie către regele barbar vecin, îl spovedeşte, îl lecuieşte, îl face să respecte legea creştină, în care acesta nu crede : dar mai ales, pe lângă atâtea dovezi de înţelepciune, face minuni şi împarte preziceri, pentru toţi şi pentru toate. Prin el se mai ţine în astfel de locuri ameninţate ceva din gospodăria, din pacea, din limba, din cultura Romei, izgonită ca stăpânire de către barbari, cari, ei, nu ştiu să stăpânească, ci numai să stoarcă şi să apese in vechi forme naive si crude. Ca şi în Naissus, Margus şi Viminaeium din regiunea sârbească, în Sirmium şi Singidunum dela Sava si Drava, In Serdica, Sofia şi Odesso3-Varna din părţile bulgăreşti, episcopii hotăresc toate şi h\mra moesică, la Nicupolis Digiti izedby G00gle 10 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI pe Iantra, la Novae, la Durostor, unde se întâlneşte şi un nou mucenic, Emilian *. Ei rămân ortodoxi în acest veac al V-lea când împăraţii apleacă spre doctrina eretică nouă a lui Eutyches, monofisitismul. în păstrarea tradiţiei aşa cum o hotărâse mai de curând soborul din Chalkedon, aceşti episcopi sânt sprijiniţi de poporenii lor şi, ceia ce li folo- seşte mai mult, de soldaţii luaţi din mijlocul lor pentru apărarea de barbari, cari roiesc încă dincolo de Dunăre, a acestor cetăţi 2 . Gel d'intâiu împărat de Răsărit, care, cucerind o bună parte din malul stâng al Dunării, încearcă a cuprinde în forme strict ierarhice acest separatism bisericesc, e marele Iustinian, la jumătatea veacului al Vl-lea. încă înainte de a li înlăturat stăpânirea Ostrogoţilor în Italia, in 535 Iustinian iea arhiepiscopului de Salonic, vi- cariu statornic al Scaunului roman in părţile dunărene şi balcanice, care se ţineau încă de acesta, situaţia sa de su- prem cap bisericesc şi o dă unui nou prelat, a cărui re- şedinţă o statornici el la Tauresium, locul său de naştere, numit de el, ca restaurator, Prima Iustiniana. Această arhiepiscopie n'avu însă mai mult viitor decât însăşi stăpânirea cea nouă bizantină la Nordul Dunării.' Peste câtva timp, Patriarhia constantinopolitană, legată în dezvoltarea ei de Imperiul de Răsărit, smulgea Romei drep- turile ei asupra acestor provincii. Nu trebuie să se creadă însă că această lisurpare, po- trivită, de altfel, cu situaţia geografică si cu ţoale celelalte împrejurări, ar li avut efecte reale asupra vieţii bisericeşti din părţile noastre. Infiltraţia slavă a rămas şi ea fără re- sultate deocamdată. La noi ca şi in Panonia, barbarii cei noi putură cunoaşte şi primi, in mare parte, creştinismul, 1 Chron. Pascale, I, 549. 2 V. Marcellinus Gome* şi Victor Toiuionensis, la Mommson, Auctoves antitjtiissimi, pp. 98-9, 199. Gf. a inea (n-schichte des rum. Vulktis, Ir p. 102 (unde e de scos numele lui Vitalian). Digiti zedby G00gle CELE D'lNTÂIU ORÂNDUIELI BISERICEŞTI 11 pe care îl duseră cu ei in peninsula balcanică, unde găsiră un şi mai puternic substrat creştin. Astfel şi dincolo de hotarele stăpânirii de fapt a Bizanţului, aceiaşi religie, re- prezintată de episcopii dunăreni, uniâ pe locuitorii deose- bitelor teri. Aceşti episcopi păstrau, de alminterea, rostul lor de cârmuitori în oraşe, şi, in veacul al Vll-lea, când, supt împăratul Mauriciu, Romani din Constantinopol şi barbari dela Dunăre erau în veşnică luptă, episcopul de Novae avu aceiaşi situaţie ca odinioară Sf. Severin sau episcopii sârbi în vremea năvălirilor hunice' 1 . O schimbare a condiţiilor religioase în părţile locuite de Români se petrece numai atunci când Bulgarii uralo-altaici, veniţi, spre sfârşitul veacului al Vll-lea, prin Sciţia Mică in mijlocul Slavilor mesici, trec la creştinism, în formă latină întâiu, apoi in cea firească răsăriteană, supt Ţarul Boris, botezat acum Mihail, la sfârşitul veacului al IX-lea. Biserica ceâ nouă a Bulgariei creştine prin voinţa stăpâ- nitorului ei, n'aveâ o organizaţie deplină ; un episcop stătea pe lângă Ţar, care începea să aibă ambiţii mai înalte. Despre fiinţarea episcopiilor dunărene sau despre cei cari ar fi ocupat Scaunul lor de păstorie, n'avem nicio ştire. în ce priveşte pe Români, cari se pot privi acuma ca un popor cu totul format, ei păstrau şi mai departe legăturile lor bisericeşti cu malul drept al Dunării. Dela un timp, Biserica bulgărească şi-a avut cărturarii şi caligrafii ei, cari imitau, după putinţă, strălucita viaţă culturală a Bizanţului grecesc. în slova cea nouă, zisă cirilică, începu a se scrie prin aceste Ţinuturi care până atunci stătuseră în afară de hotarele civilizaţiei bisericeşti, ce erâ pe atunci şi civilizaţia de căpetenie. Totuşi, si în zilele mai luminate ale Tarului Simion, care căuta şi nădăjduia să ajungă împărat in Constantinopol, Biserica Bulgariei erâ însăşi prea slabă in ceia ce priveşte 1 Teofilact, ed. Bonn, pp. 273-5 şi Teoiari, pp. 423-5. Digiti zedby G00gle 12 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI viaţa culturală pentru ca să poată determina la noi înce- perea unui curent de cultură slavonă împrumutată. De bună seamă că atunci au pătruns la noi cuvintele slave sau alavo-greceşti care numesc părţile slujbei, cărţile întrebuin- ţate în ea, felurile rugăciuni şi cântări, în scurt, toate .amănuntele bisericeşti. Dar într'aceasta şi învăţarea pe de rost a Cremului, a Tatăl-Nostrului, a unor «molitfe» mai obişnuite în limba slavonă, aşa cum o vorbiau pe atunci Bulgarii slavizaţi, se încheie înrâurirea exercitată asupra noastră supt raportul bisericesc de vecinii de peste Dunăre. O stăpânire politică a lor asupra noastră, care ar fi crescut înrâurirea, n'a existat, cu toate că mulţi învăţaţi, străini şi f omâni, cred într'însa. Ţerile noastre erau atunci acoperite de mlaştini şi păduri, şi cele câteva sate ascunse în poiene «iu erau in stare să aţâţe pofta de cucerire a nimănui. Trebuie să spunem că raza culturii mai înalte se opriâcu totul la hotarele noastre. . Când împăratul Vasile, zis Bulgaroctonul, fiindcă a măce- lărit Bulgari cu miile, mântui, — supuind regiunile apusene, unde se adăpostiseră cei din urmă apărători ai neatârnării, — €U supunerea, cu distrugerea Taratului bulgăresc, el trimese ,(1019) un arhiepiscop grec, Ioan, în Bulgaria, în Capitala ultimilor Ţari de Apus, Ohrida, şi organiză din nou, cu prelaţi din Bizanţ, Biserica terii supuse. Avem actul lui de orânduială (1020), şi din el se vede limpede că părţile noastre erau în strânsă atârnare ierarhică de episcopii din Silistra şi Vidin, cari înlocuiseră pe cei din aceiaşi Silistră-Durostorum, din Novae şi din Viminacium 1 . Astfel, preoţii noştri făcură, în veacurile al Xl-lea şi al Xll-lea, drumul la aceste două centre bisericeşti bizantine pentru linia Dunării bulgăreşti, întocmai aşa precum ur- maşii lor făceau acelaşi drum în veacul al XVIII-lea, când mai ales Vidinul împărţiâ hirotonii ieftene după răspun- 1 Byz. Zeitschrift, II, pp. 42-6. itizedby Google Digitiz CELE D'lNTÂIU ORAXPUIELI BISERICEŞTI 13 derea unei taxe fixe şi învăţarea, mai mult sau mai puţin neîndestulătoare, a câtorva rugăciuni străine. nouă eră pentru Biserica noastră începe, in sfârşit, cu întemeierea celui de-al doilea Stat bulgăresc, al Asăneştilor. Nu e nicio dovadă că el ar li cuprins în sine şi părţi de dincoace de Dunăre ; luarea-aminte a împăraţilor era îndreptată, de alminterea, nu asupra smârcurilor şi pădurilor de sălcii de pe malul stâng al Dunării, ci asupra bogăţiilor şi strălu- cirii Bizanţului. Totuşi de episcopii bulgari dela Dunăre din aceasta nouă epocă, numiţi de Patriarchul din Târnova, care a fost recunoscut, o clipă, de Papa, au fost mai strâns legate judeţele romaneşti din apropierea râului şi, prin ele, Bomânii din Ţinuturile celelalte. Acum mai ales a pătruns la noi influenţa slavonă in Biserică, precum in« aceiaşi epocă s'a întins o influenţă bizantino-slavă asupra Statului. Ca punct prin care s'a făcut în cea mai mare parte în- râurirea trebuie să se însemne Taratul bulgăresc separatist care se întemeiază în părţile Vidinului la sfârşitul veacului al XIH-lea, după ce se încheie şirul marilor împăraţi şi începe, odată cu decadenţa, şi sfărâmarea împărăţiei. Pe acolo, in regiunea din stânga Oltului, unde până pe la 1300 a fost un Voevodat deosebit, a pătruns curentul de cultură religioasă bulgăresc, care se desfăcuse el însuşi din largul fluviu, cu depărtate izvoare, al culturii ortodoxe bizantine. în curând iusă năvălirea turcească erâ să schimbe multe, ji, între altele, ea a sfărâmat vatra acelei culturi din Târ- nova, unde un patriarh Eftimie întemeiase o şcoală vestită §i a risipit în toate părţile ilaeările, din care sa aprins apoi foc şi pe vatra noastră. Iar, in acelaşi timp, episcopiile bulgăreşti rămaseră aşa de îngustate in rosturi şi venituri după ce subaşii turci se aşezară în reşedinţele boierilor bulgari, guvernatori de provincii, încât ei fură bucuroşi să se strămute la noi, cu situaţia lor ierarhică, cultura şi talentele lor. Digiti zedby G00gle 14 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Astfel se ajunse, cu treizeci de ani înnainte de ultima luare a Târnovei de către Turci, la intemeiarea celei d'in- tâiu episcopii canonice a Romanilor, cari până atunci, în Domnia cea nouă «a toată Ţara-Romănească», formată puţin după anul 1300, ca şi în părţile supuse încă Ungurilor şi Tătarilor (Ardealul, părţile ungureşti şi viitoarea Mol- dovă), avuseră numai Vlădici-egumeni, stand prin lo- curi ferite, în schituri de lemn, unde-i căuta evlavia oame- nilor ca şi nevoia clericilor de a căpăta, din manile lor, necanonice, de sigur, dar singurele întinse spre binecu- vântare, hirotonia. De astfel de episcopi e vorba când la 4234 Papa se plânge că in episcopia sa românească, a Cumanilor, — cum vom vedea în părţile Buzăului, Putnei şi Bacăului — , 2. Digiti zedby G00gle Întemeierea mitropoliei ţerii-româneşti 21 ■ — - ■ • . — — Împotriva păgânilor, îndemnul de a sprijini legea latină, sin- gura mântuitoare de suflet 1 . Şi Bulgaria era cuprinsă in programul de acţiune oonvertitoare al catolicismului 2 . La 1345 Alexandru- Vodă, împreună cu mai mulţi Voevozi ale xăror reşedinţe nu se pot hotărî cu siguranţă, erau priviţi ca întorşi dela schisma pierzătoare şi câştigaţi pentru con- fesia romană, cel puţin după mărturisirea unor călugări franciscani cari fuseseră pe la ei şi li luaseră declaraţii ce se lămuresc foarte, bine prin nevoile politice ale Ţerii-Ro- mâneşti în acel moment 3 . în sensul catolic, Alexandru avea, de altfel, o indemnătoare statornică in a doua Doamnă a Jui, Clara, care urmase unei ortodoxe, probabil unei Bos- niace, care a dat fiului ei numele sârbesc de Vlaicu 4 . Acuma ii»să, prin 4359, Alexandru nu mai făcea politică ungurească. în Bizanţ ajunsese din nou la putere împăratul Ioan al V-lea,' după ce mântuise îndelungata lui luptă îm- potriva usurpatorului Ioan al Vl-lea Cantacuzino (1354). în lupta cu Palamas, ortodoxia se lămurise ; varlaamismul, spri- jinit de Biserica Romei, care admitea multe pentru triumful dogmei şi al ierarhiei 1 , căzuse zdrobit; nevoia unor veşnice negocieri cu Papa, căşunată de greutăţile politice, se isprăvise odată cu înlăturarea definitivă a lui Cantacuzino ; în Ni- chifor Gregoras, bizantinismul religios găsise un teoretician fi un polemist. Un spirit nou părea că pătrunde în vechea clădire ameninţată a Patriarhiei. Târnova nu avea încă pe tfltimul şi marele ei cărturar; Ohrida, necontenit despoiată, păstra autoritate numai in părţile macedonene, sfâşiate între mai mulţi dinaşti sârbi, de tot slabi; Biserica sârbească din Ipec, a noilor Ţari şi regi, ridicată abia la demnitatea pa- triarhală, pierduse aproape totul prin moartea, la 1355, a Întemeietorului ei, «împăratul» Ştefan Duşan, «al Roma- 1 Hurmozaki, I, pp. 600-1, no. 476; p. 609, no. 483; Zimmermann- Werner, I, pp. 408-9, no. 452 ; p. 410, no. 454. * Hurmuzaki, I, pp. 647-8, no. 516. 8 Ibid., pp. 697-8, no. 551. * ML, I 2, pp . 158-9, n-le 172-3 ; cf. pp. 268-9, no. 207. Digiti zedby G00gle 22 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI nilor şi Grecilor». Legătura cu Bizanţul era astfel impusa lui Alexandru, când el căută să dea o organizaţie ortodoxă Bisericii sale, precum, de alminterea, această legătură se- impuse, in aceiaşi vreme — deşi numai peste câţiva ani — Despotului sârb Uglieşa, pentru că stătea In luptă cu Craiul Vucaşin, urmaşul lui Duşan, şi noului Ţar vidinean, după moartea lui Alexandru, Straşimir, pentru că era induşmănit cu cellalt fiu al lui Alexandru, Sişman, care stăpâniâ Ui Sofia \ Astfel episcopul Iachint de Vicina, care stătea acum la Argeş, fu cerut de Alexandru şi de boierii săi dela pa~ triarhul de Constantinopol ca Mitropolit al Ţerii-RomâneştL El trebuia să rămâie adecă în ţară, să îndeplinească aici funcţiile obişnuite ale unui ierarh, creând preoţi în adevăr canonici şi sfinţind biserici in care să se poată face slujba potrivit cu dreptul bisericesc. Dar, ca unul ce fusese or- dinat, el nu era să i\e pus din nou în Scaun. Nici titlul său din Vicina nu avea de ce să-i piardă: în Ţara-Româ- nească el erâ să fie doar numai un exarli, un delegat al Patriarhului, pentru a exercita drepturile episcopale, un exarh al plaiurilor, care alcătuiau pe atunci stăpânirea de fapt a Voevodului, a «marelui Voevod şi Domn», spun» scrisorile patriarhale, al Ţerii-Româneşti, al nUngrovlahieb — ca să nu se confunde cu Vlaliia balcanică, supusă altor păstori sufleteşti. Iachint era numit, de hatârul Domnului, care, spun aceleaşi scrisori, îl ceruse, . 0 şi una.; cf. pp. 577-8. Digitized by VjOOQIC CELE P'INTÂIU BISERICI ROMÂNEŞTI 23 după stăruinţa unui nou Domn ortodox, şi drepturi metro- politane pe o întindere de pământ, mare, de sigur, dar încă rău definită. O mai pronunţată inoire şi o mai deplină orinduială aveau 3ă se facă numai la moartea lui Iachint, cînd Patriarchia făgăduia să sfinţească un arhipăstor anume pentru ţara lui Alexandru, dacă numai acesta şi cei cari-i pot ti moştenitori vor da jurământ scris că nu se vor în- drepta spre alt Scaun patriarhal din Balcani şi dacă se vor feri de rătăcirile latine de până atunci *. Astfel, prin hotă- rârile Patriarchiei din Maiu 4359 dorinţa lui Alexandru- Vodă de a face din ţara sa un teritoriu ortodox statornicit era îndeplinită, măcar intru cît îngăduiau canoanele şi îm- prejurările date ale acelui moment. CAP. III. Cele d'intâiu biserici româneşti. Cele d'intâiu biserici ale Românilor, din Ţara-Românească r din Moldova şi din părţile de peste munţi, au fost clădite uşor, din lemn. Cu biserici de acestea de lemn s'a făcut toată slujba dumnezeiască in satele şi în cele câteva, foarte puţine, târguri ale noastre, până în veacul al XlV-lea. Cum erau făcute aceste biserici, se poate înţelege după cele care s'au făcut, tot din lemn, în vremuri mai nouă. Aşa, până dăunăzi, biserica românească din Bistriţa în Ardeal erâ de lemn, şi ea n'a fost dărâmată când s'a căpătat, din piatră trainică, frumosul lăcaş de astăzi, ci s'a strămutat Intr un sat din apropiere, unde poate să mai trăiască multă vreme sau să treacă in alt sat mai sărac, care nu poate clădi. La Şcheia, în Ţinutul' Vasluiului, se vede şi astăzi pe o innâlţime o bisericuţă de lemn în care se slujeşte încă ; l Acta Patr., II, pp. 383-8. itizedby Google Digitiz 24 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI e făcută trainic din lemn bun de stejar vechiu. Odată a. fost pană la acest sat codrul cel mare al Căpoteştilor, şi Vasile Lupu, Domnul Moldovei, gonit de Cazaci şi de Tă- tari, cari străbăteau ţara în toate părţile, s'a ascuns în acest desiş de copaci, in anul 4650 \ şi a stat acolo mai multă vreme, pe când Doamna lui se închisese in Cetatea Neam- ţului. Domnul însă nu putea să petreacă atâtea zile fără slujbă dumnezeiască, şi de aceia s'a încheiat în pripă o biserică de lemn, care a rămas pe urmă pentru săteni, dar pomelnicul începe cu numele lui Vasile- Vodă. Meşterul s'a îndreptat în toate după clădirile de piatră şi a pus astfel brâie de lemn cioplit, ca şi colacele dela celelalte biserici, iar, la fereşti, in locul pietrei lustruite, a aşezat un cadru de stejar bine netezit. O lucrare ca aceasta, dacă s'ar drege ici şi colo, ar putea să mai ţie o sută de ani. O biserică de lemn destul de veche a fost aceia care s'a şi chemat «dintr'un lemn», in judeţul Vâlcea, dar astăzi nu mai putem şti cum a fost alcătuită 2 . Chiar Domnii cei d'intâiu, neavând lucrători de piatră sau material de cără- midă la îndămână, au pus să se lucreze din lemn biserici în care erau să asculte slujba şi să se odihnească după moarte. Aşâ ni se spune de cronicarii Costineşti din veacul al XVIl-lea şi al XVIII-lea despre o bisericuţă de lemn a lui Drăcos- Vodă, care ar fi astfel cel mai vechiu lăcaş domnesc din Moldova: dînţeles-am şi noi din oameni bă- trâni, lăcuitori de aici din ţeară, cum se trage cuvântul din om în om că o biserică de lemn, la Olovăţ, să fie făcută de Dragoş-Vodă, şi acolo zic să fie îngropat Dragoş-Vodă. Şi acea biserică de lemn au mutat-o Ştefan- Vodă, de o au clădit la mănăstirea Putna, unde stă până acum ; iară pe locul bisericii de lemn, la Olovăţ, Ştefan- Vodă au zidit biserică de piatră» 3 . 1 V. Studii si documente privitoare la istoria Românilor, IV, p. ccxxxiv ; cf. Miron Costin, în Letopiseţe, I, p. 320. 2 V. Inscripţii din bisericile Bomâniei, I, p. 181. 8 Lctopisiţc, f, p. 133, nota 1. Digiti zedby G00gle CELE D'lKTÂIU BISERICI ROMÂNEŞTI 25 Abia prin veacul al XlV-lea în Ţara-Romănească, iar in Moldova prin al XV-lea, au început a ăe clădi biserici de zid, şi anume de către Domni. Nici boierii chiar n'aveau mijloa- cele şi priceperea ce trebuiau ca să înalţe astfel de clădiri. Toc- mai prin veacul al XVI-lea au prins şi aceştia a zidi, dar nu biserici de mir pentru ţerani, ci gropniţe pentru dânşii, şi mănăstiri. Satele au trăit cu biserici de lemn până prin veacul al XVII-lea. Numai în cei din urmă trei sute de ani s'a părăsit obiceiul de a întrebuinţa lemn pentru biserici. Boierii, mai ales în Moldo va-de-sus, şi chiar sătenii au început atunci a dura acele biserici mai trainice, care puteau să ţie până la trei sute de ani chiar, şi dintre care cele mai multe s'au păstrat — prefăcute ori neprefăcute — până în zilele noastre. Teutonii, cari se luptau pentru cruce, având ca ocroti- toare pe Fecioara Măria, înălţau pretutindeni unde ajungeau să stăpânească, biserici ale Maicii Domnului. O astfel de biserică, zidită din piatră, se făcuse deci, cum am văzut, fii la Câmpulung. Acesta a fost cel d'intâiu lăcaş de zid în toată Românimea. în mănăstirea aceasta de piatră a Maicii Domnului locuiau călugări dominicani sau predicatori, cari păstrau moaştele Sfântului Andrei Apostolul 1 . La 1655-6, nu se mai ştia insă decât de locul Cloşteruhu, povestindu-se că el fusese dăruit Apusenilor de către «Doamna lui Negru-Vodă^, soţia deci a Domnului aceluia din poveşti, pe care credinţa poporului îl punea la începutul vieţii neatârnate a Ţerii-Româneşti 2 ; călugării franciscani se judecară vreo cincizeci de ani cu orăşenii din Câmpulung, cari nu voiau să li-1 dea în stăpânire 3 . Sulzer, autor din veacul al XVIII-lea, care a stat mult timp in ţară, pe care o cunoştea bine, a văzut numai, din această zidire, pe care el 1 Hurmuzaki, I 2 , p. 276, n. ccxvi ; Acte si fragmente, III, p. 2: «do ift Sancti Andrewes Fus lyphafftig* (in 1385) : pp. 81-2. * Studii şi documente, I— II, p. 278, n-1 x. • Jbid., p. 283, nr. xxn. Digiti zedby G00gle 2t) ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI o credea că a fost «o mănăstire de maice», «un loc mare pe care acum creşte iarba şi în care se mai văd temeliiler vechilor ziduri ale mănăstirii şi bisericii, pe lângă o cruce- de piatră căzută, cu o inscripţie latină, dar nu in litere go- tice», şi un trunchiu uscat, vestit odinioară ca făcător de* minuni. Pe vremea lui, singura piatră de mormânt din Cloaşter, a judeţului Laurenţiu de Câmpulung, căpetenia oraşului, se ailâ, cum se atlă şi astăzi, înaintea altarului Sf/lacob 1 . Cum a fost cloaşteml, nu putem şti decât prin compa- raţie cu clădiri de prin aceiaşi vreme care se allă până astăzi in Ardeal. Si in Braşov au stat cavalerii teutoni, si dela dânşii trebuie să-şi tragă începutul marea biserică de acolo, trecută pe urmă la slujba luterană : Biserica Neagră, precum îi zic Românii braşoveni. E o înaltă clădire, foarte încă- pătoare, cu păreţii supţiri răzimaţi pe contraforturi ; fereştile sânt destul de simple; turnul nu sa putut isprăvi; mate- rialul ce s'a întrebuinţat, e piatră de Carpaţi, poroasă, uşoară de înegrit, deci şi puţin trainică. în proporţii mult mai mici, asâ trebuie să fi fo3t biserica Teutonilor în oraşul Cam- pulungului. La începutul veacului al NIV-lea, cei d'intaiu stăpânitori români au făcut apoi biserici de zid în cele două oraşe din vechea lor moştenire de pe plaiurile Ţinutului de dincoace de Olt: Argeşul şi Câmpulungul. Cetatea Argeşului era de sigur pe cea mai mare din înălţimile ce se întâmpină în aceste părţi, de-asupra râului cu acelaşi nume. Dar locuinţă domnească nu se putea fără biserică, şi astfel se clădi biserica Sf. Nicolae, numită, cu numele pe care-1 dă poporul acestui sfânt, Sân-Xicoară. Ea trebuie să li avut alt hram din vechime, când erâ de lemn. Acel care o făcu de piatră, e Xicolae Alexandru-Vodă. 1 Sul/.er, (icschU'hte făcu din nou, dar altfel. După aceasta, Nicolae Mavrocordat află cA această biserică, «făcută de Doamna Mircii-Vodă» (sic), s'a stricat, şi puse de se «inoi şi biserica», zugrăvind-o după vechea zugrăveală şi Înzestrând-o cu odăjdii nouă (Radu Popescu, in Magazinul istoric, IV, p. 127). In sfârşit ea a fost iarăşi dreasă, după ce mai căzuse odată, prin anii 1820-30. Din vechile ziduri a rămas numai turnul, acum cu iotul osebit de biserică, şi o parte din puternicul zid de către drum ; . 532 şi urni. Pentru tonte, cf. N. Dobrescu întemeie- rea Mitropoliilor, Bucureşti, 1906. 2 Acta Patr. ţ I, pp. 578-80. Digiti zedby G00gle 36 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Patriarhul avea cunoştinţă de înfrângerea catolicismului în ţara de curând înfiinţată a Moldovei şi că se gândiâ să câştige înapoi această provincie pierdută pentru ortodoxie,- îndată ce ar ajunge în Scaunul Domniei moldoveneşti un stăpânitor asemenea cu Alexandru Munteanul. Laţcu muri înainte de a se putea hotărî la o schimbare a politicii sale religioase. Boierii săi chemară pentru a-i urma pe cneazul rus Iurg Coriatovici, dintre aceia pentru cari tocmai Patriarchul organisase şi întărise Biserica or- todoxă în Statele regelui Poloniei. Domnia lui reprezintă r fără îndoială, cum am spus şi altă dată, şi o «reacţiune or- todoxă»; legături de-ale lui cu Roma nu se constată şi nu se pot închipui ; seria episcopilor de Siretiu se poate ur- mări numai cu greu, şi niciunul na lăsat vre-o urmă de păstorie efectivă. A stăpânit însă prea puţin pentru ca aşezăminte nouă să poată însemna cei câţiva ani pe cari-i i-a îngăduit la noi soarta. Ceia ce spune legenda, păstrată in cronica lui Ureche, că Iurg a făcut Mitropolit al Mol- dovei pe Teoctist, legând această Mitropolie nouă de Scaunul patriarhal din Ohrida, — care nu însemna atunci absolut ni- mic — , cade in rândul acelor greşeli tradiţionale care nu se mai discută şi nar li trebuit, poate, să fie discutate niciodată. Că, totuşi, el ar li făcut, cu voie dela Constantinopol, o ase- menea Mitropolie, — nu se poate admite. Avem doar actele patriarhale până la începutul veacului al XV-lea, şi în ele nu se cuprinde nicio piesa privitoare la această creare a unei nouă diecese metropolitane. Nimic in corespondenţele ulterioare, — care privesc pe «episcopii» moldoveni şi pe niciun Mitropolit al terii, — nu poate li tăl- măcit ca o aluzie la vre-un mai vecliiuoblâduitor sulletesc al Moldovei. Patriarhul, care dăduse un Mitropolit provin- ciilor ruseşti ale Poloniei şi altul flhievului, mai târziu (Ihie- vului şi Lituaniei 1 , ar ii făcut pentru Moldoveni doar un V. Dobrescu, pp. 70-80. Digiti zedby G00gle A DOUA EPISCOPIE A ŢERII-ROMÂNEŞTI 37 .episcop, sufragan al acestora, căci a numi un Mitropolit în- j3emnâ şi a recunoaşte neatârnarea politică a unei teri, ceia ce pentru Moldova lui Iurg era, se va recunoaşte, o chestie .destul de gingaşă, mai ales cu privire la regele Casimir, precum şi mai târziu la urmaşul lui, lagello Litvanul, făcut în acelaşi timp creştin şi rege al Poloniei. Dacă ar fi fost măcar un episcop moldovenesc, n'ar fi jurat urmaşul lui Iurg, Petru al Muşatei, credinţă regelui polon, fie şi în Lemberg, în manile unui arhiereu străin, Vlădica de Chiev si Lituania *. Şi, in sfârşit, la limanul Nistrului, în Cetatea- .Albă, curăţită acum de Tătari, în locul unde pătimise dşi era îngropat mucenicul Ioan-cel-Nou 2 , fiinţa o episcopie în legătură cu a Haliciului, — episcopie al cărei trecut, de fdminteri, nu se poate restitui, dar care trebuie să fi fost întemeiată în aceleaşi timpuri care au văzut întemeierea epis- copiei româneşti cu titlul metropolitan din Vicina. Cetatea- Albă, ce e dreptul, nu făcea parte încă din Moldova 8 , dar se afla în raza ei firească de înrâurire şi de cucerire viitoare ne- apărată, şi a crea o Mitropolie a Moldovei, uitând această .episcopie făcută totuşi anume pentru Moldoveni, pentru cei din Ţara-de-jos măcar, — se pare un lucru cu neputinţă 4 . i Hurmuzaki, I \ pp. 295-6, no. ccxxxv. 2 V. legenda lui în Rev. pentru ist., arch. şi fii., III *, p. 165-74. Cf. lorga, Chilia si Cetatea- Albă, p. 46 şi urm. 8 Cu tot actul lui Iurg pentru Iacşa Litavor, «locţiitor la Cetatea- Albă», pe care şi acum — cf. Studii şi doc., V, p. 597 şi urm., cu Gh. Popovici, in Prinos Sturdza, p. 361 şi urm. — ii cred fals. Cf. recentul memoriu al d-lui I. Bogdan, în «Analele Academiei Române» pe 1908, despre Inscripţiile dela Cetatea-Albâ. 4 Cf. Dobrescu, p. 76 şi urm., care admite Mitropolia lui Iurg, in- Jăritâ de patriarhul din Târnova. Digiti zedby G00gle 38 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI CAP. V. Decăderea înrâuririi greceşti. Noua înrâurire sârbească. Speranţele cele mari ale Patriarhului constantinopolitan de a păstra şi mai departe teritoriul cucerit in astfel de* împrejurări, foarte prielnice, dar trecătoare, nu se dove- diră însă întemeiate. Pe de o parte, Latinii începură iarăşi a se mişca pentru ca să iea în stăpânire Ţara- Romanească. Pană la sfârşitul vieţii sale, către 1380, Vlaicu-Vodă şi-a păstrat, — deşi jură, în- tâmplător, lui Ludovic-cel-Mare pe sfinţii catolici Ştefan, La- dislau şi Emeric 1 , — cei doi episcopi ortodocşi pe câte o dju- mătate» de ţară, dar n'a gonit nici pe cel catolic, sprijinit de rege. La 4383, după ce Banatul se găsise poate câtva timp în mâni ungureşti, episcopul catolic Grigore se intitula, — ceia ce la el avea, de sigur, însemnătate, — «episcop de Severin, precum şi al părţilor de dincoace de munţi 2 , adecă a toată Ţara-Romănească, deşi făcea o hirotonie în Câmpulung, in cuprinsul cloaşlerului. La această dată, Iacliint, cel d'intăiu Mitropolit muntean r nu mai erâ în viaţă. încă dela 4379, apare însă ca Mitro- polit, nu Antim, căruia i se păstrase moştenirea, ci, nu ştim prin ce influenţe, un Hariton, care dispare după 1384 3 . Ha- riton va fi stat la Constantinopol, unde-1 şi întâlnim, luând parte la soboare, dar mai ales la Atos, unde erâ întâiul egu- men, protosj al obştei. La 4384 titlul de «Mitropolit», fără nici un fel de circumscriere 4 , îl are însă Antim însuşi, care se ii*- ; i Hurmuzaki, 1 2 , pp. 498-200 ; Zimniennann-Werner, II, pp. 386-7. 2 cEpiscopus Severini, necnon parei um transa lpinarum» ; Hurmuzaki r 2, p. 276, nr. ccxvi. 8 Acta patr., II, pp. 7, 10, 17, 19, 24, Byzantina Chronika (Vizaţi" tinschii Vremennic), XIII (1906), pp. 107, 112 (semnalare a d-lui A. T. Dimitre8cu). * Ibid., pp. 27, 28, 37, etc. Cf. Dobrescu, o. c, p. 47. Digit zedby G00gle DECĂDEREA ÎNRÂURIRII GRECEŞTI 39 tâmpină ultima oară la 1394 ca singur «Mitropolit*, in măr- turia unui hrisov al lui Mircea, din 8 Ianuar *. Pe la 1380 Antim, bolnav, se făcuse schimnic, dar, că- pătandu-şi din nou puterea, i se Îngădui de Patriarhie, la 15 Februar din acel an, să iea din nou asupră-şi păstoria ţepii, caz care e adus înainte într'o discuţie din veacul al XV-lea*. La 1381, nu ştim cine era Domn muntean : dela 1386 însă stăpâniâ Mircea, ţiul lui Radu şi nepotul de fiu al lui Vlaicu. ştim sigur că el dobândi, fără nici-un războiu, Seve- rinul şi că un Ban se găsiâ intre boierii săi. Gri^ore, epi- scopul catolic, nu mai avu urmaşi aici, dar dela 1389 până în 1401 găsim in actele patriarhale un episcop al «Sevcri- nuluî», al «Ungrovlahiei de către Severin 3 d, care stă la Constantinopol şi iscăleşte în josul tuturor hotăririlor sino- dale. La 1394 însă, Atanasie, «Mitropolit de Severin», se află îu ţară şi iscăleşte ca martur într'un act domnesc lângă Antim 4 . Fireşte însă că pierderea Banatului, îndată după Mircea, încheie şi rostul acestor Mitropoliţi ai cuprinsului muntean 6 . O altă înrâurire însă decât cea apuseană, latină, trebuia să înlăture, măcar în parte, acea influenţă grecească, pe care Patriarhia o credea puternic întemeiată la noi, odată ce Domnii Ţerii-Româneşti se îndatoriseră a primi numai pe Mitro- poliţii trimesi de la Constantinopol şi odată ce Mitropoliile 1 Hasdeu, Istoria critică, ed. a 2 a, pp. 125-6 şi nota 12. 2 Migne, Patrologia graeca, CLX, pp. 99-103 (cf. Dobrescu. Contri- buţiuni la ist. bisericii române, din «Conv. Literare» 1907 ; p. 15, nota 3) şi Meletie de Arta, III, p. 239 (adus inainte de Lesviodax, Istoria bisericească, pp. 396-7). s Acta patr., II, pp. 135, 270, 272, 277, 285, 291-2, 312-3, 489, 491, 504. 4 Hasdeu, l. c. 5 E o adevărată ruşine pentru gospodăria noastră culturală că am lăsat să se iea de la mănăstirea Neamţului sbornicul slavon care cu- prindea, intre altele, şi corespondenţa lui Antim cu vestitul Patriarh Eftimie de Târnova; Melhisedec, in Rev. p. ist., arh. şi filologie. Iii, p . 130. Digiti zedby G00gle 40 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI muntene fuseseră introduse în rânduiala ierarhică a Bise- ricii Răsăritului grecesc, Scaunele lor fiind puse în locul celor de Nicomedia şi Amasia, aflătoare în teritoriile definitiv pierdute către Turci, cari aduseseră la legea lor chiar, pe locuitorii acelor provincii. Concurentul cel nou veniâ tot din Balcani. El era supe- rior bizantinismului formalist şi amorţit, prin vioiul său avânt de credinţă, prin marea sa râvnă de muncă, prin setea de jertfă pentru legea creştină şi prin dorinţa sa nobilă de a folosi omenirii cu răspândirea de lumină, ca şi cu sme- renia apostolică, cu sărăcia neîntinată, cu popularitatea simplă a celor cari-1 reprezintau. El găsiâ un sprijin şi în faptul că avea in apropiere rădăcini din care se putea hrăni, pe când bizantinismul nu putea să afle niciun ajutor în vecinătatea vre unui neam care să întrebuinţeze limba gre- cească. E vorba de spiritul călugăresc de cărturărie din "Atos, aşa cum el se mlădiază intru câtva şi vine la noi prin «popa», adecă ieromonahul Nicodim, un sfânt al muncii, al organisării şi binefacerilor culturale. Era un Macedonean fără naţie lămurită, născut la Per- lepe sau Prilep 1 , în stăpânirea sârbească, din mamă sâr- boaică, dar din tată grec. De timpuriu merse să-şi facă ucenicia la Atos, vatră de veche cultură, care-şi aprinse mai puternic lumina in acest veac al XlV-lea, când Panse- linos întemeiază acolo o nouă şcoală de pictură, în sensul căreia au lucrat şi zugravii dela noi, mai târziu când Pa- lamas petrece între călugări, când împăratul Ioan Canta- cuzino, un polemist bucuros de discuţii filosofice privitoare Tareligîe, îşi căută aici adăpostul, după ultimele sale neao- rociri politice, ca Ioasaf călugărul, şi când, în mijlocul răz- boaielor civile şi străine, Atosul, încheind cu toţi luptătorii învoieli deosebite, ştiu să se păstreze la o parte, în paşnica-i viaţă închinată culturii economice, culturii artistice şi, fi- reşte, mai ales, culturii teologice propriu zise. 1 Aceasta se spune şi in pisania mănăstirii Găluiului, care-i este în- chinată :«Nicodima prilepcnschi» : Ştefulescu, Tiamana, cd. a 2-a, Bu- cureşti, 1903, p. 67. Digiti zedby G00gle DECĂDEREA ÎNRÂURIRII GRECEŞTI 41 Călugării din Atos nu se ţineau strâns şi exclusiv de niciuna din marile Biserici ambiţioase care se certau pentru supremaţia duhovnicească în Peninsula Balcanică, ci ei erau bucuroşi să împace, în folosul ortodoxiei, gâlcevile astfel stârnite. Când Isaia din Atos luă asupră-şi, în 1374-5, să împace cu Bizanţul Biserica patriarhală sârbească întemeiată Ae împăratul Duşan, Nicodim se afla pe lângă dânsul, tăl- măcind în folosul păcii bisericeşti \ Pe un astfel de om au trebuit să caute a-1 ţinea pe lângă dânşii şi noul stăpânitor al Serbiei, cneazul Lazăr, şi, după moartea lui, pe câmpul Âe luptă dela Cosovo (1389), văduva lui, Milita, şi fiul ei, noul oblăduitor al Sârbilor liberi, despotul Ştefan, care, că- pătând acest titlu dela Gonstantfnopol, in 1403, avea şi bune ^ legături bisericeşti cu Patriarhul de acolo. Dar, când, după marea înfrângere a creştinilor de către Sultanul Baiezid la Nicopol, Serbia fîi ameninţată şi domnia lui Ştefan se clă- , ^tină, Nicodim trecu statornic in Ţara-Romănească, pe care J până atunci o ctercetase numai adese ori, — mai ales, neapărat, In acele părţi «ungureşti» ale Banatului de peste Olt, care -corespundeau Serbiei sale 2 . Pe vremea cînd trăia încă Lazăr cneazul şi când Ţara- Romănească se afla tot supt stăpânirea lui Vlaicu-Vodă, Nicodim veni in părţile Mehedinţului şi Întemeia, cu hramul 5f. Antonie — Antonie fiind patronul schivnicilor; Antonie Be numi şi un patriarh constantinopolitan de atuncea — , o mănăstire chiar pe malul Dunării, la Vodiţa, aproape de Vârciorova de astăzi, într'un loc de unde se văd mai bine munţii malului sârbesc decât părţile olteneşti vecine. Zidirea a fost făcută, fireşte, în stilul pe care-1 obişnuiau pe atunci Atonitii ca si Sârbii, în acela care deosebeşte şi biserica patriarhală din Ipec 3 , dar în proporţii foarte modeste şi cu un material inferior, bolovani din gârla apropiată, amestecaţi cu cărămidă destul de tare. Astăzi, intr'un coft năpădit de 1 Ruvarac, Ia Archiv fur slav, Philologie, XI, p. 355. * Cf.şi Viaţa lui Isaia, de Ducici, in tCnij radovi», p. 87 (mie neac- ^esibilâ). * La Ştefulescu, p. 40. Digiti zedby G00gle 42 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI copaci, supt un deluleţ, nu se mai vede din biserica Sf. An- tonie şi din chiliile călugăreşti care o încun jurau pe vremuri, decât, pe lângă urme de temelie, un morman de pietre şi moluz \ D. Ştefulescu, care a văzut ruinele cu câtva timp înainte, a putut lua următoarele măsuri: 19 x / 2 metri lun- gime, 8 metri lăţime 2 ; d-sa a constatat şi forma de cruce cu abside la strane a clădirii 3 . Avem, fără dată însă, actul de întemeiare al Vodiţei, dat de Vlaicu-Vodă încă, «bine-credinciosul Voevod Vla- dislav, cu mila lui Dumnezeu Domn a toată Ungrovlahia». Cum se vede, în titlul Domnului nu se pomeneşte nici du- catul Făgăraşului, nici Băjiia Severinului, ceia ce ar face să se creadă că documentul e mai vechiu decât anul 1369, când s'au adaus aceste stăpâniri nouă. E vechiul pământ al Domniei, dar faptul că Vladislav poate dărui Olteniei sale locuri oltene, «ungureşti», ca Jidovştiţa, ca locul dela Cos- teni până la Topolniţa, «malul dunărean dela podina Orea- hovei până la podul din sus de Ruşava» şi «Vodiţa cea mare, pe amândouă laturile», pe lângă alte pământuri, arata că el era stăpân aici, şi pune astfel acest act ctitoresc după încheierea războiului pentru Vidin, deci dela 1369 înainte, când şi prin aSemenea clădiri bisericeşti Vlaicu căuta să-şi întărească dreptul domnesc şi legea ortodoxă în pământu- rile din nou cucerite de el şi recunoscute de rege 4 . Pentru întâia oară, un Domn muntean dăruia unei mănăs- tiri zidite din piatră, supuse unui egumen canonic şi având o adevărată avere, moşii si venituri. E interesant să ne 7 A A oprim o clipă asupra lor. Vodiţa capătă sate în deplină stăpânire, cu absolută imunitate, ca şi satele care se dă- deau în Sârbia mănăstirilor de acolo de către stăpânitorii terii ; satul Jidovştiţa nu va da, astfel, fiind «slobod», nici 1 V. Iorga, Sate şi mănăstiri, p. 343. 2 Tisniana, pp. 47-8. 3 Ibid. * Actul fa Ştefulescu, Tismana, p. 48 şi urm. Originalul in Arhiva Statului. Digiti zedby G00gle DECĂDEREA ÎNRÂURIRII GRECEŞTI 41 «dărb, nici t lucru domnesc?, robotă pentru Domn, nici nu va îndeplini îndatoririle de oaste. în aceleaşi condiţii se vor ii aliat şi cele zece sate sârbeşti pe care cneazul Lazăr ie dete, încă dela început, ctitoriilor epopei Nicodim» pe pă- mântul «unguresc» ajuns acum in mâna Românilor 1 . în ;dte părţi i se dă mănăstirii numai dijma de grâne pe care obişnuia s'o ridice Domnul : «ccâbleleD, câblăritul, numit asâ după măsura de grâu, care se zice in Ardeal, de Saşi: Ktibel, sau o parte din peştele domnesc prins in Dunăre, liând va li hramul Sf. Antonie, egumenul Vodiţei va primi o mie de perperi în bani, pentru ospăţul îndătinat, precum şi pentru alte cheltuieli ale călugărilor. Pe lângă aceasta, dela Domnie se vor trimete 300 de perperi spre a se împărţi săracilor şi, in acelaşi timp, tot pentru acest scop, douăsprezece burdufuri de brânză, douăsprezece caşuri, tot atâtea părechi de haine şi de încălţăminte, ba chiar şi atâtea paturi, pe lângă o maja de ceară, în vederea lumâ- nărilor. Vlaicu-Vodă înzestrase Vodiţa şi cu odoare şi odâjdii r de mătasă şi ccamhă» 3 . Ca viaţă călugărească, Vodiţa cuprindea călugări cari u aveau decât grija rugăciunilor, călugări proşti^ cum s'a zis mai pe urmă, şi călugări cu ştiinţă de carte sau cu meşteşug de artă. Nicodim însuşi erâ un caligraf ales şi un bun cunoscător al limbii literare slavone; se păstrează astfel şi astăzi, in Muzeul din Bucureşti, evanghelia pe care a scris-o el in anul dela facerea Lumii 6913, deci sau in toamna unului 1403 sau în lunile până la Septembre ale anului următor. Are o frumoasă scrisoare sigură, dar lipsită de orice podoabe. Dacă legătura în argint lucrat e din aceiaşi vreme insă, nu se poate hotăra. Mitropolitul Severinului n'aveâ niciun drept de amestec, şî nici Domnul ctitor. Nicodim era monarhul chinoviei sale i Hasdeu, Arch. ist, I l , p. 17 şi urm. - Aşâ-zisul in Apus camocatto. Digitized by LiOOQ IC 44 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI de harnice albine mănăstireşti, care ţineau să câştige pentru cultura superioară o ţară întreagă ce nu fusese încă atinsă de dânsa. După moartea lui, fraţii aveau să aleagă in libertate deplină un nou egumen. Un act din 1394, care a mai fost citat, ne ajută să ştim că, înainte de sfâr- şitul zilelor lui Nicodim, când acesta se strămută în noua zidire, de care va li vorba acum, călugării din Vodiţa, care alcătuiau o obşte deosebită, aveau alt egumen, pe Vladislav, care-şi luase poate acest nume duhovnicesc în cinstea Dom- nului întemeietor. Legenda, auzită de mulţi în deosebite timpuri şi, la urmă, pusă şi în scris \ ştie să povestească în ce chip minunatul părinte Nicodim, pe care-1 cântă şi unele cântece ale Sâr- bilor 2 , după ce a trecut Dunărea pe veşmântul lui aspru aşternut peste valurile răzvrătite, a cutreierat părţile de spre munte ale Ţinutului oltean, căutând locul cu căderi de apă despre care era înştiinţat în chip minunat că trebuie să cuprindă o nouă zidire bisericească a lui. Un ciobănel care-şi cătâ porcii prin păduri îl îndreptă la dealul răsărit din codru care-şi iea numele dela pârâul Tismanei, ale cărui ape ţişnesc din stâncă şi se izbesc, căzând din treaptă în treaptă, de ascuţişurile pietrei zdrumecate. Aici făcu el, şi tot cu banii domneşti, ai lui Vlaicu, dar, pe urmă, şi ai lui Radu, fiul celui d'intâiu ctitor, ai lui Radu şi ai soţiei lui din Bizanţ, Doamna Calinichia, si în sfârşit ai lui Dan, fiul acestora, mănăstirea, mult mai bine aşezată şi mai trainic întruchipată, a Tismanei. O făcu în stilul Voditei, dar cu trei turnuri, si cu mai multe abside; înfăţişarea ei de astăzi nu poate să dea, după 1 1 Viaţa prea-cuviosului nostru Nicodim sfinţitul, arhimandritul lavrei din sfânta mănăstire Tismana, lucrată de ieromonahul şi duhovnicul din Tismana, Ştefan, la anul 1839, după o carte tipărită la 1863 de episcopul Râmnicului chir Partenie, şi după un manuscript vechiu tipărit de Iosif Bobul eseu» ; Bucureşti, 1883. ? Ştefalescu, pp. 65-6. Digiti zedby G00gle DECĂDEREA ÎNRÂURIRII GRECEŞTI 45 atâtea reparaţii, dintre care cea din urmă, pe vremea lui Vodă Bibescu, a fost o adevărată prefacere in stil comun apusean, nici măcar o ideie apropiată de ce a fost zidirea lui Nicodim; doar proporţiile să fi rămas intru câtva- ace- leaşi. De alminterea, încă din 1542, când Radu Paisie o zidi din nou, în forma, apropiată de cea moldovenească, prin care se deosebesc zidirile muntene din această epocă, ea nu mai avea nimic care să poată aminti construcţia primitivă. Fe- lonul ce se arată nu e, de sigur, acela care ar fi avut darul minunat de a feri pe sfânt de atingerea flăcărilor atunci când Craiul din Buda i-ar fi cerut aceasta, şi pot fi îndoieli si cu privire la grosolana cruce de plumb cu numele Mân- tuitorului şi al celor patru evanghelişti, despre care se spune că Nicodim ar fi purtat-o la gât pe vremea când erâ de njuns să atingă cineva piciorul lui pentru ca din mort de foame să se trezească întremat şi sătul. La 1385, supt Dan- Vodă, Tismana era gata, şi i se dădea cel d'intâiu privilegiu, care fu întărit, peste ceva mai puţin decât doi ani de zile, de către noul Domn al Ţerii-Româ- neşti, Mircea 1 , care rămase ocrotitorul mănăstirii, dându-i la 1406, când merse în Banat să se întâlnească cu Craiul Sigismund, privilegiu de imunitate pentru pescuit şi între- buinţarea izlazului 2 . Dan recunoaşte ca întâiu ctitor, nu pe Vlaicu, ci pe tatăl său, Radu, care, în zilele Domniei sale nesigure şi, oricum, tulburate, nu putuse isprăvi, închein- ilu-i-se înainte de vreme viaţa, marea şi frumoasa clădire, Iară păreche încă în ţerile noastre. Dela ctitorii săi aceştia, Tismana avea, ca şi Vodiţa, sate, livezile de nuci ale Dă- bâceştilor, rudele Doamnei Clara, cele 400 de «câble» dintr'un întreg judeţ de munte, dispărut pe urmă, al Jaleşului, grâu ce erâ să se trimeată de-a dreptul egumenului, fără să mai i Hasdeu, Arch. ist., III, pp. 192-3. 2 Venelin, Documente româno-bulgare (ruseşte), 1840, pp. 22-3 ; tra- ducere romanească In Arch. ist., I \ p. 98 ; cf. Ştefulescu, pp. 85 şi urm. Digiti zedby G00gle 46 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI ceară «câblarub dezlegare dela Domnie; apoi, iarăşi, în ziua hramului, dacă nu bani, frumoşi perperi «roşii» de au r, ca dincolo, măcar burdufurile de brânză, caşurile, paturile, «postavurile de veşminte» şi «postavurile de încălţăminte», — însă, '.cu mai puţină dărnicie, în vremi mai grele: câte zece, nu douăsprezece; în sfârşit, şi ceara de lumânări, şi chiar miere *. Mai târziu, cel de al doilea Dan, din veacul al XV-lea adause o sumă de sate nouă şi, pe lângă ele, pentru intâiaşi /lată în ceia ce priveşte această mănăstire, Ţigani, Aţigam, cum se zicea pe atunci acestor robi de curând luaţi dela Tătari, — în patruzeci de sălaşe 2 . Nicodim trăi până în 1406, când se stânse de bătrâneţe, a doua zi de Crăciun, în Tismana chiar, de unde obişnuia să trimeată întrebări duhovniceşti, de naivă filosofie tâl- cuitoare a Scripturii, acelui mai mare decât dânsul care în- făţişa în Târnova Bulgariei, până la căderea acesteia supt Turci, acelaşi curent de înoire a ortodoxiei prin muncă li- terară şi artistică, Patriarhul Eftimie 3 . El lăsă o sumă de ucenici cărturari, cari erau în stare să ducă mai departe opera sa. Unul dintre dânşii, Agafton, fii ales egumen în locul în- văţătorului său, şi pe numele lui sânt date privilegii pentru Tismana, de către Mircea însuşi, sau, după el, când Banatul ajunse în stăpânirea Ungurilor, de către împăratul Sigismund, ca rege al Ungariei — de trei ori el întăreşte averea Tis- menei şi Vodiţei ; altele : dela Dan al 11-lea, care căpătase înapoi, dela acelaşi împărat, al cărui căpitan viteaz la Du- 1 Ştefulescu, p. 448 şi urm. 2 Hasdeu, Arch. ist, 1 1, pp. 19-20. 3 Un manuscript cuprinzând această corespondenţă se păstra la mă- năstirea Neamţului, de unde 1-a înâtrăinat, după cât se pare, cunoscutul Iaţimirschi; v. Ştefulescu, p. 22, nota 2. Alte manuscriple au unele scrisori din ea; ibiil. Cf. lucrările lui Kaluzniacki, Werke des Patriar- chen von Bulgar ien Euthymius, Viena, 1901 şi lui Sârcu, Vremea şi viaţa patriarhului Eftimie de Tirnova (ruseşte). Digiti zedby G00gle DECĂDKREA ÎNRÂURIRII ORKCEŞTI 47 nare era, posesiunea părţilor oltene (1421), apoi în 1420, fiind acum luptă şi nesiguranţă în ţară, iarăşi dela Sigis- jnnnd, în 1430 dela Dan, în 1439 dela Vlad Dracul, ca Domni ai Banatului, In liii dela Ioan Hunyadi, ca guver- nator de fapt al regatului unguresc, pomenesc dela un timp pe un al treilea egumen, popa Gherasim 1 . Dar Nicodim mai lăsase un ucenic în stare să cârmuiască mănăstiri, ba chiar să le facă din nou. Când Mircea se arătă aplecat să clădească şi el un lăcaş de Închinare pentru că- lugări, încă înainte de moartea lui Nicodim, la 1.188, el puse pe Gavriil în fruntea soborului dela mănăstirea Călimăneşti, care se uni apoi cu cealaltă ctitorie a lui din acelaşi an, Cozia 2 . La Cotmeana, dincolo de Olt, pe plaiurile argeşene ,. — cele trei mănăstiri păziau şi vadul Oltului, şi drumul (.către cetatea de Scaun a terii, şi erau puternice şi folosi- ! toare cetăţi, ca şi Vodiţa, care stăpân iâ la Porţile-de-lier, şi \ Tismana, care aţinea calea la pasul gorjean al muntelui — , popa Sofronie avea aceiaşi situaţie stâpânitoare ca şi Gavriil dincolo de apă 3 . Şi mănăstirile acestea aveau sate «slobode», vii, livezi, venituri domneşti, daruri la hram şi sălaşuri de Ţigani. Dar nicio urmă -şi nicio mărturie nu ne ajută să ştim cum au fost ele la început, înainte de prefacerea lor Ipupt Constantin- Vodă-Brâncoveanu, târziu, la sfârşitul vea- cului al XVII-lea. Nu ştim precis în ce împrejurări au fost clădite mănăstirile din Snagov, din Strugalea 4 , din Tânganul, mai târziud, — dar bănuim o origine asămănătoare. încă dela sfârşitul veacu- lui al XlV-lea însă, ucenici de-ai lui Nicodim pătrunseră şi în acea Moldovă nouă, unde ei nu puteau să atle, ca în Ţara-Românească, împotrivirea tăcută, intriga statornică şi dibace, a ierarhiei greceşti. într'o margine de pădure supt 1 Venelin, p. 26 şi urm. ; Ştefulescu, p. 155 şi urm. 2 Hasdeu, Ist. critică, ed. a 2-a, p. 129 şi urm.; Tocilescu, in Foaia jboc. Românismul, II, pp. 28-30. . 3 Hasdeu, Ist. critică, p. 432. * Arch. ist., 1 1, pp. 91-8. Digiti zedby G00gle 48 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Carpaţi, unul din ei, al cărui .nume nu ni-a rămas păstrat'cu siguranţă, a zidit astfel, supt Petru- Vodă, contemporanul lui Mircea Munteanul, pe Ia 1390, o mănăstire de cărturari, care s'a numit, după o cetate apărătoare, — şi aceasta după un părău din apropiere, — Mănăstirea Neamţului. De aici cu- rentul sârbesc se întinse spre apa Bistriţei, şi dela dânsa s'a numit mănăstirea Bistriţa, întemeiată peste câţiva ani numai, de noul Domn al împăciuirii .şi oblăduirii paşnice, Alexandru-cel-Bun. în sfârşit, pe Siretiu, în susul apei, mă- năstirea Sf. Nicolae din Poiană, lângă Pobrata de mai târ- ziu, e de aceiaşi provenienţă. Nefiind o Biserică organizată în Moldova, afară de epis- copia, aşâ de depărtată, a Getăţii-Albe, astfel de egumeni indepliniau în chip firesc şi funcţiile de stinţire şi hiroto- nire. Erau Vlădici ca şi ccpseudo-episcopih) de mănăstire din veacul al XHl-lea. în împrejurări necunoscute, unul din ei, losif, trecu la Cetatea-Albă. Erâ rudă cu Petru- Vodă, cu Roman şi Ştefan- Vodă, cu Alexandru-cel-Bun, ţiul lui Roman, cu toată această dinastie nouă de dii ai Muşatei», care, din partea ei, se zicea şi Margareta şi ocrotiâ pe episcopul de Siretiu — la 140*2 însă acesta, Ioan, stătea la Sandomir, in fundul Poloniei — şi pe Dominicanii dela bise- ricile Maicii Domnului şi Sf. Ioan Botezătorul din Siretiu 1 . losif, care mai avea, pe la liOO, un concurent, pe Me- Jetie, din vre-o mănăstire de acestea nouă, trebuia să râv- nească a fi căpetenia metropolitană a unei nouă Biserici moldoveneşti organizate canonic. Ca (.(episcop sârbesc?* însă, el trebui să ducă o luptă îndelungata şi grea cu ierar- hia grecească bizantină, care, supt influentul împărat Manuil, se gătiâ de atac împotriva acestor încălcări ale limbii slavone şi ale curentului călugăresc al Sârbilor, în legătură cu hesichasmul învins al eroticului Palamas. 1 Studii si documcitlf, I— II, pp. xi.vn-ix : cX. W. Abralinm. IiiskupMwa Iminskie <" Mohlawii m< iru>l;u XIV i XV, Jiu nkwartalnik bisto- ivcznv»; Lembenr. 1ÎNJ2. Digiti zedby G00gle LUPTELE PATRIARHIEI CONSTANTINOPOLITANE 49 CAP. VI. Luptele cele din urmă ale Patriarhiei constantinopolitane pentru păstrarea drepturilor ei ierarhice asupra Moldovei. încă dela 1391, Patriarhia din Constanţinopol trimese un emisariu, Teodosie, pentru a-şi da seamă de situaţia bisericească din Moldova. Petru- Vodă era încă în viaţă, şi acest ocrotitor al propagandei sârbeşti, care făcuse episcop de Cetatea-Albă pe ruda sa, Iosif, şi care, în toate, avea Înţelegere cu vecinul său, Mircea, sprijinitorul lui Nicodim, nu găsi cu cale să primească măcar pe Trimesul patriarhaJ, care trebui să se întoarcă înapoi fără zăbavă 1 . Domnul văzuse bine că Teodosie nu era decât un Mitropolit nou, de obârşie grecească, şi el nu voia ca Moldova lui să aibă ca întâiu păstor pe un străin, păstrându-şi toate legăturile peste hotare şi menit a exporta într'acolo o parte din ve- niturile terii. Dar Teodosie nu e acel Mitropolit de «Mauro- vlachiaD care stă neocupat în Constanţinopol şi iscăleşte hotărâri sinodale la 1393 şi 1395 a . Căci, după retragerea lui Teodosie, Patriarhia numi, for- mal şi făţiş, pe la 1392, un Mitropolit pentru Moldova, pe Ieremia, al doilea Grec, pe care iarăşi, ca şi pe Teodosie, nu-1 ceruse Voevodul moldovenesc, aşa cum îl ceruse, în 1359, pe Iachint, Alexandru-Vodă al Ţerii-Romăneşti. Primi acelaşi răspuns ca şi înaintaşul său, că Moldova îşi are episcopul, pe Iosif, — care va fi fost numai titular de Cetatea- Albă, precum Iachint era titular de Vicina, şi va ii locuit în ţară, lângă Domn, ruda sa — şi că, deci, ea nu poate recu- noaşte pe altul. Ieremia ieşi din cuprinsul hotarelor mol- doveneşti, dar fulgerând cu o neputincioasă anatemă ţara Întreagă, care nu voise a-1 primi ca păstor al ei. i Acta Patr., II, p. 531 a Ibid., pp. 167, 174, 241. Digiti zedby G00gle 50 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Afurisenia pronunţată de Ieremia nu-i folosi nimic, pre- cum ea nu aduse nicio pagubă terii. După trecere de câteva luni de zile, în 1394, Patriarhia numi pe fostul «Mi- tropolit al Maurovlahieb ca episcop recunoscut de Turci al Târnovei, pe care aceştia o cuceriseră de curând, în 1393, gonind intr'un veşnic surgun pe Patriarhul bulgăresc Eftimie, corespondentul «popei* Nicodim. Prin aceasta Pa- triarhul arăta dorinţa de a se împăca, în sfârşit, cu Mol- dovenii, pe cari n'ar fi voit să-i piardă din mână cu totul. Astfel înţelese lucrurile şi urmaşul (de la 1394) al lui Petru şi al lui Roman, — Domni cari jigniseră Constantino- polul bisericesc prin trimiterea îndărăt, prea lipsită de orice cruţare si de orice forme, a lui Teodosie si a lui Ieremia, — Ştefan-Vodă, fratele lor. Pe atunci erâ, de altfel, pretutin- deni, în Răsărit ca şi in cel mai depărtat Apus, un curent de simpatie pentru Bizantini, spre mântuirea de Turci a cărora erâ să se alcătuiască în curând expediţia dela Ni- copol. încă din 1395 se negocia împăcarea, prin care Moldova nu putea înţelege altceva decât recunoaşterea luilosif, — creat doar după toate normele canonice de Mitropolitul legiuit al Moldovei, cel dela Haliciu, — ca Mitropolit a toată Moldova, ceia ce erâ cu putinţă acum, odată ce, dela 1391, Scaunul de Haliciu nu mai erâ ocupat, spre a folosi Scaunului din Chiev, ocrotit de Lituano-Rusul Iagello *. Trimesul moldovenesc erâ un «popă», — precum un «popă» Simion ţinea din 1391 locul de arhipăstor al Haliciului * — , şi, pentru că stătea în fruntea celei d'intâiu, mai vechi şi mai mari mănăstiri de reformă ale terii, i se zicea «protopop» 3 . Protopopul Petru, un Moldovean şi el, merse deci la Constantinopol pentru hotărârea lucrurilor. 1 Dobrescu, p. 91, aota I. 2 Ibid. 8 Astfel de protopopi întâlnim şi mai pe urmă, supt Ştefan-cel-Mare, pe Iuga, al cărui fiu a fost unul din boierii mari şi însemnaţi ai acelui timp. V. şi Bogdan, memoriul citat despre Cetatea- Albă, în An. Ac. Rom. pe 1908, p. 344. Digiti zedby G00gle LUPTELE PATRIARHIEI CONSTANTINOPOLITANE 51 Aici se încercă o soluţie care ar fi lăsat la o parte pe Ie- remia şi n'ar fi îngăduit nici pe Iosif, pe care-1 voiau toţi, nici pe Meletie, care se înfăţişează numai acum, asociat la aceleaşi batjocuri ca şi colegul său. Anume Petru, ridicat de Patriarch, anume pentru aceasta, la rangul de vicariu, idichiuD, trebuia să primească rostul de «exarch» în Mol- dova, pe care-1 căpătase în 1359 Iachint, când uni în persoana sa situaţia canonică de episcop al Vicinei şi aceia reală de cârmuitor sufletesc al Principatului muntean. Petru, luat şi cu binele şi cu răul, se învoi la urmă să pri- inească rolul de exarh, fără să fi întrebat mai înainte pe Domnul şi boierii cari-i încredinţaseră misiunea la Con- atantinopol. Aceste împrejurări îşi află şi mai bine lămurirea în po- litica Patriarchatului faţă de Biserica ortodoxă a Mara-' jnurăsului si a Ţinuturilor romaneşti vecine. 9 9* a Anume, de mult timp, încă de pe vremea lui Sas Voe- vod, sau încă si mai de înainte, Românii maramurăseni aveau o mănăstire de piatră, la Peri, lângă Sighet, şi egu- menul dela această mănăstire a Sf. Mihail îndepliniâ, ne- fiind un episcop canonic în vecinătate, funcţiile de Vlădică, jn 1391, anul misiunii lui Teodosie, fiul lui Sas, Bale sau Baliţă, care, izgonit din Moldova, primise în Ungaria, din partea regelui, o despăgubire strălucită, consistând din xoncedarea cetăţilor Sighet, Hust, Chioara, Rodna şi a si- tuaţiei de comite al Maramurăsului, făcu drumul la Con- .stantinopol pentru «a se închina sfintelor moaşte». Baliţă .ar fi voit bucuros să aibă un episcop, dar aceasta nu se putea fără învoirea Regelui catolic, care n'ar fi dat-o cu jiiciun preţ. Deci el ceru şi căpătă ca egumenul său din Peri, Pahomie, «popa» dela mănăstirea sa de-acasă, să fie •numit exarh asupra Sălagiului, Arvei, Ugocei, Blegului şi, în Ardeal chiar, asupra Ciceului şi Unguraşului, vii- toarele feude ale Domnilor moldoveni din vremile următoare, jn acelaşi timp, mănăstirea era scutită de orice amestec Digiti zedby G00gle 52 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI r episcopal şi era declarata în legătură de-a dreptul şi veşnică, cu Patriarchia însăşi, fiind stavropighia ei 1 . «Exarchia» moldovenească a «protopopului» Petru nu iz- buti însă asa de bine. Atunci se luară informaţii nouă- in cursul aceluiaşi an, de doi episcopi răsăriteni, cari mai aveau misiuni prin Ţara-Romănească şi Rusia, episcopul de* Mitilene şi cel de Betleem. Pe urma cercetării făcute de- dânşii, se iertă Moldova de afurisenie şi se recunoscu ca legală din punct de vedere canonic situaţia episcopală a lui Iosif. Alexandru-cel-Bun ajunsese acuma Domn mol- dovenesc, — întâiu la un loc cu fratele său Bogdan, apoi singur. La începuturile acestei Domnii de pace şi de în- găduinţă, o solie de clerici şi boieri moldoveni merse 1& Constantinopol pentru a face Patriarhului celui nou acea ^rugăminte care putea să-i permită şi lui a da lui Iosif re- cunoaşterea pe care acesta n'o ceruse prea mult, dar der care fără îndoială că numai bucuros putea să fie. Solia ajunse in Capitala bizantină în Maiu-Iunie 1401, şi îndată se redactară scrisorile patriarhale care făcură din Moldova o nouă provincie metropolitană, dezvoltată, neapărat, dit> episcopia Cetăţii- Albe, iar din Iosif, scos formal de supt anatemă, cel d'intâiu Mitropolit (26 Iulie). Pentru a se că- păta însă o siguranţă deplină în ceia ce priveşte originea, puterilor episcopale ale lui Iosif, un călugăr Grigorie, egu- men la Pantocrator, probabil Grigorie Ţamblac, marele căr- turar de slovenie, şi un diacon Manoil merseră în Moldova pentru a face o nouă cercetare. Ei şi dădură lui Iosif ul- timul act de întărire 2 . Astfel din episcopia Cetăţii-Albe ieşiâ o Mitropolie moldovenească, precum din episcopia Vi- cinei ieşise o Mitropolie românească pentru cellalt principat. Rămânea instalarea episcopului de Cetatea-Albă la Su- ceava. «Un boier cu destulă oaste», spun Vieţile Sfinţilor r i Studii §i doc, XII, p. xxxvm şi urm. 2 Acta Patr., H, pp. 223, 241 şi urm., 256 şi urm., 278 şi urm., 283 r 359 şi urm., 494-5, 519, 528-33. Digiti zedby G00gle LUPTELE PATRIARHIEI CONSTANTINOPOLITANE 53.* *g==^=^== - = din al XVII-lea veac, şi un cronicar contemporan care le urmează, merse la vestitul port genovez şi luă, cu învoirea ^vernatorului italian, sicriul cu moaştele celui mai nou dintre mucenicii recunoscuţi de Biserica Răsăritului. La îocul ce s'a zis «Poiana Vlădicăto pentru că era o danie iăcută lui Iosif, — lângă Iaşi, Domnul cu Mitropolitul, cu •clerul şi cu boierimea, ieşiră întru întâmpinarea alaiului, •cu toată pompa pe care o poate desfăşura în asemenea împrejurări Biserica. Mica oştire îşi urmă apoi, cu Voe- vodul în frunte, drumul spre Suceava. Biserica cMi- răuţilor», a Mirăuţului, mai bine, numită după satul în •care se aflase ea înainte de a se fi hotărât raza cetăţii suce- vene, primi oasele Sfântu4ui dela Cetatea- Albă ; lângă dânsa se aşeză acuma Mitropolitul Iosif *. Patriarchul ii dăduse învăţături in ceia ce priveşte vrâsta acelora pe cari-i va face preoţi şi diaconi. Iosif luă însă* .acum, când era cu totul sigur în Scaunul său, şi alte mă- suri. La Neamţ fusese până pe atunci ca egumen, în locul lui Iosif întemeietorul, — legenda spune însă despre călu- gării Sofronie, Pimen şi Siluan, cari, ei, ar fi făcut cândva un schit de lemn 2 — , un Isac, pomenit în actele Patriar- hatului, în 1407, la 7 Ianuar, Iosif care-şi zice acum p. 140-1. Digiti zedby G00gle ' 64 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI — — * vre-o altă putere, bisericească sau lumească, să se poată amesteca. Astfel se crea şi vieţii mănăstireşti din MoJdova acea li- bertate desăvârşită, prielnică pentru cetit şi caligrafie, care nu zăbovi cu roadele ei. Pe când manuscriptele muntene s'au pierdut, cele moldoveneşti se mai află încă, în cu- prinsul terii. Din însemnările de pe dânsele cunoaştem? astfel numele câte unuia din clericii meritoşi pentru înain- tarea la noi a culturii de mănăstire. Astfel, Gavriil fiul lui Urie, intre 1435 şi 143(3, care scria o Evanghelie întreagă pentru pârcălabul de Hotin, Laţcu Cândea. O sumă de alte' volume, cu slova mare, energică* cu câteva încercări de miniaturisticâ înfăţişând pe frontispicii linii ce se împleti-* cesc şi se taie, împodobite la colţuri cu flori de scaiu, se- află în colecţiile Academiei Române, după ce au stat, vea- . curi întregi, in Neamţ, unde aşternuseră răbdătsr slova fru-* moaşă «pisarii» de mănăstire, cari credeau să-şi câştige? astfel şi un drept la iertarea dumnezeiască a păcatelor. Digiti zedby G00gle PARTEA A Ii-a. LEGĂTURILE BISERICII CELEI NOUĂ cu CATOLICISMUL LUPTĂTOR. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle CAP. I. Biserica munteană şi catolicismul. în Ţara-Romănească nu se ivise niciun fel de greutăţi în calea Bisericii celei nouă. Ştim numai, printr'o mărturie strecurată în cutare scriere polemică din veacul al XV-lea, -că Antim, Mitropolitul dela începutul Domniei lui Mircea, îmbătrânind, a primit cinul călugăresc, adăpostindu-se, do bună seamă, la vre una din mănăstirile domneşti mai nouă, Cozia, Călimăneşti, Cotmeana, şi nu la Tismana sau Vodiţa, centrele «sârbeştii, pentru care el, Grecul şi reprezintantul strictei ierarhii eonstantinopolitane, nu putea să aibă nicio simpatie deosebită. Anume împrejurări, pe care nu le cu- noaştem, îl siliră însă a-şi părăsi chilia pentru a-şi lua iarăşi locul în fruntea Bisericii muntene, pe care apoi va fi călăuzit-o până la moarte 1 . Nu mai cunoaştem vre-un alt Mitropolit în jumătatea d'intâiu a veacului al XV-lea, şi rostul acelor ce s'au stre- curat in acest timp trebuie să fi fost foarte puţin însemnat. Aici nu se dădea, în adevăr, nicio luptă între ortodoxia grecească a Mitropolitului ori cea sârbească a călugărilor, de o parte, şi, de alta, catolicismul roman, sprijinit de Un- garia vecină. Dacă, după trecătorul Mihail-Vodă şi, în ace- laşi timp cu concurentul său, Radu Pleşuvul, amândoi fii ai lui Mircea, Dan, fiul lui Dan l-iu, stăpâneşte în bună înţelegere cu regele-împărat Sigismund, pe care-1 şi aduce 1 V., pentru retragerea trecătoare a lui Antim, mai sus, p. 39. itizedby Google Digitiz 58 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI în ţară împotriva Turcilor, cu cari Dan se luptă, ani în- tregi de zile, ca om al «Chesarulub, — aceasta n'are nicio înrâurire asupra politicei religioase a acestui Domn. Alt Domn aşezat cu ajutor unguresc şi, multă vreme r reprezintant ol politicei de cruciată pe care o făcea marele ambiţios Sigismund, Vlad Dracul, Jiu al lui Mircea, nu e cunoscut nici el ca un prieten statornic şi cu folos al legii apusene, ca un datinophron». Proclamaţia sa dela Nurnberg, din 8 Februar 1431, prin care el îngăduie predica Mino- riţilor trimeşi de împăratul-rege 1 , rămase, de sigur, fără urmări. Episcopia latină a Argeşului nu rămâne însă vacantă. Prin- documente ungureşti se întâlnesc numele titularilor ei, un Ioan de «Antiqua Villa», de obârşie necunoscută, un Paul de Hunyad, Ungur, un Vitus ; n avem insă nicio dovadă că vre unul măcar din aceştia, cari «păstoresc» Biserica apuseană din principatul Ţerii-Româneşti, şi-ar ii avut re- şedinţa în vechiul Scaun de Domnie, din care urmaşii lui Mircea plecară îndată pentru a se aşeza în Târgoviştea mai nouă. în acest din urmă oraş, erau şi catolici destui, dar mai mult Unguri decât Saşi : pe la 4600 ei aveau două biserici, a Franciscanilor sau Bărăţia (barat = frate, în un- gureşte), care trebuie să fie din această vreme, şi biserica Sf. Marii, poate de obârşie mai nouă. Daca s'ar fi păstrat cele mai vechi privilegii ale acestor lăcaşuri de închinare pentru străini, — cele a căror ştiinţă o avem, sânt din a doua jumătate a veacului al XVI-lea numai, — am găsi în ele numele acelor Voevozi din vremea strămutării Scaunului domnesc în Târgovişte, cari nu se puteau hotărî a rupe* deplin cu catolicismul, ce era in legătură cu politica lor de prietenie faţă de creştini 2 . 1 Hurmuzaki, 12 pp, 749-50; cf. Studii şi doc, I-II, pp. xxxiv-v. 3 Cf. Acte şi fragmente, I, p. 66; Botero, Reiat ioni universali, Ve- neţia, 1596, pp. 94-5 ; Iorga, Contribuţii la istoria Munteniei, in iAa r Ac. Rom.i, XVIII, pp. 31-2 ; Studii şi doc, I-II, p. 236, nota 1, Digiti zedby G00gle BISERICA MUNTEAXĂ ŞI CATOLICISMUL 59 Da alminterea data de 4417 se cetiâ pe 9 Hârtiile mănăstirii Neamţului n'au fost tipărite nici mă- car în regeşte, fiind numai de puţină vreme aduse la Ar- hivele Statului, dar ele trebuie să cuprindă un număr de privilegii asămănătoare dela Alexandru-cel-Bun. Bisericuţa de lemn dela Rădăuţi, unde era, fiola Rogdan- Vodă încoace, gropniţa Domnilor Moldovei , pentru care cuvânt i-a făcut şi daruri Anastasia, fiica lui Laţcu-Vodă şi soţia lui Iurg Coriatovici *, a fost întemeiată din nou, de piatră, supt Alexandru însuşi. Un privilegiu mai târziu dă mărturie că organizatorul Moldovei, în ordinea politică şi în cea bisericească, a dăruit bisericii acesteia, al cărei stareţ de mănăstire ţinea loc de episcop în părţile de sus ale terii, care fuseseră de curând căpătate, supt Alexandru însuşi ori supt înaintaşul său, Petru Muşat, dela Poloni, nu mai puţin de 50 de biserici, «cu popii lor», şi anume: «din Ţinutul Sucevei 44, iar din Ţinutul Cernăuţului şese bisericii) 2 . La Rădăuţi se începu acel pomelnic din care pe încetul se dezvoltă în alte locuri, mai fericite, cronica moldovenească. încă înainte de Alexandru, de pe vremea lui Roman- Vodă, ctitorul oraşului ce-i poartă numele, se afla în acesta o biserică a Sf. Paraschive. Aici s'a îngropat şi soţia înte- meietorului, Anastasia. Fiul Anastasiei si al lui Roman veni acum să înzestreze biserica din Roman cu sate şi mori, cu «vaduri pe Moldova din jos de târgul Romanului». Actul Ae danie spune că ea s'a făcut «în Suceava, preaslinţitu- lui Mitropolit Iosif», ceia ce arată două lucruri : că şi acesta era ctitor la Sf. Parascbiva, de vreme ce lui i se făceau daruri pentru dânsa şi, al doilea, că în acest mo- ment, la 16 Septembre 1408, nu se intemeiase încă o a 1 Melchisedec, în An. Ac. Rom., VII, p. 272 sau in Rev. p. ist., nrch. şi fii., I, p. 60; Kozak, Die Inschriften aus der Bukowina, 1, Viena, 4903 ; cf. Ist. Ut. rom. în veacul al XVIH-lea, II, p. 532, Hota 1 : Studii şi doc, VI, p. 627. 2 Uricariul, XVIII, p. 58 şi urm. Digiti zedby G00gle 70 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI doua episcopie a terii, o cMitrctpolie a Ţerii-de-Jos», cura i s'a zis mai târziu, în Roman x . Totuşi Alexandru-cel-Bun se arată, intr'un act al lui Ştefan-cel-Mare, ca întâiul ctitor al «Mitropoliei» de Roman, căreia-i dă, nu numai Leucu- şenii, «cu dijma de varză», cari se întâlnesc şi în docu- mentul precedent, dar şi Dragomireştii 2 . Cel d'intâiu «Mi- tropolit al Romanului», chir Calist, e pomenit intr'un act dela Ştefan- Vodă, fiul lui Alexandru, la 30 Septembre 1445 r când i se dă «un Tătar din Tătarii noştri dela Neamţ st » sa cu sălaşul şi cu toată averea lui» 3 , putându-1 lăsa după moarte, fie «bisericii», fie altui cuiva, dacă nu vrea să-1 li-^ bereze, ca să trăiască «slobod, după legea românească», «nepomenindu-i nimeni de robie». «Mitropolia» se arată ca un fapt cunoscut şi, de oare ce, in luptele ce izbucniră după moartea lui Alexandru, fiii lui nevrednici numai răgaz- pentru aşezăminte nouă bisericeşti n'aveau, trebuie sâ se admită că întemeietorul episcopiei de Roman a fost tot Alexandru-cel-Bun. CAP. IV. Urmaşii lui Alexandru-cel-Bun şi mănăstirile Moldovei, Şi fiii, nepoţii de fii, în luptă pentru stăpânirea Moldovei r ai lui Alexandru- Vodă, sânt darnici fată de mănăstiri. Acestea erau aşezate la locuri de strâmtoare, de păsuri şi de vaduri ^ ele aveau împrejmuire de ziduri, tare pentru acele vremi, şi erau în stare, şi să apere o oştire, şi s'o primejduiască- în trecerea ei. «Egumenul» dela Pobrata, Eustatie, primeşte r 1 Melchisedec, Cronica Romanului, I, pp. 101-2. Cf. 1. Bogdan, I» Convorbiri literare, XXXV, p. 364 şi urm. 2 Melchisedec, l. c, p. 147. * lbid., p. 112. Digiti zedby G00gle URMAŞII LUI ALEXANDRU ŞI MÂNĂSTIR1LE MOLDOVEI 71 astfel, dela Petru cel cTiutâiu a patru sălaşe de Ţigani» \ după ce Ştefan, fratele său, închinase aceleiaşi mănăstiri altă sumă de Ţigani 2 ; i se dau buţi de vin din dijma, din «deseatina» domnească dela Hârlău, sau dela Cotnariul să- sesc, ori de aiurea. Ceară dela Târgul-Frumos se adauge mănăstirii din partea aceluiaşi statornic sprijinitor, Petru- Vodă, la 5 Octombre 1448, când el era însuşi ihliothel;, Mimclien, 1870. 3 Syropulos. pp. 260-1. 4 V. Syropulos. p. 45; ci'. Mausi, Collcetio Conciliuntm. XXX-a. Digiti zedby G00gle SINODUL DIN FLORENŢA 77 voiau să aibă un alaiu cat mai strălucit, si se suiră şi ei pe corăbiile care duceau pe (rreci şi pe Armeni spre ţer- murile Italiei. Altfel, n'am înţelege de ce ttiserica munteană nu si-a avut si ea reprezintantii la marele Sinod ecumenic. Delegaţii moldoveni luară parte regulat la şedinţe, şi Damian e pomenit de mai multe ori în cronica lui Sy- ropulos, arătându-se că el era aşâ de mult împotriva înoirii in dogmă, încât, uitând datoriile sale de recunoştinţă, făcu părere deosebită de a Patriarhului losif 1 . O cronică spune că Trimeşii s'au întors «cu bărbile tunse», Letini curaţi şi in port 2 ; dar după purtarea lui Damian în sinod învinuirea pare să nu fie întemeiată. Când, peste multă vreme, după moartea împăratului loan al VlII-lea, sinodul constantino- politan secret din 1450 se declară împotriva Unirii, Da- mian fu reprezintat la el prin Macarie Mitropolitul Nicome- diei 3 . 1 Locurile, în Dobrescu, Contribu(iuni la istoria Bisericii române in secolul al XV-lea, p. 25 şi urm. 3 Bogdan, Vechile cronice t pp. 144, 194. * Dosofteiu de Ierusalim, Tomos Katallages, Iaşi, 1694, p. 520 ; Alia* tius, De Ecclesiae occidentalis atque orientalis consensione, Colonia, 1648, col. 1387 ; întâiu la Dobrescu, pp. 31-2 ; cf. Auner, La Moldav ie am Concile de Florence, Bucureşti, 1906. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle PARTEA A Hl-a. ORTODOXIA DE LIMBA SLAVONĂ EPOCA LUI STEFAN-CEL-MARE. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle CAP. I. Mitropolitul Teoctist. In 1451 Patriarchul Grigorie Mammas, care ţinea la Unirea cu Roma, plecă din Constantinopol, unde stăpâniau pati- mile poporului, aţâţate, supt slabul împărat Constantin, de Megaducele Luca Notară, adevăratul stăpân al Capitalei bi- zantine. A se numi alt Patriarch în locul lui, era insă cu neputinţă. Sultanul Mohammed al II-lea îşi începuse Domnia tăind, prin cetăţi nouă la Bosfor, veniturile ca şi legăturile Constantinopolului, care-şi aştepta ceasul. în sfârşit, pen- tru a înrăl şi mai mult criza religioasă şi politică, Mi- tropolitul unit al Chievului, cardinalul Isidor, veni, din partea Papei, dela Roma chiar, pentru a proclama din nou Unirea, pomenind pe Prea Sfântul Părinte in liturghie şi înviersunând si mai tare plebea mândră a Bizanţului im- potriva duşmanilor şi a pângăritorilor ortodoxiei străbune. Mulţi chemau în gura mare, ca liberatori, pe Turci, cari şi intrară, după un asediu mai lung, în oraşul împărătesc la 28 Maiu 1453 \ în 1451, Mitropolitul Moldovei, Damian, care rămăsese în vechea tradiţie ortodoxă, muriâ sau părăsiâ Scaunul. Domn a fost în acest an, până mai târziu in toamnă, Bogdan- Vodă, tatăl lui Ştefan-cel-Mare. Acesta, învingător asupra Polonilor, n'aveâ simpatii politice latine. Respect pentru drepturile con- 1 V. larga, The byzantine Empire şi Geschichte des osmanischen Reiches, II, cap. I. Digiti zedby G00gle 82 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI stantinopolitane, în halul In care se afla împărăţia grecească, nu putea să aibă ; şi apoi un Patriarch bizantin nu-i stătea la îndămână pentru a da agramatele» de întărire unui nou Mitropolit. Bogdan nici nu se gândi a-1 lua din mijlocul «uce- nicilor» de prin «chiliile» Bizanţului, ci alese pe un Român, — am crede chiar pe un fiu de boier, o rudă de Voevod, căci prea mare e înrâurirea lui în toate afacerile, supt Domnii cari urmează. Teoctist era un om învăţat, care a dat un mare avânt culturii slavone in Moldova ; trebuie să fi fost pre- gătit deci într'una din mănăstirile care păstrau datinile acestei culturi, gonite acum din vetrele ei balcanice. Astfel de mănăstire erâ însă în Moldova numai Neamţul, al cărui egumen avea, dela orânduirea Mitropolitului Iosif, şi grija Bistriţei : Iosif se gândise totdeauna cu iubire la acest lăcaş «al său», şi bătrâneţele-i din urmă le şi petrecu aici, cum spune şi numele de «chilia Vlădicăi Iosif», păstrat pană târziu 1 . Dintre părinţii nemţeni, al căror egumen va fi fost chiar, se ridica si Teoctist. Pentru a-1 sfinţi, erâ în apropiere Mitropolitul muntean. Acesta n'aveâ, de mult, legături cu Patriarchia de Constan- tinopol; el nu iea parte nici într'un chip la sinodul din Florenţa si nici la acela din 1450. Dacă ne gândim la în- a a O chinarea lui Alexandru-Vodă Aldea către Turci, la politica de supunere a lui Vlad Dracul faţă de dânşii, la pacea Domniei slabului Voevod Vladislav, care tocmai stăpâniâ atunci în Ţara-Românească, — o ideie se impune. Scaunul muntean, dezlipit de Bizanţul duşman al suzeranului turc, nu putea lega relaţii de supunere ierarhică nouă cu Scaunul sârbesc din Ipec, pentru că, în vremea când din Ţarul de odinioară se făcuse un cneaz şi un Despot, rostul Patriar- hului de glorioasă stăpânire împărătească fusese luat de simplul Mitropolit al Belgradului, care stătea încă pe atunci lângă Despotul Gheorghe Brancovici. Ipecul decăzut fu supus, 1 Melchisedec, in Rev. p. ist, arch. şi fii., in, p. 42, sau p. cores- punzătoare în An. Ac. Rom., VI. Digiti zedby G00gle MITROPOLITUL TEOCTIST 83 după cererea Sultanului, de către Constantinopolitani, altei Pa- triarhii slave din Balcani *. în munţii macedoneni, pe pământul stăpânit de cellalt {împărat», Sultanul, mai era, la Ohrida, ud Patriarh sau, mai bine, .Patriarhatul acesta, recunoscut de Bizanţ încă la 1410, într' un timp când se putea crede în sfărâmarea apropiata a puterii turceşti prin luptele dintre fiii lui Biiezid 2 , fusese înviat de politica turcească, pentru arapi Bizanţului ultimii ascultători în privinţa bisericească. Ţara-Romănească i se supuse, după placul Turcilor. Dela Munteni apoi, Moldovenii luară şi ei această supunere. Un Patriarh Nicodim se întâlneşte la Ohrida în 1452 3 . 'Dela el se cerii pentru Teoctist, în împrejurări care nu se pot statornici mai sigur, nici pe bază de cronici, nici pe bază documentară, întărirea, care nu putu să zăbovească. Teoctist a păstorit Moldova timp de douăzeci şi cinci de ani în capăt, încheind u-şi zilele numai la 1477, în 18 Novembre, când trupul fostului călugăr dela Neamţ se cobora în pământul mănăstirii celei nouă, făcută de Ştefan-cel-Mare, a Putnei, ceia ce ar fi încă o dovadă că Teoctist, ca şi Iosif, făcea prjte din dinastia domnitoare 4 . în această îndelungată arhi- păstorie a lui, el a luat parte la o sumă de acte politice, ca închinarea Moldovei către Turci supt Petru-Vodă Aron, pe care-1 recunoscu, in 1453 5 , câtva timp după ce el şi călugării dela Neamţ fuseseră părtenitorii Domnului le- giuit, ai lui Alexandrei, fiul lui Uie-Vodă, acel Alexandrei, in numele căruia săvârşise Petru-Vodă cel nou, înainte . 234 şi urm. Digiti zedby G00gle MĂNĂSTIRILE OLTENE ALE CRAIOVEŞTILOB 119 egumenii dela Atos, Gavriil, care a povestit şi viaţa acestui Sfânt nou, caută însă a lămuri altfel plecarea acestui străin trufaş, care trebuie să fi privit ţara cu toate ale ei ca un loc sălbatec, vrednic de a fi lovit cu asprime pentru «pă- catele* sale cele multe : Nifon ar fi cerut Domnului să despartă pe sora sa măritată după boierul moldovean Bog- dan, care-şi avea acasă la el soţia legiuită, părăsită fără cuvânt x . între pretenţiosul «Grec» şi între sora sa Caplea, — care muri la 1511, şi fu îngropată la Dealu 2 — , Radu nu stătu la îndoială. Nifon trebui să plece spre Atos, unde se şi etanşe, la 12 August 1508 3 , lăsând pe Mitropolitul şi epis- copii hirotonisiţi de dânsul să păstorească fără amestecul şi înfruntările lui umilitoare, Ţara-Românească. Plecarea lui Nifon se va fi petrecut prin 1508, — când Caplea, care pierduse pe soţul ei d'intâiu, Staico, la 1507, putuse ajunge soţia lui Bogdan *, — căci nu am înţelege o şedere mai îndelungată a lui în ţară. La această dată, curentul sârbesc era in mişcare pentru a luâ locul trecă- toarei înrâuriri care, prin Nifon şi Atoniţii ce-1 incunju- rau, venise deocamdată din partea Grecilor. CAP. III. Mănăstirile oltene de cultură slavonă ale Craioveştilor. Viaţa principatului muntean e condusă de pe la 1480 până la stăpânirile sigure ale lui Vlad Călugărul şi Radu- cel-Mare de Vornicul Neagoe din Craiova, înălţat la boierie şi influenţă de Vladislav-Vodă, cel omorât de Ţepeş la 1456, şi de fiii săi, Barbu, Pârvu, Danciu, Radu, Preda, cari în- i lbid. 2 LăpSdatu, l c, pp. 63-4. * Viaţa, p. 55. 4 Ist. Ut. rel, p. 46, nota 2 ; Lăpădatu, pp. 64-5. Digiti zedby G00gle cunjură şi apără pe Basarab-cel-Tânăr, contemporanul hii Ştefan-cel-Mare *. Feciorii lui Neagoe, Craioveştii, dintre cari Barbu, cel mai mare, ajunsese Ban-Mare, deşi Severinul era pierdut către Unguri, iar al doilea era Vornic, clădiau pe la 1497 2 în munţii Gorjului o mănăstire nouă, în care aşezau moaştele Sfântului Grigore Decapolitul, cumpărate cu multă cheltuială din Serbia 3 . Meşterii erau Români, Do- bromîr, Dumitru şi Chirtop, ca şi ispravnicul Stoian, dar numele celui d'intâiu egumen, Marcu \ pare să arate un străin. De fapt mănăstirea, în cuprinsul căreia Barbu, că- lugărit ca Pahomie, îşi află adăpostul câţiva ani după is- prăvirea bisericii 5 , ajunse răpede un nou şi mare focar de cultură slavonă, de «carte sârbească». Chipul d'intâiu al Bistriţei nu ni s'a păstrat, biserica fiind înlocuită astăzi cu o clădire ce n'are nici o sută de ani, dar Muzeul din Bu- cureşti păstrează astăzi manuscriptele scrise acolo, lucrări de caligrafie, care pot stâ alături cu acelea din Neamţul Moldovei ° ; s'au găsit acolo, după atâtea pierderi, nu mai puţin decât 72 de manuscripte slavone, 4 greceşti şi 44 româneşti. La Strehaia mehedinteană, unde va. fi fost reşedinţa nou- lui episcop al judeţelor oltene — mai târziu, cum vom ve- dea, s'a întemeiat pentru scurtă vreme, pe temeiul acestei tradiţii, o episcopie la Strehaia — , ca şi la Brâncoveni se vede 1 V. piatra de mormânt a lui Neagoe, ia Inscripţii, I, p. 100, no. 198. 2 Inscripţia are : l-iu Octorabre 1519 ; avem insă un act de danie din 1506 şi un clopot din 7005 = 1496-7 ; Tocilescu, Raporturi asupra câtorva mănăstiri, etc, din An, Ac, Rom., VIII, p. 50. Data de 1519 se explică prin aceia că o a doua Bistriţă fu întemeiată după dă- râmarea celei d'intâiu de Mihnea-Vodă. V. mai departe. Cf. Bogdan, Rela[iile cu Braşovul, I, p. 305. 9 V. inscripţia veche a Bistriţei, In Inscripţii, II, p. 81, no. 235 ; cf. Manuscripte din biblioteci străine, din An. Ac, Rom., XXI ; I, p. 47. * Inscripţia citată. 5 lbid., pp. 81-2, no. 4. 6 Odobescu, in Revista Română, I. Digiti zedby G00gle MITROPOLITUL SÂRB MAXIMIAN V21 amintirea fraţilor Craioveşti, Banoveţi după dregătoria lui Barbu, şi Pârvuleşti, după numele celui de al doilea frate, cari s'au veşnicit cu toţii şi prin clădirea de paraclise la mănăstirea Xenofului din Sfântul Munte *. îngroparea lui Pârvu, fratele lui Barbu, în mănăstirea Snagovului arată legături strânse ale Craioveştilor şi cu acest lăcaş, mai vechiu decât anul 1431 2 ; acolo se înmormântează, de altfel, şi Logofătul sta- tornic al lui Neagoe, Ioan 3 . CAP. IV. Mitropolitul sârb Maximian. în 1507, toamna, pe urma unor certe pentru adăpostirea în Ţara-Româneasca a unui pretendent la stăpânirea Moldovei, Bogdan Orbul trecu hotarul, — ca odinioară tatăl său, împo- triva unor Domni munteni, dintre cari unul, Radu-cel-Fru- mos, ii lăsase lui Bogdan drepturi asupra Ţerii-Româneşti, — şi se opri pe malul cellalt al Râmnicului, făcând aici cea d'intâiu tabără. îl împiedecă de a merge mai departe, împo- triva unui Domn evlavios care nu voia să-şi pângărească manile vărsând sângele in lupte, «un călugăr anume Maxi- mian, fiul lui Despot Ţarul sârbesc», care, — lucru vrednic de ţinut minte şi din alte puncte de vedere — , îi spuse: csânteţi creştini şi de acelaşi neam» (adecă numai: din acelaşi sânge ei, Domnii), şi aduse astfel încheiarea unei păci, jurate pe evanghelie, pe temeiul vechilor hotare 4 . Maximian erâ Gheorghe, fiul lui Ştefan, fiu şi el al lui Gheorghe Brancovici, care stăpânise asupra Serbiei libere; 1 Bura da, in Rev. p. ist,, arch. .şi fii., voi. II, p. 78 ; In$crip[ii, I, p. 211 ; II, p. 71 şi urm. * lbid., I, pp. 158-9. « lbid., pp. 16(M. ♦ Bogdan, Cvon. inedite, p. 48. Notiţa, şi în cronica lui Ureche, p. 181. Digiti zedby G00gle 122 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI adăpostit în Ungaria — tatăl său rătăcise prin părţile Al- baniei, negăsind prilej să domnească — , el se luptă in oastea regală încă la 1401, împreună cu fratele său loan, — frate mai mic — , si cu fiii lui Dimitrie si Ştefan lacsici, fruntaşi ai pribegilor sârbi trecuţi peste Dunăre. Dimitrie Iacşici luase pe fata lui Lazăr Despotul, şi Elena, fiica lui Ştefan Iacşici şi nepoata lui Dimitrie, a fost soţia Despotului loan. încă din 1486, se pare, Gheorghe intrase în mănăstirea Cu- pinic, — unchiul său Grigore murise călugăr la Chilandariul Atosului — , unde însă nu era să rămâie, cu toate că în viaţa lui n'a mai părăsit rasa călugărului. în 1496, el si fratele său, împreună cu mama lor, Anghelina, fac o danie pentru mănăstirea Sf. Petru şi Pa vel dela Sfântul Munte. La 1503, muri Despotul loan, care ducea şi el, în anii din urmă r o viaţă depărtată de lume, la Cupinic şi apoi la Bersacovo f aşa Încât părintele Maximian înfăţişa acuma singur drep- turile dinastiei sârbeşti izgonite de Turci 1 . Se poate,— cu toată aserţiunea biografului său — , ca Maxi- mian să fi venit numai ca sol al regelui Ungariei pentru a împiedeca un războiu intre cele două teri româneşti. Cu atât mai mult, cu cât, după câteva săptămâni numai dela acea predică izbutită dela Râmnic, Radu-Vodă face o în- voială solemnă cu Saşii 2 , învoială pe care poate el va fi jurat-o înaintea făcătorului de pace 'n numele lui Dumne- zeu şi al Craiului. La 1504 încă, Radu însurase pe fiul su- rorii sale Caplea şi al Logofătului Staico, Pârvu, cu fata «răposatului Dimitrie IacşiciD 3 . Maximian ar fi rămas însă, după unele mărturii, în Ţara- i Viaţa lui Maxim sau Maximian, in Glasnicul sârbesc pe 1859 ; tra- ducere românească in Arch. ist., II, p. 65 şi urm. ; Engel, Geschichte von Serwien, p. 448 şi urm. Viaţa lui Maximian şi a Anghelinei şi in Pravila de rugăciuni slavonă din Râmnic, 1761, n-le 10 şi 13 ; ef, Picot, in Columna lui Traian t 1883, n-le 1-2. 2 Engel, Gesch. der Walachey, pp. 187-90. 8 Pretendenţi domneşti, din An. Ac. Rom., XIX, p. 15, nota 8 ; Lă-^ pâdatu, o. c, p. 64. Digiti zedby G00gle MITROPOLITUL SÂRB MAXIMIAN 123 Romanească l . Ar fi fost cel de-al doilea Mitropolit canonic al Ţerii-Româneşti, după cel hirotonisit de Nifon şi al cărui nume nu-1 cunoaştem încă ; siguranţa păstoriei lui o am avea şi prin însemnarea lui între Mitropoliţi in pomelnicul din Târgovişte, care ştie de Mitropolitul Maxim 2 . Ar fi stat astfel la noi până la moartea lui Radu, întâmplată câteva săptămâni după cele două tratate cu Moldova şi cu Saşii; mergând in Ungaria ca să vestească suirea în Scaun a lui Mihnea, fiul lui Vlad Ţepeş, ar fi rămas acolo, de frica pornirilor tiranice ale noului Domn, lacom ucigător de boieri, şi s'ar fi aşezat la mănăstirea, zidită de dânsul, a Cruşedolului, pe care ar fi părăsit-o, până la moartea sa, întâmplată în 18 Ianuar 1516, numai odată, ca să hine- cuvtnteze pe Neagoe, urmaşul plin de evlavie al lui Mihnea tiranul şi catolicul, şi să-i dea de soţie pe nepoata lui de frate ori vara sa Milita, care ar fi tot odată si fiica lui Lazăr, fostul Despot sârbesc 3 . De fapt, din aceste amintiri nelămurite şi din aceste construcţii pline de multă închipuire n'ar ieşi şi vremea când Maximian, pe care cronica mol- dovenească îl numeşte la 1507 numai diu de Despot» şi ccălugăr», a fost Mitropolitul terii. Pomelnicul Mitropoliei cunoaşte numele său, ce e dreptul, dar cronica, aproape contemporană, a episcopului Macarie, al Romanului, arată că Maxim Despotul a fost sfinţit «după aceia» de «arhiereii moldoveneşti» ca «Mitropolit de Belgrad» 4 . Oricum, fiinţa lui Maximian în ţară reprezintă încă un element din acea influenţă sârbească asupra rosturilor bi- 1 Engel, Gesch. von Serwien, p. 453, după biograful său citat sau după cronica, din veacul al XVIMea, a lui Gheorghe Brancovici, fratele Mitropolitului Sava; cf. Aron Densuşianu, in Revista critico» literară, 1893, nr. 3. Mărturiile lui Brancovici cel nou se adeveresc in parte prin acelea ale unor izvoare contemporane. * Studii şi documente, V, p. 629, nota 1. In pomeluic, cum s'a spi» la p. 413, un Teodor se află intre Atanasie cel vechiu şi Maxim'. 8 Altă biografie a lui Maxim, în Glasnicul sârbesc, XXI : tradusă de I. Bogdan, in Cron. mold., pp. 269-70 ; v. Engel, l. uit. cit. t p. 454. 4 Bogdan, Cron. mold., p. 150 : cf. p. 269. Digiti zedby G00gle sericeşti ale Românilor, care începe supt Radu, se dezvoltă pe deplin supt Neagoe şi trece îndată asupra Moldovei. Un al treilea element vine cu călugărul muntenegrean Macarie, meşter de tipar slavon pentru peninsula Balcanilor. GAP. V. Macarie, meşterul de tipar slavon. începuturile lui Macarie tipograful nu simt cunoscute. De sigur va (i petrecut un timp la Veneţia, unde se va fi învăţat să umble cu slovele. Aşezat un timp pe lângă micii dinaşti Cernoievici din Muntenegru, rămăşiţă veşnic ameninţată a ma- relui principat de odinioară al Zentei, el înalţă numele lor prin tipărirea celei d'intâiu Psaltiri slavone şi a două cărţi de rugă- ciuni şi cântări. Asupra ocrotitorului său însă, Gheorghe Cernoievici, se abătu nenorocirea când Turcii pătrunseră şi în acest colţ depărtat al Apusului balcanic x . Macarie, chemat poate de Maximian, se îndreptă atunci către ţara, vestită între toţi creştinii răsăriteni pentru iubirea de lege, simţul de artă şi dărnicia ei, a lui Radu-cel-Mare. în 1507 încă, el era aici şi începea tipărirea unui frumos Litur#heriu, — cu slove mari, drepte, de tăietură veneţiană şi măiestre împle- tituri de linii, ca în manuscriptele moldoveneşti şi bistriţene, — care se împărţi numai câteva luni după moartea celui d'intâiu ctitor al tiparului românesc, la 40 Novembre 4508 2 . La Dealu, sau, mai curând, pentru că aici lucrul de împo- dobire a urmat până pe vremea lui Neagoe, la Bistriţa Craioveştilor, unde se zice că şi Maximian ar fi serbat nunta Militei, s'a făcut această nobilă lucrare de artă. La sfârşitul textului Liturghiilor, Macarie dă cu slove roşii, .in chinovarul păstrat pentru împăraţi, numele lui fio 1 Iorga, Gesch. des osm. Reiches, U, pp. 283-4. a Bianu şi Hodoş, Bibliografia Română, I. Digiti zedby G00gle MACARIE, MEŞTERUL DE TIPAR SLAVON 125 Mihnea Marele Voevod a toată ţara Ungrovlahiei şi al păr- ţilor de lângă Dunăre, iiul marelui Io Vlad Voevod», adău- gind astfel la titlul obişnuit al Voevozilor munteni părţi care amintesc pe al marilor Voevozi sârbi din Zenta şi Herţego- vina, stăpâni şi ai «ţermului Mării». Pe Mitropolit nu-1 po- meneşte, şi poate nici nu va fi fost unul pe acea vreme, sau puterea lui era prea slabă pentru ca acest călugăr străin privilegiat să-şi simtă datoria de a-1 aminti. Această acţiune culturală, această viaţă paşnică în ierarhie orânduită fură întrerupte prin scurta stăpânire vijelioasă a dului lui Ţepeş». Despre răutatea lui vorbeşte biograful lui Nifon, dar ni e îngăduit a crede că patima lui Mihnea de a tăia şi a prigoni a fost aţâţată şi de uneltirile Graio- veştilor, cari voiau să smulgă puterea pentru dânşii. în 1509 iurâ ucişi boierii necredincioşi, ceva mai mult de un an după aşezarea în Scaun a Domnului celui nou ; Craioveştii se ridicară atunci în arme şi Mihnea trebui să li jure că-i va cruţa. Dar, neavând totuşi încredere în el şi mânaţi de dorinţa stăpânirii, ei trecură peste Dunăre, la Nicopol, adă- postindu-se pe lângă puternicul sangeac al părţilor bulgă- reşti şi sârbeşti, Ali-beg Mihalogli. Atunci Mihnea trimese oaste pe moşiile pribegilor; casele lor oltene fură nimi- cite şi tunurile domneşti bătură în zidurile Bistriţei, care fură, spune scriitorul din Atos, «surpate» cu totul. Aceiaşi soartă o avu şi bolniţa Bistriţei, pe care o zidise un nepot al Banului Barbu şi al celorlalţi fraţi, Neagu sau Neagoe, născut din căsătoria surorii lor Neaga 1 cu Basarab-cel- Tânăr, — boierinaş plin de evlavie care fusese îngrijitorul, «socotitorul» pus de Domnie pe lângă Nifon în timpul pe- trecut de acesta în ţară 2 . Planul de a arde pe «toţi» egu- menii, despre care vorbeşte tot lăudătorul lui Nifon, poate fi pus la îndoială, ca şi tăierea nasurilor acelor preoţi cari 1 Studii şi doc, III, p. xliv ; pomenirea Neagăi ia Spomenikul sârbesc, ^xxvn, p. 44 şi povestirea lui Matei al Mirelor, în care Basarab e numit WWC, unchiul lui Neagoe ; Manuscripte din biblioteci străine, I, p. 47. 2 Gavriil Protul, p. 65. Digitized by VjOOQ IC 126 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI se aflau în multele sate ale Craioveştilor. Peste puţin însă spahiii şi ienicerii din cetăţile Dunării intrară cu Craioveş- tii în ţară, aducând Domn nou, cucernic, pe fratele cel mai tânăr al lui Radu-cel-Mare, pe Vlad-Vodă zis Vlădiiţ. Oastea veni în trei cete, şi aceia pe care o ducea Neagoe lovi pe Mircea fiul Mihnii la mănăstirea Cotmeana şi-1 puse pe fugă, «desculţ şi descins», clmpăcând mănăstirea şi că- lugării de frica ce avea» l . Mihnea fugi peste munţi, şi se aşeză la Sibiiu, unde obişnuia să cerceteze biserica latină; la ieşirea dela slujbă, îl ucise acolo Dimitrie Iacşici cel Tânăr, ruda lui Vlăduţ, şi pretendentul Danciu, din acelaşi neam al Băsărăbestilor, liind si el un fiu al lui Basarab-cel-Tânăr*. Şi ei fuseră ucişi în luptă, şi astfel Neagoe rămase repre- zintantul drepturilor băsărăbeşti asupra Ţerii-Româneşti a . Bogdan însă, soţul Caplei, căpătă o înrâurire covârşitoare asupra tânărului său cumnat, şi aceasta nemulţămi iarăşi pe Craioveşti, deşi ei nu mai puteau spune de dânsul ca de Mihnea că nu ţine legea, căci Vlăduţ ocrotiâ pe Macarie, care dădu în stăpânirea lui scurtă o a doua tipăritură a sa, Octoihul din 1540 4 . Iarăşi Mehemed-beg veni în tară, si el tăie capul bietului copilandru domnesc la Bucureşti, în ziua de 23 Ianuar 1512, un an după moartea Caplei lui Bogdan 6 . Acest urât omor se lămureşte prin hotărârea Craioveştilor de a înlătura tot neamul lui Radu-cel-Mare, pentru ca astfel Băsărăbeştii lor să poată cârmul în linişte. * Ibid., p. 69. 2 Pretendenţi domneşti, p. 13 şi urm. 8 Dacă tânărul Dan din 1521 nu e fiul lui Danciu ; ibid. t p. 17. 4 Bianu şi Hodoş, Bibliografia română, I, pp. 9, 513 ; Studii fi doc, %m, pp. 5-6. 5 Lâpgdatu, o. c, pp. 63-4. | Digiti zedby G00gle CTITORIILE LUI NKAGOE-VODĂ 127 CAP. VI. Ctitoriile lui Neagoe-Vodă. Cu Neagoe se aşează în Scaunul Ţerii-Româneşti un nou cDavicb x pentru călugării de orice neam, dar mai ales pentru Sârbi, cu Despoţii cărora el se înrudi, luând, la o dată ce nu se poate hotărî bine, — dar se pare a fi anterioară venirii sale la Domnie 2 — , pe «despuia» Milita, «fiica lui Lazări> şi «nepoataD sau vara lui Maximian 3 . Macarie meşterul de tipar îi lucrează o Evanghelie de toată frumuseţa, pe care o mântuie la 25 Iunie 1512, iarăşi fără a pomeni în titlul ei de vre-o binecuvântare arhierească. După această dată, — oprind astfel cursul lucrărilor singurii tipografii slavone din Balcani — , ca răsplată, Neagoe, sau, cum îşi zicea, după numele tatălui său, Basarab-Vodă, cerii dela Patriarhul Con- stantinopolului Pahomie — pe care-1 întâlnim între 1505 şi 1514 — să-i facă Mitropolit pe Macarie. Că Biserica mun- teană rămăsese fără cârmuitor dela plecarea lui Nifon, care poate va fi aruncat şi blestemul asupra aşezământului creat din nou de dânsul, dovedesc cuvintele lui Gavriil Protul: cŞi, cum ridică Da vid chivotul legii Domnului, aşa şi Neagoe-Vodă rădică biserica cea căzută şi puse pre Ma- carie Mitropolit a toată Ţara-Românească, a plaiurilor şi a Severinulub. Mărinimia lui Neagoe se revărsă asupra tuturor Locurilor Sfinte din Răsărit. La Dionisat, în Atos, el trimese moaştele, aduse de dânsul întâiu în Ţara-Românească, pentru a îm- 1 Scrie Gavriil Protul. O scrisoare a lui către Nifon în Dukakis, M^aţ SovaţapioT-r^, Atena 1894, August, p. 157. * La 1521 Neagoe lăsă un fiu Teodosie in vârstă de vre-o şepte ani. 1 Ea adusese şi pe vărul ei, Ştefan, şi pe sora acestuia, Despina, care hă pe Stan pârcălabul ; Nicolaescu, Boc. slavo-rotnâne, p. 267. Ştefan avii grija paraclisului Sf. Nicolae dela Argeş ; ibid. Digiti zedby G00gle 128 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI păcâ sufletul lui Radu-cel-Mare, ale lui Nifon, şi anume întrun ce sicriu de argint curat, poleit cu aur şi înfrum- seţat cu mărgăritar frumos şi cu alte pietre scumpe şi cu jmalţ, şi de-asupra pre plehup scrise chipul sfântului întreg, iar jos, la picioarele sfântului, se scrise pre sine in genunche, rugandu-se Sfinţiei Sale» 1 . O biserică a Sf. Nifon se înălţă la Sfântul Munte intru amintirea întemeietorului Bisericii muntene. Mănăstirea Cutlumuzului, din aceiaşi re- publică de călugări, mănăstire începută încă de Radu, fii mântuită de acest urmaş al său, cuprins de aceiaşi râvnă pentru cele duhovniceşti; pe malul Mării el făcu o «pris- tanişte», o ospătărie pentru corăbieri, aşezând tunuri şi adunând arme în turnul de apărare. Pe lângă această «Lavră mare a Ţerii-Româneştb, Neagoeînoi mănăstirea Sf. A tanasie şi o înzestra cu vase de metal scump şi oavese cusute cu sârmă de aur». La Ivir şi la Chilandariu el a pus să se aducă apă «cu urloiub. Pantocratorul primi ziduri de împrej- muire; trapezăria şi pivniţa dela Xeropotam sânt daruri ale lui ; Sf. Pavel căpătă un turn de strajă. La multe mănă- stiri, la Chilandariu, la Sf. Gheorghe al Arbănaşilor a , el se înscrise între ctitori, ba chiar înfrumseţă din dărnicia lui «mănăstirea Oreisculub din «măgura Misiei», mănăs- tirile din Tesalia, aşâ-numitele Meteora, apoi milui mă- năstiri in Pallagonia şi în Macedonia, ş. a. înveli din nou cu plumb biserica Patriarhiei din Gonstantinopol, şi-i făcu de iznoavă chilile. La Muntele Sinai, dădu podoabe de biserică şi ((mertic». Şi Ierusalimul avii parte de cucernicele lui daruri. în ţară chiar, Tismana fu acoperită de Domn cu plumb ; Cozia primi înoiri ; o icoană dela Nucet fu împodobită cu 1 Gavriil Protul, p. 93. Pentru ediţiile originalului grecesc — sau ale unei traduceri din româneşte — , Romansky, Mahnreden des walachi- schen (sic) Wojwoden Ncijoe (sic) Basarab, Leipzig, 1908, — din lu- crările seminariului d-lui Weigand — , p. 135, nota 3. 2 Romansky, p. 129, nota i. Digitized by VjOOQIC MĂNĂSTIREA DELA ARGEŞ 129 aur şi pietre scumpe. Aproape de mănăstirea lui Mircea- cel-Bătrân, în ostrovul Călimăneştilor, el făcu o mănâstioară care se păstrează şi până astăzi. CAP. VIL Mănăstirea dela Argeş. Alte zidiri ale lui Neagoe. Toate silinţele şi toată bogăţia însă şi le cheltui Neagoe pentru a dâ Argeşului, de unde plecase Mitropolitul pentru a se aşeza la Târgovişte lângă Domn, cea mai frumoasă din mănăstirile aflătoare pe pământul românesc. Marmură, cpiatră cioplită şi netezită şi săpată cu florb, alcătuieşte pareţii, prinşi într'un pătrat, pe care-1 întrerupe însă o uşoară umflătură de strane înaintea altarului. Ca şi la Dealu se întâlneşte brâul de împrejmuire, firidele, rozetele săpate în locul discurilor de smalţ din Moldova, turnuleţele din faţă, de-asupra pri3vorului răzimat pe doisprezece stâlpi, cstraşinele cioplite cu florb, privazurile de uşi şi fereşti «scobite şi răzbătute prin piatră». Dar aici frontonul nu se ridică sus în arc cu margenile sculptate şi un alt mare turn se înalţă de-asupra naosului însuşi"; un aghiazmatariu, un «cerdăceb cu liniile gingaşe aşteaptă Înaintea scărilor pentru slujbele care, mai târziu, trebuiau să se facă in pridvorul pe stâlpi, deschis vederii şi mişcărilor aierului. Dar ceia ce deosebeşte mai ales această biserică fără pă- reche e bogăţia împodobirii : la uşi, la fereşti, pe linia împletită din trei viţe a colacului de împrejmuire, pe tur- nuri, dintre care cele din fată au fereşti oblice care nu se mâi întâmpină aiurea 1 . Lazur albastru, aur de-asupra cfloritor* de piatră adauseră mândria colorilor pe lângă armonia proporţiilor şi scumpetea trainică a materialului. 1 V. biserica aşa cum era înainte de reparaţie, descrisă de Reissen- berger, în * Revista Rornănă», 1. Digiti zedby G00gle 130 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI — » Un panegirist — aceştia au totdeauna multe calificative şi comparaţii la îndămână — cutează a face asămănare între biserica dela Argeş şi Sfânta . Sofie, pe care totuşi o cu- noştea, şi adauge chiar că zidirea lui Neagoe era «cu frâm- seţa pe de-asupra» minunatei zidiri bizantine 1 . Săpăturile le făcuse meşterul sas Veit, Vitus, care fu întrebuinţat şi pentru zugrăveală, până ce în ţară chiar se căpătă un bun zugrav de sfinţi în Românul Dobromir 2 . Tot meşterul Veit va fi săpat frumoasele pietre de mormânt pentru fiii domneşti Anghelina, Ioan, Petru — rămase în viaţă numai «coconub Teodosie, numit pompos după marele împărat răsăritean de odinioară, — şi va fi pregătit cea menită pentru ctitorul însuşi 3 . Cum se făceau sfinţirile de biserică domnească pe acest timp ni spune o scrisoare către Braşoveni a lui Neagoe, cu data de 26 April 1520 * : cîn sfârşit, precum se ştie şi la noi, am mântuit, după lege şi datina credinţii, biserica noastră sau mănăstirea pe care începusem a o rezidi întru cinstea Atot-puternicului Dumnezeu." Am sfinţit acea biserică întru lauda înălţării Domnului nostru Isus Hristos, şi am chemat la sfinţirea bisericii toată ţara aceasta a noastră ; deci acolo am trimes să se adune. Cu prilejul carii sfinţiri săi putem mai uşor vedea înaintea noastră pe toţi supuşii». La sfinţirea mănăstirii Argeşului fură chemaţi toţi egumenii din Atos, dintre cari nu era unul care să nu fi putut preţul binefacerile Domnului izvorâtor de milă: «lavra Ţerii-Ro- mâneştb, — Cutlumuz sau mănăstirea lui Hariton, — Javra bulgărească a Zografului, Lavra Rusească, a Pantocratorului şi cele şeisprezece mănăstiri greceşti îşi avură astfel păstorii, supt călăuzirea «protulub Gavriil, care peste puţin uni în aceiaşi Viaţă de sfânt laudele lui Nifpn şi ale lui Neagoe însuşi. Marele sobor serbătoresc se făcî în vechea re- i Gavriil Protul, p. 111. 2 Iorga, Negoţul şi meşteşugurile, Bucureşti 1906, pp. 32-3. 9 Inscripţii, I, p. 146 şi urm. * Vezi-o în Apendicele de documente, voi. III. Digiti zedby G00gle MĂNĂSTIREA DELA ARGEŞ 131 şedinţă a Domnilor munteni dela 14 la 17 August din anul 1517. Pentru întâiasi dată un Patriarh de Constanţi- oopol, Teolept, veni pe pământul românesc; el era înto- vărăşit de episcopii de Seres, de Sarde, de Midia şi de Melenic. Macarie era Mitropolit muntean acuma, şi el veni cu egumenii, fără episcopi, căci, la această dată, episcopiile de Severin şi de Buzău se pare că nu erau ocupate. Se făcu de cu seară, la 14, vecernie şi colivă în ajunul hra- mului, apoi, spre seară, praznic, «cină, ca să şi odihnească .oamenii* ; 4upă care călugării începură denii în cuprinsul de marmură, strălucitor de aur, al mănăstirii celei nouă. iSi sfârşiră bdenia când se vărsa zorile.» A doua zi, Neagoe însuşi aşeză la locurile lor icoanele scumpe dăruite de dânsul, pe cînd clerul, cu Patriarhul în frunte, se gătiâ de slujba cea mare a liturghiei după această târnosire de mână -domnească. Până atunci un al doilea ospăţ primi la mesele întinse pe pajişte toată boierimea la un loc cu săracii de pe acele locuri, «cei mici, săraci, vă- duve, mişei şi cei neputearnicb. Când oaspeţii plecară după iscălirea şi pecetluirea actului de fundaţie, rămase stăpân pe cuprinsul mănăstirii Iosif, ca egumen cu bederniţă, ca arhimandrit şi de o potrivă cu cârmuitorul Tismenii, care şi ea îşi avea privilegii mai presus de alte mănăstiri încă •din zilele .Patriarhului Filoteiu (1364-76) \ Printr'o ultimă recomandaţie în dedicaţia, măiestrit stilisată slavoneşte, care se ceteşte până astăzi pe două plăci de marmură săpată, de o lăture şi alta a uşii de intrare, Neagoe se ruga de •egumeni să nu primească a se aduce şi ascunde în mă- năstire «ceva din sculele şi din avuţia boierilor», «ca nu «cumva să cază mănăstirea în nevoie pentru avuţie străină», — o amintire a prigonirilor îndreptate de Mihnea-Vodă împotriva mănăstirii Bistriţa, în care va fi stat ascunsă averea Craioveştilor. Neagoe- Vodă se îngriji, în acelaşi timp, de o reşedinţă şi 1 Gavriil ProtuL la «fârşit Digitized by LiOOQ iC 132 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI _ o biserică potrivită pentru Mitropolit, in Târgovişte, unde îi făcu strămutarea, după învăţătura dată odinioară de Nifon. Din nenorocire, mulţămită unei reparaţii recente, nu mai avem astăzi vechea clădire dela începutul veacului al XVI-lea. Schiţe luate înainte de lucrările de prefacere, ni-o arată 1 având baptisteriul după asămănarea celui dela Argeş, lipit de faţadă, care samănă mai bine cu acea dela Dealu decât cu faţada,, mai simplă în linii şi mai bogată în podoabe r dela Argeş. Ca şi acea biserică a Sf. Nicolae din Dealul cu viile, ea are forma unui pătrat, şi zidurile sânt mai puţin, împodobite. Două turnuri mari, străbătute de două rânduri de fereşti, apasă pe pronaos şi naos, şi alte turnuri mai mici y câte două, se aşează înaintea celorlalte, între ele sau in fund, de-asupra altarului. Aceste opt turnuri singure sânt pome- nite şi de panegiristul lui Nifon şi al lui Neagoe 2 , care adauge că această a doua Mitropolie erâ «mare şi frumos zidită» şi că cnu se satură ochii tuturor de vederea ei>. Vechea inscripţie avea, se pare, data de 30 Septembre 4519 8 T Macarie liind însemnat ca Mitropolit, şi ea mai spunea că Neagoe a dăruit ctitoriei sale satul Aninoasa 4 . Zidirea ră- mase însă neisprăvită, şi, precum, la Argeş chiar, mai avură de lucru meşterii plătiţi de Radu-Vodă dela Afumaţi, astfel aici se mai cerură silinţile acelora pe cari-i chemă urmaşul adevărat al evlaviei lui Neagoe, Radu Paisie. Numai după 1535 biserica a fost deci cu desăvârşire gata B . Şi o biserică a Sf. Gheorghe, cu un singur turn, e arătată in Viaţa iui Nifon ca o ctitorie a lui Neagoe 6 . Dărâmându-ae cu totul, ea a fost refăcută la 1730 de stegarul Dima T . Şi putem 1 Romstorfer, Die moldauisch-byzantinische Baukunst, Viena, 1896, planşe. 2 Gavriil Protul, pp. 111-2. 3 7028, nu 7018. * Inscripţii, I, pp. 116-7. 6 lbid. « Gavriil Preţul, I, p. 111-2. 7 Inscripţii, II, p. 95. Digiti zedby G00gle NEAGOE-VODĂ CA SCBIITOR 133 adăugi că şi în mahalaua Sârbilor era o biserică din acest timp având pe Sf. Nifon în hram x . Dincolo de munţi, in sfârşit, prin dărnicia lui Neagoe, căpă- tară Românii din Şcheii Braşovului cea d'intâiu biserică a lor, Sf. Nicolae, căreia-i înădi pridvor, pe urmă, Petru- Vodă Cercel, şi e sigur că preoţii braşoveni, cari atârnaseră un timp de Vlădica necanonic din Feleac, Daniil 2 , se numiau acum de Domn şi se hirotonisiau de Mitropolitul din Târ- govişte, care va ii avut înrâurire în toată Ţara Bârsei 8 . CAP. VIII. Neagoe- Vodă ca scriitor. Dar şi altfel Domnia de nouă ani a întemeietorului, înoi- torului şi dăruitorului atâtor biserici şi mănăstiri e strâns legată de înaintarea Bisericii noastre, cu arta, literatura şi cultura pe care le aducea în chip firesc după sine. Neagoe- Vodă, al patrulea Basarab, a fost şi cel d'intâiu scriitor bi- sericesc ridicat din mijlocul Românilor. Până la el niciunul din Domni nu avuse o creştere de- osebită. Deşi obârşia lui domnească a trebuit să fie ascunsă, — odată chiar, intr'un ceas de primejdie, el trebui să-şi aducă jurători pentru a dovedi astfel, după datina de drept a terii, că n'arfc sânge domnesc în vinele sale, — Neagoe, ca nepot al Craioveştilor iubitori de învăţătură, a căpătat în tinereţa lui cunoştinţe de limba şi de literatura slavonă. Trebuie să se creadă că el va fi stat intre călugării căr- turari dela Bistriţa, şi poate că gândul unchilor săi era să facă din acest fiu din flori al lui Basarab-cel-Tânăr cu sora 1 lbid. t p. 359. 2 Cf. şi Bogdaa, Documente şi regeşte, p. 308, no 27. Dar v^ mai departe. 1 V. Stinghe, Istoria besearicei Şcheailor, p. 1. Digiti zedby G00gle 134 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI lor un călugăr, mai ferit de cercetările şi prigonirea duş- manilor; în adevăr, el nu iese la iveală decât supt Ylăduţă, şi încă abia în rangul unui Comis 1 , şi du în zărtar i aa dat grija de a fi spre ajutor lui Nifon. Astfel Neagoe ajunse a şti pe deplin toată Scriptura, unele Tâlcuri ale ei, unele compilaţii religioase şi vre-uu cronograf, in care se cuprindea istoria omenirii păgâne şi creştine supt rubrice din Biblie şi din istoria Romanilor, Bizantinilor si a Ţarilor slavi; se poate ci i iar ca în cetirile lui să li «lat de vre-un tratat de tactică din acelea pe care, printr'o serie de copieri şi prelucrări, ni le-a lăsat Bizanţul. După moartea mamei sale, Neaga, după a fiilor săi Petru şi Ioan, când domnescul părinte văzu că moştenirea lui se sprijină numai asupra lui Teodosie, simţind, pentru el în- suşi, nevoie de îmbărbătare si nevoie de învăţătură pentru un copil fraged, pe care simţiâ că va trebui sa-1 lase curând în luptă cu furtunile straşnice ale urilor politice,— Neagoe se hotăra a urma după pilda vechilor împăraţi bizantini, a căror cunună de aur şi-o punea pe cap în zugrăvea» ctitoriilor .sale, şi a dâ coconului Teodosie sfaturi de câr- muire. Pe lângă extrase din cărţile mai cunoscute ale lite- raturii sfinte sau de cuprins bisericesc, Scriptura, «Dioptrii*, pe lângă tratate de ştiinţă naivă ca ccFisiologub, pe lângă o prescurtare a poveştii moralizatoare despre Varlaam şi Ioasaf, pe lângă tânguiri pentru pierderea maicii sale şi a tânărului Voevod Petru, Neagoe dă şi o sumă de ştiri asupra vieţii contemporane, cu pribegiile, cu luptele, cu soliile, cu puţina glorie scump cumpărată şi multele nevoi ce cădeau din bielşug, şi loviau adesea mai greu capetele cele mai înalte 2 . i 1 Studii şi doc, VI, ţ>. 592. 2 Cf. capitolul care-1 priveşte in Ist. Ut. rel. şi observaţiile d-lui Romansky, in tesa sa citată. D. Romansky a înlăturat ciudata ideie a eruditului grec Rousso (d. Kousso răspunde insă in Convorbirile literare pe 1908) de a face din * învăţăturile» lui Neagoe opera unui Digiti zedby GoOgk URMAŞII LUI NEAGOE, MITROPOLIŢII ŞI CTITORIILE LOR 135 CAP. IX. Urmaşii lui Neagoe, Hitropoliţii şi ctitoriile lor. Moartea lui Neagoe, în Septembre 4521, întrerupse pentru mai mult timp dezvoltarea bisericească proprie, ca şi cea artistică, literară şi culturală din impuls şi pe teren bise- ricesc, în haosul celor şese Domni — unul din ei a fost călugărul Dragomir, care nădăjduia să aibă norocul lui Vlad cel de la 1496 — nu mai era nicio putinţă de lucru In ademenea domenii. Numai când Radu dela Afumaţi * ajunse stăpânitor statornic al Ţerii-Româneşti, împrejurările se schimbară în bine. Radu- Vodă cel Nou se însura in Măiu 1526 * cu Ru- xandra, fata lui Neagoe, şi ajunse astfel reprezintantul pe Scaunul domnesc al curentului pe care aşâ de mult îl în- tărise Înaintaşul său. Radu nu făcu nicio ctitorie nouă, dar orândui să se lucreze mai departe la lăcaşurile rămase ne- isprăvite prin moartea lui Neagoe. Clericii dela şcoala acestuia şi a lui Nifon, un Ioasaf sau losif, egumenul de Argeş, un Varlaam, pe care Domnul scriitor îi pomeneşte, lăudându-l r In, «învăţăturile» sale, îi stăteau la îndămână în această activitate a sa ocrotitoare pentru Biserică. Supt dânsul se găseşte, în 1526, ai doilea episcop de Buzău, — după incepă- ctlugăr de la începutul veacului al XVil-lea. — Extrase din operă, după un manuscript, le-a dat Hasdeu in Ar eh. ist., I 2 , p. 111 şi urm., p. 120 şi urm. O ediţie completă a traducerii româneşti de pe la 1650, ia broşura • învăţăturile bunului şi credinciosului Domn al Ţerii-Ro- mâneşti Neagoe Basarab Voevod către fiul său Teodosie Voevod», Bu- cureşti, 1843. Fragmente, şi după Viata citată a lui Nifon. Ediţia origina- lului slavon s'a dat de A. Lavrov după un manuscript din Sofia, la 1904 : CAOlia H&KâSATiAhHhlA, etc. Pentru o formă grecească, Lampros, Cata~ logue of the greek mss. of Mount Athos, Cambridge, 1895, p. 367 şi lu- crările d-lui Rousso, in tNoua Revistă Română», in, pp. 279-80; tBi- wrica ortodoxă română», 1906, p. 238 şi urm., p. 420 şi urm. şi în «Studii bizantino-române», Bucureşti, 1907. 1 Pretendenţi domneşti, din An. Ac. Rom., XIX, p. 17, nota 7; Hur- muzaki, XI, pp. 849-50. Digiti zedby G00gle 136 ISTORIA BISERICII ROMANEŞTI ' torul Episcopiei, Serafim, — Paisie, în care vedem pe acelaşi Paisie care la 1535 apare ca păstor oltean; rânduiala lui Nifon statornicia prin urmare întâietatea Scaunului severi- nean, mai vechiu, asupra Scaunului, abia acum întemeiat, al Buzăului 1 . Mitropolit era pe acel timp, după Macarie 2 , Mitro- fan, care scrie, în timpul Domniei lui Radu, după căsătoria cu Ruxandra şi întoarcerea în ţară a Doamnei lui Neagoe, pentru nişte scule lăsate de acesta la Braşov 8 . îl aflăm şi în 1533*. Odată cu Radu, Vladislav-Vodă face, în cea d'intâiu for- mă, biserica de lângă Curtea Domnească din Târgovişte 5 . Radu dela Afumaţi însuşi, care, ca pribeag, căpătase dela regele Vladislav moşia Stremţ lâugă Geoagiul-de-sus, în apropierea Albei-Iulii, — mai târziu căpătă încă Vinţul şi Vurperul, — ar fi făcut aici, se putea crede, mănăstirea sa, al cărei egumen ar fi cel, pe care, la 1557, regina Isabela îl re- cunoştea ca Vlădică 6 . De fapt însă, mai în sus de Geoagiu, spre munte, pe o înălţime la care se străbate numai cu greu, se vede o biserică în ruină, de mai multe ori repa- rată, căreia i se zice Rămeţii. «Rămeţi» nu înseamnă însă altceva decât ermiţi, pustnici. Astfel de călugări singurateci se aflau încă pe vremea lui Matei Corvinul, în 1487, cum spune o inscripţie de-asupra uşii. Pe aceşti clerici români, «dela Râmeţ la râpă, din sus de Joap 7 , îi va fi luat numai 1 Lesviodax, pp. 432, 440: pisania dela Episcopie, In Inscripţii, I, cap. Buzău. 2 Acesta apare şi in 1517, când o notiţă de manuscript ii zice t Ma- carie cel Nou» ; Studii şi doc, XIII, p. 66. 9 Nicolaescu, Documente slavo-române, p. 260. 4 Scrisoarea din 25 Iunie — 1526, 1527 sau 1528 — , mai probabil : 1526, îndată după nunta lui Radu cu Ruxandra, in Bogdan, Documente şi regeşte, p. 307, no. clxxx. 6 Drăgbiceanu, Călăuza monumentelor istorice din jud. Dâmboviţa, 1908, p. 9. 6 Hurmuzaki, II 5 , pp. 445-6, no. glxxxiv ; Şaguna, Ist. Bisericii, Iţ pp. 97-8 : Magazinul istoric, III, pp. 2Q5-7 ; Sate şi preofa pp. 47-8, 323-6, etc. 7 Studii şi doc, XIII, pp. 158-9. Digiti zedby G00gle URMAŞH LUI NEAOOE, MITROPOLIŢII ŞI CTITORIILE LOR 137 supt ocrotirea sa Radu-Vodă, făcând să se recunoască egu- menuhr lor titlul episcopal. încă la începutul veacului al XVlI-lea stăteau acolo călugări : popa Sa va şi Toma Moise, cărora Guvernul li dă mănăstirea 1 . în vara anului 1535 ajunse stăpânitor al Ţerii-Româneşti ca nou Radu-Vodă, egumenul din Argeş, un fiu din flori al lui Radu-cel-Mare, Petru, călugărit supt numele de Paisie. în Domnia lui el a căutat să fie cât se poate mai asemenea cu Neagoe, care, ce e drept, n'a prea fost pe urmă un model pentru vre unul din urmaşii acestui Radu Călugărul sau Radu Paisie. E aproape sigur că soţia lui, Ruxandra, a fost văduva lui Radu dela Afumaţi, şi deci fata lui Neagoe 9 . Radu-Vodă a mântuit, cum s'a spus, Mitropolia din Târ- govişte, făcându-i daruri de moşii; pisania veche, astăzi pierdută, pomeneşte şi pe Mitropolitul Varlaam, care nu e decât prietenul ctitorului dela Argeş 8 . Şi la Mislea, din 1537, a cărei inscripţie nu ştiu să fi fost tipărită în original, se văd chipurile lui Radu, al Ruxandrei şi al fiului lor Marcu, numit după vechiul erou din trecutul de lupte epice ale Sârbilor. în egumenia lui Ilarion — un alt Uarion trebuie să fie Mitropolitul, care e pomenit de un istoric bisericesc modern la 1524, sau această dată e greşită 4 — , meşterii David şi Radoslav zugrăviră un frumos rând de pomenire de jur împrejurul pridvorului dela paraclisul Coziei. Zidirea e după stilul moldovenesc : păreţi înalţi, sprijiniţi pe contraforturi, pridvor ca la Moldoviţa, având şi două rânduri de fereşti, firide sus şi jos. Dar se adaug şi ele- mente nouă: zidurile sânt lucrate din cărămizi cufundate In ciment, puse în lung şi în lat, aşa încât formează cadre roşii pătrate, în mijlocul cărora e prins câte un bolovan de râu. Ga nou element de împodobire se văd, supt streşină, 1 toobrescii, Fragmente, Budapesta, 1905, pp. 17-8. 2 Inscripţii, I, pp. 94-5. 1 Ibid., pp. 116-7. 4 Lesviodax, p. 398. Digiti zedby G00gle 138 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI ■ ... • . , cărămizi puse aşa încât li iese la iveală numai vârfurile,, alcătuind un zigzag, care se întâlneşte, ca şi privazurile de cărămidă cuprinzând pietre, şi la clădirile bulgăreşti şi tur- ceşti de peste Dunăre, ce par a fi servit ca model 1 . La 7051, deci 1542-3, s'a mântuit biserica, ispravnic fiind Stroe Spătarul 9 . Tismana, înzestrată şi de Graioveşti 8 şi de Neagoe 4 , fii zidită din nou, tot moldoveneşte, în vremea lui Radu Paisie, egumen fiind în această reşedinţă de arhimandrit un Vasilie ; de jur împrejurul uşii o inscripţie săpată spune aceasta, adăugând şi o rugăciune frumos stilisată, la ca- pătul căreia e data, de 14 Septembre 1541 B . Şi mănăstirea Plumbuita din margenea Bucureştilor, reparată prin 1570 de Alexandru-Vodă Mircea şi de soţia sa Ecaterina din Ga- lata, are drept întâiu ctitor pe Petru- Vodă 6 . Şi boierii urmează acest exemplu al Domnului bătrân şi al Domnului tânăr. Astfel biserica Sf. Nicolae din Târgo- vişte se datoreşte lui Manea Vornicul-cel-Mare, care o zidfc încă de pe vremea lui Radu dela Afumaţi, la 1527-8 7 . La Stăneşti în Vâlcea se pomenesc drept ctitori Mogoş Banul şi Logofătul Giura, dela începutul veacului 8 . La Mi- hăieştii Muscelului e necropola neamului lui Lăudat Clu- cerul, ca şi la Hârteşti 9 . Schitul Verbila din părţile Crico- vului, iarăşi o zidire după norme de arhitectură împrumutate de peste Milcov, e făcut de boierii lui Radu Paisie, Dragomir Mare-Spătar, Toma Banul — tăiat curând de Radu Paisie 10 — şi Caraciu, al doilea Vistier, la 1530; un paraclis, zidit 1 V. Sate şi mănăstiri, p. 302 şi urm. 2 Inscripţii, I, pp. 173-5. 8 Ştefulescu, l. c, p. 91. * lbid., p. 92. * lbid., pp. 92-3. 6 Inscripţii, I, pp. 81-2. 7 Inscripţii, II, p. 89. H lbid., pp. 168-9. * lbid., p. 124-6. w Ludescu, p, 272. Digiti zedby G00gle URMAŞII LVI NEAGOE, MITROPOLIŢII ŞI CTITORIILE LOR 139 aici de «maistorub Stepan, în aceiaşi epocă, poartă numele lui Andronie egumenul şi al lui Sa va ieromonahul 1 ; şi un Standul Mafe-Vistier, care e îngropat Înăuntru, trebue adaus la cti- tori '. Mănăstirea Mărgineni are un aghiazmatariu de argint dela Petru- Vodă, care e tot Paisie, dela Marcu Voevod si dela Doamna Ruxandra ; ca întemeietor se pomeneşte in inscripţia nouă dela clădire, şi ea nouă, iMarele- Vornic Drăghici Măr- gineanul, din vestitul neam al FilipeştilorD, care, incepându-şi curiera supt Vlad Călugărul, era foarte bătrân, dar îşi păstra locul ca -Vodă care se pare să (iluat pe fata acestuia, Zamfira, cea zugrăvită in paraclisul Coziei, n'a zidit nimic, liica lui Moise, numită tot Zamfira, aşezându-se în Ardeal după tăierea tatălui său In lupta dela Viişoara, din 1530, făcu biserica din Dănsuş, cu pietre din ruinele Sarmisagetuzei 6 . Tot ea a zidit diu nou biserica Prislopului, aluiNicodim, dându-i acum înfăţişarea paraclisului dela Cozia 7 : acolo i se vede şi mormântul, cu inscripţie latină. Iar urmaşul lui Moise, Vlad Vintilă, a inte- 1 Inscripţii, II, pp. 252-3. 2 lbid^ p. 254. ' Ibid., I, pp. 93-5. * Ibid., pp. 48-9. 5 Ibid., pp. 51-2. 6 V. Neamul românesc în Ardeal, I, p. 277 şi urm. 7 Ibid., pp. 30-9 şi urm., 681. După cât mi se spune despre dânsul, şi schitul vâlcean Cornetul ar fi din acest timp. Digiti zedby G00gle 140 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI meiat în scurta lui Domnie mănăstirea buzoiană a Mene- dicului *, care se zice azi «Vintilă-Vodă». în sfârşit, supt Radu Paisie, un Dimitrie Liubavici Logofătul, nepot al vestitului tipograf Bojidar Vucovici din Veneţia, aduse înapoi tiparul în Ţara-Românească, dând slovele lui în seama călugărului Moise. Un Molitvmic slavon, al doilea după acel din Cetinie, apăru în Ianuar 1545. Se lucră şi după mazilirea Domnului ocrotitor, supt cruntul Mircea Ciobanul, — care era fiul lui Radu-cel-Mare, totuşi, — de Dimi- trie şi doi dieci, Oprea şi Petrea, la un Apostol, care, început la 18 August 1546, se mântui în Mart 1547, încheind şi această de-a două eră a tiparului muntenesc 2 . Dimitrie pare a li trecut apoi în Moldova între 1547 şi 1551, pentru un Evangheliariu 3 . CAP. X. Clădiri bisericeşti ale epocei. Ceva din acest avânt în clădire şi tipar se păstrează şi mai târziu în Ţara-Romănească, continuând până către sfârşitul veacului tradiţia slavonă introdusă din nou prin fapta Craioveştilor. Mircea Ciobanul a dat Bucureştilor de peste Dâmboviţă biserica zisă a Curţii Domneşti, biserica păstrată încă, — împreună cu amintirea celui d'intâiu ctitor şi a fiilor săi, între cari Petru Şchiopul, care a domnit pană la 1568, — după multe şi mari prefaceri 4 . Fiul celuilalt Mircea, al lui Mihnea, Alexandru, ajungând Domn după Petra Şchiopul, zideşte, la 1577, biserica din Bucureşti, care, după ce a primit trupul lui Vlad, fiul lui Mihnea- Vodă şi nepotul i Ludescu, p. 271. 2 V. şi Ist. Ut. rom., pp. 62-3. 3 Bibi. Rom., I, pp. 513-4. 4 Inscripţii, I, pp. 260-1. Digiti zedby G00gle CLĂDIRI BISERICEŞTI ALE EPOCEI 141 de fiu al celui d'intâiu ctitor, s'a chemat biserica Radu- Vodă, după Radu fiul lui Mihnea 1 . La sfârşitul veacului, Mihai Viteazul făcu biserică nouă de piatră pe locul unde fusese din vechiu lăcaşul de închinare de lângă cetatea Dâmboviţei, Scaunul domnesc al Bucureştilor de odinioară 2 . tu cealaltă reşedinţă, a Târgoviştii, făcu o biserică dom- nească a Curţii, lângă casele de locuinţă pe care le clădi, fiul lui Pătraşcu-cel-Bun şi nepotul de tiu al lui Radu Paisie, Petru Cercel, la 1583-5 3 ; clădirea se păstrează într'o de- săvârşită prefacere din veacul al XVIU-lea. Pătraşcu însuşi, care muri la Râmnic, unde nu erâ încă reşedinţă de episcop, dădu acestui oraş, pe la 1557, biserica Sf . Paraschive 4 . Tre- buie să bănuim şi o biserică episcopală în Buzău, deşi la Episcopia de astăzi se pomeneşte numai zidirea ei de către Matei Basarab 5 . Câmpulungul, în sfârşit, vechiul Scaun domnesc, căpătă dela văduva lui Mircea Ciobanul, Chiajna, liica lui Petru Rareş, biserica domnească a Sf. Nicolae, azi cu totul pre- făcută °, iar dela particulari bisericuţa din Şubeşti şi o alta in marginea târgului, cu piatra de mormânt a unui boie- rinaş dela 1557-8 7 . Mănăstirile Plumbuita 8 , Aninoasa 9 şi Tutana (1582) 10 , în sfârşit, amintesc cea d'intâiu pe Alexandru-Vodă, celelalte două pe Mihnea, care a pus la Tutana ca ispravnic pe Banul Mihai, viitorul Mihai Viteazul. Surpatele din Vâlcea a fost, în 1 Ibid., p. 245 şi urm. 2 Ibid., p. 255 şi urm. 1 Ibid., p. 103. ♦ Ibid., II. pp. 309-10. * Ibid., I, pp. 363-4. • Ibid., II, p. 29. 7 IbUL, p. 30 şi urm. * Ibid., I, pp. 81-a. 9 Nicolaescu, p. 285. 10 Tooilescu, Raporturi, p. 80; Odobescu, in Columna Ini Traian, i873, p. 281. Digiti zedby G00gle 142 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI forma-i d'intâiu, o ctitorie a Buzeştilor 1 . Şi Gorgota, refăcută supt Radu Mihnea, e din aceiaşi epocă 2 , precum şi biserica, acum dărâmată cu totul, din Bueşani, de care e legat nu- mele lui Badea Clucerul 3 , ctitor si la mănăstirea Cobia din 1571-2 4 — unde este şi Mihai Viteazul — şi biserica din Cornăţel a Vornicului Vîntilă din 1596 6 ; în sfârşit, mănăstirea Panaghia a lui Udrea Băleanu 6 . Dintre boierii acestui timp, Buzeştii îşi fac necropola lor la Căluiu 7 ; Goleştii, alt neam mare de boieri, care a «lat pe puternicul Ivaşco şi pe viteazul Albu, îşi înălţă mănăstirea lor la Vieroş lângă Piteşti, in 1572-3 8 ; Albu, căzut în lupta cu Moldovenii, e şi îngropat aici, într'un mormânt de o po- trivă cu cele domneşti. Dobruş, Marele-Postelnic al lui Mircea Ciobanul, zideşte în Vâlcea mănăstirea numită după el Dobruşa 9 . Stepan, Banul cel Mare al Craiovei, ocroti- torul lui Petru Şchiopul, fiul bicisnic al lui Mircea, are şi el mândria de a-şt face mănăstire şi necropolă; Bucovatul cel vechiu, lucrat din acelaşi material şi în acelaşi chîp do paraclisul din Cozia şi alte biserici tipice ale lui Radi Paisie, a cuprins oasele lui şi ale neamului său, care, pr cum. dovedeşte numele fiului lui Stipan, Pârvu, trebuie pun în legătură cu vechii şi marii Graiovesti 10 . Faţă de mănă- stirile domneşti, puţine şi mari, ale Moldovei strâns unite supt mâna Domnului, Ţara-Românească aduce mănăstirile multe şi mici, în numărul cărora se vădeşte puterea unei 1 Inscripţii, I, p. 182. 2 Drăghiceanu, Călăuza monumentelor istorice din jud. Uămhoviţa, p. 24; Inscrip(ii t II, p. 101, no. LVI. 3 Drăghiceanu, p. 26; Inscripţii, II, p. 273, no. xxxni. 4 Drăghiceanu, p. 29; Inscripţii, II. pp. 281-2. 6 Drăghiceanu, p. 27. 6 Drăghiceanu, p. 33. Inscripţii, II, p. 277, no. xl. 7 Odobescu, Căluiul, în An. Ac. Rom., seria veche, seria 1, X. 8 Inscripţii, I, pp. 141-2. 9 Ibid., p. 166. 10 Cf. ibid., p. 213 şi urm.; Sate şi mănăstiri, p. 347 şi urm.; cf. August Pessiacov. Acte şi notiţe istorice, Craiova, 1908, pp. 38-9. Digit zedby G00gle NOUL TIPAR SLAVON DIN VEACUL AL XVI-LEA 143 boierimi care a scăpat din puterea Domnului şi iea pentru sine, supt toate raporturile, viaţa deosebitelor Ţinuturi. CAP. XI. Noul tipar slavon din a doua jumătate a veacului al XVI-lea. Supt Alexandru Mircea şi evlavioasa-i Doamnă levantină Ecaterina, care avea însă în mănăstirea catolică dela Mu- rano lângă Veneţia o soră după mamă, Mărioara Vallarga \ învie şi tiparul slavon pentru Ţara-Românească. Diaconul Coresie, un Român, care lucra însă, cum se va vedea, peste munţi, în Ardeal, şi urmaşii săi în meşteşug dau, într'o slovă mai măruntă şi urâtă, cu rânduri strâmbe, pentru Alexandru însuşi şi fiul său Mihnea, epitropisit de mamă-sa, Evanghelia (1562, 1583, 1588), Sbornice de slujbe la anume serbători (1568, 1580), o Psaltire (c. 1576; alte ediţii, 1580, 1588), un Octoih, în două părţi (1574-5), şi un Octoih mic (1578). Se înoiâ astfel seria cărţilor de slujbă ale tipăritorilor dela începutul veacului al XVI-lea, şi, numărul bisericilor fiind acum cu mult mai mare, se lămuresc cele două sau trei ediţii pe care le au unele din aceste cărţi. Un timp se ştie că şi o tipografie sârbească a încercat să facă acelaşi lucru, dând poate Triodul-Penticostariu, cu gravuri pe lemn luate din cărţile latine, căruia i se atri- buie data de c. 1550 a ; dar ea na avut trăinicie. Mitropolitul Varlaam păstoria şi la 1538 şi, pe la 1541 3 , el scrie, — intitulându-se : «cu mila lui Dumnezeu preasfinţit 1 V. Contribuţii la istoria Munteniei, in An. Ac. Rom., XVIII. * Cf. l$t. lit P re}., p* 64, nota 1. Un exemplar ce cuprinde pagini şi planşe care lipsesc in cele cunoscute pâuă acum, se află in posesiunea mea. 1 La 1541, se alege intaiu Hans Fuchs ; Quellen zur Geschichte der Btadt Brassd, IV, Braşov, 1903, p. 503. Ioan e reales până la 1545 : ibid. t p. 505. Digiti zedby G00gle 144 ISTORIA BISEBCII ROMÂNEŞTI Mitropolit a toată Ungrovlahia şi prea-cinstit exarh a toate plaiurile», sau, in pecete, «arhiepiscop al Ţerii-Româneştb,— Braşovenilor pentru un negustor din Târgovişte *. Cărţile dela 1545 la 1547 sânt însă tipărite pe vremea Mitropolitului Anania, urmaş al unui Simion, unui Mihail şi Ieremia 2 , cărora încă nu li se poate găsi loc. Venise dela eparhia Buzăului, unde e pomenit în 1544 3 . Tipografii îi zic numai ^preasfinţitul Mitropolit muntean». El pare a fi o rudă a lui Neagoe-Vodă, ca unul ce-şi gătise şi el mor- mântul la Argeş, mormânt al lui «chir Anania, al ţerir Ungrovlahieb, care se vede şi până astăzi, fără să se fi întregit data morţii, lăsată în alb 4 . Aceasta s'ar mai întări prin ştiinţa faptului că la 1556 el aduse din Sibiiu, unde murise, pe «Doamna monahia Pla- tonida», care pare a fi Milita lui Neagoe*. El apucă şi Domnia lui Mircea Ciobanul, apoi a lui Pătraşcu-cel-Bun şi perl în marele măcel de clerici şi boieri poruncit de Mircea întors în Scaun, la 3 Februar 1558 e . Cu el a mai fost ucis un episcop, spune cronica Terii, şi acesta pare a 11 Ieremia de Buzău, pomenit la 1550 7 , — Scaunul rîm- nicean întâmplându-se probabil a fi vacant 8 . în timpul scurtei Domnii a pretendentului Radu Iliaş (1553) un «episcop Atanasie», care merge şi ca sol prin Ardeal, se întâmpină pe lângă Domn 9 . Mircea Ciobanul făcu Mitropolit in 1558 pe un Simion 10 şi i Bogdan, Relaţiile Terii -Româneşti cu Braşovul, I, Bucureşti, 1902, p. 307, no. clxxxi. 2 Le8viodax, p. 398. 3 lbid., p. 440. 4 Inscripţii. I. p. 150. 5 lbid., p. 151, no. 12. « Hurmuzaki, XI, pp. viu-ix. 7 Lesviodax, l. c. 8 O Evanghelie scrisă supt Anania se află acum la Biblioteca Inipe~ rială din Viena ; Bogdan, in An. Ac. Rom., XI, pp. 19-21. » Hurmuzaki, XI, pp. iii, 787-8. io Studii §i doc, V, p. 629, nota 1. Digiti zedby G00gle VLĂDICII MUNTENI DELA SFÂRŞITUL VEAC. XVI-LEA 145 un Efrem, e pomenit la 1560 1 . El nu ştiu să oprească pe diacul meşter de tipar Coresie, care trecu în Ardeal cu ştiinţa, hărnicia şi râvna lui şi întră in slujba luteranilor, a calvinilor şi a negustorilor braşoveni cu ediţiile sale ro- mâneşti, slavo-româneşti şi slavone. După acest Efrem, care nu va fi fost din şcoala lui Neagoe, ci poate un Moldo- vean de-ai Doamnei lui Mircea, Chiajna, ba chiar vre-un Grec, din cei mulţi ce încunjurau pe Domn, — vine acum Daniil 2 . îl găsim în 1566, supt Petru- Vodă Şchiopul 8 . După Efrem urmează în pomelnicul Mitropoliei 4 un Mi- trofan, care e însă strămutat din vremi ceva mai vechi. Se mai pomeneşte, după documente, la 1569 un Mitropolit Eftimie 6 , cam în acelaşi timp când Atanasie erâ la Buzău 6 . Eftimie cel d'intâiu erâ Mitropolit şi la 1568, când Coresi-şi tipăreşte a doua parte a cSborniculub slavon, şi încă la 1574, când el mântuiâ partea in tâiu din Octoih; numele lui e pomenit şi in pisania, dela 1571-2, a mănăstirii Cobia 7 . CAP. XII. Vlădicii munteni dela sfârşitul veacului al XVI-lea. Adevărată însemnătate are însă Mitropolitul Serafim, care ae iveşte la 1576-8 8 . Dese ori întrebuinţat de Mihnea-Vodă 1 Lesviodax, p. 398. 2 Nu poate fi nicio legătură intre acest Daniil şi • Mitropolitul de Sevcrin şi Ardeal», ctupHMCKH h apamckh, care scrie judeţului iUrsfl Peatru» privitor la nişte oameni tde lege grecească» din Braşov, unde e preot Nicola ? Bogdan, Doc. şi regeşte, p. 308, no. clxxxii. 1 HurmuzaM, XF, p. 890. V. şi Lesviodax, p. 398. 4 Studii şi doc, V, l. c. 1 Lesviodax, p. 398. • lbid., p. 440. 7 Inscripţii, U t p. 281. 8 Menţiune la sfârşitul Psaltirii slavone din 7085, — Bianu şi Hodoş, Lp.68. 10 Digiti zedby G00gle 146 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI în solii prin Ardeal, el nu păstră, se pare, cârja arhipăsto- rească şi în scurta Domnie a lui Petru Cercel *. Astfel s'ar lămuri inscripţia, din întâmplare păstrată, a bisericuţei Bunei Vestiri dela Snagov, în care se spune că acest lăcaş a fost făcut de Serafim Mitropolitul, — nu fostul Mitropolit, — «atunci când a fost alungat din Scaun», dar se adaogă cu o deosebită pietate numele Domnilor ce stăpâniau la 1588, în Tara-Românească, Mihnea- Vodă «si maică-sa Doamna Eca- terina», iar în Moldova, Petru-Vodă. Niciodată un Domn moldovenesc nu se află pomenit alături de cel muntean, într'o inscripţie din Ţara-Românească, şi această îmbinare a celor două nume domneşti în pisania Mitropolitului Se- rafim, iarăşi Mitropolit după «alungarea din Scaun», ar dovedi sentimentele de iubire deosebită pe care el le hrăniâ, nu numai faţă de Mihnea şi de mamă-sa, ci şi faţă de nepotul de văr şi statornicul aliat al acestuia 2 . La Snagov a şi fost îngropat, de altminterea Serafim, înainte de a se isprăvi, cum se ştie la 4591, Domnia lui Mihnea, — poate la 1590, cum a cetit cineva înainte de stricarea mal departe a pietrei 3 . Serafim era un cleric învăţat, care a putut da unuia din preoţii cărturari dela Braşov, Mihai fiul lui Dobre, cunos- cător de carte sârbească, acel Tâlc slavonesc de Evanghelie din care s'a făcut apoi Cazania românească, tipărită acolo la 1581 4 . Supt el s'a scris frumos Evanghelia slavonă, cu chipurile lui Alexandru şi lui Mihnea, care a trecut apoi în Moldova şi a fost dăruită la 1605 de Ieremia Movilă cti- toriei sale Suceviţa 5 . în margenea Bucureştilor, pe aceiaşi vreme, la 1587,Dan i V. Hurmuzaki, XI, pp. 819, 824, 830, 832. 2 Inscripţii, I, p. 156. » tind., p. 161, no. 331. 4 Ist. Ut. rel., p. 91 şi urm. 5 Melchisedec, în An. Ac. Rom., VII, pp. 255-6 şi Rev. p. ist., arcK şi filologie, voi. II, pp. 48-9. Digiti zedby G00gle VLĂDICII MUNTENI DEL A SFÂRŞITUL VEAC XVI-LEA 147 Logofătul începu o mănăstire pe care o isprăvi numai nepoată-sa Vişana, fiica lui Marcu Armaşul sau Mărcuţă, după care şi mănăstirea se zice a Mărcuţăi sau Mărcuţa 1 . Cine a fost Mitropolitul lui Petru Cercel nu putem ştt; Domnul cel nou era incunjurat de favoriţi apuseni şi s'ar fi crezut că el va ocroti catolicismul, cu atât mai mult, cu cât înainte de dânsul făcuse începutul Alexandru, tatăl lui Mihnea, care trimese la Roma un «aien>, frumos cusut pe brocard de argint, iar, după acesta, Mihnea chiar întărise privile- giile bisericii catolice din Târgovişte*. Dar Cercel se do- vedi un iubitor al ortodoxiei, cum se şi cuveniâ pentru fiul unui fost egumen şi pentru nepotul de fiu al lui Radu-cel- Mare. L-am văzut făcând u-şi biserică în Târgovişte, adău- gind pe aceia din Şcheii Braşovului; un învăţat episcop grec, Maxim de Cerigo, i-a închinat o carte de luptă îm- potriva catolicismului, despre purcederea Sf. Duh. Singur pomelnicul şi Lesviodax 3 pomenesc pe Mitropo- litul Mihail l-iu, pe la 1580. Ştim însă numele celor cari au păstorit la Târgovişte de la 4590, după Mihail cel d'intâiu : Nichifor, pomenit la 1590 4 , şi Mihail cel de-al doilea. în clipa grea a încleştării lui Mihai Viteazul cu Turcii, la 17 August 1595, câteva zile după biruinţa românească dela Călugăreiii asupra Ma- relui-Vizir Sinan, găsim pe acest Mihail al H-lea pomenit -ca Mitropolit 5 . El şi cu ceilalţi doi episcopi 6 negociază dezastrosul tratat 1 Inscripţii, I, pp. 83-4 * Studii şi doc, I-II, p. xl ; Iorga, Doc. geografice, din Buletinul geo- grafic, 1899, p. 15. «P. 399. 4 Lesviodax, l. c. * Melchisedec, in An. Ac. Rom., IU, p. 28. •* Hurmuzaki, XII, pp. 50, 52-3, 205. Digiti zedby G00gle 148 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI cu Ardealul, în Maiu precedent, şi tot el iea parte atunci, îi* August 1595, la sinodul din laşi împotriva catolicismului năvălitor. CAP. XIII. Noile legături ale Bisericii muntene cu Patriarchia dirt Constantinopol supt Hihai Viteazul. Starea episcopiilor sufragane. încă pe la 1580 vicariul patriarhal Nichifor Parhasios treci* prin Ţara-Românească şi Moldova *, pentru a strânge bani şi, iarăşi, pentru a se asigura de supunerea către Patriarehie a terilor noastre şi a celor ruseşti. Veni apoi, la 1586, însuşi Patriarhul constantinopolitan, Ieremia, abia întors în Scauiu La Curtea lui Mihnea-Vodă şi a lui Petru Şchiopul, Ecu- menicul fu primit cu cele mai mari semne de cinste 2 . Această călătorie a adus apoi la 1589, când Ieremia se afla întors în Constantinopol, ridicarea la treapta patriar- hală, pentru Ruşi, a Mitropolitului de Moscova, Iov. Pentru noi vizita lui Ieremia a însemnat însă numai întărirea vechi? legături ierarhice, slăbită şi ameninţată în timpurile dirt urmă 8 . Să amintim însă că Biserica din Ipec trăia încă, şi Patriarhii din Ohrida, ai «Bulgariei, Serbiei, Macedoniei,, Albaniei, Moldovei şi UngrovlahieiD, un Gavriil din 1586-7, un Atanasie Ris6a, — care nu-şi mai zice decât «arhi- episcop al Primei Iustiniane, patriarh al Bulgariei, Serbiei şi Albaniei», — începuseră a călători pentru aceleaşi motive; ca şi rivalii lor constantinopolitani 4 . i Hurmuzaki, XI, pp. 115-6. 2 Ieroteiu de Monembasia, Bt6Xtov totoptxov, la această dataY 8 Iorga, Nichifor dascălul, în An. Ac. Rom., XXVII. * Ibid. Digiti zedby G00gle NOILE LEGĂTURI ALB BISERICII MUNTENE 149 De pe urma călătoriei lui Ieremia rămase pentru noi nu- mirea in 1592 a lui Nichifor ca «exarh» pentru părţile noastre, pe care, cum se va vedea, le ameninţa şi noua propagandă catolică. El veni, odată cu Turcii lui Sinan, la 1595, şi trecu prin Bucureşti, prin Târgovişte. Uneltirile lui, care erau socotite mai mult politice decât religioase, urmară şi in Moldova, până ce, la urmă, Polonii, suzerani ai acestei teri, ii aruncară .în temniţa de unde nu mai iesl pană la moarte *. La moartea Mitropolitului Mihail, Mihai-Vodă erezii că e bine pentru politica lui, care urmăriâ strângerea popoarelor creştine din Balcani împrejurul steagului său de răscoală, săintre'n legătură cu Patriarhia de Constantinopol. Ştim, apoi, că mai târziu el ţinea pe lângă dânsul pe Dionisie Rall, dintr'o mare familie grecească, Mitropolit pribeag de Târnova. Dela Constantinopol a venit deci întărirea noului archipăstor al terii, care luă locul lui Mihail : Eftimie, pe care-1 găsim apoi în fruntea sfetnicilor Viteazului 2 . Mihai-Vodă scria vicariului patriarhal, care era vestitul Meletie Pigas, pe care-1 întrebuinţa şi ca mijlocitor al său in cele politice pe lângă Turci, şi cerea dela dânsul o Evanghelie grecească şi un Nomocanon, o carte de legi împărătească, poate cu gândul, îndeplinit numai de urmaşii săi, de a dâ terii o Pravilă, întregitoare a obiceiului pământului 8 . Strângerea legăturilor cu Constantinopolul se explică, de alminterea, şi altfel. Asupra terilor noastre de pe la 1560 înainte se întinde, tot mai puternică, înrâurirea Cantacu- zinului Mihai, zis Şaitanogiu sau «feciorul Dracului» (f 1576). «Mare negustori) al Sultanului, având sarcina să-i aducă şi blănuri, «dinţi de peşte», etc, din Moscovia ; arendator al salinelor dela Anchial, unde-si avea si un adevărat castel, 1 IbicL V. şi mai departe. 2 Melchisedec, l. c. * lbid. Digiti zedby G00gle 150 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI cstâlp al Grecilor», el luase pe una din fetele lui Mircea Ciobanul şi ale Chiajnei, Măria (la 1566), care însă nu vok să-1 urmeze la Constantinopol 1 . El numiâ şi scotea, după voie, pe Domni şi pe Patriarhi, şi lui îi datori deci Ieremia numirea sa la 1572 2 . E uşor de înţeles astfel cum Tara-Românească s'a ferit ■ă a a de relaţia ierarhică faţă de Patriarhia din Ipec, înoită prin voinţa atotputernicului Mare- Vizir Mohammed Socoli, pentru patriarhii Macarie, însuşi fratele Vizirului, şi Antonie 3 , şi a primit umbrirea supt aripile noului Patriarh constantinopo- litan. Se înţelege şi de ce nici nepotul lui Socoli, numit în 1575 Patriarh de Ohrida 4 , n'a putut câştiga Biserica munteană. Dar Macarie de Ipec creştea preoţi pentru Ro- mânii din Şcheii Braşovului, ca popa Mihai ; el numiâ episcopî ardeleni, ca «popa» Eftimie din 1572 B şi «popa» Cristofor din 1574, şi făcea poate din Danii], pe aceiaşi vreme (1577-8), un episcop «severinean şi ardelean*, titlu anume aflat pentru a pune în atârnare de Ipec, prin amintirea Seve- rinului, pe noul Vlădică 6 . Patriarhul de Ipec avea, de al^ minterea, şi Vidinul 7 , şi pe la 1580 Turcii căutau să smulgă Ţerii-Româneşti şi Ţinutul de lângă Cetatea Severinului, pe care o ocupaseră de mult 8 . La 1590 era episcop de Râmnic Efrem, care venise după Mihail, când acesta trecu la Mitropolie 9 . Un Eftimie fusese i Cf. Contribuţii la istoria Munteniei, in An. Ac. Rom., XVIII, pp« 16-8 şi Hurmuzaki, XI, p. vi. 2 lbid. 8 V. mai ales Jirecek, Der Gross-Vesier Mehmed Sokolovic und di* serbischen Patriarchen Makarij und Antonij, ia Archiv fur slavische PhUologie, XI ; cf. Sate ?i preoţi in Ardeal, Bucureşti, 1902, p. 25, nota 4. * Jirecek, in. Byz. Zeitschrift, X1U, pp. 25-6. 6 Sate §i preoţi, p. 25; Ştefan-ceLMare si Mihai Viteazul ca înte- meietori, etc, p. 31, no. xiv. <* Bogdan, Documente şi regeşte, p. 308, n-1 27. 7 Jirecek, in Byz. Zeitschrift, l. c. 8 Hurmuzaki, XI, pp. 743-8, no. lxxviii. 9 Lesriodax, p. 432 ; Studii şi doc, V, p. 433, nota 1. Digiti zedby G00gle NOILE LEGĂTURI ALE BISERICII MUNTENE 151 Înaintea lui Mihail însuşi, şi el a făcut in margenea Râm- nicului biserica Oltenilor: pe acest Eftimie trebuie să-1 punem şi înainte de Paisie dela 4535, ba chiar înaintea predecesorului acestuia, Leontie 1 , şi anume in timpurile de după moartea lui Neagoe, când unii luptători pentru Domnie, un «Braţul Voevod», un «Bogdan Voevod şi mama sa Anca» — , să nu fie boierul Bogdan, care să fi avut şi drepturile sale din naştere printr'o mamă de origină mun- teană ? — , se însemnaseră prin danii, îndată după Neagoe însuşi, în fruntea ctitorilor Episcopiei 2 . Vlădica Mihail, care dădu bisericii Sf. Nicolae dela Ol- teni satul cu acelaşi nume şi satul Bujorenilor, şi care atrase şi alte danii din partea boierilor vecini, Drăgoieşti şi Zătreni, trebuie să fie privit însă ca adevăratul întemeietor al epis- copiei Râmnicului, care fu aşezată, nu in oraşul însuşi, cu biserica lui Pătrascu-cel-Bun, ci în această mănăstire a Oltenilor, unde era egumen Teodosie 3 . Mihail ajunse episcop supt Mihnea- Vodă în a doua Domnie şi întărirea-i veni dela Constanţi nopol A . După 20 Mart 1592, el ar fi avut ca urmaş pe acel Teofil, tot Român de naş- tere, care e deosebit de alt Teofil de Râmnic, menit să ajungă Mitropolit, şi care a fost deocamdată unul din cti- torii literaturii româneşti începătoare B . După un Ieremia din 1550, după un Atanasie din 1570, Buzăul căpătă în 1587 ca episcop pe Luca, Grec de naştere, din Cipru, şi el un viitor Mitropolit, care a ridicat însemnă- v 1 Istoricul eparhiei Râmnicului, Bucureşti, 1908, p. 21 şi urm. Alţi episeopi cari nu se pot aşeză cronologic rătăcesc prin pomelnice ; Ila- rion, Ioasaf. Iosif I-iu, Prohor, doi Grigorie, Sava, Onufrie, Daniil, Loca: ibid., p. 20. 2 Istoricul eparhiei Râmnicului, p. 244. 8 Ibid., p. 332. Pentru un episcop Daniil, v. revista Floarea darurilor, I. p. 280. 4 Istoricul eparhiei, p. 23 şi urm. 6 Ibid., p. 31. Digiti zedby G00gle 452 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI ■* tate Scaunului buzoian prin cultura, sfinţenia şi autori- tatea sa 1 . Altfel amândouă episcopiile erau statornice şi ocupate de păstori vrednici. Vechile legături cu Constantinopolul fuseseră din nou înodate. Ardealul, despărţit un timp, cum cum vom vedea în alt capitol, prin propaganda luterană şi calvină, se alipiâ la ierarhia românească din principatul muntean prin «arhimitropolitub Ghenadie, stăpân peste toţi Vlădicii şi *i urm. 6 Inscripţii, I, p. 54 ; cf. Cron. mold., p. 170. Digiti zedby G00gle 158 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Macarie fu îndemnat a scrie o cronică bogată de către Domnul său cel d'intâiu si mai iubit si de către ctitorul mă- năstirii Humorului, Logofătul-cel-Mare Teodor (4530-5), în .care s'ar putea vedea fratele lui Petru-Vodă, acel care era la 1538 în Hotin ca pârcălab trecător şi fu primit de Po- loni în ţara lor, fără să mai poată apuca Domnia a doua a fratelui său, căci muri la 1539 *. Era pe atunci încă egumen de Neamţ, şi, aducându-şi aminte de toate epitetele de laudă ale istoriografiei bizantino-slave dela Curtea împăraţilor şi Ţarilor, ieremonahul Macarie, «cel din urmă dintre călu- gări», îmbrăcă în acest strălucit veşmânt de retorică, împru- mutată mai ales dela vestitul autor de cronograf bizantin Constantin Mânase, faptele celor doi d'intăiu urmaşi ai lui Rareş bătrânul, isprăvindu-şi lucrul numai în Mart 1542. CAP. II. Ucenici ai lui Macarie. Şcolar al lui Teoctist şi reprezintant al noii şcoli de slavonie, Macarie a avut o sumă de ucenici, ca unul ce s'a Învrednicit a i se zice : «dascăl al Moldovei» 2 . Din rândul lor s'a ales Anastasie, care i-a urmat în episcopia Roma- nului, păstorind până la 1572, când ajunse, pentru o clipă, Mitropolit 3 . Şi acela ce urmă în Mitropolia terii lui Grigorie, — care greşise faţă de Domnie sfinţind pe Ioan- Vodă Despot, luteranul, — fostul episcop de Rădăuţi Teofan, «pus» la 22 Septembre 1564, de Alexandru-Vodă Lăpuş- neanu, care se întorsese în Scaun, era «ucenicul lui Ma- 1 Cf. Bogdan, Cronicele moldoveneşti, p. 71, nota 3 ; Studii şi doc. VI, pp. 612-3 ; Hurmuzaki, Supl. II 1, p. 111. 2 Bogdan, Cron. mold., p. 71. * Ureche, p. 210; Melchisedec, în An. Ac. Rom., VII, p. 237. Digiti zedby G00gle UCENICII LUI MACARIE 159 carie»» *. Poate din aceiaşi şcoală să fi eşit colegul, mai nou, al lui Macarie, episcopul de Rădăuţi Teodosie, pomenit o singură dată, la 2 Mart 4548 a . De curentul de nouă carte slavonă se ţine şi Vlădica Gheorghie de Roman, ars de Ion- Vodă cel Cumplit supt în- vinuire de sodomie 3 — caz unic în istoria Moldovei, Domnii neîndrăznind a se atinge de vre-un arhiereu si întrebuinţând faţă de ei cel mult pedeapsa maziliei 4 . Ioan a izgonit, de altfel, şi pe Teofan, care trebui să fugă peste munţi, de unde-1 cerea înapoi Vodă, la 24 Maiu 4572 sau chiar 4573, arătând că i-au fugit, «furându-i mulţi zloţi şi alţi bani», «un călugăr anume Tofan, care a fost Mitropolit, şi alţi trei călugări», printre cari poate acel Molodeţ care a fost pe urmă ars B . Şi Eftimie, urmaşul la Rădăuţi al lui Gheorghie (f 4558), —acesta din urmă un cirac al Mitropolitului cu acest nume — , face parte din această generaţie de Vlădici cu ştiinţă de slavoneste 6 . o între ucenicii lui Macarie au fost şi de aceia cari au rămas toată viaţa lor în cercul îndatoririlor grele ale că- lugăriei râvnitoare. La Raşca, fundaţia sa, el puse ca întâiu egumen, «nacealnic şi stareţ», pe Silvan, care se numi în 8chimnicie Sinodie. Un Ghervasie şi un Gherman, crescuţi de dânsul, îi fac piatra de mormânt, însemnând pe dânsa, cu acel avânt retoric pe care Macarie-1 introdusese în re- dacţia slavonă, că «sufletul lui se veseleşte în manile lui 1 Ureche, p. 221. 2 Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 179-80. * Ureche, pp. 224-5. * Ca faţă de Macarie şi de Grigorie Mitropolitul. 8 Ureche, l. c. Rezumatul scrisorii slavoneşti a lui Ioan, în Doc. Bistriţei, II, p. 115, no. xvn ; întreagă în Nicolaescu, o. c, p. 197. 8 V. asupra lui, care e pomenit la 1552, 1559, 1561, Wickenhauser, Radautz, p. 15. Pe vremea-i s'a făcut pridvorul bisericii din Rădău{i. Cf. Iorga, O alegere de episcopi moldoveni (din Răvaşul pe 1907). Digiti zedby G00gle 160 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Dumnezeu în toată vremea». Ghervasie muri înaintea lui Gherman, şi acesta-i pune, la 1601, o piatră de pomenire. Lui Ghedeon, ridicat ca episcop de Rădăuţi din mijlocul părinţilor dela Raşca, unde era egumen la 1578 * — el păs- toreşte în 1587-91 — i se aminteşte numele de trei ucenici ai lui, ieromonahii Veniamin şi Ilarion şi călugărul Dosofteiu. Tonul de călduroasă iubire, de credincioasă recunoştinţă din aceste epitafuri e cu totul neobişnuit şi ne face să bă- nuim oarecare îndreptări în viaţa călugărească, pornite dela învăţatul Vlădică de Roman 2 . Cu mândrie se spune şi de Mitropolitul Teofan, pe piatra ce a pus-o la pridvorul Mi- tropoliei din Suceava, pridvor înălţat de dânsul, — dar după dânsul s'a mântuit reparaţia acestei Mitropolii a Sf, Gheorghe, făcută de Bogdan-Vodă şi de Ştefăniţă — , că e de loc din lăcaşul Râscei 3 . CAP. 111. Cronicarii Isaia de Rădăuţi şi Eftimie de Neamţ. Când Vodă Lăpuşneanu făcîi mănăstirea cea nouă a Slatinei, el aşeză în ea ca egumen întâiu pe . Digiti zedby G00gle PLANURI DE TIPAR ROMÂNESC SUPT DESPOT 169 Că Grecul nu-şi va fi păzit gura, e sigur, şi tot aşa că, neştiind unde să afle bani, a dezbrăcat bisericile pe care le vizita şi pentru bogăţiile sfinte ale cărora, ca luteran -din interes, el nu mai avea nici evlavie, nici cruţare x . Încă dela început, gândul său era să schimbe pe Mitro- polit, ca pe unul ce ar fi având încă tragere pe inimă pentru Alexandru 2 . politică de convertire faţă de boieri sau chiar faţă de ţară n'a încercat şi nici nu putea să încerce străinul acesta, norocos peste aşteptările sale. Dacă ar fi vrut să «reformeze» pe Moldovenii de baştină, ar fi adus cărţi de propagandă 4in oficina Saşilor din Ardeal, sau, fiind asa de uşor să aducă in principatul său un săculeţ cu slove din altă ţară, ar fi început el însuşi un tipar menit să adauge la nemurirea spre care râvnia. Aceasta n'a făcut-o însă. Se găsi însă un agent luteran care, aflând de intrarea in Răsărit a unui principe care voia curăţirea legii creş- tine, se grăbi să vie pentru a o propovedui prin cărţile slavone pe care le tipăriâ, departe, în Apus, la Urach, în Wurttemberg, pentru popoarele din Balcani, Primus Tru- berus, supt ocrotirea şi cu cheltuiala lui Ioan Ungnad. La 21 Decembre 4562, veniâ, cu astfel de cărţi, cuprinzând Noul Testament, Wolf sau Wolfgang Schreiber, care se dădea ca Trimes al împăratului pentru unele misiuni politice. Ungnad, care n'aveâ nicio ştiinţă despre traducerile ce se tipăriau în Ardeal, cerea să i se trimeată oameni învăţaţi pentru tălmăcirea Evangheliei, oferindu-se a edita el Cu- vântul lui Dumnezeu şi în această limbă 3 sau a trimete chiar materialul tipografic în Moldova 4 . Despot nu-1 în- gădui însă multă vreme, şi, pentru a dovedi Sultanului câtă 1 Cf. Iorga, Nouveaux materiaux pour sennr â l'histoire de Jacques BasUikos Vmraclide, 1906, Prefaţa. Gf. Picot, Coup d'oeil sur l'histoire ■de la typographie dans Ies pays roumains au XVI-e siecle, Paris, 1895. 2 Hurmuzaki, II, p, 407 ; dar cf. p. 425. 8 Ibid., pp. 445-6. W&îd. Digiti zedby G00gle 170 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI credinţă-i poartă, expedia la Constantinopol pe bietul Wolf- gang cu cărţile lui cirilice, pe care rămase să le cetească acuma Turcii 1 . Ceia ce propusese Ungnad prin Wolfgang şi răspinsese Despot, spuind că astfel de cărţi privesc pe meşterii de tipar şi pe vânzătorii de lucruri tipărite, se îndeplinise însă, fără ca Schreiber să fi ştiut sau să se fi făcut a stt, de către Saşii Braşovului supt judele lor Ioan Benkner, — «Hanăş Bengner» în graiul Românilor deoparte şi de alta a munţilor. CAP. III. Tipăriturile româneşti ale lui Coresi şi Biserica refor- mată a Românilor de peste munţi. La 1558 Mircea Ciobanul îşi taie Vlădicii şi boierii ; peste cutevâ luni, cum ştim, judele Hanăş sileşte pe preoţii din Şchei, Toma, care se călugări apoi, spre pocăinţă, la mă- năstirea munteană a Râncăciovului, şi Dobre, nepotul de soră al celui d'intâiu 2 , să recomande Catehismul luteran credincioşilor din enoria lor. în acelaşi an, Despot apare întâiaşi dată la Braşov şi-şi tipăreşte acolo genealogia care-1 cobora din zei 3 . în toamna anului 1560 «Vlădica romanesc» al Ardealului veniâ în acest Braşov, unde nu se temea de eresie, ci, din potrivă, avea bucurie pentru introducerea ei între Românii ŞcheiuJui 4 . Acest episcop trebuia să fie un Vlădică trecut la calvi- nism. La 10 April 1562, un act al lui Ioan Sigismund po- i Legrand, l. c, p. 264 şi nota 4 ; Hurmuzaki, XI, p. 876 : II *, pp* 448, 447-8, no. ccccx ; p. 454 şi urm., p. 459 şi urm., 468 şi urm.- 2 Stinghe, Ist bisearicei Şcheilor, pp. 2-3. » Hurmuzaki, XI, p. 798 ; Legrand, p. 59 şi urm. * Hurmuzaki, XI, p. 803. Digiti zedby G00gle TIPĂRITURILE ROMÂNEŞTI ALE LUI CORESI 171 meneşte pe vechiul episcop Sava, care fusese înlocuit, după stăruinţele lui Melchior Balassa, cu Gheorghe de Ocna (Wi- zaknay) si căruia, la data de mai sus, i se dă înapoi «episco- patul românesc al bisericii din Gioagiul-de-jos» *. Ştim acum că Sava si-a avut casa in Lancrâm lângă Sas-Sebes si că el a plecat din Ardeal, pentru pricini binecuvântate : «pără- sirea profesiei evangelice şi a învăţăturii creştine» 3 . Autoritatea acestor Vlădici se întindea mai mult asupra păr- ţilor de Apus ale Ardealului şi asupra Banatului, unde se pare că încă de pe atunci li se dăduse o protopopie de Inidora si una de Caransebeş 3 . în Inidora, de alminterea, ca si în Şegheşti din părţile Crişurilor, lângă Beiuş, — unde un «arhi- diacon», adecă tot un protopop-Vlădică de aceştia, Dan, e po- menit, la 1503, ca şi urmaşii săi, Ioan (1538) şi Petru (1554), îa întăriri de privilegii, ale episcopului latin de Oradea- Mare 4 — , aşezământul protopopilor erâ mai vechiu decât reforma. La Inidora chiar, încă dela începutul veacului al X Vl-lea, la 1506 şi 1526, domnii din castel numiau «protopop al bisericii Românilor, clădită în oraşul Inidorib,— şi anume pe la 1458 incă — , «protopop intre preoţii Românilor din Ţinutul Ini- dorib, pe Petru de aZoczath», învoindu-I locuinţa in casa pro- topopiei şi veniturile obişnuite 5 . La 1582, castelanul dă pro- topopia «cde rit grecesc» lui Moise Peştişel, care avea datoria de a dcârmui, a cerceta, a învăţa şi a mustra» pe preoţii ro- mâni de supt stăpânirea cetăţii 6 . Bisericile calvineşti din acest unghiu ardelean şi bănăţean se păstrară bine până destul de târziu: intre traducătorii «Palieb, Vechiului 1 Ştefan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc, p. 22, no. iv. a Bunea, Ierarhia Românilor din Ardeal şi Ungaria, 1904, pp. 303-4. * Ştefan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc, passim. 4 Bunyitay, Nagy-Varăd egyhuztdrtelme, I, p. 349; româneşte in L Ardelean u, Istoria diecesei române grecu-catolice a Oradei-Mari, II, Blaj, 1888, pp. 8-9; cf. Studii şi doc, XIII, pp. 175-6. * Inscripţii .fi însemnări ardelene şi maramureşene, 1 (Studii si doc, XII), pp. 278-9. « Ibid., pp. 279-80, no. v. Digiti zedby G00gle 172 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Testament, din 4582, se întâlnesc predicatorul, «propove- duitorub din Caransebeş, Ştefan Herce, si dascălul do şcoală, «de dăscălie)), — îşi spune însuşi — , din acelaşi oraş al Sebeşului, Efrem Zăcan, pe lângă predicatorul din Lugoj, Moise Peştişel şi protopopul din Inidoara — şi pentru Haţeg — , Achirie. Afară de acesta din urmă poate, tălmăcitorii Bi- bliei arată să fi fost dintre nemeşii de prin aceste părţi ale vechilor «judeţe» româneşti de ostaşi-nobili, al căror neam s'a păstrat şi până astăzi : de aceia, după obiceiul un- guresc, numele de botez li e pus după acel de familie 1 . Caransebeşul erâ un însemnat centru românesc, şi de aici porni în 1545, pentru a încerca să cucerească principatul muntean, Basarab-Vodă, Laiotă cel nou 2 ; şi Radu- Vodă Ilias sosi împotriva lui Mircea Ciobanul, în 1552, pe aceiaşi cale 8 . La 1560 încă, la 3 Maiu, după toate aceste pregătiri, Coresi, «diiaconul Core3i ot Târgovişte», şi un ucenic al său, diacul Tudor, începeau, «cu zisa jupanului Haneşu Beagnerib, a «Măriei Sale» Benkner, pe atunci jude al Braşovului, după un yechiu manuscript husit, aflat fără îndoială în Ardeal, şi nu după vre unul adus din Ţara- Romunească, tipărirea unei Evanghelii româneşti. Ma- nuscriptul a fost reprodus fără nicio schimbare, păs- trându-se notele şi tipicurile slavone ce se aflau în el. Coresi declară că dă lucrarea sa «popilor rumâneşti să înţeleagă, să înveaţe Rumânii cine-s creştinii), rugând însă pe «toţi sfenţii părinţi, oare Vlădici, oare episcopi, oare popb, cari o vor vedea, să n'o arunce fără cercetare, căci şi Apostolul Pavel mărturiseşte că e mai bine a se ceti cuvântul lui Dumnezeu pe înţeles decât altfel. O «jelanie» ce a avut cu judele braşovean 1-a îndemnat să dea Evan- ghelia pe înţeles. 1 V. şi Bianu-Hodoş, Bibi. Rom., I, p. 95. 2 Hurmuzaki, XI, p. 859, nota 1. « lbid., p. 863, nota 2. Digiti zedby G00gle TIPĂRITURILE ROMÂNEŞTI ALE LUI CORESI 173 Cum se vede, această carte, care avea litere şi podoabe imitate după ale Evangheliei lui Neagoe- Vodă, era menită Ro- mânilor din Ardeal şi Ungaria, cari ajunseseră a fi adevăraţi «creştinii) după cererile luteranismului, şi «popilor» lor, cari nu mai aveau asupră-li «Vlădici» de moda veche, ci numai «episcopb aleşi, după rânduiala cea nouă. Tipăritorul se gândiâ şi la putinţa pătrunderii operei sale în părţile ră- mase ortodoxe, dar nu o pregătise pentru acestea. Pentru a îmbuna pe Domnul muntean sau, mai bine, pe energica lui mamă şi epitroapă, Chiajna, fiica lui Petru Rareş, mai mult decât pentru a dâ o Evanghelie înţeleasă Slavilor din Balcani, Benkner porunci lui Coresi să lucreze incă în 1562, din Mart până in Octombre, o Evanghelie slavonească, în paginile căreia se întâlneşte stema Ţerii- Româneşti. E o reproducere, puţin izbutită, a frumoasei Evanghelii pe care alt meşter, mai tnare, cu mijloace mai bogate, o dăduse pentru Vodă Neagoe, Basarabul cel evla- vios si darnic, la 1512. Apoi tiparnicul lui «jupanul Haneş» lucră mai departe la răspândirea Noului Testament in româneşte, dând a doua carte de Scriptură în această limbă, Apostolul, pentru pu- blicarea căruia s'a propus acum in urmă * data de 1563 — In singurul exemplar păstrat lipseşte foaia de titlu. Coresi scrie însuşi că «mulţi preuţb primiră ediţiile sale româneşti, ba încă-i cerură să adauge la ele şi un «Tâlc al Evangheliei, cum să poată şi ei propovedui şi a spune oamenilor învăţătură după cetitul Evangheliei». Deci se alese o Evanghelie cu lămuriri, redactată de curând in ungureşte, pentru calvini, şi prefăcută într'o formă care vădeşte une ori prea mult acest original, aşa de deosebit de spiritul limbii noastre, in româneşte, de un necunoscut. Cartea se tipări, pe la 1564, cu «chelciugul şi banii» unui 1 Bianu şi Hodoş, Bibi Rom., I, p. 49. itizedby G00gle Digitiz 174 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI nobil ungur, Nicolae Forr6, care era cuprins de râvna de a mântui de vechile eresuri tradiţionale şi pe ţeranii români din părţile ardelene şi ungureşti. «Popii, patriarşii, vlădicii, episcopii şi tot fealiulu de preoţi» ai legii vechi erau trataţi cu cea mai mare asprime, care loveşte de o potrivă pe catolici şi pe ortodocşi, pe «papistaşb şi pe «patriercaşi*, adăugind u-se şi critice care sânt în cea mai strânsă legă- tură cu viaţa poporului românesc dela sate, şi numai cu aceasta. Astfel, Închinarea la sfinţii e răspinsă ca un rău obiceiu eretic, însemnându-se ca singură datorie închinarea către Mântuitorul insusi, «că sfinţii morţi nu audu ru^ă- ciunea noastră », spune crud scriitorul calvin. Pravila Sf. Părinţi e scoasă din cinste, rostul mare al clericilor pe lângă Domni e osândit, arătându-se că ei n'au de ce s;i stea cu Vodă la masă, primejduindu-şi sufletul in vălmă- şagul lumii; se constată decăderea mănăstirilor, din care a plecat «dăscălia» de pe vremuri; de pomeni pentru morţi şi de rugăciuni pentru dânşii, de farmecele şi des- cântecele «muierilor» deprinse la astfel de «drăcii», de petrecerile, beţiile şi certele de Duminecă nu vrea să ştie acest apărător al legii creştine curate, aceiaşi pretutindeni si având in Hristos singurul ei izvor. ■*r * La această lucrare se adause o alta, care în chip firesc n'are nicio legătură cu cea d'intâiu, o carte de rugăciuni 1 sau Molitvenic, nu din rândul cărţilor tălmăcite încă in veacul al XV-lea, supt înrâurirea curentului husit 1 , ci << traducere nouă, făcută ca «să înţeleagă şi popa ce zice în- suşu şi oameni ce ascultă». în cărticică se dădeau Tatâl Nostru, Crezul, rugăciuni pentru cuminecătură, pentru botez, pentru nuntă, pentru înmormântare, molitve pentru însănătoşarea bolnavilor, psalmi şi «cântece dein Evan- ghelie», şi chiar tipicul liturghiei, al vecerniei şi al «slujbei de demâneaţă». Până acum nu sa găsit un exemplar i Cf. Biauu şi Hodoş. Bibi. Rom., pp. 51-2: Hodoş, îa Prinos Sturdzo, p. 235 şi urm. : Ist. Ut. rci, p. 7 i şi urm. Digiti zedby G00gle URMAREA DEZVOLTĂRII BISERICII REFORMATE 175 complet din această lucrare revoluţionară, care, cu ajutorul Guvernului calvinesc al Ardealului, a cărui causă o serviâ, a trebuit să aibă o largă răspândire. Tălmăcitorul avuse grija să arate că izvorul cântecelor şi rugăciunilor sale se află în Scriptură, afară de cele «cu înţeles» pentru cu- nunie, — în care se zice, în loc de : «cutare», după ungu- reşte: cimerec» — , iar «vecernia şi slujba de demâneaţă aveţi ca şi mainte» x . CAP. IV. Urmarea dezvoltării Bisericii reformate a Românilor de peste munţi. încă din anul 1565 se afla la Braşov un «propovădui- torii ca acela din Lugoj, care avea grija întoarcerii Ro- mânilor dela «rătăcirile* lor. Peste un an, în Decembre 1566, era cepiscop şi superintendent al bisericilor româ- neştii, episcop calvinesc, numit şi ocrotit de Cârmuire, Gheorghie din Sângiordzul Bistriţei, fostul episcop ortodox de Vad, care va fi stat chiar in acest mare sat locuit de Români. El se plânsese «Craiului» că mulţi preoţi nu-i dau ascultare, nevenihd la soboarele anuale, pe care le ce- rea doctrina cea nouă şi, mai ales, — ceia ce era cu deo- sebire dureros pentru el — , nu-i dau obişnuita dajde pe care din vechiu «popii» româneşti o răspundeau către Vlă- dică. Dieta ardelenească adunată la Sibiiu hotărî ca învă- ţătura cea bună să fie introdusă si cu sila în bisericile ro- mâneşti, ca aceia ce nu se in voiseră cu dânsa să vie la Vlă- dica Gheorghie pentru a fi lămuriţi de către învăţătura şi înţelepciunea lui, ameninţând pe cei cari n'ar voi să ştie de superintendent, că-i va scoate din rosturile lor duhov- 1 Prinos Sturdza, p. 25* Digiti zedby G00gle 176 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI niceşti \ La 2 Octombre 1567, Gheorghie, încă tot aşâ de puţin mulţămit, căpătă scrisori de poruncă ale lui Ioan Sigismund către preoţii români din stăpânirile sale 3 . El izbuti data acesta, şi un sobor ţinut de dânsul la Tiuş, lângă Alba-Iulia, strânse laolaltă destul de mulţi preoţi îngroziţi, cari primiră a sluji româneşte şi iscăliră o hotărâre redac- tată în limba poporului 8 . Eparhia fu împărţită în protopopii româneşti care corespundeau împărţirilor politice ale terii: domeniilor orăşeneşti şi varmeghiilor ; printr'o măsură luată în dieta dela 1569, se prevăzu şi venitul pe care orice fa- milie «creştinai) trebuie să-1 deâ «păstorului» : o ferdelă d'e grâu pentru hrana părintelui 4 . Cu această bucurie în sullet se stânse cel d'intâiu episcop calvin sau, cum obişnuiau a-şi zice ei, cel d'intâiu «episcop al Românilor în Ardeah 6 , îi urmă, în cursul anului 1569, «piscupub românesc Pavel din Turdaş, nu departe de Orăştie, pe care Cârmui- rea-1 recomanda tuturora, la 8 Februar 6 ; îl găsim în anul următor în satul Lancrăm, lângă Sas-Sebeş 7 , unde căpătă, la 1570, casa fostului Vlădică Sava *, pe care o părăsi însă, în manile Saşilor din Sebeş la 1574 9 . Cum se vede, aceşti episcopi-superintendenţi n'aveau o reşedinţă statornică r aceiaşi pentru un şir întreg, ci sarcina de a strânge soboa- rele se dădea pe rând aceluia dintre «păstorii» de sate care- avea mai multă învăţătură şi dovediâ o mai sigură cre- dinţă faţă de legea curată. La 16 Octombre din anul numirii sale, Pavel Tordâsy i Hurmuzaki, II *, pp. 601-2. 2 Ştefan-cel'Mare, Mihai Viteazul, etc, pp. 23-5. * Ianuar 1568; ibid., p. 25. 4 Hurmufciki, II *, p. 660; cf. pp. 656-7, 631-3, no. cccxix. « Bianu-Hodoş, Bibi. Rom., I, p. 95; titulatură din 1582. 6 Ştefan-cel'Mare, Mihai Viteazul, etc, p. 26, no. x. 7 Ibid., p. 29, no. xn. * Bunea, Ierarchia, pp. 303-4. * lbid. t pp. 304-5. Digiti zedby G00gle URMAREA DEZVOLTĂRII BISERICII REFORMATE 177 sau Turdăşeanul, care-şi zice «episcop pentru limba româ- nească», îşi ţinea şi el, la Aiud, soborul. în acesta s'a dis- cutat, îndrumându-se astfel tot mai mult Biserica românească spre calvinismul deplin, chestia liturghiei. Se hotăra ca din liturghie să se păstreze numai ce e «după cuvântul lui Dumnezeu» şi priveşte «numele, cinstirea şi lauda lui Dum- nezeu». Rugăciunile către «răposaţii sfinţi sau alţi morţi» se desfiinţează. Preoţii cari nu sânt în stare a lămuri, mă- car odată pe săptămână, înaintea credincioşilor, credinţa creştinească, vor fi înlăturaţi, ca şi preoţii «sârbi» cari nu pot sluji româneşte. Poporenii cari nu vor veni la biserică să primească învăţătură, nu vor avea parte de cuminecătură in ceasul morţii. Preoţii vrednici în chemarea lor duhov- nicească se pot însura a doua oară după moartea celei d'intâiu soţii. Cârmuirea va pedepsi pe cei ce nu se vor ţinea de aceste hotărâri x . La 9 Decembre 1570, «popa Pa vel din Turdaş, episcopul românesc» chema preoţimea sa la un al " treilea sinod de unire cu calvinismul, în Cluj. Data aceasta, era să se com- bată propaganda unor «prooroci falşi» şi să se lămurească cele ce trebuie crezute şi făcute cu privire la cuminecă- tură. Preoţii, cari erau indatoriţi să vie neapărat supt pe- deapsă de confiscare a vitelor, de izgonire şi de închisoare, vor trebui să aducă şi bani pentru două cărţi nouă : una, Liturghia, pe preţ de 32 de dinari, — o carte pierdută, căci nu e vorba de o ediţie deosebită a Molitvenicului — , iar cealaltă, Psaltirea din 1570, pentru care se cerea un florin 2 . Psaltirea lui Coresi, cea d'intâiu Psaltire tipărită în ro- mâneşte, a fost pusă în lucru la 6 Februar din acest an 1570 şi s'a mântuit cu o răpeziciune neobişnuită până atunci, — după cât se pare după stăruinţa episcopului celui nou, — la 27 Maiu. E reproducerea unui vechiu manuscript husit, pe care Coresi nu 1-a înţeles totdeauna, necum să-şi 1 Ibid.: Ştefan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc., pp. 28-9. * Ibid., pp. 29-30. 12 Digitiz itizedby G00gle 178 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI îngăduie a-1 schimba. Tipăritura, cu slove mari şi rânduri puţine, se înfăţişează destul de frumos. Acum nu se mai pomeneşte la sfârşit niciun nume de sprijinitor, sas ori ungur, ceia ce arată că Psaltirea din Braşov era o publi- caţie oficială a noii Biserici româneşti orânduite de Cârmuire. Calvinului Ioan-Sigismund, care, după o viaţă şubredă, se stânse încet, tânăr încă, îi urmă în stăpânirea Ardealului un om real şi practic, înţelegător al împrejurărilor, Ştefan Bâthory. Cu toate că dieta din Novembre 4574 hotăriâ ca «episcopii şi popii româneşti să se ţie de datoria ce a fost supt principele răposat 1 », noua Biserică «de limbă româ- nească» a calvinilor nu mai află un sprijinitor în Ştefan, acest om socotit, care înţelegea că Ardealul trebuia să aibă alte griji decât aceia a «reformării» legii «Valahilor». El nu aşteptă, pentru îngăduirea legii vechi a acestora, moartea lui «popa Pa vel piscupul». Pavel Tordaşi se afla, în adevăr, încă la 7 August 4574 în Sas-Sebeş, unde iscăliâ renun- ţarea sa la stăpânirea casei din Lancrăm, iscălind «Tur- daşi Palu popu, episcopu' Rumăniloru» 2 , şi el se stânse numai prin 4577, — căci, la 24 April din acest an, dieta din Turda îngăduia Românilor cari «au părăsit legea grecească şi ascultă cuvântul lui Dumnezeu», să-şi aleagă alt superi- tendent», în locul acelui «care a murit» 8 . La această dată, încă de mult Craiul dăduse Românilor din Ţinutul său un Vlădică aşa cum îl voiau ei, după datina cea bătrână. La 5 Octombre 4574 erâ întărit ast- fel, dar fără vre-o hirotonisire în Ţara-Românească sau în Moldova, «călugărul Eftimie», deosebit, spune actul princi- pelui celui nou, «prin învăţătură, ştiinţă, purtări cinstite si viată cuvioasă» 4 . E adevărat că tot acolo se vorbeşte si de «predicarea adevărului evanghelic», de «bisericile ro- 1 Ci pariu, Archivu, p. 301. 2 Bunea, Ierarchia, pp. 304-5. 9 Ci pariu, Archivu, p. 301. 4 ştefan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc., pp. 30-1. Digiti zedby G00gle URMAREA DEZVOLTĂRII BISERICII REFORMATE 179 mâneştb, de «cuvântul lui Dumnezeu curat şi potrivit cu adevărul», — terminologie calvinească, — dar episcopatul lui Pavel nu e pomenit in acest document, şi Eftimie e, de bună seamă, acelaşi care fusese egumen la Neamţ şi scri- sese acolo povestea câtorva ani din Domnia lui Alexandru- Vodă Lăpuşneanu. Numai după ce avii hârtie dela aCraiu», Eftimie merse la Ipec, unde-1 sfinţi Patriarhul Macarie; la 3 August 1572 Ştefan Bâthory făcea cunoscut şi acest lucru tuturor cârmuitorilor din tara sa 1 . In Eftimie, episcop de Roman, care se întâmpină după Glieorghie cel ars, din patimă de avuţie, din porunca lui loan-Vodă cel Cumplit, s'ar putea vedea, nu Eftimie care se afla in Scaunul Rădăuţilor şi la 1561, ci acestălalt, cărtu- rarul, scriitorul de cronici, a cărui episcopie peste munţi ar fi fost întreruptă prin această chemare înapoi in Moldova sa 1 . în adevăr, socotelile Braşovului înseamnă la 27 Fe- bruarie 1574 sosirea acolo a «Vlâdicăi, cu un sol moldo- venesc, pentru ca să caterisească un Vlădică în Moldova* 3 : loan-Vodă n'aveâ la îndămână pe Isaia de Rădăuţi, plecat in solie, nici pe Mitropolitul Teofan, fugit de răul lui, iar cu Ţara-Românească stătea în legături rele : de aceia chemă el pe episcopul românesc din Ardeal. Şi aceasta dovedeşte că Eftimie nu erâ calvin, ci. cu toata forma numirii sale, se păstra în vechea tradiţie or- todoxă. După căderea lui loan-Vodă se putea prea bine ca Eftimie să se fi întors înapoi in diecesa lui ardeleană, pe care nici n'o va fi părăsit în chip canonic. în Septembre 1572 încă locţiitorul şi viitorul urmaş al lui Ştefan Bâthory, ales ca rege în Polonia şi plecat intr acolo, fratele sau Cris- tofor intăriâ pe cpopa Eftimie, episcopul Românilor din toată, ţara Ardealului» 4 , hotărând în acelaşi timp ca dregătorii sâi din partea de Miazăzi să nu mai învoiască despărţenii 1 lbid., p. 31. 2 Cf. Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 209-13. y Hurrauzaki, XI, p. 811. 4 ^pfan'CeUMarc, Mihai Viteazul, etc, p. 32, no. xv. Digiti zedby G00gle 180 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI în schimb pentru plata de şese zloţi. La 6 Iunie 4574 însă Cancelaria lui Ştefan Bâthory libera diploma pentru numirea unui nou Vlădică, in locul lui Eftimie, aplecat de buna voie» (spontaneum discessum), — ştim noi acuma când şi unde şi pentru ce scop — , a lui «popa Cristofor», şi el un om învăţat, de bună seamă ucenic al lui Eftimie 1 . Data aceasta, se spune lămurit că episcopul va avea în seama lui pe preoţii rămaşi în credinţa cea veche, pe «preoţii ro- mâni din Ardeal cari mărturisesc legea romană [romanam ; ceteşte : românească] sau grecească, deci nu şi legea cea nouă, «creştinească», evangelică. La 1573, toamna 2 , Eftimie venise la Braşov, şi îndată se înfăţişează acolo, — cu teascurile şi slovele şi cei patru, apoi cinci, ucenici ai săi, — diaconul Goresi, gata să se apuce iarăşi de tipărituri 3 . Dar, în acest an şi cei următori, pânâ la 1577, Coresi nu dă decât cărţi slavone 4 , care poartă pe ele stema munteană şi pomenesc numele lui Alexandru- Vodă şi al tânărului Voevod Mihnea. Dela 1577 înainte, el nu se mai ţine nici de acest sprijin, ci tipăreşte pe soco- teala sa cărţi asemenea cu unele manuscripte din veacurile al XV-lea şi al XVI-lea, care dau alături textul slavon şi traducerea românească 6 . aPsaltirea cu otveat», apare astfel în 1576-7 (7085 dela Facerea Lumii), îndreptându-se de o potrivă către preoţi pentru slujbă, şi către toţi acei cari ar fi avut dorinţa de a ceti Cuvântul dumnezeiesc în limba lor. Era o întreprindere de negoţ, care izbuti ; în curând şi o a doua Evanghelie slavo-românească se tipări în Ardeal 6 . Căci şi alţii răsăriseră pentru a câştiga, în acelaşi timp, cu i lbid., pp. 32-3, no. xvi. 2 Hurmuzaki, XI, p. 810. » lbid. * V. mai sus, p. 143. 6 V. şi Câteva documente de cea mai veche limbă romaneasca, \n An. Ac. Rom., XXVffl, p. 2 şi urm. « Bianu şi Hodoş, Bibi. Rom., I, pp. 80-1 ; Ist. Ut. rel., p. 87 şi urm Digiti zedby G00gle MITROPOLIA ARDELEANĂ 181 * ■ ... —. -ediţii slavone, — ca Ungurul Lorinţ diacul, ucenic al lui Co- resi, editorul acestei cărţi slavo-româneşti şi al Evangheliei din Bălgrad 1 , care ceru şi căpătă dela prinţul Ardealului un privilegiu de treizeci de ani, cu care se şi laudă. Acesta lucra afară de orice legături cu Ţara-Românească, şi el nu vrea să ştie decât de «puterea Marelui Voevod Batăr Criştov>, care avea înţelegere şi cruţare pentru vechea lege româ- nească şi cărţile ei sârbeşti ; doar într'un frontispiciu de s'a mai păstrat un corb mărunt, care aminteşte tipăriturile pentru Domnii munteni. CAP. V. Mitropolia ardeleană şi tipăriturile româneşti din vremea ei. încă din Decembre 1578, când se întorcea sfinţit de manile lui Serafim, Mitropolitul muntean 2 , erâ un Vlădică ortodox al Românilor ardeleni, care, vrând să arate că e mai mare decât ceilalţi episcopi, aplecaţi către calvinism sau îngăduitori faţă de legea reformată, se intitula «prea-sfinţitul Mitropolit chir Ghenadie al Ardealului^ 3 şi căruia i se zicea de Saşii Braşovului şi de Românii din Şchei «luminatulti Mitropolitulu marele Ghenadie, deîn toţii Ţinutulu Ardealului fi alu Orăziei», deci al comitetelor exterioare 4 , ori chiar tmarele, de Dumnezeu luminaţii arhiepiscopul Ghenadie ce iaste spre toţii despusulu Măriei Lui Batărti Griştovii €u mila lui Dumnezeu cărmitoriti legiei creştinească!) 5 . Se pare că acest cleric, pornit din vre-o mănăstire veche, ca. aceia a Prislopului, stătea la Sas-Sebeş, în preajma Tur- 1 Bianu şi Hodoş, p. 75. * Hurmuzaki, XI, p. 819. 8 Epilogul Sbornicului slavon din 4581 : Bianu şi Hodoş, Bibi Rom., I. p. 82. 4 Prefaţa la Cazania din 1580; Bianu şi Hodoş, o. c, p. 91. * Ibid.', p. 88. Digiti zedby G00gle 182 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI daşului care, după ce fusese locul de reşedinţă al episcopiei lui Pavel, adăpostiâ acum pe un alt preot calvin cu pretenţii episcopale, pe Mihai, «ales piscopulu Românilor în Ardeab l şi, deci, în apropierea Lancrâmului, unde se întâmpinase, pe la 1570, cel d'intâiu Tordaşi. Ghenadie avea cea mai mare parte din Ardeal şi din co- mitatele exterioare, dar părţile Clujului şi Turdei, Grasna, Doboca şi Solnoacele nu erau ale lui, ci ale unui alt urmaş al lui Eftimie, — pe lângă Cristofor — , ale lui Spiridon *. Ghenadie, Vlădica de spre Ţara-Românească, era insă ur- maşul acelui Cristofor, şi el avea astfel ca vecin pe Spiridon, Vlădica de spre Moldova. Ghenadie chemă la dânsul pe Coresi, în 1581, şi-i dădu să lucreze un Sbornic slavonesc al sărbătorilor, reeditat după al Sârbului Bojidar, din Veneţia, dela începutul veacului; era menit să combată «marea stricăciune şl cădere a sfin- telor bisericii), pornită dela dimbile străine, — prin aceia că preoţimea căpăta iarăşi cărţile sârbeşti pentru a-şi face slujba la zilele mari. Pentru a se arăta şi mai bine orto- doxia desăvârşită a publicaţiei, se pomeniau la sfârşit cei patru patriarhi ai Răsăritului 3 . Pe atunci Luca Hirschel ajunsese jude braşovean. dHrâ- jălă LucaciuD erâ o cunoştinţă şi un prieten al lui Mihnea- Vodă şi al multor boieri 4 . Kl avea şi legături cu învăţatul şi harnicul Mitropolit muntean Serafim. Gândindu-se la ocrotirea tiparului românesc de către înaintaşul său Ioan Benkner, şi mai ales la câştigul căpătat de acesta de pe urma acelor cărţi pe înţeles, Hirscher îşi făcu planul de a dâ, în locul vechii Evanghelii cu învăţătură, pe care o râspingeau toţi ortodocşii, una nouă, care să nu atingă câ- tuşi de puţin pe credincioşii legii vechi. Ceru manuscriptul i Prefaţa dela Palia din 1582; ihid., p. 95. 2 Bunea, Vechile episcopii, pp. 57-8, nota 76-8. 8 Bianu şi Ilodoş, Bibi. Rom., 1, pp. 83-5. * Bogdan, llcla[iilc 9 pp. 287, 299. Digiti zedby G00gle MITROPOLIA ARDELEANĂ 183 slavon dela însuşi Mitropolitul Serafim, pe care e silit a- numl cArhimitropolit», pentru a nu jigni pe «Mitropolitul» Ghenadie, din ţara sa. Căpătându-l, îl dădu popilor din Bra- şov să-1 cscoată» în româneşte, şi acest lucru greu se făcu intr'un chip deosebit de mulţămitor de acela din doi care Învăţase la Ipec carte sârbească, Mihail fiul lui Dobre 1 . Coresi, adus din nou în Braşov, începu să lucreze la 14 Decembre 1580 si mântui la 28 Iunie 4581, dând Bi- sericii ortodoxe a Românilor şi limbii româneşti unul din cele mai însemnate monumente ale lor. Peste câteva luni, editorul sas se lăuda că lucrarea, — deşi cuprindea Tatăl Nostru şi Crezul, ca şi cele zece Porunci, după Catehismul luteran — , e foarte cerută pretutindeni unde trăiesc Români 2 , cu toate că Prefaţa pomeneşte numai pe stăpânitorul Ar- dealului şi pe al Ţerii-Româneşti. Pe Chenadie îl vedem trecând în Tara-Românească si în Novembre 1582 3 . Doi ucenici ai lui Coresi, diaconul Şerban şi diacul Ma- rien, luară în lucru, peste câteva luni numai, la li No- vembre 4581, isprăvind în Iunie 4582, la Orăştie, oraş vecin cu Turdaşul Vlădicăi calvinesc, — o traducere a Paliei, a Ve- chiului Testament, făcută bine, după originale slavone, gre- ceşti şi ebraice, de predicatorii din Caransebeş şi Lugoj, de dascălul de carte din Caransebeş şi de protopopul Inidorii, — pe cari trebuie să ni-i închipuim deci ca oameni foarte Învăţaţi pentru vremea lor. Un urmaş al lui Xicolae Forro, puternicul Francisc Geszty, care juca peste puţin în Mol- dova rolul de supraveghetor, — pentru principele său, care erâ atunci Sigismund, fiul lui Cristofor Bâthory, — al lui Aron- Vodă, luă asupră-şi cheltuiala tiparului. Cartea nu cuprinde decât cele d'intâiu două cărţi ale Bibliei ebraice, Facerea (^Bi- tia*) şi Exodul (dshodub). Dar celelalte părţi erau gătite de tipar şi ele : un manuscript de lângă Oradea-Mare cuprinde 1 Prefaţa. 2 Hurmuzaki, XI, p. 656. 8 lbid., p. 824. Digiti zedby G00gle 184 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Leviticul, Numerele, Cartea Regilor şi ceva din prooroci; iar două foi din Levitic se află in păstrarea Bibliotecii din Belgrad *. Se anunţau şi alte lucrări româneşti, dar tiparul ardelean nu mai dădu de acum înainte decât doar cărţi slavone a căror vânzare era sigură 2 . '*o* întreaga mişcare de tipărire a cărţilor sfinte şi a unor cărţi de biserică în româneşte, care îmbogăţise şi răspândise aşa de mult literatura noastră începătoare, n'a produs altă urmare religioasă decât trecerea la calvinism a «varmeghieb lnidorii şi a oraşelor bănăţene de supt stăpânirea Bâtho- reştilor, Lugojul şi Caransebeşul. Ceilalţi Români din Ardeal şi părţile ungureşti rămaseră credincioşi ai legii celei vechi. Când Eftimie, care avea, după întoarcerea sa din Moldova, pe temeiul unei orânduiri «crăieşti» ce s'a pierdut, Ţinu- turile Turzii, Clujului, — deci ale Nord-Vestului ardelenesc — , precum şi cele ungureşti ale Bobocei şi Solnocului d'in- năuntru, în «comitatele exterioare», — muri, i se dădu, pe la 1579 3 , ca urmaş, de către Cârmuire, Vlădica Spiridon. La 1585 principele Sigismund recunoştea pe acesta şi-i încredinţa încă Solnocul-de-mijloc, Crasna şi Maramurăşul, ca unui superintondent calvinesc 4 . Bar «arhimitropolit», ocrotit de-a dreptul de un Guvern, pe care din ce in ce mai mult Iezuiţii tânărului principe îl conduceau in sens anti-calyin, rămase Chenadie. Locul acestuia fu luat în 1585 de egumenul Prislopului, Ioan B , — numit la 20 Mart, întors dela hirotonie în August — din care Mihai Viteazul erâ să facă, înainte chiar de cu- cerirea Ardealului, un adevărat Mitropolit, stând în Capi- tala terii. 1 Mangra, Cercetări titerare-istorice, Bucureşti. Carol Gobl, 1896, pp. 13-4; Hasdeu, Cav. den bătrâni, I. p. 6 şi urm. 2 Bianu şi Ilodo.ş. MM. Rom., I, pp. 99-100; Ist. Ut. rel., p. 95. 8 V. şi Cipariu, Arehivu, p. 302. 4 Bunea, Vechile episctipii, pp. 57-8, nota ! ; cf. pp. 73-5 nota; le* rar eh ia, pp. i<)-8. 5 Bunea, Vechile episcopii, pp. 60-1, nota; Hurmuzaki, XI, p. 830. Digitized byVjOOQlC PARTEA a Ii-a. LUPTA BISERICII MOLDOVENEŞTI » cu «RECUCERIREA» CATOLICĂ. Digiti zedby G00gle Digit zedby GoOgk CAP. I. Petru-Vodă Şchiopul şi episcopii din vremea sa. în Ţara-Românească şi in Moldova, mişcarea luterană şi cea calvină nu pătrunseră nici in cea mai slabă măsură. Dar in spre aceste teri se îndreptă in curând avântul ca- tolicismului, care, trezindu-se din cea d'intâiu toropeală a ba, îşi statornicise dogma la Conciliul din Trident şi, prin misionari energici ca un Solikowski in Polonia, un Posse- vinus in Moscovia, căuta să cucerească în Răsărit teri cu care să se despăgubească pentru pierderile suferite in Apus. Petru Şchiopul, care venise ca un Domn de împăciuire rlupă zilele crunte ale «cumplitului» Ioan-Vodă, scoase în 1578 pe Anastasie, Mitropolitul acelor zile de prigonire pentru biserici, care Anastasie se compromisese din nou râmâind pe lângă usurpatorul Ioan Potcoavă, şi puse în locu-i pe Teofan, întors din adăpostul lui ardelean *. La Roman, după plecarea din Moldova a lui Eftimie Arde- leanul, care nu va li aşteptat să deâ ochii cu Domnul tri- mes de Turci, păstoria Evstatie, care se întâmpină dela 1577 înainte 2 , la 1584 urmându-i Agafton. La Rădăuţi, după trecătorul Dimitrie, numit de Despot si fugar înaintea lui Alexandru Lăpuşneanu întors 3 , şi după lsaia, care nu putu să rămâie multă vreme şi e arătat ca fost episcop încă dela 1580-1, — diplomatul in rasă al lui Ioan-Vodă se făcuse i Ureche, p. 232; Arch. ist., 12, p . 27, no. 2W. 2 Melchisedec, Chron. Rom., I, pp. 213-6. 1 Hurmuzaki, XI, p. 72, no. cix. Digiti zedby G00gle 188 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI acum un schivnic fără legături cu lumea 1 — , fusese pus un fe- cior de boier. Era dintre neamurile cele mari ale terii şi, pe lângă aceasta, avuse de mamă pe o rudă a Doamnei Ruxanda. E Gheorghie Movilă, ai cărui fraţi, Ieremia şi Simion, aveau rosturi însemnate până să capete chiar coroana terii 2 . Lângă Teofan stăteau astfel doi clerici fără învăţătură mai înaltă, deşi Gheorghie Movilă învăţase la Pobrata, mănăstire nouă, de cărturari 3 . Bătrânul Mitropolit însuşi nu rămase multă vreme în Scaunul său arhipăstoresc. Petru-Vodă fii înlocuit la 1579 de Iancul Sasul, fiul lui Petru Rareş cu o luterană din Braşov, şi acest nou stăpânitor nu se putu înţelege cu Vlădicii şi nici cu boierii noştri. Gheorghie Mo- vilă zidise o mănăstire nouă, a Suceviţei, şi, supt cuvânt că merg să sfinţească acest lăcaş de închinare, aşezat sus, în Bucovina de astăzi, Teofan, împreună cu episcopul de Rădăuţi şi cu toată rudenia acestuia, fraţii Movileşti, cum- natul lor, Balica, şi părtenitorii neamului, trecu în Polonia (4581). într'un act din anul următor, Teofan e pomenit ca «fost Mitropolit» 1 şi, fireşte, «fost episcop» e şi Gheorghie Movilă 4 . Pe urma acestei pribegii, în fruntea căreia stăteau măcar doi din cei trei episcopi, se prăbuşi Scaunul de Domnie al celui de-al doilea eretic care izbutise a căpăta stăpânirea Moldovei. Astfel scăpă ţara de ruşinea Cârmuirii printr'un cSas, de lege luteran», care «creştinătatea cea dreaptă n'o iubiâ», ci se va fi lăcomit şi el, culegătorul de dijmă din vite şi ucigaşul de boieri, la averea Bisericii ca şi Despot ori Ioan-Vodă cel Cumplit 5 . Teofan se întoarse in ţară în acelaşi 1 Melchisedec, o, c. pp, 210-2. * Wickenhauser, Radautz, pp. 46-7. » Candela, IV, 4885, p. 447. 4 Hurrauzaki, XI, p, 2, unde se arată celelalte izvoare. V., tn deosebi, Kozak, in Archiv fur slavische Philologie, XIV şi observaţiile păr. D. Dan, fn Candela pe 4907, n-r jubilar, — şi fn ediţie separată. « lbid. « Ureche, p. 234. Digiti zedby G00gle PROPAGANDA CATOLICĂ A IEZUIŢILOR 189 timp cu Gheorghe de Rădăuţi ; la 44 Septembre 4582 el se afla lângă Domn în tabăra dela Tuţora 1 ; actul din Oc- tombre 4583, în care fostul Mitropolit Anastasie e în fruntea clerului moldovenesc, dând lui Petru-Vodă binecuvântarea trebuitoare pentru ca egumenul Mihail de Moldoviţa şi ur- maşii lui să-1 pomenească, — trebuie să fie rău datat *. Şi la 8 April 4585, Anastasie se află ca a fost Mitropolit», pe când Teofan stătea în Scaun la 40 lanuar si 28 Februar 4586 8 . Li 20 Decembre 4587, in sfârşit, cârja de Mitropolit o ţinea Gheorghie Movilă însuşi, în al cărui Scaun episcopal dela Rădăuţi venise acum arhimandritul din Râsca, Ghedeon 4 . Domnia a doua a lui Petru Şchiopul ţinu nouă ani de zile, şi ea înseamnă începutul infiltraţiei catolice. CAP. II. Propaganda catolică a Iezuiţilor poloni în Moldova. într'un act de sigur autentic 6 , — şi titulatura lui Alexandru- Vodă de Domn şi prin mila Sultanului turcesc şi a Vizi- rilor se mai întâlneşte, şi la Mihnea-Vodă, care, intr'o scri- soare către Braşoveni, îşi zice : «şi cu norocul Domnului nostru, cinstitului împărat» 6 — , datat din Iaşi ; 24 Mart 4565, Alexandru Lăpuşneanu recomanda pe fiii săi către Puterile apusene, dacă ar fi ca ei vre-odată, neputând căpăta Domnia 1 Arch. ist., 1 i, p. 144, no. 209. 2 Wickenhauser, Moldowiza, pp. 90-1. s Arch. Stat., Păngăraţi, I, 4, 6, III, 3; Wickenhauser, Moldowiza, pp. 91-2. 4 Hurmuzaki, XI, p. lui. 5 Hurmuzaki, II, p. 532. 9 Bogdan, Relaţiile, p. 287, no. cxli. Vornic-Mare erâ la 1565 In aderă Zbiare, Ionaşco Zbiare, care a fost tăiat de Ioan-Vodâ cel Cumplit , Sbierea, Familia Sbierea Cf. şi Pretendenţi domneşti, p. 9, nota 1. Digiti zedby G00gle 90 ISTORIA BISERICII ROMANEŞTI dela Poartă, să meargă pentru ajutor Ia Curţile din Franţa şi Anglia, sau la dogele Veneţiei. De atunci înainte legătu- rile cu Apusul latin, ale pretendenţilor, tot mai mulţi, s'au îndesit necontenit. La 15 Iunie 1589 se îndreptau din Su- ceava, câtre Papa, stăruinţe pentru Ştefan- Vodă, unul din fiii bătrânului Lăpuşneanu, din partea fostului Mitropolit Anastasie, — care e pomenit, cum am văzut, şi până pe la 1582 ca liind în preajma Domnilor, pe cari-i binecuvintează \ şi a unui Grigorie, episcop de Roman, poate supt Iorm- Vodă 2 . Amândoi Vlădicii se plâng de robia turcească, de slăbiciunea Domnului, care, liind din mijlocul dinastiei muntene, e calificat de «străin şi venetic», de Turcii, Grecii, Ungurii» — de strajă — «şi Muntenii», de cari e încunjurat. Cu această scrisoare a lor, Ştefan- Vodă, având cu dânsul şi câţiva boieri tineri, se duse, prin Veneţia, la Roma, de unde căpătă atâtea recomandaţii câte trebuiau ca să-i în- curce toată viata, pe care o bănuim a li fost scurtă 3 , La aceasta dată, Moldova oficială fusese apropiată de ca- tolicism prin silinţile unui străin, care fusese sprijinitorul la Constantinopol şi apoi sfetnicul lui Ianeu-Vodă şi pe care Petru-Vodă îl primise dela înaintaşul său, făcându-1 eămăraş şi căpitan de Lâpuşna şi încredinţându-i, ca unui Postelnic, legăturile terii sale cu Creştinătatea vecină. Bruţi, un Albanez italianizat, de lege apuseană, care doriâ apoi pentru dânsul şi liul său anume răsplătiri dela Roma, se înţelese cu arhiepiscopul catolic de Lemberg, I. D. Soli- kowski, cu Warszewiecki, rectorul Colegiului iezuit din Lublin, cu cardinalul Anibal de Capua, pe acel timp nunciu pontifical în Polonia, şi cu legatul Aldobrandini şi începu să ajute pătrunderea legii apusene în Moldova. în împrejurări pe care nu le cunoaştem, după un lung i Vezi mai sus, j>. 188. 2 Uurmuzaki, Iii i, pp. 125-6. » Gf. Pretendenţi domneşti, pp. 50-1 Digiti zedby G00gle PROPAGANDA CATOLICĂ A IEZUIŢILOR 19 - — şir de episcopi titulari poloni, cari nu văzură niciodată Moldova şi de gardieni ai mănăstirii din Bacău, a căror serie se încheie la 4572 \ Ieronim Arsenghi, Grec unit din Chio8, care avea mulţi compatrioţi printre negustorii din Iaşi, fu ales episcop latin al Moldovei 2 , acordându-i-se şi situaţia mai înaltă de «vicariu apostolic». I se dădu reşe- dinţă la Bacău, unde, de multă vreme, perise orice urmă a yechiului centru catolic. Arsenghi, Bruţi şi Petru-Vodâ însuşi, care ţinuse pe o fată a lui Gherepovici din Ardeal, calvină ori catolică, Elena 3 , trimeseră, înainte de Iunie 1587, scrisori către Solikowski, înştiinţându-1 că propaganda ca- tolică poate fi deschisă 4 . Fără multă zăbavă sosiau în Sep- tembre scrisorile de mulţămire din partea Papei. în pri- măvara anului 1588 se făcuseră oarecare progrese : Iezuiţi fu- seseră aşezaţi în Iaşi şi părţile vecine, cum e Cotnarul, unde li se dădu şi din vinurile domneşti B , iar Franciscani se aflau răspândiţi în satele dela munte, avându-şi mănăstirea în Bacău, — la dregerea căreia lucra Arsenghi, aşezat până atunci in cămările de lemn de lângă biserica Sf. Nicolae — , cu venituri în satul vecin Trebeş 6 . Ce însemna această ocrotire a catolicismului de un biet Domn moldovenesc cu multe nevoi şi cu puţină minte, arată scrisoarea lui Petru- Vodă, trimeasă la 4 -iu lanuar 1588 Papei : găseşti într'insa, pe lângă multe complimente umilite, şi făgăduiala că, — împăciuindu-se Polonia tulburată, unde el însuşi râvnise, o clipă, să fie rege 7 , şi, fireşte, rege 1 Studii şi doc, I-II, pp. xxxix, 154. 2 Vescovo chiamato di Moldavia ; cf. Hasdeu, Doc. din Bibi. dovio- pamfiliană, in Columna lui Traian, VII; Mon. Slav. Merid., XVIII, p. 3 şi urm. 8 Harmuzaki, XI, Prefaţa. 4 Przezdziecki, Listy Anibala z Kapui, Varşovia, 1852 ; traducere in Arch. ist., II, p. 22. h Harmuzaki, III, p. 100. 6 Ibid., XI, p. lxii; III, p. 116, no. cm. 7 Ibid., XI, pp. lix-lx. Digiti zedby G00gle 192 ISTORIA BISEBICH ROMÂNEŞTI catolic, — va trimete soli la Roma pentru «sărutarea picioa- relor», se vorbeşte mai ales de «reformarea Bisericii catolice aici în tara noastră, a Moldovei» *. In satele locuite odinioară de ţerani buni catolici pătrunsese husitismul veacului al XV-lea, apoi Ioan- Vodă Despot făcuse «reformaţie» în sensul lui, şi poate chiar, acum de curând, Iancu-Vodă luteranul va fi lăsat urme de râvna sa pentru legea creştină «curată». Un vestit părinte iezuit, care vizită Moldova între 1582 şi 1586, găsi biserica vechilor catolici ieşeni plină de steaguri şi pietre sculptate cu steme şi având drept preot pe câte un cleric luteran in călătorie 2 ; el nu putu să rămâie, după dorinţa puţinilor credincioşi, cari făgăduiau să-i capete dela Domn numirea de episcop, pentru restaurarea catolicismului 8 . Când agentul papal între Slavii dela Răsărit, preotul Alexandru Comuleo sau Komulovic, trecu prin ţară, el căpătă dela Petru* Vodă porunca de a nu se mai primi predicatori luterani supt amendă de o sută de boi pentru fiecare comunitate 4 . Aceste măsuri vor fi avut succes în oraşe, dar satele trebuiau aduse acum la catolicism, urmându-se lucrarea de recucerire pe care, încă de supt Bogdan fiul Lă- puşneanului, o începuse, la Huşi şi Roman, un preot diDj Trotuş, Mihai Tabuc, puind-o supt ocrotirea episcopului] de Cameniţa 5 . Erau să fie însă lăsaţi în pace, neapărat, acei mulţi catolici, din Iaşi şi de aiurea, Raguzani, Chioti ş. a., cari trecuseră la legea terii 6 . Aşezările dela săritul Siretiului căpătară preoţi dintre Iezuiţi, pe Franciscanii erau să servească pe cele de către munte, sericile dărâmate se făceau din nou în toate aceste vecii i Ibid., IU, p. 98 şi urm. 2 Ibid^ XI, p. 116. * Ibid., p. 117. * Ibid. « Ibid. f H«, pp. 098-9. * Ibid., XI, p. 116. J PROPAGANDA CATOLICĂ A IEZUIŢILOR 193 g=^=== a as ■ i r- =ss==a= ===== adăposturi ale catolicismului reprezintat de Unguri şi Ger- mani, în număr de 15.000, după socoteala lui Bruţi 1 . Bruţi, care cerea şi Bernardini, miliţie catolică nouă, pentru a duce lupta cu şi mai multă izbândă, voia pentru sine un titlu ca acela de «procurator şi apărător al catolicilor împotriva ereticilor», adecă a «ereticilor din Ardeab, spune el în aceiaşi scrisoare *, a «ereticilor din Ardeal şi celor ger- mani», cum se vede în altă scrisoare cu aceiaşi dată 8 . Că Petru- Vodă pusese scrisorile Papei la frunte, după datina răsăriteană, nu însemna de loc, cum credea Solikowski, că el a declarat astfel pe Prea Sfântul Părinte ca «adevă- rata căpetenie a Bisericii întregi şi moştenitor al Sf. Petru» 4 , si astfel bucuria aceluiaşi că a fost câştigat pentru catoli- cism neamul care a dat pe Ştefan-cel-Mare, «puternicul Domn, biruitor al Turcilor, al regilor Poloniei şi Ungariei?, şi care se coboară dintr'o «colonie italiană», erâ puţin cam pripită 5 . Speranţele de răspândire a catolicismului în părţile noastre erau însă foarte vii, intr'o vreme când şi Petru Cercel, Domnul muntean fugar, scăpat din temniţa Hustului ma- ramurăşean, se afla la Roma, făcând tot felul de protestă fi «lespre sentimentele sale de veneraţie pentru «căpetenia cre- ştinătăţii» 6 . La 3 Septembre din acelaşi an 1588, Warsze- wiecki însuşi, cu doi tovarăşi, Ioan Kunig şi Justus Raab, Iezuiţi amândoi, se înfăţişă lui Petru- Vodă în tabăra dela Ţuţora, unde acesta se afla de teama ciumei. Domnul Mol- dovei primi cu plăcere o carte cu icoane şi se învoi la ri- dicarea unui seminariu catolic, cu cheltuiala părinţilor ie- zuiţi 7 . In chestia religioasă el nu făgădui însă mai mult i lbid., III, p. 100. * Ea poartă data de 14 Ianuar 1588 ; l c. 9 lbid., p. 101, no. lxxxvii. 4 lbid., p. 103 ; scrisoare din 28 Februar 1588 către Papă. * lbid. * Scrisoare a lai din l-iu Iunie 1588, ibid., pp. 105-6, no. xcr. * Arch. ist., 1 1, pp. 174-5, no. 257. 13 Digitized by LiOOQ iC 194 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI decât că va goni pe străinul care nu va părăsi eresia şi va scoate chiar din rândurile străjii sale de Unguri 1 pe ere- tici, — ceia ce se şi făcu supt ochii Trimesului engles la Poartă, Hareborne, care tocmai străbătea Moldova 2 . Warszewiecki şi tovarăşii săi rămaseră în Ţară. Ei primiră scrisorile de răspuns ale lui Petru- Vodă către Papa, in care Domnul asigura că şi Vlădicii săi lucrează de fapt pentru stârpirea ereziei protivnice catolicismului. Bruţi însuşi şi, cu el, Ieremia Movilă, fratele Mitropolitului, care avea cele mai mari simpatii pentru Poloni şi toate ale lor, mer- seră în solie peste Nistru, ducând şi scrisori către nunciu 3 . Ei aduceau cele mai bune ştiri despre înaintarea misiunii iesuite şi a celei franciscane ; Warszewiecki, a cărui plecare o- ceruseră Franciscanii, alcătui un memoriu în care se arăta că Patriarhatul constantinopolitan, de care n'ar voi să mai ştie Mitropolitul Gheorghe, e ca şi desfiinţat, pentru că Pa- triarhul Ieremia pribegeşte prin Rusia Ţarului, pe când Sul- tanul a făcut moschee din biserica lui patriarhală şi cere 105.000 de galbeni ungureşti dela cine vrea această situaţie 4 . S'ar putea câştiga Biserica Moldovei, îngăduindu-se numai ritul grecesc şi mai departe, şi tot aşa s'ar dobândi şi Ţara-Ro- mânească, al căreia Domn are mamă catolică : supt el, adăugim, înainte ori după misiunea lui Alexandru Komulovic sau Comuleo B , luteranismul fu scos din Târgovişte prin silinţile unui misionar cretan 6 . Un bun seminariu plătit de Papa ar fi potrivit pentru ca să aducă foloase aşa de mari. Era vorba de un Colegiu, de tipărirea unor calendare şi de introducerea cu timpul chiar a stilului nou, abia primit în Apus. Deocamdată Ie- zuiţii din misiunea polonă şi alte cinci persoane dintre aceia 1 Cf. Fourquevaux, în Acte şi fragmente, I, p. 37. 2 Hurmuzaki, III, p. 108, no. cxiv ; p. 122, no. cvu. 8 Ibid., p. 110 şi urm. 4 Ibid., pp. 120-1 ; XI, pp. lxiii-iv. 5 V. mai sus, p. 192 şi Bârbulescu, Cercetări istorico-filologice, p. 81. « Studii şi doc, M, p. 416. Digiti zedby G00gle PROPAGANDA CATOLIC* A IEZUIŢILOR 195 - pe cari-i gonise dieta ardeleană, se aşezară la Roman, în- cepând, la rândul lor, opera de convertire 1 ; ei nădâjduiau să ispitească aici clientela lor şcolară din ţara pe care tre- buiseră a o părăsi *. Erâ să se înceapă în postul mare al anului 1589 opera de predicare şi convertire, şi Bruţi simţiâ pentru Moldova nevoia unui episcop, sufragan al Lember- gului, înlocui lui Arsenghî (Arsengo), dispărut fără să putem şti cum 8 . La 2 Februar 1589, «Ungurii, Saşii, Leşii şi cei de alt neam cari sânt de legea Papei» în Iaşi, Cotnari, Hârlău, Vasluiu, în Roman, Piatra si satele ungureşti erau îndemnaţi cu hotărâre să se întoarcă la vechile lor obiceiuri, să pos- tească şi să-şi dea copiii la şcoală 4 . Solikowski căpătă, în August, sarcina de a ocroti, controla şi îndemna Biserica în- temeiată in Moldova, ca ; Mitropolia a adăpostit pe hogea Islamului fâcându-şi rugă- ciunea 8 . Totuşi, călătorind răpede, «dascălul» ajunse la Iaşi înainte de intrarea lui Zamoyski cu ostile lui polone în Mol- dova, pe care Cancelariul şi Hatman o smulse către sfârşitul lui August de la noul Domn al ei, Ştefan Răzvan, pus de Ardeleni tocmai pentru a fi o stavilă în calea Polonilor ca şi în a Turcilor 4 . La sinodul din Iaşi (47 August 4595), pentru înfrânarea propagandei catolice în Ţinuturile ruseşti şi romaneşti, se adunară poate episcopii ruteni cari protestaseră la 4-iu Iulie precedent împotriva actului de Unire dela Brzesk, Ghedeon Balaban, episcop de Lemberg, şi colegul său din Przemysl ; ei erau sprijiniţi de Cazaci, cari se şi ridicară în arme asupra Polonilor, la 1592, supt Kosinski, şi la 1595 din nou, supt Lobodă şi Nalivaico 6 . Se vor mai fi adunat Vlădici, poate moldoveni : Moldova avea ca Mitropolit pe Mardarie Afară de aceştia toţi, Ţara-Românească era reprezintată prin Mitropolitul Mihail, care luase locul lui Eftimie, scos de Mihai-Vodă, de sigur pentru trădare în încheiarea tra- tatului cu Ardelenii 8 . 1 Hurmuzaki, Supl. II 1 , p. 360 şi urm. 2 Cf. Inscripţii, I. p. 403 ; II, p. 89. 9 Hurmuzaki, l. c. * Ib'id. 6 Engel, l. c. 6 Eftimie e pomenit in acesi tratat. Astfel trebuie Îndreptate deci cele spuse la pp. 147-8. Actele sinodului din Iaşi le-a tipărit Petruşevici, in culegerea sa Acti otnosaştiesia că istorii zapadnoi Ruşi 1568 goda, pp. 127-8 (cf. Melchisedec, in An. Ac. Rom., III, pp. 28-9) : nădăjduiesc să le pot reproduce In anexele acestei cărţi, opera lui Petruşevici ne* găsindu-se in bibliotecile noastre publice. Digiti zedby G00gle LEGĂTURILE BISERICII MOLDOVENEŞTI 201 m Să urmărim întaiu istoria Mitropoliei moldovene în aceşti jni. Gheorghie Movilă fugise în Apusul catolic, împreună cu Petru Şchiopul. Aron-Vodă trebuise astfel să dea terii un nou Mitropolit, şi pentru aceasta el ridică la cea mai înaltă treaptă a ierarhiei bisericeşti moldovene pe Vlădica Agafton de Roman, care se retrase pe urmă, aşezându-se în mă- năstirea Moldoviţei, de unde scria către Bistriţeni, între 1601 şi 1604, «Vlădica Agafton de ţara Moldovei» *. Pentru Scaunul din Roman alegerea lui se opri asupra unui cleric cunoscut şi până atunci, Nicanor, care a zidit vechea mă- năstire din deal dela Agapia, mănăstire astăzi în ruină ; o povestire târzie ştie să spuie despre înrudirea dintre acest Nicanor, care e pomenit la 28 Februar 4592 într'un act domnesc de mărturie 9 , şi Aron-Vodă, «fiindu-i nepot Mi- tropolitului» 3 ; Domnul se dădea drept fiul lui Alexandru- Vodă Lăpuşneanu, şi, dacă mărturia legendei puse în scris de Neculce e adevărată, ar urma că Nicanor era fratele femeii cu care Lăpuşneanul a avut pe acest norocos copil din flori 4 . Nicanor prin singură înfăţişarea sa mânioasă ar fi silit pe nepot să fugă peste munţi când fii descoperit că umblă pe la o mănăstire de călugăriţe, şi o stâncă tăiată pentru fi ge face drum prin ea ar fi pomenind, printr'o pisanie, azi ştearsă, întâmplarea acestei fugi. Nicanor ar fi stat, după o altă versiune a poveştii, ca stareţ al Agapiei încă din zilele Doamnei Elena a lui Petru Rareş, ucisă apoi de Lă- puşneanu, şi s'ar fi adăpostit ca schimnicul Nil, după ce părăsi Scaunul arhipăstoresc al Moldovei, in locul de unde 1 Agafton ca Mitropolit la 28 Februar 1502; Iorga, Bel. corn. cu Lem- bergul, I, Bucureşti, 1906 (din «Economia Naţională»), pp. 75, 112; ca raazil, Doc. Bistri[ei, I, p. 3, no. v ; altă scrisoare a lui, mai târzie, tot din mănăstirea Moldoviţa, probabil din 1621, fiind vorba de mer- gerea Domnului la Sultan, ibid,, p. 13. O hotărâre judecătorească a lui Agafton, in [Al. Lăpădatu], Documente româneşti, Bucureşti, 1907, I, p. 7 fi urm., no. 9. a Relaţiile cu Lembergul, p. 75; cf. ibid., pp. 112-3. • Studii şi doc, III, p. 38. 1 Se spune mai departe că Nicanor veniâ «unchiu» lui Aron ; ibid. Digiti zedby G00gle 202 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI ^^^^ i se începuse rostul de cârmuitor bisericesc 1 . De fapt, eţ e arătat ca cfost episcop» într'un act al lui Petru Şchiopul, din 4 Ianuar 1586, privitor tocmai la mănăstirea Agapia*. Aron îl chiamă a doua oară la episcopie, unde se afla la 10 August 1594 3 . De acolo trece, pentru scurtă vreme, la Mitro- polie, iar apoi se ascunde la Agapia, care a fost, până aproape de noi, mănăstire de călugări, şi nu de călugăriţe : acolo se întâmpină, într'un document nedatat, «Nicanor biv Mitro- polit» 4 . Mormântul lui, care nu se mai poate deosebi astăzi, ar fi tot în acel ultim adăpost al său 6 . La 10 August 1594, Mitropolia Moldovei o avea un Mi- trofan, de obârşie mănăstirească necunoscută: el întăreşte un act de danie către mănăstirea Pobrata, alăturea cu «Nica» dela Roman şi cu episcopul de Rădăuţi, Mardarie* urmaş al lui Ghedeon 6 . Spre sfârşitul anului, el merse, împreună cu Vornicul Crâstea, la Curtea împărătească, pentru a face declaraţia de supunere T . La 7 April din anul următor, el arată Bistriţenilor din Ardeal, unor vechi prie- teni, — ceia ce ar dovedi că el fusese egumen la vre-o mă- năstire din munte — , că Domnul său, prietenul creştinătăţii, se luptă de sârg împotriva păgânilor, «duşmanii Iui Hristos*, ucigând, acum în urmă, la Smil sau Ismaîl pe toţi apără- torii ca si pe toţi locuitorii acelei cetăţi nenorocite 8 . To- varăsul de gânduri războinice ale lui Aron- Vodă si co- respondentul Saşilor din Bistriţa nu păstră cârja decât până în acele zile din Maiu următor, când Domnul său fa răsturnat de Ungurii din strajă şi dus în Ardeal, unde si muri. 1 Legenda spune că Aron, ca să se răzbune, ar fi cscopitt pe Nicanor, care prin aceasta ar fi fost adus a părăsi lumea cu totul. 2 Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 216-8. « Hurmuzaki, XI, p, 905. * Bibi. Ac. Rom., doc. lxx, 166. 6 Cf. şi Melchisedec, Notiţe, pp. 30, 48 şi urm. • Wickenhauser, Radautz, p. 19. 7 Hurmuzaki, XII, p. 24, no. lviii. « lbid., p. 40, no. lxxxix. Digiti zedby G00gle LEGATURILE PISKRICII MOLDOVENEŞTI 203 Ştefan Răzvan, urmaşul din mila lui Sigismund Bâtbory al lui Aron, îşi făcii alt Mitropolit, pe Mardarie de Rădăuţi, şi, astfel, acesta stătea alături de Mibail al Ungrovlahiei în fruntea Vlădicilor strânşi la Iaşi pentru a împiedeca silin- ţile spre Unire ale misionarilor catolici. Hotărârile sinodului din Iaşi nu ni s'au păstrat, dar pu- tem bănui lesne cuprinsul lor. Ele nu fură însă aduse la îndeplinire, căci un Domn ca Ieremia Movilă, care înlocui, încă în August 1595, pe Ştefan- Vodă, nu putea să aibă o direcţie ortodoxă prea strictă, odată ce făcea parte dintre sfătuitorii lui Petru Şchiopul, odată ce era fratele Mitro- politului Gheorghie, îngăduitorul şi curtenitorul catolicilor, odată ce, acum în urmă, ajungea unde nu visase vre-o dată să ajungă, prin armele lui Ioan Zamoyski, Hatmanul Poloniei. Poate că Mardarie părăsi Scaunul său arbipăstoresc încă dela venirea în Domnie a Ieremiei : oricum, acesta nu-1 putea suferi mult timp în preajma lui. în curând se ţinu un al doilea sinod împotriva propa- gandei latine, dar nu în Moldova, care nu fu nici repre- zintată la dezbaterile cele nouă, ci în oraşul Brzesk, care făcea parte din stăpânirea prinţului de Ostrog, Constantin ; acesta, un prieten al lui Mihai Viteazul, făcuse in Capitala sa o tipografie, care dădu Biblia slavonă din 1581 \ şi o şcoală mai înaltă, la care chemă ca director pe Meletie Smotricki din Carneniţa şi pe acel Gheorghe Palamede, din Creta, care a cântat în lungi versuri greceşti palide a vitejiile» lui Mihai Viteazul *. La el se adăposti şi un Mitropolit grec, Pafnutie 3 . Nichifor dascălul, care fusese închis câtva timp de Ieremia, pentru că ar fi spionat în folosul Turcilor, la Hotin, alergă şi el la acest mic centru al ortodoxiei celei i Engel, l. c. * Lcgrand,* Dibliotheque grecque vulg a ir e, voi. ultim. Cf. Ist. Ut. rom. în secolul al XVUl-lco, II, p. 609. 8 «Paphuntinust; Nichifor Dascălul, p. 14. Digiti zedby G00gle 204 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI mai sigure şi mai hotărâte. Planul lui Ieremia-Vodă de a-1 prinde din nou cu ajutorul Polonilor, plan arătat în scri- soarea lui dela 18 Iunie 4596, rămase zadarnic *. Cât pri- veşte pe Mardarie, fostul Mitropolit moldovenesc era în 1602 egumen în Ţinuturile găzduitorului său, la mănăs- tirea Sf. Gheorghe din Drohobycz, şi făcea negoţ prin ne- potul său, Grecul Dimitrie Georgiowitz din Zamosc 2 . De acum înainte lupta dintre catolicism şi ortodoxie se mărgeneşte în hotarele Poloniei. Sinodul din Brzesk, în 1596, se părea că trebuie să se mântuie printr'o sânge- roasă luptă cu armele; la urmă, cele două partide dă- dură două adunări deosebite : a uniţilor arată aplecare către politica regelui Sigismund şi a lui Zamoyski. Dar o a doua, în fruntea căreia erau Nichifor şi Chirii Lucaris, hotăra că episcopii cari şi-au lăsat legea, au pierdut, cu Mitropolitul lor, Mihail Ragoza, în frunte, şi situaţiile lor arhiereşti. Constantin de Ostrog, «cneazul Constantin Va- sile», rămase şi el în părerile lui, sprijinit de Cazaci. împo- triva acestora din urmă se dădu la 1597 o mare lovitură, prin- zându-se una din cele două căpetenii ale lor, Nalevaico, al cărui cap căzu în chiar acest an. Din parte-i, dascălul Nichifor, după ce fusese întrebuinţat, un timp, de însuşi Ieremia-Vodă, pentru a-1 împăca, de spre Turci, cu Sinan-Paşa, fu închis la Marienburg şi nu fu liberat de. acolo niciodată 3 . în zădar îl cerii Patriarhul de Constantinopol prin Mihai Viteazul, în Octombre 1598, şi apoi Sultanul însuşi 4 ; el nu mai ieşi niciodată la iveală. i Hurmuzaki, Supl. II i, pp. 389-90, no. cxcviii. 2 Relaţiile cu Lembergul, p. 111. 8 Nichifor dascălul, p. 9; Melchisedec, l. c, p. 31. în Analele Acade- miei din Petersburg pe 1899, III, p. 578 şi urm., P. Zucovici a tipărit un studiu «Despre cercetarea vinovăţiei arhimandritului Nichifor, preziden- tul sinodului ortodox din Brzesk t, — mie neaccesibil ; v. Papadopulos, l. c # 4 Cf. Ghrys. Papadopulos, l. e. şi Hurmuzaki, Supl. II 1 , p. 483. Digiti zedby G00gle MOVILEŞTII ŞI CATOLICISMUL 205 CAP. IV. Hovileştii şi catolicismul. Ieremia Movilă, care a chemat din nou pe fratele său Gheorghie pentru a păstori ţara, nu poate fi privit ca un aderent hotărât al catolicismului. Ctitorul dela Sucevita, care a făcut-o din nou, mai mare şi mai frumoasă, împodo- bită cu picturi bogate şi alese şi cu un pridvor în stil cu totul nou 1 , era un evlavios al legii vechi, şi nu vre-un înoitor, pe care, de alminterea, nu l-ar fi îndurat nici boierii, nici clerul. Episcopul Querini se laudă faţă de Papa că ar fi slujit în voie în ziua de Corpus Domini, ducând după dânsul, In alaiu, pe Domnul însuşi, pe Mitropolitul Gheorghie, pe Vlădicii ceilalţi, boierimea şi oaste 2 , dar Po- lonii, cari reprezintau catolicismul în straja domnească şi la Curte şi ar fi vrut să nu se amestece un străin în că- lăuzirea lor sufletească, îl învinuiau pe dânsul că iea parte la sărbătorile ortodoxe şi mânâncă în asemenea zile la masa domnească 8 . Pare sigur că Ieremia- Vodă a dat şi 300 de^ acuzi pentru împodobirea bisericii catolice a Maicii Dom- nului din Suceava şi că a venit de două ori, cu epis- copii săi, la slujba dumnezeiască a lui Querini, care pre- dica în greceşte şi întrebuinţa chiar un tălmaciu moldo- vean 4 . Fetele şi le-a dat după Poloni, al căror frumos nume nobil, Potocki, Korecki, Wisznowiecki, îl făcea să nu se gândească mult la deosebirea de lege 5 , căci Domni- ţele strămutate peste Nistru trecură la catolicism, şi, dacă Măria Potocki şi Ecaterina Korecki nu -şi schimbară numele,. Stana lui Przereb3ki se chemă Ana, iar din Zamfira se făcu 1 V. Neamul românesc in Bucovina, p. 154 fi urm. * Harmuzaki, III i, p. 549. * Columna lui Traian, VII, p. 319. 4 Hurmuzaki, /, c. 6 Papiu, II, p. 137 şi urm. Digiti zedby G00gle 206 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI la nunta cu Wisznowiecki o Regina 1 . Dar sinodul comun cu episcopii moldoveni şi seminariul catolic care s'ar Q fă- găduit lui Querini nu înfăţişează de sigur elemente serioase în politica religioasă a celui d'intâiu dintre Movileşti 9 . Titlul pe care şi-1 dă Querini, într'o scrisoare către Za- moyski 3 la 1603, de episcop al Moldovei şi Ţerii-Româneşti — episcopus utriusque Valachiae — , n'aveâ niciun rost real. De alminterea catolicismul era servit cum nu se poate mai slab : pe lângă Querini, erau doar preoţi siinţiţi prin Ardeal, «eretici)), preoţi însuraţi şi copleşiţi de toate viciile, preoţi cari abia ştiau în numele carii legi vor- besc 4 . Demnitatea de episcop se căpăta prin alegerea de preoţi şi de oraşele catolice: Bacău, Roman, Cotnari, Tro- tuş, Suceava, Ilârlău, Neamţ, Baia şi Iaşi, dar se zicea de obiceiu că Domnul numeşte, pană vine rândul să întărească Sf. Scaun 6 . Astfel, după ce Querini muri, fără să lî făcut o adevă- rată ispravă, duşmănit cum era de Poloni, cari-1 învinuiau că s'a pus să sape după comori supt turnurile cetăţii Su- cevei 6 , nu se găsi pentru a-i lua locul, cu totul fără în- semnătate, decât fostul vicariu Arsengo, numit de Papă la 47 Septembre 1007, după moartea lui Ieremia şi a fratelui său, Simion, care-i urmase 7 . Pentru moştenirea lui Ar- sengo se dădu, începând din Iunie 1010, o luptă invierşunată între vicariul mortului episcop, Valerian Lubieniecki, Polon guraliv şi războinic, care purtase armele şi făcuse isprăvi sân- geroase in Ardeal pentru ca să urmeze In Moldova cu afa- 1 Ibid. Nunta acesteia se făcu la Suceava şi de sigur după ritul or- todox ; Hurmuzaki, Supl., II 2 , p. 259, no. cxxvm. 2 Hurmuzaki. III, /. c. s lbid. t Sapi. II 2 , pp. 2S2— A, no. cxl. 4 lbid. 5 Studii şi doc, I-II, pp. 418-21. 6 Columna lui Traian, l. c, p. 319 şi urm. 7 Eubel, în Iiomische QuartaUchrift, 1898 (XII). Digiti zedby G00gle MOVILEŞTII ŞI CATOLICISMUL 207 «ceri scandaloase, şi între celelalte elemente catolice din ţară : Franciscanii unguri dela Bacău, in frunte cu fratele loan de Varad, şi parohul Baltazar din domneasca Suceavă 1 . Valerian îşi birui, prin documente de laudă şi legitimare, ca şi prin puternice protecţii, duşmanii, şi la l-iu Februar 1611 el căpăta la Roma recunoaşterea sa 1 . Un alt Polon, Ooski, îi urmă in Novembre 1618, şi după acesta veni, la 19 Iulie 1627, un al treilea, care muri in 1631, Gabriel Fredro a . Niciunul nu stătea în ţară, unde catolicismul era călăuzit de preoţi fără pregătire şi răspundere şi de gardianul dela Bacău cu Ungurii săi, cari nu erau cu mult mai chemaţi pentru greaua lor sarcină. Pe când confesia latină urma acest drum în Moldova fltăpânită de Movileşti, Mihai Viteazul nu înţelegea să aibă niciun amestec cu o altă lege decât cea îndătinată în prin- cipatul Ţerii-Româneşti. El începea acolo o politică reli- gioasă statornică, ce alcătuieşte unul din capitolele cele mai interesante ale Domniei lui. Ea se razimă pe. strângerea legăturilor cu Patriarhia constantinopolitană, înălţată întru câtva dela o bucată de vreme, si cu alţi factori ortodocşi din Răsărit. în al doilea rând, pe curăţirea vieţii mănăstireşti pentru ca Biserica munteană să poată căpăta de acum înainte episcopi vred- nici, în al treilea, pe întemeiarea unei vieţi bisericeşti rân- duite, unei ierarhii canonice în Ardeal. în sfârşit, nu se poate tăgădui că el a dorit să apropie aşa de mult încât A le unească bisericeste, terile româneşti intre sine. 1 Columna lui Traian, l. c; Studii şi doc, I-II, p. 417 şi urm. ; cf. Kemeny, Ueber den Bisthum und das Franziskanerkloster zu Bakov in der Moldau, in Kurz, Magazin, II (1846), p. 3 şi urm. Gf. Bandini. la An. Ac. Rom., XVI, pp. 219-20. » Jind. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle PARTEA a IH-a. POLITICA RELIGIOASĂ A LUI MIHAI VITEAZUL. Digiti 14 zedby G00gle Digiti zedby G00gle CAP. I. Mihai Viteazul şi arhiereii din Balcani. Dela Con8tantinopol Mihai cere cândva, prin Eftimie Mitro- politul, să i se trimeată o pravilă de canoane şi una din cărţile flfinte ; acolo îşi trimete el Mitropoliţii pentru a fi sfinţiţi sau, cel puţin, de acolo cere el întărirea lor după ce el i-a numit, pe temeiul unei alegeri, — cum se întâlneşte mai târziu — , fă- cută de episcopii terii şi de cei străini pe cari i se Întâmplă a-i găzdui x . El ajută şi alipirea mai strânsă a Bulgarilor, pe ^ari voia să-i ridice pentru Creştinătate, de Patriarhia din -Gonstantinopol, care avea, nu numai în Capitala împărăţiei, •dar şi la Târnova, la Sofia, la Cerven lângă Rusciuc, la Şumla, la Lovcea 2 , în sfârşit, Mitropoliţi ascultători de ■dânsa, de neam grecesc 3 . Meletie Pigas, unul din cei mai mari printre clericii gre- ceşti cu învăţătură în acest timp, căpătă, fiind numai Pa- triarh de Alexandria dar având în grijă Scaunul Constan- tinopolului, pe căre-1 părăsi în curând, — sarcina, din partea Sultanului, de a negocia pacea cu Mihai însuşi, ca şi, apoi, •cu Ardealul şi cu împăratul, cap al legii creştine pentru noua cruciată. Dela 23 Maiu 4597 înainte, avem scrisori dela Meletie către Domnul muntean, pe care el nădăjduia *ă-l poată câştiga pentru prietenia cu împăratul păgân al 1 V. mai sus, p. 149 ; Melchisedec, în An. Ac. Rom., III, pp. 42-3. 2 Hurrauzaki, XII, p. 290, no. ccccxxxin. 1 lbid., p. 29i l ; cf. pp. 1268-9. Digiti zedby G00gle 212 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI * Răsăritului, dela care îşi aştepta înaintare şi ocrotire 1 . Corespondenţa cu învăţatul arhiereu grec urmează şi îir cursul anului 4598, având de scop aceiaşi înţelegere sta^ tornică a lui Mihai cu Turcii 2 . De fapt, Sultanul se alese cu pacea de care avea atâta nevoie, iar locţiitorul de Patriarh al Ţarigradului cu pomeni de mai multe sute de galbeni. Dela un agent împărătesc pe lângă Mihai-Vodă aflăm că el, în planul lui cel mare de a-şi întinde puterea zdrobi- toare asupra Balcanului întreg, avea înţelegeri cu Mitropo- poliţii din Filipopol şi Sofia, Greci şi ei 3 . Cel dela Adria- nopol veni chiar la Târnova, unde stătu douăzeci de zile r aşteptând ivirea noii căpetenii creştine, cu aceiaşi sete cu* care ar li aşteptat «Ziua Judecăţii» 4 . Acolo la Târnova ţinea cârja arhierească un Grec de* neam mare, înrudit de curând şi cu Cantacuzinii, Dionidie Ralll, care-şi zicea şi Paleologul 6 . Pe când alţii avură nu- mai legături trecătoare cu Mihai, acesta se alipi de dânauf după ce văzu că năvălirea în Bulgaria, făgăduită pentru anuf 1597, nu se putu aduce la îndeplinire. Din satul de lângă» Nicopol, de unde pândiâ sosirea Românilor, el trecu, lut Octombre, dincoace de Dunăre, şi intră în rândul sfetni- cilor obişnuiţi ai Voevodului, in care nădăjduia toată Creş^ tinătatea răsăriteană, gata să se mişte şi să meargă după> 1 Ibid., p. 299, no. ccgcxlvii şi nota 2 ; Melchisedec, in An. Ac. Rom., III, pp. 34k>. Cf., pentru Pigas şi scrierea sa, Orthodoxos Didaskalia, — IsL Ut. române în secolul al XVIIl-lea, I, p. 449. Scrisori de-ale lui aer fost tipărite, nu de mult, de către Emile Legrand. Altele, cuprinse in-' tr'un manuscript din Chalki, au servit lui Malişevschi pentru biografia* lui Pigas, pe care o rezumă Melchisedec, l. c. 2 Hurmuzaki, l. c. f p. 329, no. ccccxcvn ; p. 334, no. d ; p. 417, no*- ocxxxn; pp. 1264, 1265-6. » Ibid., pp. 1265-6. 4 Ibid., p. 291. * Testamentul lui Radu-Vodă Şerbanv în Socotelile Sibiiului, An*> Ac. Rom., XXI; p. 21 sau Lăpgdatu, Doc, I, pp. 52-3. Digit zedby G00gle MIHAI VITEAZUL ŞI ARHIEREII DIN BALCANI 213 steaua norocului său. Şi în cele sufleteşti, Mitropolitul Dio- niaie fu duhovnicul aliatului său politic. La facerea jură- mântului către împăratul al lui Mihai-Vodă el erâ de faţă, în Iunie 1598, împreună cu «Eftimie arhiepiscupD x , un Ro- mân, dar nu şi cu ceilalţi episcopi munteni *; comisarii ger- mani auziră din gura lui că pravoslavnicii greci şi slavi din împărăţia turcească n'au gând mai drag decât al răs- coalei mântuitoare 2 . Trecând, în Octombre 4599, cu Mihai cuceritorul în Ardeal, el se împărtăşi, în noua reşedinţă din Bălgrad, de toată bunăvoinţa, cinstea şi încrederea din partea acestuia; in lipsa Mitropolitului Eftimie şi a noului Mitropolit ardelean făcut de însuşi Mihai, sau şi în prezenţa acestora, el slujiâ înaintea Domnului, şi, la Bobotează, el îl Btropl, după datină, cu aghiazmă. în găzduitorul său el vedea un mare viteaz, dar pregeta să mustre viaţa lui care nu ţinea seamă în toate de poruncile dumnezeeşti ale blân- deţei şi curăţiei. Pentru Imperiali, pe lângă cari căuta cu orice prilej a se luâ bine, el avea la îndămână vorbe dulci fi smerite, mari făgăduieli orbitoare şi sfinte icoane din vremea lui Constantin-cel-Mare însuşi 3 . Fată de Eftimie, care stătea bucuros la masa domnească până ce trecea peste orice margeni 4 , Ralll, un cleric sever şi cu autoritate, făcea o bună impresie şi avea o mare înrâurire. Dar şi alţi arhierei greci se adunaseră pentru a împodobi puterea lui Mihai-Vodă în zilele lui de mărire. Astfel, si- nodul pe care acesta îl face să fie ţinut în Moldova pentru 1 Iscălitura lui Eftimie, in planşele la voi. XII din colecţia Hurmu- »ki; cf. voi. HI, p. 330. 3 Cf. şi Hurmuzaki, XII, p. 350, no. dxlix. * Cf. Contribuţii la istoria Munteniei, l. c, p. 18 ; Hurmuzaki, XII, tabla; Studii şi doc, IX, p. 27 şi urm. O scrisoare a lui Ali-Ceauş eltre Petru Şchiopul, fără dată, pomeneşte pe cDionisie Vlădica de Târnova»; Varşovia, Bibi. Zamoyski, ms. de corespondenţă româno- polonă, p. 81. * Hurmuzaki, XII, p. 826. Digiti zedby G00gle 214 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI alegerea unor noi Vlădici în locul celor ce fugiseră cu Ie- remia, e prezidat, în Iunie 4600, de însuşi patriarhul Ohri- dei, Nectarie, care, iscălind, nu mai pune in titlul său şi ţevile noastre, ci-şi zice numai «arhiepiscop al Iustinianei Prime, al Ohridei, a toată Bulgaria, al Serbiei şi celelalte» 1 . Un Mitropolit aziatic, Gherman de Cesarea lui Filip, iea parte la acelaşi sinod. Pentru a se face numărul cerut de membri, sânt de faţă apoi un Mitropolit macedonean, de Vodena, Teofan, şi unul venit tocmai dela Hebron, Efrem r care ştia să scrie slavoneşte 2 . Pentru intâiaşi dată, prin izbânda în războiul purtat îm- potriva Turcilor ajungea un Domn român să aibă în jurul său atâţia reprezintanţi ai bisericilor răsăritene, cari înfăţişau şi dorinţa neamurilor creştine din acele părţi de a-1 vedea sosind în mijlocul lor pentru a înol, intr'o formă oarecare, vechea viaţă liberă din vremea împăraţilor «încununaţi de Dumnezeu». Ei statură în umbra steagului său atâta vreme cât vântul gloriei îl făcu să fâlfâie, şi apoi, încredinţaţi că. nici dela Dunăre, nici din Apusul german nu poate veni ca răsplătitor cineva mai tare decât Turcul, ei îşi căutară iarăşi rostul pe lângă un stăpân pe care-1 urau pentru legea lui păgână, dar încă mai mult pentru şi mai păgâna lui lăcomie nesăţioasă. Prin politică şi arme nu eram în stare a strânge în jurul nostru în chip statornic pe Răsăriteni ; Domnii cei mari, bogaţi şi harnici din veacul al XVII-lea ştiură să-i câştige insă pentru multă vreme prin cellalt, şi mai sigur, mijloc de înrâurire, cultura. 1 Studii şi doc, IX, p. 31. 2 lbid. Digiti zedby G00gle cble d'intâiu Închinări 215 CAP. II. Cele d'intâiu închinări de lăcaşuri româneşti la Locurile Sfinte. Se pare chiar că Mihai e cel d'intâiu Domn român care să fi închinat la mănăstiri din Răsărit prisosul veniturilor vre unei mănăstiri din ţară, din dijma dela ţerani, plata ce dădeau Ţiganii spre a fi scutiţi de munca robiei, vinăriciul ş. a. *. Căci nu mai aflăm alt act de acest fel până la acela din 28 August 1599 prin care el închină mănăstirii Simo- petra din Atos biserica din Bucureşti înoită şi înzestrată de dânsul cu chilii în preajma Curţii sale, biserică al cărei nume, «Mihai- Vodă», îl aminteşte încă 2 . Până atunci tragerea de inimă faţă de Locurile Sfinte şi Javrele răsăritene se arătase, în adevăr, prin danii de bani, prin zidiri, prin odoare sau odăjdii, prin daiyi, directe şi neîmpărţite, de moşii, ca acelea pe care, la 1590, jupâneasa Caplea le lasă tot Simopetrei, mănăstirea iubită, deci, de Munteni, căreia şi Mihai- Vodă ii dădu sate 3 şi o Evanghelie frumoasă 4 . E drept că la 1591 încă, Patriarhul Ieremia, — care, cu plată, împărţi mai multe întăriri de stăpânire la noi, în anii 1591-2, — făcea din «biserica Sf. Nicolae din Ţara-Ro- mânească», — aceiaşi cu «Mihai- Vodă» — , o stavropighie, cea d'intâiu biserică din principate care să fi atârnat numai de Patriarhie 6 . Nu erâ totuşi o adevărată închinare, ca aceia pe care Clucerul Pârvu o făcuse la 1588, dând Bucovăţul mănăstirii Sf. Varlaam din Răsărit 6 . 1 V. Ci pariu, Archivu, p. 311 şi urm. * Gipariu, /. c, p. 317. » Ibid., p. 199. * Ibid., p. 175. 6 Ibid., p. 197. Dar v. Studii şi doc, V, p. 433, nota 1 * V. şi Studii §i doc, V, p. 142. Digiti zedby G00gle 216 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Că Petru Şchiopul, «unchiul» lui Mihnea, îngăduise pe călugării dela Sf. Sa va din Ierusalim a-şi stăpâni metohul cu acelaşi nume, clădit de dânşii la Iaşi, din nişte case dă- ruite de Domnie, in 4583 \ — nu înseamnă o închinare, ci legătura firească dintre mănăstirea-mamă şi cea întemeiată de dânsa pe pământ străin. Cât despre metohul, cu hramul Sf. Arhangheli, al mănăstirii Sinai, — cu care Petru Şchiopul ştim că avuse afaceri de bani 2 — , metoh pomenit in 1597, e mănăstirea Frumoasa de azi, şi el a fost închinat numai de Movileşti 3 , după epoca lui Mihai. Toate aceste cazuri, de o natură deosebită, erau însă numai cu totul răzleţe: unui Domn crescut în Răsărit, trăit între călugării de acolo, legat prin atâtea legături de Sfintele Locuri, care-i dăduseră şi învăţătura de care era aşâ de mândru, — lui Radu-Vodă Mihnea îi erâ păstrat rolul de a începe era «închinărilor», «afierosirilor», pentru mă- năstirile noastre. CAP. III. Sinodul lui Mihai Viteazul pentru disciplina clerului monahal. Printr'o fericită întâmplare ni s'au păstrat actele sino- dului dela Iaşi, despre care va fi vorba mai pe larg îndată. Am fi câştigat şi mai mult având pe acelea ale sinodului muntean, alcătuit din Eftimie şi colegii săi, Teofil de Râmnic si Luca de Buzău, care hotărî o nouă viată mă- năstirească. Sinodul urma îndemnul Domnului, care văzuse «că au început sfintele mănăstiri nişte obiceiuri carele nu sânt de i Arch. ist., I i, p. 127; cf. şi p. 112; 12, p. 19. 2 Cf. Hurmuzaki, XII : Arch. ist., III, pp. 75-6. 3 V. mai departe. Digiti zedby G00gle SINODUL LUI MIHAI VITEAZUL 217 ■ ■ ■ = tocmeala sfintei pravilb — cerute, cum ştim, de Eftimie din Constantinopol. Se ieau măsuri de oprire «pentru egumenii ce încap la egumenie cu mită, fără voia soborulub, — adecă a soborului călugărilor din mănăstirea lor, — «sau oameni străini din alte teri, fără nicio milă la sfânta casă», aducându-se astfel «răsipă şi sărăcie*. Mirenii, de orice treaptă, şi ierarhii, până la Pa- triarhii inşii, n'aveau să se mai amestece de acum la mănăstiri pentru a pune egumeni, pentru a-i izgoni sau pentru a face schimburi şi cumpărături cu averea lăsată de ctitori : «Au dato, spune actul din 4666, — care aminteşte, pe scurt, aceste hotărâri, întărite de patriarhul Ieremia 1 , — «tuturor sfintelor mănăstiri ca să aibă pace şi repaos : nimeni din boiari, sau Vlădică, sau episcop, sau fieştecine din dregă- tori, să n'aibă voie a lua cu bani, au verice din mănăstire, nici a pune egumeni, nici a scoate». Toate le hotărăşte singur soborul, care dea seama şi de venit şi de cheltuială». Judecata asupra călugărilor o va avea egumenul cu so- borul său, iar păcatele cele mai grele, pe care totdeauna şi le păstrase Domnul, vor fi judecate înaintea lui 2 . Ca un sfătuitor la această măsură trebuia privit acel egu- men Sârghie de Tismana, din care Mihai făcu un episcop de Maramurăş. Cunoaştem şi pe egumenul din Bistriţa, Teo- fan, în mănăstirea căruia stătu Mihai fugar, în toamna anului 1600, cumpărând, cu acest prilej, din leafa ostaşilor ce se mai aflau pe lângă dânsul, satul Costeştii, moşnenesc, şi lnchinându-1 sfântului lăcaş al vechilor Craioveşti 3 . La 1603, puţin timp după moartea lui Mihai, întâlnim în Cozia, unde se adăpostise maica Teofana, mama Domnului, pe egumenul Teodor, care mărturiseşte pentru o danie, «cu 1 V. doc. I/lxxiv al Academiei Române,— copie ; reprodus in parte la Partenie, Anastasie Crimca, p. 35, nota 2. Data de 1593 poate fi freşită. * Iorga, Doc. Cantacuzinilor, pp. 64-5, no. xxvn. 8 Papi a, Tezaur, I, p. 391 şi urm. Digiti zedby G00gle 218 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI ■ ■■-■■■■ B= J tot soborul», după rânduiala ce cunoaştem acum : doi pro- egumeni şi un monah se află, cu acest prilej, între «călu- gării» episcopului de Râmnic, care era de faţă 1 . CAP. IV. Noua Mitropolie din Bălgrad. Planurile de înnoire şi întărire a Bisericii, pe care le formase Mihai, se întindeau însă şi asupra Ardealului ro- mânesc. în Maiu 1595, clerul înalt si boierimea Terii-Românesti, — ai căror delegaţi întrecuseră «învăţătura!) pe care li-o dă- duse Domnul, strâns de apropiata năvălire turcească, — incheiau, în numele lui şi după placul lor, un tratat de închinare faţă de principele ardelean cu ifosuri de adevărat «Craiu», catolicul Sigismund Bdthory. Acest ucenic al Ie- zuiţilor, care aşeză pe un episcop latin, Dimitrie Naprâgy, în Scaunul din Alba-Iulia, izgonind pe superintendentul calvin şi luptând să dezrădăcineze eresia, n'aveâ nimic îm- potriva ortodoxiei româneşti în sine. Ba, erâ chiar bu- curos ca ea să se innalţe, să se organiseze deplin, desfă- cându-se din legăturile de până atunci cu calvinismul şi ajungând în stare să se poată apăra şi pe viitor de orice încălcare din această parte. Deci el se învoi foarte lesne la supunerea tuturor «bi- sericilor româneşti» de supt puterea sa către Mitropolia din Târgovişte, către dreptul canonic şi datinele pe care ea le înfăţişa. Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât Tar- goviştea nu mai erâ acum in ţară străină, de oare ce tratatul înlătura orice neatârnare politică a principatului muntean, făcând în adevăr o unire totală şi desăvârşită între el şi Ardealul crăiesc, — «o ţară ca alaltă», scrie pe i Jbid., p. 390. Digitized by LiOOQ IC NOUA MITROPOLIE DIN BĂLGRAD 219 atunci un corespondent al Bistriţei ardelene, din Moldova, care se gâsiâ şi ea in aceiaşi situaţie politică 1 . Tratatul din 20 Maiu spune lămurit : «Toate bisericile româneşti* — se păstrează deci acest termin calvin de «biserici» — «lin ţara Măriei Sale vor fi supt judecata şi despusul Mi- tropolitului din Târgovişte, după dreptul bisericesc şi orân- duiala terii aceleia, şi preoţii îşi vor putea strânge veniturile lor îndatinate şi obişnuite H. Peste câteva zile, principele Sigismund supunea noului Mitropolit, urmaşul, — dela 1585 înainte 3 — , al lui Ghenadie, ^bisericile» din Ţara Făgăraşului, care, de bună seamă, fuseseră mai mult timp calvinizate. Prin chiar actul său «le numire, Ioan avea, de alminterea, în seama sa «toate bisericile româneşti din Ardeal şi părţile ungureşti, afară de acele biserici, peste care, după învoirea noastră, păsto- reşte (praeest) Vlădica Spiridon, care e şi dânsul Român 4 », adecă părţile de Nord- Vest ale Ardealului şi cele ungureşti învecinate cu dânsele. Ca urmaş al acestuia se întâmpină acuma la Vad, in 1600, un Ioan Cernea (Chyernay), căruia i se zice, intr'o afacere de moşii, «episcop sârbesc», — adecă de rit răsă- ritean — , «al unor biserici româneşti» 6 . După orânduiala din 1595 insă acest Vlădică al părţilor de Miazănoapte era să fie şi el în ascultarea Mitropoliei târgoviştene, pe i Doc. Bistriţei, I, p. 3, no. iv. * Hurmuzaki, ni 1 , p. 212: tOmnes etiam ecclesiae valachicales in ditionibus Suae Serenitatis existentes erunt sub iurisdictione vel dis- poritione archiepiscopi tergovistiensis, iuxta ecclesiastici iuris et ord inia Uliu* regni dispositionera, proventusque suos solitos et ord i nari os percipere poterunt.» în aceiaşi clauză se spune că tot clerul muntean i$i va păstra privilegiile Îndătinate. * Numit la 20 Mart; la 18 August se Întorcea hirotonisit din Ţara- Romanească ; Bunea, Vechile Episcopii, pp. 60-1 ; Hurmuzaki, XI, p. 8d0 : cf. Sate si preoţi, P- 36. 4 Bunea, l. c. * Bunea, Ierarchia, p. 298. Digiti zedby G00gle 220 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI când înainte, afară de amestecul, în ce priveşte credinţa, al superintendentului calvin, el gravita către Suceava, — de unde venise, prin mănăstirea Vadului, această episcopie, precum cealaltă veni, prin mănăstirea Prislopului şi apoi a Geoagiului, dela Domnii Ţerii-Româneşti. Dela înaintaşii săi calvini, înlăturaţi cu totul acuma, şi dela «Mitropolitul» Ghenadie, Ioan avea stăpânirile şi titlurile lor de până atunci, şi a lui erâ acum casa de pe dealul cetăţii Bălgradului, casă de care vorbeşte o hotarnică din 1581, care, zicând «episcop românesc», înţelege, neapărat, pe cel recunoscut şi sprijinit de Cârmuirea din acea vreme, «piscupub calvinesc 1 . Erâ acolo şi o biserică a Românilor de legea Craiului, biserică în care şi-a aflat locul de odihnă la 1595 un Trimes al lui Mihai Viteazul, Danciul din Brân- coveni, al cărui fiu ajunse, peste vre-o patruzeci de ani, Matei- Vodă, urmaşul lui Mihai 2 . La sfârşitul anului 1596 Mihai petrecu în Ardeal ca oaspete al lui Sigismund, intrând în cetatea Bălgradului sau Albei- Iulii la 30 Decembre, cu o sută de călăreţi din boierimea sa. Principele ardelean, care ajunsese a înţelege însemnătatea acestui vecin, îi făcu o cinste neobişnuită, ieşindu-i înnainte la un sfert de milă. La l-iu Ianuar 1597, după ce amândoi stăpânitorii de ţară, — căci tratatul din Maiu 1595 fusese sfărâmat încă în cursul aceluiaşi an — , vorbiseră despre războiul cu Turcii înaintea nunciului papal, Mihai asculta lângă aliatul său slujba în biserica latină a Bălgradului, care cuprindea rămăşiţele lui Ioan Hunyady cel tânăr şi ale Zâpolyeştilor. Peste câteva zile, el se întorcea in ţara lui. Atunci, cred, în clipa darurilor, laudelor, făgăduielilor, când Mihai erâ mai trebuitor lui Sigismund, i se dărui moşia Buia, în părţile Târnavelor, unde s'ar mai vedea încă 1 Dobrescu, Fragmente, p. 40. 2 Arch. Statului, Mănăstirea dintr'un lemn, pach. 18, no. 4 : Studii ţi doc, V, p. 639 : Inscripţii din bisericile României, I, pp. 203-4. Digiti zedby G00gle NOUA MITROPOLIE DIN BĂLGRAD 221 urme de zugrăveală in stil răsăritean pe vechi păreţi de biserică profanată şi părăsită (şi în Ocna Şibiiului, — Mihai, ajuns Îndată urmaş al principilor Ardealului,— făcu apoi să se Înalţe, supt îngrijirea Vistierului Vasile, o biserică pe care o putem vedea încă, şi pe care, după căderea lui, Românii din oraş, cu popa Oprea din Alămor in frunte, trebuiră să o răs- cumpere dela dărâmare, plătind o taxă în folosul bisericii calvineşti a Ungurilor) 1 . Şi, tot atunci, se dădu voie lui Mihai a face din nou biserica din preajma cetăţii Albei- lulii. Ea fu clădită «pe deal lângă cetate», zice Naprâgy, iar Petru Movilă 2 , arhiepiscopul Chievului, mărturiseşte, peste vre-o douăzeci de ani, că zidirea se făcu, «nu în ce- tate, ca nu cumva cu schimbarea vremilor să o risipească, cî la margenea oraşului, lângă zidul cetăţii, intr'un loc frumos». Se alese hramul nou al celor trei Arhangheli, dintre cari unul era patronul Voevodului. Şi episcopul catolic Naprâgy, care priviâ aceasta ca o scădere şi batjocurire* a Bisericii sale, asigură că Sigismund ar fi mers aşa de departe cu bunăvoinţa, încât ar fi înzestrat cu moşii arde- lene mănăstirea românească din reşedinţa sa 3 . O astfel de neobişnuită măsură prielnică Românilor se înţelege, de alt* fel, gândindu-se cineva că pe atunci Statele ardeleneşti nu prea aveau răgaz să vorbească şi, chiar dacă glasul lor ar fi fost mai slobod, în cetate şi hotarul ei erâ stăpân doar prinţul, şi, precum îşi avea în chiar cuprinsul întărilurilor o biserică a catolicilor, aşa el putea să îngăduie, de hatârul lui Mihai- Vodă şi în ciuda calvinilor, o mănăstire a orto* docşilor 4 , Peste ceva mai puţin de trei ani dela întâlnirea sa cu 1 Inscripţii fi însemnări ardelene $i maramureşene, I (Studii k si Do- cumente XII), p. 280, no. vii. 2 V. mai departe. 1 Hurmuzaki, IV i, p. 287 : cmonasterium in colle penes civitatem •uraptibus Michaelis extrui perraiserat praedîisque donaverat». 4 Cf. Cipariu, Archivu, p. 303. Digiti zedby G00gle 222 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Sigismund Bâthory în cetatea Bălgradului, Mihai intra în ea ca biruitor, după ce zdrobise oastea cardinalului Andrei, — vărul lui Sigismiind — , care peri în fugă omorât de ai săi. Acuma Mihai era liber să întregească şi ctitoria lui ardele- nească. Voevodul biruitor dădu lui Ioan de Prislop cârjă nouă de Vlădică stăpânitor, şi cu acest Mitropolit loan începe şirul arhipăstorilor canonici ai Românilor de peste munţi *. Cârja de argint sa păstrat până târziu, pomenind numele lui Ioan 2 . Se pare chiar că pecetea cea mai veche, a cărei matrice s'ar alia încă în cancelaria Mitropoliei din Blaj, are tot acest nume al lui Ioan 3 . Documentele muntene, de în- tărire din partea Domnilor următori, ştiu şi ele de biserica pe care a făcut-o «Mihai-Vodă pă vreame cănd au fost Craiu într'acea parte de loc» 4 . în sfârşit, până şi cronica Ţerii-Româ- neşti, scrisă de Logofătul Teodosie, cuprindea în partea ei pierdută azi ca original, dar păstrată în prefacere de către Mitropolitul pomenit al Chievului, Petru Movilă, fiu de Domn român, în notele acestuia despre viaţa sa, ştirea că în adevăr Mihai Viteazul a întemeiat Mitropolia. El «a mutat», zice acest sigur izvor, «episcopia la Bălgrad (căci mai înainte trăiau în alt loc episcopii), unde până astăzi este cu ajutorul lui Dumnezeu, şi a aşezat acolo pe cel d'intâiu episcop de Bălgrad, Ioan, bărbat smerit, binefăcător şi sfânt, care, trăind in acel loc cu sfinţenie, sa învrednicit a primi şi darul facerii de mi- nuni», neputrezindu-i trupul şi rămâind cu bun miros; o minune, povestită de Hrizea Vistierul şi de Dragomir Pitarul, tovarăşi de luptă ai lui Mihai in Ardeal, ar fi arătat, de al- minteri, din capuJ locului si celor mai împietriţi tăgădui- 1 V. pomelnicul, cu însemnare dela Vlădica Atanasie, care a ftcut Unirea, in Studii şi doc, IV, p. 66; cf. Sate si preoţi, p. 40, nota 2. 2 Gipariu, Acte şi fragmente, p. xiv. 8 Păr. I. M. Moldovanu, ceteşte astfel : «siiu peclat lob — Ion ? — Mi- tropolit] [sto]l bel[gradschii] ; Cipariu, Archivu, p. 781. 4 Socotelile Sibiiului, în «An. Ac. Rom.», XXI; pp. 19-20, nota. Digiti zedby G00gle ÎNTOARCEREA EPISCOPIEI DE MUNCACIU 223 i i i sa fori, cu cât e mai bună credinţa Românilor decât a celor- lalte neamuri ardelene ce stau în mijlocul lor 1 . Astfel a luat fiinţă, prin cheltuiala, sârguinţa şi ideia rodnică a lui Mihai Viteazul, «arhiepiscopia şi Mitropolia Bălgradului, Vadului, Silvaşului» — sau Prislopului — , cFă- găraşuluiD — după descalvinirea Ţinutului — , «Maramurăşu- lui şi Terii Ungureşti, iprocb 2 , cu reşedinţa în chiar Scau- nul de stăpânire al terii, — cel mai trainic şi mai de folos aşezământ al neamului nostru de peste munţi. CAP. V. întoarcerea la Români a episcopiei de Muncaciu. Ioan Cernea, din Vad, a trebuit deci să se supuie lui Ioan din Bălgrad. Acesta avu însă un al doilea episcop sufragant, pe Sârghie de Muncaciu. S'a spus că pentru tot Ţinutul maramurăşan, precum şi pentru Sălagiu, adecă părţile Crasnei, pentru Arva, Ugocea, Bereg, Ţinuturi vecine de către Apus, precum şi pentru unghiul nord-ostic al Ardealului, cu Ciceul şi Un- guraşul, fusese făcut, la 1391, locoţiitor de episcop în nu- mele Patriarhului din Constantinopol, exarh sau delegat, avându-şi reşedinţa într'o mănăstire stavropighială, scutită de orice altă superioritate ierarhică, egumenul din mănăs- tirea Peri, lângă Sighet, făcută de neamul lui Dragoş*. 1 Ghenadie Enăceanu, Din Istoria bisericească a Românilor ex- tracte din jurnalul t Biserica Ortodoxă Română» pe anul al Vll-lea, 1883; Bucureşti, 1882, p. 144 şi urm. ; Ştefan-cel-Mare, Mihai Viteazul, etc., p. 12 şi urm. a ^Titliţl obişnuit mai târaiu. * Actul în Archiva românească, I, ed. II, pp. 11-3; Petru Maior, ht. bisericească, p. 14 şi urm. ; Basilovits, Brevis notitia fundationis Digiti zedby G00gle 224 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Urmaşii egumenului Pahomie nu ^e putură păstra în această situaţie strălucită pe care o crease celui d'intâiu, in călă- toria lui la Constantinopol, Baliţă fiul lui Sas- Vodă şi că- pitan de margine al regatului în acele părţi. Pe la 1450, egumenul Simion e numit, despreţuitor, numai «călugăr:^ şi cei zece «oameni» ce se mai aflau cu el în mănăstirea cea mare şi cea mică dela Peri nu capătă măcar acest titlul de monahi. în schimb, la 1494, in cetatea Muncaciului, încunjurată de sate ruseşti, stătea un «Vlădică al Ruşilor», care ştiu să-şi capete dela rege, pe lângă toate veniturile episcopale în Maramurăş, şi dreptul de a sta in Peri, de unde însă-1 putu scoate, de două ori, urmaşul lui Simion ca şi al «popei Luca», Ilarie. Dar regele, dând dreptate acestui din urmă, îi hotărî să asculte, nu numai de Vlădica Muncaciului, duşmanul său, dar şi de episcopii latini ai Ardealului l . Şi drepturile de arhipăstori le păstrară episcopii ruseşti din veacul al XVI-lea, un Ilarion, din 1552, care face din nou biserica Sf. Nicolae din Muncaciu, un Vladislav, din 1597 a . La 1600 locul de Vlădică îl avea Petronie, care veni la Mihai Viteazul după cucerirea Ardealului şi luă parte la soborul dela Iaşi, supt hotărârile căruia el iscăleşte in limba slavonă 3 . în Iunie 1600, prin urmare, Rusul Petronie, raliat la cauza lui Mihai Viteazul, putea să iscălească «episcop al Muncaciului» 4 . Până în Septembre însă, când se mântui Theodori Koriathovics, Caşovia, 1799-804 ; Dulişcovici, Discuţii istorice ungaro-ruseşti (ruseşte), Ungvâr, 1874; Magazinul istoric, III, p. 173-$ Hiklosich şi Mttller, Acta patriarchatus, II, pp. 156-7 ; Mihalyi, Di* plome maramureşene, 1, pp. 109-10. Cf. mai sus, pp. 51-2. i Iorga, Scrisori fi inscripţii ardelene fi maramurăsene, I (Studii si doc. t XII), p. xxxviii şi urm. 2 După Basilovits şi Dulişcovici, îq Scrisori fi inscripţii, I, p* XLIV. « Studii şi doc. t IX, p. 31 şi urm. * Ibid. Digiti zedby G00gle ÎNTOARCEREA EPISCOPIEI DE MUNCACIU LA ROMÂNI 225 stăpânirea ardelenească a lui Mihai- Vodă, acest Petronie muri sau îşi părăsi Scaunul, căci Sârghie, egumen de Tismana, ii luă locul, deşi pentru foarte puţină vreme numai, — trăinicia Vlădicăi romanesc în Maramurăş nefiind mult mai mare •lecât trăinicia Domnului romanesc in Ardeal şi comitatele rxterioare. în 1603 numai, Sârghie merse la Chiev pentru a li întărit acolo, Cârmuirea cea nouă ardelenească a lui Basta nelngăduindu-i legături prea strânse cu Ţara-Românească *. Totuşi Simion-Vodă Movilă, câtva timp luptător, cu armele Polonilor, Tătarilor şi Moldovenilor, pentru moştenirea lui Mihai Viteazul, şi apoi paşnic Domn al Moldovei, sprijini pe acest arhiereu român şi făcu .să i se deâ, de către orăşenii din Ilust, averile pe cari aceştia le luaseră din mănăstirea unde el îşi avea locuinţa obişnuită. în 160(>, apoi la 9 Mart 1007, puterea duhovnicească a «episcopului românesc» e recunoscută astfel de stăpânii locurilor asupra cărora ea trebuia să se întindă 3 . Avem şi două acte mun- tene privitoare la Sârghie, care-i dau titlul de fost «episcop In sfânta episcupie ce să chiamă Muncaciu, in Ţara-Un- rească», de «fost arhiereu la Muncaciu şi la Maramurăş, aşezat de răposatul Miiiail Voevod, când au fost Domn iu pământul Ardealului». Sârghie, pe care-1 allăm ca egumen la Tismana încă din 1588, trebuie să ii fost un cleric bătrân, împodobit cu oarecare învăţătură. Fu înlocuit abia în 1014, prin Atanasie Krupeski, din Przemysl în Polonia, Unit, care fu ales de Gheorghe IIo- monnay, stăpânitorul fie fapt al Maramurăşului, pentru ca să aducă pe Huşi şi Români la credinţa catolică 2 . După pierderea rostului său episcopal, Sârghie trecu însuşi în Polonia, de frica prigonirilor. îl mai întâlnim apoi tot in lăcaşul de unde pornise şi în care-şi petrecuse cea mai mare parte din viaţă; e din nou egumen, şi i se zice, în 1 Dulişcovici, II, p. 79, nota 2. a B«isilovit9, I, pp. 42-3, 45-6, 46-7 ; Mihâlyi, p. 3î)i, nota. Digitiz itizedby G00gle 226 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI amintirea episcopiei ce avuse o clipă, arhimandrit sau nu- mai «arhiereu». Numirea lui din nou la Tismana s'a făcut de Radu Mihnea, Domn al Moldovei, care-1 chemă, îl adă- posti şi-1 trimese peste Milcov, fiului său ascultător, lui Alexandru Coconul *. Astfel se mântui cu episcopia românească din Muncaciu, pentru tot Maramurăşul. Dela Krupeski înainte, vine un întreg şir de Vlădici ruşi : Eftimie din 1618, Porfirie, Pe- tronie, — poate tot cel vechiu — , în 1623, loan Grigorovici în 1627 2 . Dela o vreme, ei nu mai au legături cu Unirea, si urmaşul lui loan, Vasilie Tarasovici, a fost sfinţit de Mi- tropolitul Moldovei la 1633 3 . Din partea lor, principii, catolici sau calvini, ai Ardea- lului caută să lege Maramurăşul Ruşilor si Românilor de ţara lor şi pe calea bisericească. Astfel Spiridon Ardeleanul, întărit din nou, de Gabriel Bâthory, la 1608, capătă şi drepturi asupra Maramurăşului 4 . îl şi vedem pe acesta scriind Bistriţenilor, asupra vidicului românesc al cărora se întindea puterea lui, şi luând, în asemenea scrisori, titlul de «Vlădica Spiridon de Ardeal şi Maramurăş şi celelalte părţi din ţara ungurească» 5 . în Maramurăş, Spiridon era reprezintat adesea printr'un locţiitor, un «chip», statornic sau întâmplător 6 , şi, cum se va vedea, mai târziu, prin anii 1630, Mitropoliţii ardeleni orto- docşi nu-şi mai schimbau ((chipul» ce numiseră odată pentru Maramurăş. i Diplomă din April 1626 a lui Alexandru, in Arch. Statului, Tis- mana, pachetul 7 din Netrebnice, no. 6: publicat de Gr. G. Tocilescu, in Columna lui Traian pe 1874, pp. 237-8. 2 După izvoarele citate, Scrisori şi inscripţii ardelene şi maramu- râşenc, I, pp. xlvi-vii. 3 Ibid. 4 Bunea, Vechile episcopii, p. 76, nota 1 ; Doc. Bistriţei, II, pp. 94-5, n-le colii, ccLiv. 6 Boc. Bistriţei, l. c. Iscăleşte insă tVl(â]d[i]ca Spiridon •. « lbid. Digiti zedby G00gle % EPISCOPII ARDEALULUI DUPĂ MIHAl 227 Spiridon erâ superintendent şi supraveghetor al tuturor bi- sericilor româneşti, cum a rămas şi până la moarte \ dar, pre- cum spune şi diploma luî de numire din nou, la 23 Septembre 1605, numai cu condiţia să nu supere pe Mitropolitul din Băl- grad, — căruia, ce e drept, Ştefan Bocskai, principele in numele «căruia se dă întărirea, nu-1 mai recunoaşte ca arhiepiscop, ci numai ca episcop al părţilor ardeleneşti de către prin- cipatul muntean. Astfel, prin amestecul Vlădicăi de Vad in rosturile Mara- murăşului românesc şi prin aşezarea pe un picior de ega- litate a celor doi episcopi, stăpânitorii unguri ai Ardealului, veniţi pe urma lui Basta, aduceau înapoi vechile vremuri când Cârmuirea terii recunoştea două episcopii în legătură cu cele două Domnii româneşti, dar, bine înţeles, şi aceasta numai atunci când nu făcea loc, printre ele şi peste ele, Buperintendendentului calvin. CAP. VI. Episcopii Ardealului după Mihai Viteazul. Astfel de încălcări în dauna Mitropoliei Bălgradului se înţeleg lesne, când se urmăresc pagubele şi suferinţele ei după peirea marelui întemeietor al ierarhiei bisericeşti pentru Românii din Ardeal şi Ţara Ungurească. Duşmanul personal şi învierşunat al lui Mihai Viteazul, reprezentantul în Ardeal şi părţile exterioare al catolicis- mului strict, Basta, nu putea să îngăduie Mitropolia lui Ioan de Prislop. Radu Şerban, care ucise, într'o mare luptă biruitoare, pe Moise Szekely, ridicat ca principe unguresc neatârnat împotriva stăpânirii germane, avu legături cu În- văţatul popa Miha din Braşov, dar ele erau numai politice, i Bunea, Vechile episcopii, pp. 76-7. Digiti zedby G00gle 228 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI şi la o sprijinire a Mitropoliei celei nouă din Bălgrad ni* s'a gândit niciodată noul Domn muntean. Basta voi chiar să catolicizeze mănăstirea de lângă ce- tatea de reşedinţă a vechilor principi ardeleni. Despre Va- lerian Lubieniecki, — nobilul războinic, buclucaş şi desfrânat, care ajunse in 4611 episcop catolic pentru Polonii săi şi pentru sătenii unguri din Moldova, — un pârâş din 1610 spune că el, care se luptase şi fusese rănit prin Ardeal în tulburările de după moartea lui Mihai, na luat, fără nicio Învoire a Scaunului apostolic, in stăpânirea sa o mănăstire schismatică lângă Alba-Iulia şi a stat acolo mult timp, în- deplinind toate funcţiile sacerdotale» 1 . Din această măr- turie de o mare însemnătate urmează că Ioan fusese gonit la Prislopul său, unde se va fi stâns, iar că in mănăstirea lui Mihai Viteazul, rămasă acum pustie, Basta a găsit cu cale să aşeze un războinic dintre mercenarii lui pentru că avea hirotonie de preot, ambiţie de episcop şi, din vremea cât stătuse în straja lui Ieremia Movilă, ştia ceva româ- neşte. Totuşi in suita lui Basta se afla un Vlădica româ- nesc, mic de Stat, pletos, cu cârja de argint în mână, care se luptă, ca şi Lubieniecki, aiurea, la apărarea Sătmarului asediat de oamenii Craiului Bocskai, duşmanul Germanilor, şi, după multe vajnice lovituri cu halebarda, cu «paloşul nem- ţesc», peri, «împuşcat tocmai prin mijloc» 3 . Poate să fi fost Ioan, ajuns la înţelegere cu Basta. Teoctist, care se întâmpină ca Vlădică de Bălgrad la 13- Mart 1606, scoţând, împreună cu superiorul său, care-1 sfinţise, Mitropolitul muntean Luca, pe preotul braşovean, Neagoslav 3 , e cunoscut numai prin pomenirea cu acest pri- i «In Transilvania penes Albam-Iuliam monasterio schismatico in suam sine omni licenţia Sedis apostolica e authorilate accepto, permul- tum ibidem, sacra peragans omhia, permansit temporis» ; Columna lui Traian, l. uit. cit., p. 309. 2 Şincai, la anul 4605. • Stinghe, Istoriia besearecei Şcheailor, p. 6; Sate şi preoţi, p. 45.- Digiti zedby G00gle EPISCOPII ARDEALULUI DUPĂ MIHAI 229 lej in cronica românească a oraşului acestuia şi prin în- scrierea in pomelnicul Mitropoliţilor, cu însemnarea ală- turată că a făcut o cârjă arhiepiscopală de argint *. Poate că tot în folosul lui se luară si hotărârile dela 9 Iunie 1609 ale lui Gabriel Bâthory, care scotea pe preoţii români din rândurile iobagilor, oprind şi punerea lor la lucrul câm- pului pentru domnul de pământ şi împiedecarea lor de a se strămuta după plac 2 ; ei aveau să dea stăpânilor moşiei pe care-şi îndepliniau datoria sufletească sufletească numai darul obişnuit. Oricum, încă din 1614 se numiâ ca episcop predica- torul calvin al Românilor în Bălgrad, Teofil din Prislop, mănăstirea lui Ioan, de unde poate venise şi Teoctist. La l-iu Februar din anul următor, el căpătă şi grija biserici- lor din părţile de sus: ale Turdei, Dobocei, Solnocului, Crasnei, Maramurăşului, — unde fusese Spiridon, care nu mai era deci in viaţă acum, — precum şi in ale Bistriţei, Gur- ghiului secuiesc, şi chiar ale Bihorului 3 . Cred că actul lui d'intâiu de numire se poate recunoaşte peste câteva pagini Intr'o diplomă necompletă, din care reiese că între Spiridon şi Teofil, aşezat şi peste părţile de sus, a fost acolo un Augustin, care, supt acelaşi principe Bethlen, fugi din ţară fără nicio lămurire şi alergă in Moldova 4 . Când Teofil dis- păru, nu ştim când şi cum, in acest Nord ardelean fu aşezat, până în părţile Chioarului şi Satmarului, un Eftimie, care e pus întâiu de Ştefan Bethlen, guvernatorul Ardealului |i Maramurăşului, şi întărit apoi de Craiu, la l-iu Iunie 1623 ». 1 Studii şi doc, IV, p. 66. * Şincai, II, p. 504-6, după o tipăritură din 1653 : latineşte Ia Fiedler, JHe Union der Walachen in Siebenburgen, ia «Sitzungsberichte der wiener Akademiet, XXVII, 1858, p. 350. * Dobrescu, Fragmente, p. 19 şi urm. * lbid., p. 23. * lbid., pp. 24-5. Digiti zedby G00gle 230 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI — . — * schimbare în aceste rosturi bisericeşti ardelene o aduce numai Radu- Vodă Mihnea. Vom vedea marea însemnătate a Domniilor sale din amândouă principatele pentru dezvoltarea Bisericii româneşti. Ardealul nu putea să rămâie in afară de luarea lui aminte : pe Sârghie, episcopul pribeag al Muncaciului, el îl aduse la sine, atunci când crâ Doina in Moldova, dela 1623 la 1020, şi-1 făcu din nou egumen la Tismana. în părţile Vadului şi Maramurăşului, trebuia să caute a strânge iarăşi legaturile ierarhice de odinioară cu Mitropolia lui suceveana. Lui i se datoreşte, fără îndoială, că, după moartea lui Efti- mie, superintendent poate pentru tot Ardealul — şi pentru cel de jos — şi pentru Maramurăş, noul principe ardelean, calvin hotărât fără îndoială, dar prea bun om politic pentru a jertfi interesele sale convingerii religioase, primi la Vad un episcop nou, pe Dosofteiu. El veni din Moldova, unde, precum spune însuşi, fusese du Roman si în Huşi si mai mare pestre toate mănăstirile ţeriei Moldoveeb, ceia ce nu înseamnă de loc că Dosofteiu ar fi fost întâiu Vlădică de Roman, apoi de Huşi 1 , — când se ştie că această din urmă episcopie era mai mică şi mai nouă — ,şi ar fi voit apoi să treacă în Ardeal, unde situaţia lui trebuia să iie cu mult mai scăzută şi mai puţin sigură in ceia ce priveşte veniturile. Noul episcop al Vadului va fi fost numai dicluu al celor doi episcopi mol- doveni, şi, ca unul ce avea drepturile de judecată şi asupra călugărilor, va fi fost el «.mai mare» peste mănăstirile din aceste eparhii ; s ar putea iarăşi ca el să li avut protopopia în Moldova, care, încă pe aceste timpuri, n avea decât nu- mai, din când în când, un singur protopop, — protopopii de Ţinuturi cari se întâmpină în Ardeal, (iind o născocire cal- vinească 2 . Dosofteiu fusese pe lângă Ştefan- Vodă Tomşa r 1 V. mai departe. 2 «Bani de potropopie» se pomenesc la 1683; mulţi «rcarcă». cu deosebite sume, pentru a căpăta această dre^ătorie. spune Drăguşin Vistierul, din Câmpulung ; Doc. Bistriţei, 11, p. 39, no. ccxxxi. Cf. Grama, Instituţiile calvinesti in Biserica românească din Ardeal, Blaj, 1895, p. 161 şi urm. Digiti zedby G00gle EPISCOPII ARDEALULUI DUPĂ MIHAI 231 apoi fugise din ţară la năvălirea lui Alexandru- Vodă Mo- vilă cu Korecki, cumnatul său — sfârşitul lui 1615 — , şi se întorsese în Moldova mimai după înlăturarea Domnului sprijinit de Poloni 1 . Era un om încercat, de oarecare în- semnătate, a cărui mărturie putea să ţie locul unor acte domneşti scrise. El n'ar 11 trecut in Ardeal oricum, ci nu- mai trimes de Domnul său, care trebuie să fi avut deci înţelegerea de nevoie cu stăpânitorul nou al Ardealului. Dela Dosofteiu avem întâiu o notiţă la 21 April 1622 a . E, de sigur, chiar dela începutul păstoriei lui peste munţi. De pceia simte nevoia de a-şi aminti sarcinile de cinste ce avuse în ţara lui cea veche, precum şi vizitaţia canonică ce a făcut în părţile de către Tisa, care se ţineau şi ele de larga stăpânire, bine asigurată şi cârmuită bine, a lui Bethlen : «şi am fost în Ţinutul Săcmariulul» -r-, unde perise un înaintaş de-al său, — «până la Dobriţin». Era ortodox, de sigur, ca unul ce venise dintr'o ţară cu ortodoxia sigură, într'o scrisoare îndreptată către Bistriţa, — scrisoare pentru a cere clajdea, poclonul de un florin, pe care i 1-a învoit, scrie el, Craiul, apoi «osfeşteniile», pentru sfinţiri, şi «gloabele», pentru păcate canonice, ca «împărţiturile», «frăţiile», «cus- criile», «cumătriile» şi alte «fără-de-legi» în ce priveşte căsătoria — , Dosofteiu nu are prilej să pomenească pe epi- scopii calvini şi, în deosebi, pe Spiridon, care nu putea fi uitat aşa de uşor, ca un Ioan Cernea de pildă 3 . El leagă însă păstoria lui de-a dreptul cu a lui Eftimie cel nou, — şi acesta poate rămas în credinţa cea veche, cu toate concesiile formale ce va fi trebuit să facă şi el calvinismului dominant 4 . Folosindu-se de sprijinul lui Radu-Vodă şi al «Craiului», Dosofteiu a putut să-şi zică dela început, — ca şi Spiridon, de altfel — , «Vlădic[ă] în Ardeal şi în Maramureş», sau, i Arch. ist, P, p. 93. 2 Ci pariu, Archivu, p. 781. 3 Doc. Bistriţei, II, p. 4, n-le clxiii-iv. * t Gloabele dela Vlădica Eftimie încoace» ; ibid. Digiti zedby G00gle 232 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI - ■■ ■ — * ca în scrisoarea pe care o îndreaptă din Braşov, unde avea deci putere, către mănăstirea Bisericanilor, «arhiepiscopul chir Dosoftei al Bălgradului şi a toată ţara Ardealului şi Ungurească şi celelalte», iar în răvaşul către Bistriţa: «cu mila lui Dumnezău Vlădica de Belgrad şi a toată ţara», ori, simplu, «Vlădica Ardealului», întrebuinţând şi pecetea cu cei trei arhangheli. El are o însemnătate şi pentru orân- duirea acestei Biserici ardelene, peste care întreagă izbutise a-si întinde autoritatea. Pe Eftimie, numit anume pentru părţile de sus ale Ar- dealului, izbutise a-1 înlătura ori moşteni in 1622. După ce făcuse, la 1624, ca preoţii săi să fie scutiţi formal de dijma grânelor şi a vitelor *, el strânse, la 4 Iulie 1627, un sobor de reformă, ca să ştie de acum înainte clerul româ- nesc «cum trebuiaşte a ţinea leagea lui Dumnezău prentru ispăsenie sufletului». Se hotărî purtarea de «haine lungi pană la glesne», în locul vechiului port ţerănesc, şi, în acelaşi timp, — precum dorise el încă din 1622 — , întrebuinţarea la slujbă a cărţilor româneşti ce se mai păstrau de pe vremea lui Coresi, pedepsindu-se aceia «care nu vor şti de'nţeles», măcar Crezul, unele rugăciuni şi părţi din Evanghelie*. Dosofteiu stătea chiar «in claustro albensi metropolitano», în mănăstirea Mitropoliei din Bălgrad, de unde scrie, ca «episcop românesc al terii Ardealului» numai, la l-iu Ia- nuar 1625 Bistriţenilor, cu privire la un preot eare, cu scrisori «crăieşti», se duce in Moldova, la Radu-Vodă şi la Mitropolitul terii 3 . Totuşi Dosofteiu nu e însemnat in pomelnicul Mitropoliei Bălgradului : ca străin întâiu, ca episcop de Vad apoi şi, în sfârşit, pentru că ajunsese un sprijinitor făţiş al catoinis- mului, pe care principele voia chiar să-1 introducă gu totul, cerând şi un fel de blagoslovenie dela Constantinopol, dela i Fiedler, p. 366 ; Hnrmuzaki, Fragmente, II, p. 5. 2 După Petru Maior, ia Gipariu, Acte şi fragmente, p. 150 ş* urm* • Ştefan-ceUMare, Mihai Viteazul, etc, pp. 33-4. Digiti zedby G00gle EPISCOPII ARDEALULUI DUPĂ MIHAI 233 Chirii Lukaris, prietenul calvinismului, pentru a înlături orice urmă de alcătuire bisericească deosebită a Românilor * din Statele sale. Tot aşa rămâne în afară de pomelnic şi ur- maşul lui Dosofteiu, Venedict, care scrie, tot Bistriţenilor, din Budiş, pe pământul chiar al Bistriţei, la 4 Maiu 1631. Şi el are legături cu* Moldova, şi trimete la această dată pe diaconul său românesc Teodor», pentru «afaceri bisericeşti», la mănăstirea Suceviţei 2 . în curând însă Vlădica Ghenadie Brad, din Bălgrad, sfinţit, după cuviinţă, nu in Moldova, ci in Târgoviştea munteană, Îşi punea «chipul vlădicesc» in părţile Vadului şi Maramu- reşului, de unde dispăruse «episcopul Venedict». Gheorghe sau Ghenadie Brad, ajuns episcop încă d'inaintea datei de 4 Decembre 1628, când face o întărire de protopop 3 , capătă dela Bethlen, a cărui Domnie se apropia de sfârşit, — Radu Mihnea era mort încă din cele d'intăiu zile aleanului 1626 — , Învoirea de a purta titlul de Mitropolit «în Scaunul Băl- gradului, al Vadului şi Oradiei-Mari şi Satmarului, şi a toată ţara Ardealului şi celelalte». Recunoscând aşezământul calvinesc al protopopilor, îl vedem întărind pe Ianăş din Inidora, care urmase, mai de mult încă, lui Moise Peştişel cel învăţat, dându-i voie a cerceta bisericile : 1 Ardeleanu, Istoria diecesei Oradei-Mari, II, Blaj. 1888, pp. 17-20. * Stefan-cel- Mare, Mihai Viteazul, etc, p. 35. « Studii şi doc, XII, pp. 280-1 ; cf. Petra Maior, Ist. bis., p. 72 şi urm., nota ; Cipariu, /. c, p. 253 şi urm. »L. c. Digiti zedby G00gle 234 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI din Lugoj şi Caransebeş, dar nu acelea, strict ortodoxe, din părţile turceşti, supuse Paşei din Timişoara, ale Lnăului şi Lipovei, unde se întâlneşte încă la 1(308 un Vlădică fără reşedinţă, de bună seamă romîn, Sava, urmaş al unui Teodor Vlădica, pe care-1 aflăm pomenit în cursul luptelor lui Sigisinund Bâthory cu Turcii, la 1595 l . lanăş din Inidora ajungea astfel a porunci dn chipul* singurului Vlădică românesc din Ardeal şi Ţara Ungurească prin întărirea din 1G W 28. Acelaşi sistem fii întrebuinţat şi în Maramurăş, unde aceste drepturi de vizitare, de judecată, de strângere a veniturilor, le capătă «smeritul loan, ar- ii iepis[co] pul», — ceteşte: arhidiaconul, sau protopopul — , si «chipul Vlădicăi lui Ghenadie de Belgrad» sau, mai solemn, «cu mila lui Dumnedzău chipul vlădicescu popa Ion din Maramureş», şi anume «din eraşul-de-sussu, din VisîHil-de-sus» cu locuinţa. Puterea lui se întindea până la Telciu, şi el avea dreptul de a pune şi de a scoate proto- popi pentru Ţinuturi ca acela al Bistriţei, al Moiseiului, unde călugării putueni făcuseră un metoh al lor 2 , al Bu- dacului 3 , al Mocodului şi indicului bistriţean, care obişnuia a-şi ţinea soborul şi pe la Năsăud 4 ,— cari toţi ii «dădeau samă de rândul venitului vlădicescu^ 6 . Stând la Vişău, cu ajutorul si poate scriitorul său, «erai Avrilie», preotul Au- reliu, care-i împrumuta şi pecetea pentru a-şi întări ră- vaşele, loan înlocuia după putinţă pe vechii Vlădici ai Vadului, grămădind pe episcopul rusesc de Muncaciu în părţile de sus ale Maramurăşului . 1 CS. după Mârki Horos, in Unirea pe 1804, p. 189 şi urm. ; Wolfganff Ifcthlen, Hiat or ia, la aceste date. 2 V., pentru acest protopop, Doc. Histri{ei, II, p. 53, no. cclviii. 3 lbid., p. 30, no. ccxiv ; p. 42, no. ccxxxyii. 4 fbid., pp. 33-4, no. c.cxx. • r> line. Bistri(ei, h p. 43, no. lviii ; p. 03, no. lxxxiv. ,; V. mai sus, p. 221 .şi urm. Digiti zedby G00gle DEZVOLTAREA BISERICII MOLDOVENEŞTI 235 Cât priveşte pe Ghenadie, el străbătea ţara ca stăpân al sufletelor româneşti. Odată-1 vedem poruncind din Sighi- şoara cutărui birău să oprească rudele unui preot 1 . Prin eJ, unitatea religioasă a Românilor din Ardeal şi Tara- Ungurească, dorită şi, în cea mai mare parte, pregătită de Mihai Viteazul, ajunsese un fapt, şi unul din cele mai în- semnate pentru dezvoltarea culturală şi politică a neamu- lui nostru. CAP. VII. Dezvoltarea Bisericii moldoveneşti în această epocă. Episcopia Huşilor. îndată ce ajunse în stăpânirea Moldovei, Mihai se îngriji să facă şi aici acea bună orânduială pe care o introdusese în Ţara-Românească, locul de plecare al măririi sale. Cu Ieremia-Vodă, cu neamul întreg al Movilestilor si cu boierii cari-i păstrau credinţă, fugiseră la Hotin cei patru ierarhi ai Moldovei. Ei erau : Mitropolitul Gheorghie 2 , epis- copul de Roman, 4gafton; cel de Rădăuţi, Teodosie Barbo vschi, călugăr din Pobrata, care fusese învăţătorul, «dascălul», tâ- nărului fiu al lui Petru-Vodă Şchiopul, Ştefan- Vodă, şi în anii pe cari bătrânul Voevod apucă să-i mai petreacă îu Apus, la Innsbruck si Bozen 3 si care, întors in Moldova cu Via- dica Gheorghie, înlocuise, după data de 25 Mart 1598, pe Râdăuţeaiiul Amfilohie, necunoscut altfel 4 — , şi, in sfârşit, episcopul de Huşi, Ioan B . 1 Boc. Bistriţei, I, p. 42, no. lvii. 2 V. mai sus, p. 188 şi utm. 8 Hurmuzaki, XI, tabla. 4 Pomenirea lui Amfilohie la 2 August 1597: Hasdeu, Arch. ist., III, p. 76 ; cf. Wickenhauser, Radautz, pp. 20-1 : e pomenit şi la 22 Ianuar 1597 ; Solka, p. 67 : la 25 Mart 1598. La Rădăuţi aflăm pe Mardarie, in ziua de 10 August 1594, acelaşi an; Hurmuzaki, XI, p. 905. 6 V. şi Melcbisedec, Cron. Rom., I, p. 226: pomenirea lor in 1600, iară lună, de Ieremia. Digiti zedby G00gle 236 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Prin urmare, în primăvara anului 4600 fiinţa şi această nouă episcopie a Huşilor. N'avem hrisovul domnesc de în- temeiere, din partea ctitorului ei, Ieremia Movilă, dar s'a păstrat în traducere actul de danie din 74 — , fără unitate în cifra datei şi fără însemnarea de lună şi de zi, prin care Ieremia- Vodă, «robul stăpânului său Domnul Dumnezeu şi Mântuitoriului nostru Iisus Hristos şi închinătoriu Sfintei Troiţe», sfătuindu-se cu ierarhii Bisericii moldovene, între cari si cu acest nou Vlădică Ioan, dăruieşte «noului» său lăcaş de rugăciune, Episcopia, cu hramul Sf. Petru şi Pavel, satele pe care le avuse până atunci el însuşi, Domnul, în hotarul Huşilor: Plopenii, Cozienii, Roşieştii, siliştea Cre- ţeştii şi Spăriaţii, precum, şi, peste Prut, în Ţinutul La- puşnei, satul Căcăcenii *. Mărturiile boierilor, care sânt în- tocmai ca şi acelea dintr'un document al lui Ieremia cu data de 42 Maiu 7444, adecă 4606 8 — cu acea deosebire că în actul pentru Huşi pârcălabi la Roman sânt Oastea şi Gherman, pe când cellalt are în locul lui Gherman pe Manole, care nu se mai întâlneşte statornic de aici înainte — , ar arăta că această d'intâiu întăritură de moşii pentru episcopia de Huşi trebuie pusă în primăvara sau vara anului 4606, în orice caz nu înainte de sfârşitul lui Iunie, când Ieremia- Vodă îsi mântui viata. De oare ce însă actul a • din 42 Maiu 4606 are ca Mitropolit pe Teodosie Barbovschi, pe loan ca episcop de Rădăuţi — deci el înaintase — şi la Huşi pe Filoteiu, şi schimbarea Mitropolitului, a episcopi- lor de Rădăuţi si de Huşi nu erâ încă săvârşită la 24 Au- a a a a gust 4604 8 , trebuie să se admită că dania lui Ieremia- Vodă e din ultimele luni ale anului 4604, din 4605, sau din cele d'intâiu luni ale lui 4606. Cu privire la adăugirea acestei a patra episcopii moldo- 1 Melchisedec, Cron. Huşilor şi a episcopiei cu asemenea numire, Bucureşti, 1869, I, p. 91 şi urm. 8 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 22 şi urm.; cf. Hurmuzaki, XI, p. 908. • Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 228 şi urm. Digiti zedby G00gle DEZVOLTAREA BISERICII MOLDOVENEŞTI 237 veneşti poate să lămurească şi o scrisoare, dintre 1597 şi 1599, a lui Meletie Pigas, patriarhul Alexandriei. Din ea se vede că Ieremia-Vodă ceruse «Marii Biserici» constantino- politane, conduse atunci de Meletie, recunoaşterea Mitro- poliei Moldovei ca «archiepiscopie» canonică şi că în vederea acestei recunoaşteri se crezu de cuviinţă a mai dâ un su- fragant noului arhiepiscop, care primi chiar «mantia pa- triarhală cu patru închipuiri şi cu patru izvoare», precum şi mirul. Dar Pigas plecă la Alexandria înainte de a se li luat o hotărâre ?i a se fi pus în scris tomos-ul patriarhal pentru eparhia Huşilor 1 . Motivul întemeierii celei de-a patra diecese moldoveneşti ce poate înţelege, gândindu-se cineva la împrejurările po- litice de atunci ale Moldovei. Răscoala lui Aron-Vodă, to- varăşul de alianţă şi de luptă al lui Mihai Viteazul, dă- duse terii Ţinuturile pierdute către Turci în 1484, când sa luat Chilia şi Cetatea-Albă cu o întreagă zonă sau raid de sate, şi mai ales în 1538, când Sultanul Soliman, înlă- turând pe Rareş, ridică hotarul acestei raiele până sus la Bender si la linia Bacului. Ismailul si alte locuri vecine nu se întoarseră îndată către Turci, si aşezarea Tătarilor in Bugeac, pe care cei d'intâiu o hotărâseră atunci pentru a sta in coasta principatelor, nu se îndeplinise. Pentru aceste părţi smulse dela păgâni şi ţinute încă de Ieremia cu spri- jinul lui Zamoyski — şi pe Simion-Vodă, fratele Ieremiei r îl vedem dăruind, la 28 Iulie 1606, mănăstirilor Râsca si Bistriţa «locul numit Cavahub — sau Cahul — «cu toate apele şi cu toate gârlele care se varsă în el şi care iese din el y locul ce este dela stâlpii Galaţilor (rdiUT-kNkM) până la Dunăre şi cu tot venitul 2 » — , se făcu deci noua epis- 1 Melchisedec, în An. Ac. Rom., III, p. 37 şi urm., după ms. din Chalke. Pentru Meletie Pigas, cf. şi Agatanghel Ninolachi, MeUxioc k B^T«? (1545-1602), Ghanioi (Creta), 1903. a Arch. ist., III, pp. 68-9. Digiti zedby G00gle 238 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI copie, care fu aşezată la Huşi pentru că aici erau moşii ale Domniei, care puteau fi dăruite şi pentru că în oraş se afla o bună biserică veche dela Stefan-cel-Mare. CAP. VIII. Sinodul dela Iaşi (1600). încă fiind Miliai Viteazul în Iaşi, la 2 Iunie 1600, se deschise sinodul pentru caterisirea episcopilor moldoveni fugari, cari erau priviţi ca răsculaţi şi trădători faţă de Domnia cea nouă. Afară de bătrânul Mitropolit Nicanor, scos anume pentru aceasta din mănăstirea sa Agapia, şi de Petronie dela Muncaciu, erau tot prelaţi greci, Patriarhul Nectarie de Ohrida, Mitropolitul de Târnova Dionisie, Gherman al Cesareii lui Filip, Teofan de Vodena şi Efrern de Hebron. Sinodul ţinu seamă de uneltirile lui Ieremia pentru a dâ Ţara-Romănească fratelui său Simion, de dreptatea cauzei lui Miliai. de trădarea fătisă a Vlădicilor, de refuzul lor de 7 am ' a se întoarce, chiar după ce Mihai îi rugase de aceasta, prin protopopul Moldovei, cel mai mare în rang dintre cle- ricii rămaşi în ţară, Teodor. Se hotăra, potrivit cu canoanele, că ei cesânt căzuţi din Scaunele lor si neiertaţi» : Dionisie, * an » fiind şi exarh patriarhal în Bulgaria, căpătă învoirea de a proceda la alegerea altor episcopi, cu obişnuitul sobor do arhierei. Mitropolitul târnovean, care şi iscăleşte ca avechil al Moldovlahieb, nu zăbovi. Filoteiu fii ales pentru Huşi, iar pentru Rădăuţi Anastasie, care nu e cel ce fusese pana atunci egumen de Galata 1 , căci acela murise în alaiul do pribegie al lui Petru Şchiopul, ci viitorul Mitropolit mol- dovean, caligraful şi ctitorul de mănăstire Anastasie Crimca. i V. catastiful Galatei în Cuv. den bătrâni, I; cf. Hurmuzaki, XI, p. 218, no. cccli ; p. 251 şi tabla. Digiti zedby G00gle SINODUL DELA IAŞI 239 La 15 şi 19 Iunie 1600 ei jurau credinţă lui Mihai, fiului aces- tuia, Nicolae-Vodă Petraşcu, şi luau, în jurământul lor, înda- toriri care nu erau poate in obiceiul terii până atunci. Vlă- dicii aveau să primească cele şepte soboare pentru «dreptele dogme», să «păzească pravila şi sfintele porunci cele de demult»; nu vor primi niciodată mită şi nu-şi vor călca da- toriile nici de frica «împăratului, nici a Domnului», iie şi supt ameninţare cu moartea. Dionisie rămase cu ei, nu numai ca vechil, ca până atunci, ci ca «preasfinţit domn şi Vlădică Mitropolitul sfintei Mi- tropolii, de Dumnezeu păzite, a cetăţii Sucevei şi a toată ţara Moldovei». Mitropolitul Gesareii stătea lân<^ă el la ju- decată, şi se pare că loan de Huşi, care nu fu înlocuit, fă- găduise a se întoarce 1 . Egumenul Atanasie de Bistriţa şi alţi călugări nu se sfiau a veni înaintea lor pentru măr- turisiri 2 . Când, peste putină vreme, Mihai pierdu Moldova, Dio- nisie trebui să plece din ţară. El se alipi pe lângă Radu- Vodă Serbau, noul Domn al Ţerii-Roniâneşti, şi în fruntea marturilor testamentului făcut de acest Domn ca pribeag la Viena, în ziua de 28 Februar 1620, se atlă . i 14. * Cf. şi altă hotărâre asemenea, din 27 Februar 1(327, Arch. ist., 1 1, |i. 14. 5 Arch. ist., I *, pp. 26-7. Digiti zedby G00gle 268 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI tăriei) îi va primi pe aceleaşi bănci de lemn, înaintea acelouaşi icoane, pentru a se hrăni din aceleaşi bucate şi a bea aceiaşi băutură, adecă, neapărat, afară de zilele de praznic, apă rece. Şi «egumenul si staretub — s'ar crede că e vorba de egumen la mănăstirile cu datine greceşti, şi de stareţ la cele mai vechi, după rânduiala Sf. Nicodim, dar reforma prevede la aceiaşi mănăstire un egumen şi unul sau mai mulţi stareţi pe lângă el — vor sta în fruntea tovarăşilor de rugăciuni şi de pocăinţă, fără a-şi avea în cămările lor hrană si băutură mai bune. Tot asâ nu se face nicio deo- sebire în ce priveşte «rudele de boierii) sau de târgoveţi ori călugări veniţi de prin alte teri, cu altfel de obiceiuri, căci şi aceştia din urmă sânt datori a păzi «obicina mănă- stirii!), în chilie se bea «numai apă» ; dacă însă vine vre-un episcop, vre-un alt egumen, vre unul dintre ctitorii sau din boierii terii, i se poate face, în chip extraordinar, cinste cu mâncări alese şi vinuri scumpe «la chilia egumenului» şi iu zilele cele mari ale hramului. Atunci fiecare călugăr îşi poate avea oaspeţii dintre rude, prieteni, cunoscuţii sau chiar dintre străini; el va fi slobod a-i primi cum înţelege, între cei patru păreţi ai săi. în «chelariuD şi in pivniţă, nu se bea cu nici un chip, nici in zilele obişnuite, nici în zilele mari. Ca să nu se furişeze unii dintre călugări, pentru o viaţă mai slobodă, în singurătăţi, unde puteau să scape de un control neplăcut, se hotăreşte că nimeni nu va putea pleca în schimnicie fără învoiala egumenului şi a soborului, care-1 vor şi putea aduce înapoi, dacă să poartă rău, ca «să hie suptu ascultare». Pe când înainte era obiceiul, în lipsa* mănăstirilor de maice, căci numai în Ţara-Romănească se pomeneşte una încă dela 1512, făcută de călugăriţa Magdalina, vă- duva boierului Hamza, la Corbii-de-piatră \ ca mănăstirile de călugări să găzduiască întâmplător şi câte o maică bătrână, cum, de pildă, mama lui Mihai Viteazul călu- i Arch. ist, 1 1, p. 142. Digiti zedby G00gle REFORMA LUI MIRON-VODĂ 269 j — — — găriţa Teofana, stă la Cozia *, — celelalte călugăriţe, ca Eli- saveta, mama lui Miron-Vodă Barnovschi, ori Mitrofana lui Nidtor Ureche, stăteau în mijlocul lumii, pe care se chema că o părăsiseră, — aceasta se opreşte acum cu totul. Iarăşi, pentru învăţătură dela monahi, se aduceau «coconi micb cari ajungeau apoi mai adesea boieri mari decât smeriţi călugări. Acuma se opreşte cu totul, pentru a se înlătura orice înteţire la desfrâu, petrecerea acestora in cuprinsul mănăstirilor. Ţigancele din averea în oameni a mănăstirii, nu vor mai sta între zidurile ce trebuie să despartă cu totul de mireni, ci vor petrece, la un loc cu Ţiganii lor, afară în casele robilor. Slujba să fie făcută, de alminterea, nu de feţele ţigăneşti, şi cu atât mai puţin de «slugi, curtenii), ci numai de acei posluşnici pe cari Vistieria ii scutiâ de bir pentru a li la îndămâna părinţilor rugători pentru binele creştinilor. în sfârşit, pentru a nu se face vorbă cu vecinii, şi mai cu seamă pentru a nu pătrunde anume erezii calvine sau anume vechi rătăciri catolice, Ungurenii, Românii de peste munţi, nu vor mai fi primiţi în mănăstiri, — măsură care se în- ţelege când dăm de anume reclamaţii pe care domnii saşi «au unguri ai acestor pripăşiţi le îndreaptă împotriva mă- năstirii care-i primise 2 . Egumenul va fi un ieromonah, ales de sobor, — impu- nerea de către ctitori, de către puternici, sau de către Domn chiar, fiind oprită dela soborul lui Mihai Viteazul încoace. Va cârmui numai un an, şi va trebui să stea în tot acest timp la mănăstire, părăsind-o doar cu voia stareţilor şi având lângă el «un frate pre carele va vrea săborul să meargă cu nusul». Numai dacă a cârmuit bine, el poate fi ales din nou de către sobor, înaintea căruia e dator să se «pros- tească», adecă să-şi părăsească situaţia. Şi stareţul sau sta- reţii să aibă grijă de purtările lor, în timpul cât îmbracă 1 Papiu, I, pp. 388-99; Onciul, îa Conv. literare pe 1901, pp. 716-7. 2 Cazări şi în Doc. Bistriţei. Digiti zedby G00gle 270 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI o demnitate care e fără soroc, căci altfel pot fi şi ei de- părtaţi de sobor, ca «oi râioase». Un econom, pe un an de zile, va avea grija drumurilor mai puţin însemnate, ale ctrebilor mai mărunte». Un «vistearnic sau eclisiarh» fără legătură cu egumenul sau stareţii, ci de-a dreptul ales de soborul suveran, va păstra «chelciugul», câştigul mănăstirii. Egumenul va avea la dispoziţia sa, din toată bogăţia mănă- stirii numai doi cai, pentru «slujba» lui. Eclisiarhul va păstra şi el numai un an de zile puterile ce a căpătat prin alegere. Grija schiturilor, a bisericilor închinate către mă- năstire, a meloaşelor o vor avea aşâ-numiţii «metoşari», anuali şi ei. Soborul se strânge când vrea, înaintea celor două pa- hare de vin îngăduite, «blagoslovitei), şi el iea socoteala fiecăruia, el face toate alegerile ; numai după bine-cuvân- tarea din partea lui îşi poate ţinea fiecare din demnitarii mănăstirii câştigul ce a căpătat în cursul anului său de slujbă. O astfel de mănăstire reformată în aşezăminte şi mora- vuri are scuteli largi, ca în vremea veche: supuşii săi din satele de pe moşiile ce i-au fost dăruite n'au a face cu boierii sau slujbaşii Domniei. Doar pârcălabii dacă sânt chemaţi să judece «furturile» şi «tâlhăriile» ori apelurile făcute la dânşii; gloaba e totdeauna a călugărilor, şi numai la apeluri pârcălabii sânt îndreptăţiţi a luâ plata pentru o asemenea judecată nouă, amenda prevăzută in toate învoielile, în pa- guba celui care le calcă: feria sau herâia 1 . Deşugubinarii vor veni numai odată pe an, în Septembre, pentru a cerceta răpirile şi alte păcate împotriva cuviinţei, iar Ţiganii mă- năstireşti n'au aface nici cu «slugile» Statului, nici cu juzii ţigăneşti obişnuiţi 2 . Alături cu măsurile lui Barnovschi trebuie puse acelea i Arh. ist., Ii, p. 176. * lbid. Digiti zedby G00gle REFORMA LUI MIRON-VODĂ 271 pe care Alexandru Coconul le decretă pentru Tisraana la 15 April 7134 = 1626, după cererea lui Sârghie arhiman- dritul, fost episcop de Muncaciu, care fusese pus întâia oară la Tismana «cu blagoslovenia prea-cinstitului şi prea-sfin- ţitului întăiu şi mare patriarh Ieremia al Ţarigradului şi cu voia tuturor boierilor». E aşezat din nou ca dăcuitor bătrân din mănăstire, încă din tineretele lui» si i se învoieste, «ca după moartea lui altul de altă parte să nu fie egumen, sau din satul mănăstirii, sau din Rumânii mănăstirii ; însă iero- monah să (ie in posluşania mănăstirii, iară egumen să nu fie> decât cel ales de sobor, «precum au fost obiceiul mă- năstirii din bătrânele soboare şi cu mari jurământuri precum au lăsat Sf. Nicodim», cu întăritura pe rând, a Patriarhilor Eftimie (1410-6), Ioasaf (14(54-6), Ieremia, diu anii 1580-90, şi a lui Sofronie de Ierusalim (al IV-lea, 1573-83). Se va putea lua egumenul şi «din cei mai de sus» în afară de mănăstire *. Aceste măsuri, in parte nouă, unele din ele cu neputinţă de pus în practică, înlăturau, pe lângă atâtea rele, toate acele vechi datine de tară, la care lumea, — si cea din mă- năstiri, ţinea foarte mult. Nu se puteau înfrăţi, pentru a lua un exemplu de datine frumoase şi folositoare, de şi cu totul necanonice, două mănăstiri între sine, precum făcuseră în 1622 a Bisericanilor cu cea de pe Ceahlău, după sfatul dat odinioară de Mitropolitul Gheorghie Movilă el însuşi, înda- torindu-se a-şi primi şi găzdui între sine călugării 9 . Poate că seminţia călugărilor cari erau în stare să falsifice şi documente numai să aibă mai mult pământ — astfel cei dela Bistriţa invăţară pe un Bilăi, apoi, diacon în Şcheia care era atunci ucenic al egumenului bistriţean Niculai, să lucreze un act fals, hiclean, ras şi scris din nou, «cu nesti meşterşuguri diiavoleşti», ca dela alt Domn, pentru a 1 Arch. Statului, Tismana, t netrebnice», pach. 4, no. 6; Lâpâdatu, Episcopia Strehaii, p. 7, nota 2; cf. şi mai sus, p. 226. * Arch. Ut., I a, p. 29. Digiti zedby G00gle 272 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI putea smulge pe temeiul lui o moşie a Bisericanilor *, şi egumenul Nil dela Pângăraţi, «cu tot soborul», îndemnă pe preotul Pa vel din Agiud să aştearnă o hotărâre dom- nească dăunătoare pentru Bisericani pe «un uric pecfatluit şi nescris», care i se trimese pentru aceasta la el în Agiud * — se împuţina după măsurile lui Miron, pe care acesta le va fi adus la îndeplinire cu hotărârea şi stăruinţa care-1 deosebesc. Poate că nici uricele de stăpânire ale mănăsti- rilor nu se mai pierdură în mâna posluşnicilor egumeneşti, cum i se întâmplă Bisericanilor pe vremea năvălirilor po- lone 3 . Dar o mulţime de puncte din actul de reformă ră- maseră numai pe hârtie, obiceiul vechiu şi interesele înră- dăcinate dovedindu-se mai puternice decât toată bunăvoinţa cărturarilor şi dătătorilor de canoane. Astfel şi mai târziu călugării îşi păstrară averea perso- nală, dăruind-o, vânzând-o, lăsând-o moştenire la rude. Eladie din Bisericani cumpără astfel pe la 1650 dela un preot de sat, cu galbeni, cu un cal «pătrar» şi un bou, o livadă, un «pomăt», prin unchii săi, loil şi Mihail, din so- borul aceleiaşi mănăstiri ; numai după moartea lui Eladie, livada era să intre in stăpânirea de obşte pe care o prevăd măsurile lui Miron- Vodă 4 . Egumenul rămâne pe toată viata, şi afacerile mănăstireşti se poartă numai prin mâna şi pe răspunderea lui 5 . El singur scrie în numele soborului şi are legături cu episcopul, pentru care face întâmplător şi stăruinţi 6 . El are grija vânzării produselor mănăstirii, «chel- tuirii bucatelor» şi cumpărării veşmintelor călugăreşti — vedem pe acel din Voronet cum iea din Ardeal «vro 2 sute de coţi de păndză de să va găsi ca[m] eftină, să fie de i Ibid., n, p. 71, 2 Ibid., p. 106. s Ibid., p. 92. * Ibid., p. 94. 5 Cf. ibid., p. 95. 6 Doc. Bistr,, I, p. 31, tio. xl. Digiti zedby G00gle REFORMA LUI MIRON-VOD 273 cămeşi călugărilor *». Femei străine se vor mai fi rătăcit pe ia mănăstiri — doar se plângeau în această privinţă orăşenii din Argeş, la 1649, către Domnie că părinţii din ctitoria lui Neagoe Basarab «umblă cu fămiile», făcându-i astfel, — spune Mateiu-Vodă cu durere, — «de răs şi de mas- cara 2 ». Ungurenii se primiră şi mai departe, şi la Slatina, unde egumenul Partenie, un Năsăudean, călugărit cu de-a sila, scrie o scrisoare către Bistri tenii din Ardeal pentru a li spune că în adevăr tot fără voie a fost călugărit fiul unui preot ardelean, care fiu primise şi in Slatina «bucate şi încălţii» dela Partenie a . în sfârşit un misionariu ca- tolic de pe la 1680 putea să scrie, cel puţin despre Ţara- Românească: «Toate mănăstirile de călugări au Ţiganii lor, ale căror femei, babe bătrâne, fete mari, copile, umblă slobod prin mănăstire, coc pane, fac bucate şi mătură 'n casă 4 ». De preoţi nu se ocupă reforma lui Miron Barnovschi. Rostul lor cel vechiu urmă şi mai departe ; el n'aveâ, de almmterea, nicio legătură cu ierarhia şi învăţătura elino- slavă de care purtau grijă reformatorii. Preot, popă — «popă» nu era, cum s'a văzut şi mai înainte, o poreclă, un termin de batjocură sau de despreţ — , se putea face oricine cu banii trebuitori pentru a căpăta singhelia, actul de numire. De obiceiu însă, dacă diaconii răsăriau dintre fiii de ţerani, crescuţi Ia mănăstire, cari învăţaseră a scrie frumos, deprinzând meşteşugul de dieci, — preoţia se moşteniâ. Preotul avea de plătit, în adevăr, dajdea sa «preoţească» şi «banii cârjei», la fiecare aşezare de episcop nou, dar acea dajde, pusă în rândul dăjdilor speciale, pe bresle, pe cor- poraţii închise, privilegiate supt raportul sarcinilor fiscale, era mai uşoară decât birul ţerănesc. Şi apoi ea nu se strângea, cu multe «jafuri» şi «prădăciuni», cu adaus de 1 Ibid., p. 55, no. LXXII. * Arch. wt., 1 1, p. 107. • Doc. Bistr., I, pp. 55-6, no. lxxiii. 4 Magazinul istoric, V, p. 56. 18 Digiti zedby G00gle 274 ISTORIA BISERICII ROMANEŞTI- tot felul de «măpăştb, de către oamenii Domniei, mulţi la număr, sărăcuţi şi nesăţioşi, ci de diaconul pe care-1 tri- metea protopopul, ce nu mai erâ călugărul locoţiitor de odinioară — cum a rămas şi la Armeni, de pildă *, sau în Ardeal, unde el, cu juratul său 2 , făceau ca un fel de Curte vlădicească mai mică — , ci un adunător al dăjdilor, care ţinea catastifurile, vărsa banii logofeţilor de episcopie şi Mitropolie, întăriâ şi supraveghiâ pe ispravnicii cari aveau grija finanţelor mănăstireşti şi avea numai pe alături şi oarecare sarcini de control duhovnicesc 3 . E adevărat că une ori, ca în Moldova de prin anii 1660, se făcea deose- bire între «dajdea împărătească», o contribuţie la birul terii, şi «dajda vlădicească», îndătinată în Principate, ca şi în Ţinuturile româneşti de peste munţi, şi se adăugeau «co- lacii», precum şi alte «dări de toate de cate sintu pre alţi preoţi în ţara Domnii Meale», spune Domnul, într'o po- runcă a sa 4 . Oricum însă, erâ mai bine în cercul mai restrâns al preoţimii, decât în rândurile de3e ale poporului. Deci, un părinte preot cu grijă de viitorul fiului său tre- buia să-şi deâ silinţi, şi mai ales să dezlege baierele pungii, pentru ca şi acesta să se împărtăşească de aceleaşi uşurări şi scutiri şi, poate, într'o măsură mai mică, de aceiaşi cinste. Feciorul de popă care voia să se hirotonisească trebuia să aibă oarecare învăţătură. Une ori.i-o dădea tatăl, când n'aveâ prea mult de lucru cu plugăria sau cu grijile de negoţ; alte ori el intra într'o mănăstire pentru cât timp trebuia ca să înveţe binişor cetitul, scrisul, cântările, unele molitfe mai obişnuite, pe de rost ; cel puţin mai târziu, candidaţii puteau căpăta întreaga lor pregătire la i Arch. ist., 1 1, pp. 139-40, an. 1669. 2 Doc. Bistriţei I, p. 93, no. 117: «protopop Ştirn, ţiuratal Vlădică! în Nimtiut, c. 1650 ; II, p. 53, no. 258, an. 1685 ; pp. 68-9, no. 288, an. 1689. 9 V. mai ales actele protopopiei de Argeş, in Studii ţi doc., XIV. * Arch. ist., H, p. 120. Digiti zedby G00gle REFORMA LUI MIRON-VODĂ 27S g^^— e== i i ; , ■■ episcopie chiar, unde se duceau pentru a primi daruL Vedem odată pe un protopop din Maramurăş, dela Moisăiu, care face Intâiu popă pe fiu-său şi numai după aceia li tocmeşte ca dascăl in casă pe un călugăr : «acestu călugăraş al nostru, că ne este dascăl şi şeade în casa noastră de ne învaţă un fecior al nostru, ce este popă 1 ». în veacul al XVIII-lea preotul, odată hirotonisit, dacă mergea în satul care-1 aştepta, se in voia cu protopopul, dând zapis că nu va părăsi până la moarte parohia ce a fost găsită pentru dânsul 1 . Numărul preoţilor era mărgenit numai la bisericile dom- neşti, unde se dădea plată dela Curte, prin Vornicii de Poartă sau prin cei din oraşele ce erau închinate pentru cheltu- ielile Curţii. încolo, chiar prin oraşe, puteau să fie preoţi -cât de mulţi, după cum se oferiau : astfel In Târgovişte, la 1631, erau trei preoţi pentru biserica Sf. Paraschiva («St Petca*) sau Sf. Vineri 3 . Aceştia slujiau măcar din când în dtnd, pe când la sate erau o mulţime de preoţi cari aveau popia lor numai în legătură cu fiscul şi nu intrau poate niciodată în biserică, nepricepându-se ce să facă acolo. Cu Atât mai mulţi erau diaconii titulari, cari nici nu purtau un veşmânt deosebit şi scoteau numai cartea de singhelie, destul de ieften plătită, de câte ori un încasator obişnuit al dărilor cuteza să se apropie de persoana lor sfinţită. Avea astfel dreptate Matei u al Mirelor, când, in sfaturile sale către Alexandru- Vodă Iliaş, el zugrăviâ astfel pe preoţii noştri: «preoţii nu ştiu să boteze pe copii, nici să litur- ghisească rugăciunile lui Dumnezeu; de cununie şi maslu -când aud, se minunează şi pe celelalte taine mai nu le ştiu nici din nume : straşnic s'au . sălbătăcit, nu mai ştiu nimic, ci mancă doar la colive ca dobitoacele. Si, asa cura se găsesc, buni ori răi, cum vor li, dar,"dacă se vor trece 1 Doc. Bistriţei, H, p. 53, no. ccvm, an. 1685. 2 Studii şi doc, XIV, p. 225, no. xxv. -* Arch. ist., 1 1, p. 32, no. 34. Digiti zedby G00gle 276 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI ■ai - ; — T-— « şi ei, nu se vor găsi alţii, şi, de nu se va face şcoală Ca aă-i călăuzească, nu se va mai afla popă să boteze pe oameni H. Aici ar fi fost foarte mult de îndreptat şi de orânduit r dar Patriarhii şi Domnii n'aveau grija popimii de rând, şi n'au avut-o decât foarte târziu, supt Fanarioţi. Din partea lor, episcopii îşi strângeau veniturile, ei judecau pe preoţii cu vinovăţie canonică, putând să-i bată şi să-i închidă, şi se îngrijiau ca poporanii să nu treacă dela o parohie la alta, îngăduind globirea celor cari-şi părăsiau «beseareca lor T unde le zac moşii, şi părinţii, şi feciorii 9 ». Alte vederi şi alte planuri, — n'aveau. 1 Papiu, Tesaur, I, pp. 370-1. 2 Hotărâre din 1631, a Mitropolitului Atatiasie, in Ât'ch. ist., U, p. 106* Digiti zedby G00gle PARTEA a V-a. ELENISMUL BISERICESC IN LUPTA cu SLAVONISMUL ÎNVIAT ŞI cu NOUL CURENT ROMÂNESC DIN PRINCIPATE. Digiti zedby G00gle • .... Digitized by Goo CAP. I. Grecii lui Leon-Vodă şi răscoala lui Mateiu Basarab. La 1618, Mitropolitul Mateiu al Mirelor îndemna pe Grecii săi să nu abuseze de ospitalitatea românească. Peste câteva luni izbucniâ în Ţara-Românească răscoala împotriva acestor oaspeţi din Răsărit, şi ea atinse şi pe clerici, jertfindu-se cu cruzime învăţatul episcop al Monembasiei, Ieroteiu \ Cu numirea ca Domn a lui Gavril Movilă, patimile părură a se potoli, şi un Radu Mihnea, un Alexandru Coconul, apoi chiar Alexandru Iliaş, întors in stăpânirea din care fusese izgonit cu ruşine, în sfârşit, Leon-Vodă Tomşa, — un Român cu totul grecizat, având de soţie o Levantină de lege or- todoxă, Doamna Victoria, care a dăruit o frumoasă icoană îmbrăcată cu argint mănăstirii de maice Viforâta de lângă Târgovişte 2 , — veniră cu obişnuitul alaiu de Greci, pe cari-i vor fi aşezat şi pe la mănăstiri ca egumeni. Cunoaştem astfel pe un Partenie, «care a fost episcop de Prespa (iipicnoHCKÎH)D, egumen la Snagov, egumen numit pe viaţă la 1628; pe «Vlădica Macarie» care stătea în 1629 la Dealu 3 . Se adăugi o politică financiară nedibace, care făcea pe boierii din treptele mai de jos strângători cu răspundere ai dărilor şi apoi neastâmpărul Olteniei, ca şi dorinţa de a stăpâni a boierimii mai în vrâstă, deprinsă cu răz- 1 Mateiu al Mirelor, în Papiu, Tesaur, I, p. 347 şi urm. 2 Inscripţii, I, p. 97. 8 Lăpgdatu, Episcopia Strehaii, p. 7, nota 2. Digiti zedby G00gle 280 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI !- ■ — — — ^^^ boaiele, ce aduceau glorie si pradă, ale lui Mihai Viteazul, — oastea lui de 50.000 de oameni era pomenită cu mândrie şi durere *. Astfel o seamă de boieri trecură în Ardeal, pribegire care prevestiâ o schimbare de Domnie. Duşmanii, adăpostiţi acum peste munţi, ai lui Leon-Vodă «Grecul» vorbiati, pentru a-şi îndreptăţi mai bine fapta şi planurile, mai ales de numărul mare al Grecilor cari împănaseră, pe lângă dregătoriile mai mărunte, dar producătoare de venituri bune, şi clerul muntean, împotriva hotărârilor luate de Mihai-Vodă. Astfel Leon fu silit a strânge el, Constantinopolitanul prin creştere şi înrudire, un mare Sfat de obşte, cu cboiari mari şi mici şi roşii şi mazăli şi toţi slujitorii», împotriva «Grecilor ţarigrădeni», de cari, după îndemnul pribegilor, se plângea ţara. Tema era «nişte lucrure şi obiceaiure reale ce s'au fost adaos de oameni striini in ţara Domnii Mele, care obiceaiure nimenelea nu le-au mai putut obicîni». S'au găsit de vină Grecii cămătari şi uneltitori, «Grecii străinii, — nu neamurile împământenite, ca al Cantacuzinilor, prin înrudire şi îndelungată petrecere între Români — , cari «precupesc» şi tulbură toate. Printr'o (.(legătură şi jurământ mare», săvârşindu-se ceremonia afuriseniei de noul Mitro- polit Grigorie, un Român, pu^ poate chiar de Leon, căci păstoria lui începe la 1629 2 , şi de episcopii Teofil de Râmnic şi Efrem de Buzău, amândoi de acelaşi neam cu Mitropo- litul, — se hotăra scoaterea vinovaţilor şi întoarcerea «legilor şi obiceaelor bune» dela «Domnii bătrâni ce li se feri- cează viiaţa lor». Pe când Roşii, scutiţi de orice dijmă, aveau să dea numai câte 40 de ughi — nu galbeni, ci lei, cred — in două rate, la Sf. Gheorghe şi la Sf. Dimitrie, de fiecare «cab\ adecă unitate de cavalerie, cuprinzând mai mulţi oameni, birul «popilor» erâ hotărât la 60 de ughi pe an. Suma e mare şi face să se înţeleagă cât li se lua 1 Strassburţrh, iu Cipariu. Archivu, p. 14, 2 Lesviodax, p. 399. Digiti zedby G00gle GRECII LUI LEON-VODĂ ŞI RĂSCOALA LUI MATEIU 281 de pe spinare în vremea abuzurilor acum afurisite, când dădeau, pe lângă dările ce apăsau pe omul de rând: «bir de lună, găleată cu fân, bou, oaie seacă, cal, miere, ceară», şi dări speciale, dmprumutul» şi «banii de cununie *». Călugării străini, «cari au cumpărat mănăstirile de le-au făcut metoaşe, ca să li ia venitul, să-1 scoată deîn ţeară, şi arginturile, şi moşiile», — vor fi înlăturaţi, aducându-se în locul lor «călugări rumâni, cum au fost de veac», cari-şi vor da seamă de averea încredinţată lor. Se luă în acelaşi thnp măsura, foarte însemnată, de a nu se mai căpăta cu simonie nici eparhiile : «Mitropolia, episcu- piile, egumeniile să nu se schimbe pre mită, ce să fie pre sobor». Patriarhul nu va mai «tremite aicea în ţeară nici episcop, nici egumen». Ţara va păstra drepturile ei străvechi de alegere, Biserica ţarigrădeană fiind îndatorită a luâ numai cunoştinţă de ceia ce s'a făcut în sobor şi a întări pe ales : i Prea cine va aleage ţeara şi Sfatul Vlădică sau egumen, acela să fie, [cî] numa să tremiţă la Patriarhul, să dea blagoslovenie, cum aii fost de veac». Era prea târziu însă : Leon căzu, şi prin răscoală Mateiu- Aga din Brâncoveni căpătă Domnia, înlăturând pe Radu, fiul lui Alexandru Iliaş, numit şi sprijinit cu armele de Turci. La Poartă, unde merse pe la începutul anului 4632, el se îndreptăţi tot prin prădăciunile Grecilor cari «au spart grădina împăratului cu jahurile şi cu toate răutăţile» 9 . 1 Ediţii in Mag. ist., I, pp. 122-5; Arch. soc. şt. si IU. din Iaşi, V, p. 72 şi urm. ; Buletinul fundaţiei Urechiă, I, no. i, p. 27 şi urm. ; August Pessiacov, Acte fi notiţe istorice (1546-1161), Craiova, 1908, pp. 50-3. Cf. Studii şi doc. t IV, p. clxiv, nota 5. * Stoica Ludescu, în Magazin, IV, p. 319. Digiti zedby G00gle 282 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI CAP. II. Ctitoriile lui Mateiu Basarab. Mateiu-Vodă, cnepotul lui Basarab», care amintiâ astfel, în titlul său domnesc chiar, o coborâre din vechiul Basarab Neagoe, a căutat să meargă pe urmele acestuia, îmbogă- ţind numărul frumoaselor clădiri de biserică şi mănăstire din ţară. Cronica munteană, care cuprinde, cu privire la Domnia lui, multe notiţe contemporane, înşiră lăcaşurile care i se datoresc. La Câmpulung, a prefăcut vechea mă- năstire domnească «a Negrului-Vodă», adecă a lui Nicolae Alexandru Voevod, cel îngropat într'însa, mănăstire pe care un cutremur o dăduse jos în Iulie 1628 *; e cea dintâiu ctitorie a lui, făcuta dela 1635 la 1636, prin îngrijirea boie- rului din Cornăţeni, Socol 2 . Se pare că biserica din Piteşti pe care a înălţat-o e Precista Veche, fără inscripţie astăzi, căci altă biserică mai bătrână, Sf. Gheorghe, spune prin pisania ei păstrată că are drept ctitor pe Constantin- Vodă, cellalt Basarab, urmaşul lui Mateiu 3 ; lângă oraş, Aga Buliga făcu schitul care-i poartă numele 4 , acelaşi Lupu Buliga, din Severin, mort, în luptă de viteaz la 1655, căruia i se datoreşte şi mănăstirea Topolniţa din părţile Mehedinţului § . La Târgovişte, făcând din nou cetatea şi Curţile domneşti, Mateiu s'a îngrijit să aducă în stare bună şi biserica de pe lângă Curte, biserică in care si-a îngropat fiul, tot Mateiu, ca şi Doamna, Elina — supt un strălucit monument de marmură, săpat în Ardeal, — şi în care el însuşi şi-a găsit cel d'intâiu loc de odihnă 8 . A treia biserică târgovişteană, pornită din evlavia marini- i Inscripţii, I, p. 128-30. 2 Ibid., pp. 130-1. » Tocilescu, iu An. Ac. Rom., VIII, p. '*. Data e 1656 ; ibid. 4 lbid. 6 Inscripţii, I, p. 208 şi urm. lbid., p. 103 şi urni. Digiti zedby G00gle CTITORIILE LUI MATEIU BASARAB 283 r ■ ■ * moaşă a unui Domn,eSf. Constantin şi Elena, înălţată de Ma- teiu la 1650 \ A patra biserică domnească din oraş, Sfânta Vi- neri, aMATea mormântul ctitorei de-a doua, Doamna lui Con- stantin- Vodă, Balaşa, care a fost, ca şi Doamna Elina, «a multe moaşte ale sfinţilor Împodobi toare, săracilor miluitoare, credin- ţiidereapte rămnitoare şi lucrure scumpe pururea lucrătoare şi a toată sărăcimea, oameni pătimaş, ca o destoinică ajutătoa- re* f . Ea făcu aici casele unui adăpost pentru săraci, precum altul fusese făcut la Simidreni, iar un al doilea «de'nnaintea porţii bisericii din mănăstirea de la Argeş», încă din zilele lui Neagoe 8 . Domnul moldovenesc din vremea lui Mateiu, Va- sile Lupu, adăugi o nouă biserică domnească, a Stelei, nu- mită astfel după vechea zidire a negustorului cu acest nume 4 . Luaţi Înainte de aceste exemple, boieri, ostaşi, negustori îşi cheltuiră agonisita pentru clădiri bisericeşti. Dimitrie Buzinca Stolnicul a lăsat astfel biserica Sf. Dumitru 6 din Târgovişte ; Radu Vărzarul o biserică a Vărzarului, dărâmată dăunăzij căpitanul de Sârbi Misco e pomenit în inscripţia dela Sf. Nicolae Simuleasa 6 ; la 1645 un iuzbaşă de fustaşi îngrijiâ f pentru Domn sau vre-un boier mare, lucrul la Biserica Târgu- lui 7 , In acelaşi oraş. Socol Însuşi va fi împodobit măcar, dacă nu ridicat din temelii acea biserică din mahalaua Târgoviştei, in care membri din neamul lui se astrucau încă dela în- i lbid., p. 116; II, p. 87 şi urm. * lbid., I, pp. 110-2 : pentru cea d'intâiu biserică, v Arch. ist. 1 1, p. 22 r no. 34. Pentru altă Sf. Pa rase hi vă, cu mormântul unui Mircea-Vodă, biserică azi distrusă, v. Drăghiceanu, p. I. c, 21. * Privilegiu al lui Vladislav-Vodă pentru ele ; Arch. ist., I 1 , p. 104. * Inscripţii, I, p. 112 şi urm. ; cf. Buletinul citat Despre stilul acestei biserici va fi vorba Îndată, la caracterizarea arhitecturii moldoveneşti din acest timp. 5 lbid., II, 90-1. « lbid., pp. 88-9. * lbid., pp. 93-4 Digiti zedby G00gle 284 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI T— — ■ ■ ^eputul veacului \ şi el e ctitorul bisericii, azi dărâmate, din Râzvad 2 . Mai departe, biserica Sfântului Nicolae a Vornicului Manea fu făcută din nou de cei doi soţi domneşti, în 4653 8 . Şi Sfinţii Voevozi, ai căreia a răposaţi ctitori ei nu să ştie cine sânt», trebuie să fie din aceiaşi vreme 4 . Mitropolia fu acoperită de Mateiu a doua oară cu plumb B ; poate dela el să fie şi bazele crucilor de pe turnuri, în formă de turban, care zac astăzi aruncate 6 . Se poate zice astfel că Mateiu- Vodă, care a îndrăgit Târgoviştea, stând în cuprinsul ei întărit mai bucuros decât în Bucureştiul slobod, ce se găsiâ supt ame- ninţarea Turcilor din Giurgiu, a fost marele ctitor monu- mental al vechii resedinti domneşti. In Ploieşti, târg nou din vremea lui Mihai Viteazul, biserica domnească e darul lui Mihai- Vodă ; prefăcută de nişte negus- tori de pe la jumătatea veacului al XVIIl-lea, ea dăinuieşte şi până acum 7 . Episcopia din Buzău fii zidită din nou de Mateiu, la 4649, «după ce mai întâiu au dărâmat din temelie pre cea veche, făcută de strămoşii săb, — deci de Neagoe Basarab — , «arsă şi stricată de năvălirile varvariceşti 8 d, — de sigur pe vremea năvălirilor tătăreşti din vremea lui Mihai Viteazul, care fu silit să creeze o a doua Bănie, de Răsărit, a Buzăului şi Brăilei, pentru apărarea acestei margeni . Tot vechiul Se- rafim episcopul, — acuma urmaş al lui erâ Ştefan, ajuns apoi Mitropolit, care urmase şi el lui Efrem Trufaşei 10 , — e în- 1 lbid., pp. 95-6. * Drăghicennu, pp. 24-5: Inscripţii, II, pp. 271-2. 8 Inscripţii, II, p. 89. * lbid., p. 357. « lbid., I, p. 117. * Drâghiceanu, l. c, p. 11. t Inscripţii, I, p. 369. « lbid., p. 363. * Hurmuzaki, XII, p. 373, no. clxviii. io Lesviodax, p. 440. S'ar putea Insă şi o confuzie cu Serafim epis- copul din 1649 (ibid.). Digiti zedby G00gle CTITORIILE LUI MATEIU BASARAB 285 semnat în inscripţia celei din urmă reclădiri ca «începător acestui Scaun 1 ». La Gherghita, veche reşedinţă domnească din veacul al XV-lea, iar acuma târg de ostaşi, de Roşi de ţară, cari erau meniţi să apere acelaşi hotar de către Mol- dova, — în 4641 se mântuiâ o clădire, închinată Sfântu- lui Procopie luptătorul, îngrijitor fiind Căpitanul Iancu a . Şi biserica din Târşor, care avu cam aceiaşi soartă cu Gherghiţa, căpătă ca nou ctitor pe darnicul Voevod, a cărui pomană a fost înnoită după douăzeci de ani de către- urmaşul său Antonie- Vodă 3 . în Bucureşti Matei ar fi adaus la bisericile domneşti mai vechi, a Curţii, a lui Mihai-Vodă, a Radului-Vodă, — din care două erau mănăstiri, — biserica Sărindarului, şi ea cu egumen, biserică-mănăstire astăzi desfiinţată, fără a se păstra măcar piatra lămuritoare de de-asupra uşii; Sărindarul lipseşte insă din însemnarea zidirilor lui Mateiu pe care o- cuprinde cronica terii 4 . Plumbuita, lângă oraşul de Scaun, a fost înoită de dânsul 6 . La Slobozia lui lenachi, — oraşul Sloboziei — ,care încă de pe atunci, supt Mateiu- Vodă, ajunsese a fi un loc de târguieli în margenea Bărăganului, se zidi iarăşi o biserică domnească, a cărei inscripţie n'a fost cu- leasă încă şi publicată 6 ; stăpânul moşiei fusese lenachi, ziditorul mănăstirii Sf. Sava din Iaşi 7 . în Craiova, moşia celor de un sânge cu Domnul bogat în cti- torii, a Craio veştilor depe vremea lui Neagoe-Vodă, Mateiu înol cbiserica domnească», adecă biserica aceloraşi Craioveşti, Sf. 1 Inscripţii, l. c. » lbid. f II, p. 3. 8 Ibkl., pp. 4-5 şi Cronica lui Ludescu, l. c. 4 Magazinul istoric, IV, pp. 320-1. Nedelcu Bălăceanu şi Anca fă- cuseră aici încă de pe vremea lui Vlad Călugărul biserica Sf. Gheorgher Vechiu, unde slujiau, spune o inscripţie de mormânt mai nouă, şi Mi-' tropotiţi ; Inscripţii, I, pp. 241-2. * Inscripţii, I, p. 82. 6 V. Cronica, l. c. 7 Călătoriile patriarhului Mac ar ie, pp. 254-5. Digiti zedby G00gle 286 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Dumitru, care a fo3t dată la pământ şi scandalos refăcută în filele noastre *. Pe locul unde Mihai-Vodă îşi avuse lagărul -de, observaţie împotriva Turcilor, la Caracal, ajuns astfel un târg pentru moşnenii din părţile Romanaţilor, Mateiu făcu nişte curţi, ale cărora ruine se arată încă, şi o biserică, pe temeliile aceleia care fusese zidită mai de mult, de Banul Barbu, a cărui stăpânire se întindea şi până aici; e biserica altui sfânt de oaste, Sf. Gheorghe 2 . Apoi, la ţară, pe câmpul luptei dela Călugăreni, la care va fi luat parte şi el, în tinereţă, Mateiu orândul să se facă o bise- rică, chiar lângă zidul unde s'a hotărât norocul ; nimic n'a mai rămas însă din ea 3 . în margenea unuia din lacurile judeţului Ilfov răsări prin jertfa lui de bani mănăstirea •Căldăruşanilor, care-i poartă încă inscripţia de amintire. Tot în şes, la Plătăreşti, ctitoria lui se păstrează încă; .alt mucenic ostaş, Sf. Mercurie, are aici hramul *. în mar- genea Moldovei, el aminti la Măxinenii din Râmnicu-Sărat locul unde «a tăbărât prea malul Şiretului», înlocuind o .biată cocioabă «de nuiale şi lipită cu lut» printr'o fru- moasă biserică de piatră, a cărei soartă n'o mai ştim astăzi, când i s'a desfăcut îngrijită inscripţie în cinstea Sf. Ioan Botezătorul, ce se păstrează în micul Muzeu bisericesc .din Sinaia 5 . Cu prilejul acestui războiu împotriva vecinului .celui rău din Moldova, oastea lui Mateiu, «Ungurii şi Mun- tenii», pustiind, «ca şi păgânii Tătari», pradă schitul înte- meiat de călugărul Partenie dela Bisericani, la Babe, pe râul Putna ; Mateiu se căi pentru acest păcat făcut de ostaşi ce •mergeau supt steagul lui, şi el ajută deci "pe Partenie să facă alt schit, «supt muntele Zboina, pe râul Dobromirului», .cu cheltuiala călugărului însuşi şi a moşneânului Nfegtea din Vrancea, ba chiar cu ajutorul «Ţarului muscălesc»,— i V. ibid. a Inscripţii, II, pp. 59-60, no. 159. 8 Cronica, l. c. * Inscripţii, II, p. 6, no. iv. * lbid., p. 97. Digiti zedby G00gle CTITORIILE LUI MATEIU BASARAB 287 Întâia pomenire a înrâuririi religioase, prin pomeni mari şi dese, a Ruşilor din Moscova 1 . Pe la 4640 biserica schitu- lui Sovejei era gata, dar Mateiu luă asupră-şi a o face şi mai mare, acum când se împăcase cu Vasile Lupu, şi astfel, tpe un loc vrâncean» al Moldovei, supus «prea-iubitului său frate», duşmanul de ieri şi de mâne, făcu el la 1644-5 acea mănăstire a iDobromirii din Soveja» care stă până astăzi 8 . în muntele principatului său, Mateiu zidi mănăstire mare şi frumoasă, cu un puternic turn de clopote şi de strajă, )a Brebul Prahovei, isprăvită la 4650 3 ; biserica fu încre- dinţată celui d'intâiu egumen, Vasilie, — poate acel ce se află la Plătăreşti în 4646 — , de către ispravnicul de căpetenie al zidirii, Căpitanul Mogoş; slinţi purtători de sabie, «cele fără de trup puteri» ale arhanghelilor, Mihail, Gavriil, Az- rael sau Ozriil şi Rafail, au paza lăcaşului 4 . La «Negoieşti, pre apa Argeşului» se aminteşte iarăşi 5 o mănăstire a lui Mateiu ; satul se află în judeţul Argeş,* dar până acum n'avem ştiri asupra bisericii de acolo, care-şi va (i pierdut chiliile călugărilor dispăruţi. Grija cea mai mare a avut-o însă, fireşte, Mateiu pentru Oltenia lui. Aici înoieşte el biserica făcută de Craio veşti la Brâncoveni, leagănul său însuşi şi moşia sa de căpetenie; la dânsa se lucra în anii de pribegie şi luptă ai ctitorului , şi turnul cel mare dela poartă, asemenea cu acel dela Brebu, aminteşte stilul obişnuit supt Matei Basarab, care, în ceia ce priveşte aceste puternice turnuri dela intrare, se inspirase dela acela, vechiu şi vestit, din Câmpulung. în şes, el mai 1 Melchisedec, Cron. Rom., I, p. 260 şî urm. * Cf. Inscripţii, I, pp. 24-5 ; Studii şi doc, VII, p. 345, nota 1 ; Mel- ehisedec, l. c, p. 267. * Inscripţii, II, pp. 43-4. 4 Jbid. * Cronica, l. c. a Inscripţii, II, pp. 72-3. Digiti zedby G00gle 288 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI zideşte o mănăstire la Sadova, iar în munte, — pe lângă Gura Motrului, — îşi face în Arnota un lăcaş de îngropare, îngustă clădire umbroasă, pe un vârf de muncel, cu pridvor închis şi zimţi de cărămidă scoasă cu unghiul în afară ; aici se şi vede mormântul, săpat în marmură, cu o pompoasă inscripţie slavonă în stil înalt, al ziditorului, lângă care, jos pe pământ, e piatra tatălui său*. Strehaia, alta ctitorie a Craioveştilor, e făcută din nou de Mateiu, care-şi simţiâ parcă datoria de a înoi pretutindeni urmele neamului puternic şi vestit pe care-1 reprezintă 2 . în sfârşit, în forma ei d'intâiu, mă- năstirea «dintr'un Lemn» a fost ridicată, de piatră 3 , cu tot numele moştenit dela un umil lăcaş mai vechiu, tot de Mateiu, — cel mai darnic dintre toţi ctitorii de mănăstiri şi biserici de până atunci. Şi urmaşul marelui Domn a clădit, mergându-i pe urme. în şesul muntean, la Dobreni, se vede biserica înălţată de Constantin Basarab, fiind numai boier încă, în satul unde maică-sa Elena trăise ca fată de preot, destul de frumoasă pentru a robi pe Radu- Vodă Şerban 4 . La Jitianu lângă Craiova, — azi ruina dela «Balta- Verde* — , e ctitoare Doamna lui, Balaşa B , care dădu un sicriu strălucit, de metal lucrat, moaştelor dela Bistriţa 6 . Şi, în sfârşit, însăşi viitoarea Mi- tropolie a Bucureştilor, al cărei stil nu 1-a schimbat esenţial reparaţia dela sfârşitul veacului al XVIH-lea, e ctitoria acestui Constantin Basarab 7 , care ar fi făcut poate şi mai mult""3acă înfrângerea nu l-ar fi aruncat într'o pribegie care-i dădir şi ea prilejul de a reface biserica episcopală din Muncaciul Maramurăşului, la 4661 8 . 1 lbid., 1, p. 203 şi urm. * lbid., pp. 210-11. * lbid., p. 181 şi urm. * lbid., p. 89; an. 1646. * Cronica, p. 336; Inscripţii, I, p. 197. <* Inscripţii, I, p. 197. 7 lbid., I, p. 239 şi urm. s Studii şi doc, XII, pp. XLVii-vni ; inscripţia in Basilovits, o. c, h pp. 100-1. Digiti zedby G00gle CTITORIILE LUI MATEIU BASARAB 289 Pe lângă bielşugul de zidiri pornite din mărinimia evla- vioasă a lui Mateiu Însuşi, boierii, mai săraci acum şi mai Îngustaţi în toate, zidesc mai puţin decît marii boieri, bogaţi şi aproape fără stăpân, cari fac să li se amintească numele ia clădiri bisericeşti de-a lungul veacului al XVI-lea. La Ţinţăreni se ceteşte în pisanie numele lui Mihai ( loţofeanu ; Bunea Grădişteanu clădeşte înDâmboviţa mănăstirea care-i poartă numele *. Lăculeţele se atribuie lui Matei însuşi, de şi nu e cuprinsă în lista din cronica terii *. Se mai aminteşte biserica din Secuieni a Postelnicului Neagoie, rămasă'n mare parte aşa cum a fost la început 8 . Curioaza clădire dela Bălteni în Ilfov, al cărei pridvor pe stâlpi — inoirea de căpetenie în această epocă — urmează în dreapta şi in stânga, oprindu-se numai la rotunzi rea stranelor, erâ insă mântuita până la 1626 de unul dintre cei mai însemnaţi boieri pe cari Matei îi moşteni din epoca lui Radu Mihnea, — «Radu-cel-Mare», al călugărilor şi acesta, — de Hrizea Vornicul cel Mare *. în 1644-2 se isprăvi biserica din Filipeştii-de-târg, făcută de bogatul boier de viţă cons- tantinopolitană Constantin Cantacuzino Postelnicul şi de ginerele acestuia, Dumitraşco Filipescu, ale cărui case în ruină se şi văd lângă malul apei vecine 6 . Cotv, an. 1651 ; Călătoriile lui Macarie, p. 2 şi notele d-rei Cioran (după Papadopol Calimah, în Corw. lit. t XXIIMV). 2 Melchisedec, Notiţe, pp. 208-9. 8 Chrys. Papadopulos, p. 88 şi urm. N'am avut la fndâmânâ studiul despre Ligaridis pe care L. A. Lavroyschi 1-a tipărit în c Analele • Aca- demiei din Petersburg pe 1889. 4 V. şi Legrand, l. c, pp. 20-1. 5 Papadopulos Kerameus, o. c, in, p. 223. Cf. şi ibid., I, p. 438 (780) ; ni, p. 199 (3) ; IV, pp. 40 (26), 171 (196), 338 (365) ; Lampros, o. c, pp. 217, 363 (pentru Moldova). • Cronica, p. 321. Digiti zedby G00gle ÎNRÂURIREA LUI MOVILĂ ASUPRA BISERICII MUNTKNE 297 Dumitraşco Spineanul, dăruiră Patriarhia din Ierusalim cu mănăstirea olteană Ţânţăreni 1 . El primi deci cu plăcere la dânsul pe Grecul Meletie, născut în Macedonia, călugăr la Atos, în mănăstirea Zo- grafului, făcută de Ştefan-cel-Mare, şi care, de dragul meş- teşugului tipografiei, fusese şi el la Chievul lui Petru Mo- vilă 8 . Meletie fu numit de Mateiu, pentru buna sa rân- .duială călugărească si cunoştinţa sa de elineste si slavo- neşte, egumen, «năstavnic» la mănăstirea Govorei, dar poate mai întâiu la aceia, abia mântuită din lucru, a Câmpulun- gului, de unde vedem apoi iscălind greceşte şi pecetluind sla- voneşte răvaşe româneşti către Braşoveni, ce par icoana cul- turală a timpului 8 pe un alt egumen grec, Melchisedec. Odată aşezat în ţară, Meletie sfătui pe Domn ca, pentru mărirea lui, pentru binele ortodoxiei şi pentru câştigul Vistieriei .domneşti chiar, să înceapă a tipări cărţi bisericeşti slavone pentru peninsula balcanică, în care produsele tipografiei lui Petru Movilă puteau străbate numai cu greu. Pe atunci tipografii dela Chiev aflaseră următori şi con- curenţi. Astfel la Lemberg şi la mănăstirea Cutein 4 , se por- niseră la lucru meşteri, cari dădură dela 1636 înainte cărţi de slujbă, precum Antologhiul din Lemberg (1628), apoi Octoihul şi Triodul, din 1640-42, sau cărţi de petrecere sufletească, .cum e vestita poveste a lui Varlaam şiloasaf (1637), lu- crare a călugărilor din Cutein. Vânzarea cărţilor bisericeşti se făcea răpede şi bine, şi unele din ele avură, cum s'a văzut, câte trei ediţii. Ideia lui Meletie, sprijinită, fără în- doială, şi de fratele Doamnei, Cămarăşul Udrişte 6 , Iorest, 1 Studii şi doc, V, p. 142. 2 Bibliografia română, l, p. 106, no. 36. 8 Braşovul şi Românii, pp. 129-31. Una din scrisori poarta data Jle 164-6. 4 Asupra întemeierii căreia v. Bis. Ort., VIII, p. 97. 6 V. şi Studii şi doc, IV, p. clxxxiv. Digiti zedby G00gle 298 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI _ Oneste sau Urii], — în toate limbile pe care le ştia — , care făcuse studii în Rusia si stiâ desăvârşit slavona cea mai a a a înflorită, fu primită şi i se dădu sarcina aducerii tipogra- filor şi a «şriftulub : prin tovarăşul său Nectarie din Pe- lagonia, călugăr dela Câmpulung strămută astfel în mă- năstirea lui pe Timoteiu Alexandrovici şi Ivan Glebcovici, cei d'jntâiu tipografi din această nouă epocă; ei căpătară tain şi se porniră la lucru in 1636, alegând o carte care nu mai apăruse până atunci, Trebnicul \ Gând aceasta fii isprăvită, la 30 Iulie, cei doi Ruşi, supt îngrijirea Grecu- lui, începură o Psaltire — din Psaltire ieşiseră numai două ediţii ruseşti; o a treia ieşi însă îndată, cât se lucra cea munteană, la Mohilău, unde se aşezase o «slugă* a lui Petru Movilă. Ea apăru în 1637, şi în 1638 Ştefan din Go- vora începea lucrul ia o a doui Psaltire, care trebuia să cuprindă şi un Sinaxariu. Schimbarea Mitropolitului aduse însă scăderea râvnii, si cartea iesl la lumină numai în 1641. 'a a La Gpvora începuse astfel încă din 1636-7 tiparul româ- nesc. Grigorie Mitropolitul murise: după datină ca şi după ajutorul pe care-1 dăduse cauzei lui Mateiu, trebuia să-i urmeze episcopul de Râmnic, patronul caligrafilor, îndem- nătorul la scris al lui Moxalie şi unul dintre cei d'intâiu ctitori ai limbii româneşti în Biserică, — Teofil Bistriteanul. a / * La 1637 el era Mitropolit şi păstră cârja până în 1648. Pe vremea lui, cum am văzut, tiparul, care pornise supt înrâurire românească de peste hotare, venită din Rusia lui Petru Movilă, acum arhiepiscop de Ghiev, urmează. Noul Mi- tropolit nu-i era începătorul, căci lucrul începuse la Câmpu- lung, în chiliile dela mănăstirea domnească, îndată după refacerea zidurilor ei de către Mateiu, la 1636; Teofil, Oltean prin obârşie ca şi prin îndelungata lui păstorie la Râmnic, 1 Bibliografia română, I, pp. 103-5 ; cf. pp. 529-33 ; Arch. soc. şt. fi IU. din laşi IV, p. 324 şi urm. Pentru o ediţie pregătită la Moscova* Muraviev, p. 184. Digiti zedby G00gle Înrâurirea lui movila asupra bisericii muntene 299 alege in loc mănăstirea Govora, a lui Radu-cel-Mare şi, de sigur, dreasa şi r a de Mateiu. într'un timp când Domnii se gândiau a rândul viaţa călugărilor şi a introduce norme de legalitate şi moralitate superioare datinei în viaţa publică, când ei işi luau in cârmuirea lor atitudini împărăteşti, canoanele bisericeşti trebuiau cunoscute. Se mai adauge că nomo- canoavc bizantine fuseseră tipărite în Rusia polonă la 1620 si 1624, dându-se si o a treia ediţie, de Petru Movilă însuşi, la 1629. Lăsând deci neisprăvită în Sinaxariu Psaltirea sla- vonă pe care o lucraseră meşterii de tipar ai lui Vodă la Govora, in ApriUunie 1638, Teofil dădu întâietate unei traduceri de canoane pe care o avea dela cărturarul său din Râmnic, Moxalie. Astfel apăru la 1640 cel d'intâiu No- mocanon, cea d'intâiu Pravilă în româneşte, supt titlul : cPravil;»,— acesta ieste direptătoriu de leage, tocmelea sfin- ţilor Apostoli, tocmite de 7 săboară, către aceasta şi a prea- cuvioşilor părinţi, învăţătorilor lumie». La începutul lui Septembre 1640 * prin moartea lui Ghe- nadie lirad Scaunul Bălgradului era vacant, şi între aceia cari-1 râvniră, cerându-1 dela superintendenţa calvină care hotăriâ mai in toate privinţele asupra lui, a fost şi tipo- graful lui Mateiu- Vodă, care trecu în Ardeal, îşi arătă me- ritele tipografice pentru răspândirea în popor a cunoaşterii legii şi ceru să fie numit, aşa cum se făcea acolo, fără să se întrebe vre-un sobor. Geley, superintendentul, ii puse in vedere tot ce se aştepta dela dânsul şi-i ceru în ma- terie de dogme răspunsuri pe care bietul om, un teolog mai slăbuţ, nu era în stare a le dâ fără să cetească prin cărţile lui greceşti şi slavone. Astfel se trecu asupra lui, dar candidatul căzut la Vlădicia Bălgradului nu mai avea ce căuta la Govora, a cărei egumenie se dădu, de sigur mulţămită noului Mitropolit Teofil, unui Român, lui Sili- i V. ţi Cipariu, Archivu, p. 557 : rezumate de scrisori ardelene. itizedby Google Digitiz 300 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI vestru \ pe care Teofil îl cunoştea ca bun şi iute caligraf, ca «taha». Silivestru isprăvi Psaltirea slavonă, care aştepta de mult. Dar el avea tălmăcirea românească, făcută încă din 1638-9 (1642), a Cazaniei ce ieşise, cu un an înainte la Ruşi ; Udrişte Năsturel îl ajută şi el scrise prefaţa (1642). Era a doua carte pe care o dădeau cărturarii şi meşterii munteni în şirul de lucrări romaneşti pe care-1 începuse, credincios întregului său trecut, Teolil. Peste câteva luni numai după Cazania cea mare apărea una pe scurt, o cărticică de 60 de foi, cuprinzând «învă- ţături preste toate zilele», poate după «învăţăturile du- hovniceştii) pentru tineri ale lui Petru Movilă. Le tălmăcise în româneşte Grecul Melchisedec din Morea, care păstoria acuma în mănăstirea Câmpulungului, un om foarte îngrijat să-şi capete înnapoi banii, în «costandele» plătite de preoţi. Melchisedec erâ însă numai un traducător de zile mari, şi în curând îl vedem tipărind la mănăstirea Dealului un nou Antologhion slavon 2 . CAP. V. Tipărituri ardelene. Pravila se vindea cu 21 de «costande de argintul, preţ mare, şi ea găsi cetitori şi în Ardeal, unde Ghenadie Brad primi, după o dorinţă, care arată fericita întărire a legă- turilor ierarhice şi culturale între Biserica Bălgradului şi a Târgoviştii, un număr de exemplare cu semnul lui. Prin tipar se apropia astfel viaţa sufletească a Românilor din deosebitele ţepi. Cu prilejul venirii sale la Braşov în i Pentru candidatura in Ardeal a lui Meletie, v. Bunea, Vechile Epis* copii, pp. 87-90. 2 Bibliografia română, I, p. 120 şi urm. Digiti zedby G00gle TIPĂRITURI ARDELENE 301 Mart 4639 *, cu câtva timp înainte de solia pe care Mi- tropolitul Teofil o îndeplini In Ardeal 2 , şi intr'un timp când prietenia dintre Mateiu-Vodă şi «Craiul» ardelean Gheorghe Râk6czy era foarte bine întemeiată, Ghenadie ceru «şrift» dela Munteni, precum aceştia îl ceruseră dela Ruşi şi, fireşte, şi data aceasta, odată cu slovele, veni şi meşterul, — anume «popa Dobre», căruia i se zice şi «das- călul 8 ». El nu era să lucreze cărţi slavone într'o tară unde ecartea pe 'nţeles» era impusă de Cârmuire. In legătură cu tendinţa calvină de a se tâlcul cât mai mult, aşa încât oricine să priceapă şi înţelesul cel mai ascuns al Scripturii dumnezeeşti, Ghenadie se gândi la o ediţie nouă a Caza- niei din Braşov. Ea se isprăvi câteva luni după moartea sa — întâmplată în cele d'intăiu zile ale lui Septembre 1640 4 r în cursul anului 1644. Această tiparniţă ardelenească era să fie însă în ser- viciul altei cauze decât a vechii ortodoxii puse la în- dămâna poporului, în limba românească. De şi aliat şi «părinte» al lui Mateiu, Domnul muntean, Râkriczy, calvin convins, avea şi el planurile lui de propagandă ca şi prin- cipii unguri din Ardealul veacului al XVI-lea. îl inteţiâ şi mai mult spre o acţiune de «luminare» a popilor români din ţara sa superintendentul său, Ştefan Geley, care e şi unul dintre cei mai însemnaţi reprezintanţi ai culturii un- gureşti din acest timp. El avea un întreg plan pentru «îndreptarea» Bisericii Romînilor, copleşită de «superstiţii băbeşti» şi de alte urme urâte ale unui trecut de barbarie. Predica, şcoala, cartea trebuiau să mântuie sufletele ameninţate ale ţeranilor «va- lahi». Preoţii erau să lămurească pe credincioşi asupra ade- vărurilor legii în fiecare Miercure şi Vinere, iar Dumineca i Sate fi preoli, p. 51. * Studii fi doc. t IV, p. cei. 9 Bibliografia română, I, p. 115. * Ci pariu, Acte şi fragmente, p. 71 ; Sate §i preo{i t p. 51. Digit zedby G00gle 302 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI r ===== ' — ^ de două ori. La Bălgrad, în mănăstire sau «în alt loc po- trivit» trebuia să se întemeieze şcoală pentru Români, cu doi, trei dascăli şi ca limbi de predare: latineşte, româ- neşte şi chiar greceşte, — precum în Rusia polonă şcolarii, spudeii, primiau şi ei învăţătură în trei limbi: greceşte, latineşte şi, în al treilea rând, şi slavoneşte. La tipar tre- buiau sa se dea trei cărţi : rugăciunile de dimineaţă si de seară, cântările diti Psalmi si Catehismul 1 . 7 o Despre cele două din urmă se spune că erau acum traduse la moartea lui Ghenadie. Tălmăcirea lor se dato- reste aceluiaşi om, Făgărăseanului boier Ştefan, care- si zicea, după datina nobililor : Fogaraşi, şi ajunsese predicator în Lugoj şi Caransebeş, oraşe în cea mai mare parte ro- mâneşti, care-şi păstraseră cultul calvin din vremile lui Moise Pestisel si Ştefan Herce. Cântările lui Ştefan Foga- rasi erau întrebuinţate în cele două centre ale Românilor din Banat, dar ele n'avură parte de tipar; le cunoaştem astăzi numai după copia cu litere latine pe care a făcut-o -ceva mai târziu Ioan Viski, predicatorul calvin din Snntfi- Măria Haţegului (Boldogfalva) f . Catehismul lui Alstediu*, profesorul la şcoala calvină din Alba-Iulia, in traducerea lui Fogaraşi, nu fu mai norocos: el nu văzu lumina tipa- rului decât în 4648, când se găsi pentru ca să poarte chel- tuiala un nobil român ungurit, Acaţiu Barcsai, care ajunse şi prinţ al Ardealului 8 . însă, puţin timp înnainte de moartea lui Ghenadie, care zăcea de grea boală, şi de aşezarea altui Vlădică, mai sigur în simpatiile lui pentru calvinism, Geley luă pe popa Dobre, şi, furişându-1 de ochii episcopului şi ocrotitorului său, îl aşeză în satul Prisac de lângă Bălgnid unde-1 sili a lucra în douăzeci de zile — 5-25 Iulie — un alt .catechism calvinesc, care fu răspândit apoi, de Cârmuire, 1 După Augustin OtvSs, Geleji Katona htvân âlete âs levele =\iati ţi scrisorile lui Ştefan Katona Geleji, in Uj Magyar Muzeum, I, p. 203 ţi urm., Bunea, Vechile Episcopii, p. 86 şi urm. 2 Silaşi, in Transilvania pe 1875, n-le 12-4. * Bibliografia română, I, p. 160 si urm. Digiti zedby G00gle MITROPOLITUL VARLAAM 303 In toată ţara şi chiar dincolo de hotare, printre Românii supuşi Domnilor 1 . Predicatorul Craiului însuşi, Gheorghe Csulay, luase asupră-şi cheltuiala. CAP. VI. Biserica moldovenească la epoca lui Petru Movilă. Mitropolitul Varlaam. Acest Catechism, adaus pe lângă acela al lui Chirii Lu- karis, care, după ce fusese câtva timp mazil, căzuse ucis la 1638, chema la luptă. Dacă în veacul al XVl-lea cărţile cu tendinţe calvineşti putuseră trece fără nicio protestare din partea clerului ortodox din principate, erau acuma căr- turari in stare a răspinge atacul. Nu în Ţara-Românească însă. Aici blândul Teofil n'aveâ cu- noştinţele trebuitoare pentru o discuţie de dogme, şi ceilalţi ierarhi nu erau mai Învăţaţi decât dânsul : la Râmnic păstoria Ignatie, acel preot «sârb» din Nicopol care purtase scrisori de uneltire în folosul lui Mateiu-Vodă atunci când el era pribeag în Ardeal, şi-1 ajutase pe lângă puternicul Paşă du- nărean Abaza 2 , iar Ştefan, liul lui Dumitru şi al Dumitrei, ţeraniidin Costeşti 8 , care avea cârja episcopiilor de Buzău, nu făcuse nici el studii mai înalte, nici nu răsfoise prea mult prin vechile cărţi de dispută toologică. Din Chiev şi, prin Chiev, din Iaşi se întinse scutul de apărare al ortodoxiei împotriva calvinismului care, plecând în acelaşi timp, din Ţarigradul împăratului şi din Bălgradul 1 Catechism ui acesta nu s'a găsit, dar in ultimele timpuri s'a des- coperit cartea de răspuns a Mitropolitului moldovenesc Varlaam, — v. mai departe. D. 1. Bianu începuse a o tipări in cAn. Ac. Românei. Cf. ht. IU. ret., p. 145 şi nota 3. * Cronica terii. p. 314 ; Studii şi doc., V, p. 70, no. iv. » Inscripţii, II, pp. 331-2. Digiti zedby G00gle 304 ISTO RIA BISERICII BOMÂNEŞTI Craiului, părea că ameninţă să înece conştiinţa pravoslavnică a Românimii întregi. în Moldova, păstoria lui Anastasie Crimca se mântuise' în 1629, când Atanasie de Roman era acum Mitropolit *f Crimca se adăpostise iarăşi la Dragomirna lui, unde în curând se stânse; de oarece Domn la plecarea lui din Scaun era Miron Barnovschi, un prieten şi o rudă, trebuie să se ad-^ mită că Anastasie a paretisit, a demisionat de bună voie, fiind obosit trupeşte şi doritor de odihnă. Despre Atanasie f urmaşul său, nu se poate spune nimic, şi moartea lui făcit loc, încă din 1632 (f 13 Iulie), când stăpâniâ Moise Movilă r unui nou arhipăstor, Varlaam 2 . Era un călugăr după nevoile timpului şi după dorinţa unui Teofan, unui Petru Movilă, înoitorii ortodoxiei în aceste părţi. Nu fiu de boier ca Gheorghe Movilă, ca Anas-^ tasie Crimca, poate ca Teodosie Barbovschi, al cărui nume de familie îl poartă şi sfetnici ai Domniei, ci, ca şi episcopul, pe urmă Mitropolitul muntean Ştefan, contemporanul său f un fecior de ţeran. Se născuse în părţile Putnei, şi diir aceiaşi căsuţă de sat porniră alţi doi fraţi cari nu se ri- dicară niciodată la mărire : unul, răzăs, în Ţinutul Botosa- nilor, şi altul, Ştefan; Varlaam şi-a împărţit averea întrer copiii celui d'intâiu, răzăşul Andreiaş Motoc şi Mărita, soţie a preotului domnesc Ursul Cergariu, şi între fiii celui 1 de-al doilea, Popa Ursul şi Toderaşco 8 . Fu unul dintre cei d'intâiu călugări dela mănăstirea Iu iNistor Ureche, Secu, unde ajunsese egumen pe la 1610, mulţămită lui Anastasie Crimca 4 ' aici adăposti el pe episcopul de Roman mazil, Mitrofan*. 1 Partenie, L c, p. 24. 2 Cf. MeJchisedec, Cron. Rom., I. p. 255; Inscripţii, I, p. 41, no. 1 (mormântul la Bistriţa). » Cf. Arch. ist., V, p. 80; Urechiă, in An. Ac. Rom., X, p. 348 f Studii şi doc, VII, 322, no. 26 ; Ist. Ut. rel, pp. 145-0. 4 Melchiaedec, Cron. Rom., I, pp. 247-8. * lbid. Digiti zedby G00gle MITROPOLITUL VARLAAM 305 încă din 1621, Varlaam mergea la Petru Movilă pentru a-i dâ veste de o minune, întâmplată la Suceviţa în 1621, îngreuiarea moaştelor Sf. Ioan cel Nou când Mitropolitul voia să le strămute de teama cetelor de Cazaci prădalnici ; îl trimesese Miron-Vodă Însuşi 1 ; şi cu alte prilejuri va fi adus el la Chiev scrisori domneşti, şi poate chiar că a rămas aici o bucată de vreme, pentru a învăţa cele ce se pretindeau acum dela un ierarh ortodox, cum era sortit să fie el. Tre- buie să fi avut in adevăr însuşiri sufleteşti şi daruri de ştiinţă deosebite pentru ca să fie numit de-a dreptul Mi- tropolit, fără să fi trecut, după obiceiu, cu zăbavă îndelun- gată, prin Scaunele de Huşi, Rădăuţi şi Roman, ai căror episcopi, Mitrofan — dela 1627 la 1633 2 — , Evloghie — întors in locul lui Dionisie la 1631 3 — si Dionisie, fost de Rădăuţi - dela 1631 4 — , vor fi îndurat numai cu greu umilitoarea tre- cere cu vederea. Numai unei preţuiri deosebite a lui Varlaam de Petrii Movilă şi supunerii lui Alexandru Iliaş faţă de un aşa de puternic fruntaş al Bisericii şi cel mai sigur reprezintaut al ortodoxiei, într'un timp când şi Ţarigradul avea un Pa^ triarh eretic, i se poate datori o numire făcută în atât de neobişnuite împrejurări. La 23 Septembre 1632 se făcea hirotonisirea lui Var- laam şi cuvântul de salutare îl ţinea însuşi Meletie Sirigul, cel mai mare filosof teologic al Grecilor din acest timp B : acest vestit învăţat şi protosinghel al Bisericii constantino- politane, autor al unor «Capitole» de combatere a învăţă- 1 Ghenadie Enăceanu, pp. 181-4. 2 Melchisedec, Cron. Huşilor, I, p. 108 şi urm. * Wickenhauser, Radautz, p. 27. * Melchisedec, Cron. Rom., I, pp. 254-5. 6 Bianu, în Columna lui Traian, 1882, p. 212. Cuvântarea lui Sirig se păstrează in ms. 748 al Bibi. Metohului Sf. Mormânt in Constanti- nopol, fol. 27. V. Pargoire, in Echos d'Orient, pe 1908, p. 72. Biblio- teca fiind de un timp închisă publicului, n'am putut căpăta o copie : alţii vor fi poate mai norocoşi. 20 Digitiz itizedby G00gle 306 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI — — * turii calvineşti din «Mărturisirea» lui Chirii Lukaris, stătu şi mai târziu in Moldova, căpătând dela Vasile Lupu sar- cina de a-i preface în greceasca vulgară argumentarea îm- păratului loan Cantacuzino împotriva islamismului 1 . De aici va ii scris el, în 1649, şi acel opuscul despre Litur- ghie pe care i-1 ceruse patriarhul Moscovei Nicon 2 . între 4646 şi 1649 a prefăcut in greceşte, la laşi şi la Suceava, Viaţa Sf. Ioan cel Nou 3 . Trecuseră numai câteva luni dela venirea în Domnie a lui Mateiu şi, după exemplul dat de Munteni, «boierii şi ţara» se ridicară în Moldova asupra lui Alexandru Uiaş şi a Grecilor săi. Sprijinitorul străinilor trebui să plece, şi iubitorii unei Domnii româneşti cu boieri ro- mâni credeau să poată avea iarăşi pe Vodă Barnovschi, şi, între cei cari-1 întâmpinară la Iaşi, trebuie su fi fost şi acel vechiu credincios care era Varlaam, noul Mitropolit. «Preoţi şi călugări» merseră cu el, spune cronica, împreună cu o seamă de boieri pentru a-1 cere dela Poartă, aşa pre- cum Grigorie Mitropolitul, Teofil de Râmnic şi unii cpopb făcuseră cale lungă până la Gonstantinopol pentru a cuceri Domnia lui Mateiu Basarab 4 . Dar Mateiu se întoarse re- cunoscut de Turci, pe cari-i speriase biruinţa lui, pe când Barnovschi fii prins şi tăiat ca să nu se facă obiceiu din aceste izgoniri de Domni si alegere de alţi Domni după placul terii. în locul lui Barnovschi mort de sabie, veni iarăşi Moise Movilă, stăpân plăcut pentru Varlaam, ucenicul Iratelui acestuia. Dar el se împacă bine şi cu urmaşul acestuia, Vasile Lupu B , omul iubitor de lumină, cu- 1 V. şi An. Ac. Rom., XX, pp. 15-6. 2 Chrys. Papadopulos, pp. 75-6. 3 Pentru acest ins. şi altele, v. Pargoire, art. cit. 4 Cf. Miron Costin, p. 296 şi Cronica munteană, p. 318. 5 Pe o Liturghie grecească din 1633, scrisă, din porunca lui, fiind Vornic, de un călugăr Porfirie. i se înseamnă data veuirii in Scaun : 27 April 16:Vt ; PapadopuJos Kerameus, Go§0;'a; ; in «?d. Michalcescu, p. 154 şi unu. * Hurmuzaki, IV *, p. OOtt. 4 Michalcescu, p. 151 şi urni. * Ghenadie Knăceatiu, pp. 280, 291 şi urm. Digiti zedby G00gle TIPOGRAFIA LUI YARLAAM 311 luară parte episcopii moldoveni, cu Varlaam în frunte, de sigur toţi dascălii delaTrei Ierarhi, şi apoi trei teologi din Rusia, în truntea cărora stătea Isaia Trofimovici din Cozlov, preşedintele Sfatului metropolitan de pe lângă Petru Movilă, ceilalţi doi fiind rectorul Colegiului, Iosif Conovici şi pre- dicatorul Ignatie Xenovici. Nici episcopii şi stareţii Rusiei polone, de frică faţă de Guvernul lor, nu cutezară a veni la Iaşi, şi ei îşi adauseră numai iscăliturile pe actul sinodal. Din alte părţi nu veni nimeni, nici chiar din Ţara-Românească, din Ardeal. Dealminterea, asâ-zisul sinod nici nu era menit să fie o adunare, solemnă, de Vlădici, ci mai mult un con- venticul, o conferinţă de teologi ruşi şi greci strânşi pentru a da o aprobare definitivă Mărturisirii de credinţă pe care o alcătuise împotriva calvinismului ameninţător Petru Movilă şi cu sfătuitorii săi din Chiev. Sirigul, prielnic catolicilor şi, pentru aceasta, cel mai mare duşman al calvinilor, ar fi voit ca răposatul Patriarh Chirii să fie declarat solemn eretic şi amintirea lui lovită de ex- comunicare. Aceasta nu i se învoi insă de către Ruşi, de partea cărora stătea şi Domnul. In schimb, aceştia trebuiră să părăsească punctul lor de vedere în ceia ce priveşte existenţa Purgatoriului în care se curăţă sufletele şi pre- zenţa dumnezeiască reală în împărtăşanie. Trei luni de zile se cheltuiră în aceste dezbateri şi, dacă, la începutul lui Novembre 1642, se credea că teologii din Chiev stau să plece «în câteva zile» x , se pare că ei mai zăboviră până în Decembre, căci numai la 20 Decembre 4642 ieşiâ de supt teascurile dela Trei Ierarhi — Pocîatchi ceruse dela Lembersf slovă grecească încă dela începutul anului 2 — gramata pa- triarhului Partenie, care osândiâ proposiţiile din catechismul lui Lukaris 3 . Teologii mulţămiră apoi în termini exageraţi, 1 Raportul medicului lui Vasile Lupu, dr. Scogard, in Hurmuzaki, L c.;6 Novembre 1642. 2 Ghenadie Enăceanu, p. 293. 8 Bibliografia română, I, pp. 199 (41) ; Pargoire, art. cit. Digiti zedby G00gle 312 ^ ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI I — IM de curtenie retorică şi de apologie bisericească, lui Vasile şi plecară în sfârşit, unii spre Chiev, alţii spre Constantinopol, fără să se fi înţeles în adevăr. Petru Movilă se simţiâ jignit de îndreptările ce-i făcuse Sirigul, iar Grecii nu puteau primi din toată inima o declaraţie de principii ortodoxă, cu pretenţia de a servi drept normă pretutindeni, care pleca dela ucenicii lor, abia scoşi din barbarie, de la Chiev *. Dar, după ce Sirigul îndeplini misiunea, ce i se dase la Iaşi, de a îndrepta cartea, el o trimese Sinodului constantinopolitan la 30 Octombre 1643, şi acesta primi noul catechistn ortodox ; Op668oţ;oc i^okoyta, pe care Partenie Patriarhul o întări, în ce priveşte singur textul grecesc, la 11 Mart 1643, împreună cu ceilalţi trei Patriarhi şi cu episcopii din sinodul său 2 . Al doilea Partenie anulă hotărârile de aprobare ale celui d'intăiu, şi «Mărturisirea pravoslavnică» a lui Petru Movilă, tipărită în 1645 la Chiev, supt titlul modest de «Corp de învăţătură pe scurt», reprodusă la 1649 într'o ediţie moscovită şi editată în sfârşit şi de Lioveni, în tipografia lor cea nouă de pe lângă Mitropolia întoarsă acum la ortodoxie, n'avii trecere (Jecât între Ruşi. Din forma grecească se dădu numai peste vre-o zece ani, cu banii Marelui-Dragoman Panaioti Niku- sios, o ediţie latino-grecească la Amsterdam, în 1662 (ediţia a 2-a, 1672) 3 . Trebuie să se însemne şi aceia că la sinodul din 1642 nu fusese de fată nici chiar cel interesat mai mult la tinerea • « lui, Petru Movilă: înainte de 15 Decembre 1644 el negocia de-a dreptul cu Sirigul în ceia ce priveşte Catechismul, şi-1 schimbă aşa de mult după arătările acestuia, încât Me- letie putea vorbi de o lucrare comună 3 . Apoi în Februar 1645 1 Deme trak opul os/OpOWţo; EXXflf^, p. 154 in Michalcescu, p. 23. 2 Michalcescu, p. 28. 8 Cf. Picot, Pier re Movilă, cu Legrand, o. c, II, p. 202 ; ediţie critică la Leipzig, 1695. Apoi : Lei pzig-Frank furt, 1727 : Brcslau, 1751 ; Kira- mel, in cLibri symbolici Ecclcsiae orientnlis», 18 ii ; în sfârşit Michalcescu, o. c, p. 26 şi ui ia, 4 Melchisedec, Nolile, p. 205, nota. Digiti zedby G00gle TIPOGRAFIA LUI YARLAAM 313 Movilă binecuvânta, acesta fiind şi scopul venirii sale — invitaţiile se fac la l-iu Novembre 4644 — , împreună cu ar- hiereii moldoveneşti, şi chiar cu Ştefan Mitropolitul muntean, jcăsătoria Măriei, fiica lui Vasile, cu Ianus Radziwill, prinţ litvan de lege calvină, căsătorie pe care unii boieri evla- vioşi, ca fraţii Cantacuzini, o socotiau ca primejdioasă pentru sufletul miresei şi jignitoare pentru rostul ortodox al terii *. Totuşi Petru Movilă însuşi, care a si cântat nunta într'un «cuvânt duhovnicesc», pusese la cale încuscrirea, trimeţând ca negociator pe arhimandritul de Ovruci *. Şi tot pe acest timp el stăruia împreună cu Vasile pe lângă Patriarhul de Constan- tinopol ca să îngăduie căsătoria între fiul regelui Danemarcei şi fiica Ţarului fără a cere să se răsboteze mirele 3 . Vasile şi Petru Movilă urmară, de altfel, şi mai departe cu aceste stă- ruind, care se sfărâmară însă de îndărătnicia Grecilor 4 . Din legăturile lui Vasile cu lumea slavă rămase tot mai puţin, mai ales după moartea înainte de vreme, la 22 De- cembre 464C, a şubredului fiu al lui Simion Movilă. Nu ştim câtă vreme a rămas Pocfaţchi cu tovarăşii săi la şcoala cea nouă din Iaşi, dar petrecerea lui na putut ţinea mai mult decât însăşi Domnia întemeietorului şcolii dela Trei- sfetitele, Domnie care se mântui în 1053. însă, la patrii ani după încheierea acestei stăpâniri glorioase, vedem pe Mitropolitul Moldovei, pe episcopii de Roman şi de Huşi, «cu învoirea» Domnului, care era pe atunci Gheorghe Ştefan, sfinţind un episcop de Cernigov, pe Lazăr Baranovici, pe temeiul «mărturiilor» date din partea lui Silivestru Cosov, 1 Cf. Hurmuzaki, IV 2 ; Fragmente, III, p. 139; Hurmuzaki, Supl. II 8 , p. 9 şi urm.: Acte şi fragmente, I, pp. 190-8; Memoriile lui Ke- meny, ed. Neagoe Popea, pp. 33-i şi notele; An. Ac. Iiom., XXI, p. 864; Braşovul şi Romanii, pp. 92-i. 2 Hurmuzaki, Supl. II 3 , p. 3 şi urm. 8 Hurmuzaki, IV l , p. 693 şi urm.; Melchisedec, Noti{c t p. 202 şi unu. * Melchisedec, pp. 200-2. Digiti zedby G00gle 314 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI noul Mitropolit al Ghievului, şi a Hatmanului şi a grămăti- cului oştilor căzăceşti (8 Mart 4657) 1 . Cazacii, aliaţi ai lui Vasile Lupu, care fusese nevoit a-şi da fiica, Ruxanda, după liul Hatmanului Bogdan Hmilniţchi r după viteazul şi brutalul Timus, se desfăceau tot mai mult de legăturile lor cu Polonia şi se apropiau, neputând face altfel, de Turci. Era deci lucra firesc ca ei să-şi sfinţească episcopul peste hotare, în ţara, neînrâurită de voinţa regelui polon, & Moldovei, luând pentru hirotonisirea de către ierarhii moldo- veni numai «mărturia» de alegere dela Chievul Mitropoli- tului Ruşilor apuseni şi dela «tabăra» Hatmanului Ucrainei. Cunoaştem acest singur caz, dar trebuie să fi fost mai multe In această vreme când războiul dintre Cazaci şi foştii lor stăpâni Polonii făcu imposibilă acea sprijinire pe Cazaci» în cuprinsul regatului polon pe care o visase un Teofan, un Petru Movilă, şi slăbi astfel esenţial puterea Scaunului metropolitan al Chievului : el rămase oarecum în prinsoarea Poloniei, pe când Căzăcimea lua orientare religioasă către Moldova înrâurită şi prefăcută de spiritul ortodoxiei refor- mate şi sprijinite pe canoane. CAP. VIII. înrâurirea grecească în Moldova: Mult mai trainică se dovedi înrâurirea grecească în. Mol- dova. Patriarhul Partenie l-iu al Constantinopolei trăia mai mult din ajutoarele lui Vasile Lupu, care-i plăti, de mai mufte ori, din datoriile care apăsau greu, cum se plângea şi Atanasie Patelaros, asupra Scaunului ecumenic, precupeţit de cămătari. Atanasie Patelaros petrecu la Galaţr 1 Arch. ist., I 1 , pp. 65-6. Digiti zedby G00gle ÎNRÂURIREA GRECEASCĂ ÎN MOLDOVA 315 cum s'a spus, doisprezece ani, până în 1654, stând la mănă- stirea Sf. Nicolae de lângă oraş, care avea şi danii dela Ţarul Alexe \ Soarta unui patriarh mazil, acel Partenie al Il-lea care făcuse o politică contrară hotărârilor dela Iaşi, o hotăra ia 1645 Vasile, arătând Turcilor, cari-1 întrebaseră, că nu e bine a-i face altceva decât a-1 trimete în surgun la Cipru 9 . Gând, în 1601, Partenie fu prins şi aruncat în Mare, după ce fusese gâtuit, se atribui această straşnică faptă Domnilor români, la cari el trimesese totuşi, după o îndelungată duş- mănie, doi Mitropoliţi pentru împăcare 3 . Atanasie Patelaros îşi petrecea acum zilele de mazilie, cu tain dela Domn, într'o mănăstire de lângă Iaşi, pe care Grecii o numesc cPagoni», adecă mănăstirea lui Păun Vameşul, cunoscută şi allfel, ca mănăstirea — dărâmată pe la 1700 — Clatia dela Buciumi; era închinată Xeropotamului, ca şi biserica ieşeană Dancu, din vremea lui Petru Rare* şi bise- ricuţa dela Copou a lui Vasile- Vodă, Sf. Atanasie 4 . Vasile îndrepta odată, în 4644, după ce plătise destul pe mai toţi arhiereii răsăriteni, strânşi în acea clipă 'n sinod la Gons- tantinopol, către unul mai bogat decât dânsul, Ţarul 5 . Când Teofan de Ierusalim muri, el dădu grija de a alege pe urmaşul său, şi fratelui Patriarh din Capitala împărăţiei turceşti, şi apărătorului, iar, mai ales, mărinimosului hrănitor al ortodoxiei, Voevodului moldovenesc 6 . Sinodul de alegere se făcu In Ierusalim, dar sfinţirea nu se săvârşi acolo ori în vre-un alt oraş supus puterii turceşti, ci în laşul lui 1 Papadopol Calimah, Despre Atanasie Patelarie, în Conv. lit. t XXIII, p. 1015 : XXIV. p. ?ti ; Paul de Alep, ed. Cioran. pp. 1-2. Biserica Sf, Dumitru de acolo fii închinată la Atos; ibid. Şi Precista din acest oraş eră închinată la Vatoped ; Melchisedec, Notiţe, pp. 311-6. 2 Ibid., p. 201. 8 Hurmuzaki, Fragmente, III, pp. 160-1. * Erbiceanu, Cron. Greci, p. 96; Studii şi doc, VI, pp. 57-61. « Melchisedec, Notiţe, pp. 207-8. « Ibid., pp. 199-200. Digiti zedby G00gle 316 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Vasile-Vodă ; un prelat grec, delegatul Ecumenicului, — toc- mai Vasile trimesese în surgun la Rodos pe Atanasie Pa- telaros 1 — , Grigorie de Larisa, împreună cu Mitropolitul Varlaam, cu Anastasie de Roman şi, pentru a se întregi soborul printr'un Grec, cu Lavrentie episcop de Ca- sandra, miruiră, nu pe Mitropolitul răsăritean Meletie, care umblase după moştenirea lui Teofan, ci pe can- didatul moldovenesc biruitor, pe egumenul dela Galata şi reprezintant în Moldova al Patriarhiei de Ierusalim, pentru care strângea veniturile, pe Paisie 2 . Ceremonia aceasta a sfinţirii se făcu în mănăstirea Trei Ierarhilor, la 23 Mart l(>io. în 1651, la întoarcerea din Moscova, Patriarhul petrecea la Curtea Domnilor noştri. Şi un patriarh de Ohrida, ba chiar unul de Ipec, tot Greci, veniră în acest timp pe la noi 3 . înainte de 1644 încă, Vasile întemeia o episcopie a dProi- lavulub, a Brăilei, pentru oraşele şi Ţinuturile ce se ţi- neau de raiaua turcească. Noua episcopie nu era să facă parte din alcătuirea ierarhică moldovenească, ci stătea de-a dreptul supt autoritatea Patriarhului. Pentru acest loc pro- puse Vasile pe Meletie Sirigul, care şi fii sfinţit : în această calitate avea să facă el în 1644 drumul la Moscova, cu scrisori de recomandaţie dela amândoi Domnii noştri 4 . Is- mailul, Smilul, locuit în mare parte de Români, cari aveau şi o veche biserică a Sf. Nicolae, de prin veacul al XVI-lea, Isrnailul unde veniseră boierii şi clericii moldoveni la 164 1 pentru a primi moaştele Sfintei Paraschive, era cuprins in eparhie , care se şi numiâ «a Brăilei şi Ismailulub — ,îm- 1 Ihid., p. 200. 2 Ihid., pp. 200-11. 8 Ilurmuzaki, Fraytncnte, III, pp. 461-2 : Călătoriile lui Macarie,pp. 79, 80; od. engleză, p. 282; Muraviev, pp. 308-0. 4 iMekhisedoc, Notiţe, p. 109; Cron. Huşilor, II, p. 461 şi urm.; Ghcnadie Enftceanu pp. 208 şi urm., 302; Melcliisedec, in An. Ac. Horn., XII, p. Î16 şi urni.: cf. lor^a, Chilia si Cetatea-Albă, pp. 234-5; An. Ac. Jiom., XXVII, p. 3. Digiti zedby G00gle Înrâurirea grecească în moldova 317 preună cu Renii, Chilia, Cetatea-Albă, Benderul, şi poate chiar cetăţile muntene ocupate de Turci. Dar tocmai în acest an 1641 şi în zilele serbărilor pentru aducerea moaş- telor, Patriarhul Ioanichie îngădui călugărilor dela Sf. Munte r din mănăstirea Caracal, făcută de Petru Rareş, a înol bi- serica Sf. Nicolae, făcând din ea o stavropighie patriarhală,, îndatorită numai să trimeată Patriarhului pe fiecare an zece ocă de icre *. Pană şi episcopi de Naupact, de Georgia aflau arlăpost bun la Vasile-Vodă a . Supt un Domn aşa de mult amestecat în afacerile răsă- ritene, închinările de mănăstiri moldoveneşti nu puteau fi rare. La o dată pe care n'o putem cunoaşte, strălucita mă- năstire a Trei Ierarhilor fii supusă tuturor lavrelor atonice laolaltă. Hlincea, începută de Vasile şi isprăvită numai la 1660, fii înscrisă şi ea între lăcaşurile înstrăinate 3 . Biseri- cuţa Sf. Atanasie dela Copou, în cealaltă margine a Iaşului r fii sfinţită, la 30 April 4628, de Patriarhul Chirii Lukaris, care a făcut deci, puţin timp înnainte de moartea sa, o călătorie în Moldova, unde în curând erau să i se afuri- sească învăţăturile ;^mitoc al Trei Ierarhilor, ea avu aceiaşi ntârnare de obştea Atosului ca si aceasta 4 . Biserica Sf. Dimitrie din Galaţi, cred: Mavromolul 5 , care a găzduit mult timp un mare arhiereu grec 6 , ar fi fost şi ea supusă birului către mănăstirile răsăritene 7 . Şi mănăstirea lui Aron- Vodă era la 4644 în atârnare de acea din Chalke 8 . După, Va3ile, in sfârşit, Gheorghe Ştefan făcu o stavropighie a «Bisericii celei Mari», din mănăstirea sa, a Caşinului 9 . 1 Melchisedec, Cron. Huşilor, II, p. 152 şi urm. 2 Călăi, lui Ma carie, p. 34. * V. Inscripţii, II, |>p. 408-9. * Ibid., pp. 446-7. 5 Ibid., p. 344. 3 V. mai sus, p. 345. 7 Mrlchisedec, Notiţe, p. 248. 9 Studii şi doc, IV, p. 32, nota 4 ; cf. Ist. Ut. rel. t p. 463, nota 1^ 9 Călătoriile lui Măcar ie, p. 435. Digiti zedby G00gle 318 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI CAP. IX. Tipăriturile româneşti dela Iaşi. Dacă aceasta era politica religioasă a lui Vasile-Vodă, care în toate ţintiâ spre mărire, fără a ţinea în seamă de ajuns temelia reală a situaţiei sale, — Biserica Moldovei, care însemna într'o privinţă aşa de puţin pentru acest făcător şi izgonitor de Patriarhi, pentru acest prezident de Sinod şi patron al întregii vieţi creştine din Răsărit — un preot, eco- nom al Mitropoliei din Pogoniana, Partenie Chrysokentitos, care copia la 1632 Canoanele lui Mateiu Vlastaris, traduse în greceşte de Kunalis Kritopulos, datează după Patriarhii Constatftinopolei şi după Domnii din a VlahobogdaniaD x — , se îndrepta în altă direcţie. Varlaam, un harnic traducător încă din zilele odihnei sale dela Secu, întrebuinţa tipografia, ce pornise cu un decret sinodal grecesc, pentru scopurile fi- reşti ale neamului său. Pe vremea aceia, când limba poporului pătrundea în pi- sanii de biserici, inepitafe domneşti (caal lui Radu Mih- nea), în zapise, şi când ea străbătea chiar, supt Simion Movila, ori şi supt Radu Şerban, supt Radu Mihnea, in amândouă ţerile (în Moldova dela Ştefan Tomşa), în documente do întărire şi judecată pentru pământuri, — fără a mai pomeni de tratate, ca al lui Radu cu Braşovenii, — era o sumă de manuscripte romaneşti care aşteptau tiparul. Nu vechi tăl- măciri maramurăşene de pe vremurile de barbarie a unei limbi începătoare, ci bune traduceri nouă, pentru care dă- duseră îndemn tipăriturile lui Coresi. Până şi compuneri originale, cuvântări la morţi se încercau în româneşte, si avem pe aceia care a fost ţinută înaintea sicriului So- froniei Ciogolea la 1(339, într'o limbă bună, de dascălul 1 An. Ac, Rom., XX, p. 214 şi urm. itizedby G00gle Digitiz TIPĂRITURILE ROMANEŞTI DELA IAŞI 319 Toader, de loc din Ardeal 1 . Un Cuvânt pentru curăţire şi alte părţi din Molitvenic, frumos traduse, aşteptau tiparul 9 . In 1642 apăruse la Govora «Evanghelia învăţătoare», «Cazania preste Duminecile anului şi la praznice gos- podschb — adecă împărăteşti — «şi la alţi Sfinţi marb, lu- crare a egumenului Silivestru, carte destul de slabă în ce priveşte limba şi fără o potrivire pentru împrejurările ro- mâneşti, în 1640 încă, se tipărise la Bălgrad Cazania arde- lenească, în cea d'intâiu Varlaam putea să vadă o lucrare de care Muntenii, duşmanii Domnului său, se puteau mândri, în cea de-a doua un mijloc de a face să pătrundă unele idei calvine. EI însă, ortodoxul Mitropolit al Mol- dovei, avea încă mai de mult o altă Cazanie, cu totul nouă, tălmăcită de dânsul după originale slavone, după mai multe Evanghelii cu învăţătură, fiind «adunată din toţi tălcovnicii Evanghelii, dascăli Besearicii noastre». Era o scriere de cea mai mare însemnătate în ceia ce priveşte adevărul graiului românesc ca şi mlădierea unor perioade construite după slavona medievală, care şi ea împrumutase ţesătura de frază a vechii limbi greceşti, în acest stil viu şi plin de coloare, în care putea scrie doar unul care să-şi ii pe- trecut o bună parte din viaţă numai între ţerani sau între călugării ridicaţi din mijlocul lor nu se mai făcuseră cărţi bisericeşti până atuncea. Varlaam tipări acum pe a sa, la 1643, într'o slovă mare, grăunţată, care e aceiaşi cu a tipăriturilor ruseşti, şi chiar îu acelaşi format cu acestea, adăugind multe litere împodobite, frontispicii, ba pe alo- curea, şi ilustraţii. Titlul era : «Carte romaneasca» — nu rumâneascâ, Varlaam având, ca şi contemporanul său Gri- gore Ureche, alcătuitorul celei d'intâiu cronice, româneşti a Moldovei, conştiinţa obârşiei romane a neamului — «de în- văţătură Duminecelje] preste an şi la praznice înpărăteşti 1 V. Pârvan, Un vechia monument de limbă literara românească ; extras din Convorbiri literare, an. XXXVIII ; Bucureşti, i904. 2 Gaster, Crestomaţia, I, pp. 45 şi urm., 80 şi urm. Digiti zedby G00gle 320 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI şi la Svănţi mari, tălmăcită dein limba slavoniască pre limba romeniascâ». O Înrâurire a titlului muntean se vede, dar Varlaam vorbiâ mai pe înţeles oamenilor când înlătura cu- vântul slavon Cazanie, şi el punea în acest titlu chiar mai mare însemnătate pe caracterul românesc al cărţii sale decât pe însuşi cuprinsul ei religios. Ea fu primită cu o deosebită înţelegere şi păstrată cu iubire in toate Ţinuturile româneşti ; până astăzi încă, in depărtate locuri ardelene, oamenii, dezgustaţi de un seri» modern, împestriţat cu vorbe de împrumut, pe care nu-1 înţeleg, cer dela preotul mai tânăr, care vrea să predice original, a mai deschide pentru dânşii vechile foi unse şl roase ale Cazaniei moldoveneşti din vremea lui Vasile Lupu. Si intre cărturarii de atunci ai Terii-Românesti această publicaţie a trebuit să deştepte interes şi să îndemne la o întrecere folositoare pentru înaintarea scrisului românesc. în 4044 Varlaam a călătorit la Târgovişte, stând în fruntea unei solii de pace; atunci cunoscii pe Mitropolitul Teolil f tovarăş cu aceleaşi gânduri, deşi cu mai puţină pregătire, la acelaşi lucru. I se va fi cerut voie să se adauge la Ca< zania munteană materialul de Vieţi de sfinţi si sfaturi bune creştineşti care se afla in «Cartea de învăţătură» mol- dovenească şi, pe o vreme când fiecare era bucuros doar de folosul pe care-1 putea aduce munca sa, fără a se gândi şi la drepturile ce ponte avea asupra roadelor ei, Varlaam se va fi învoit bucuros. Astfel, schimbându-se unele pagini, şi mai ales adăugindu-se foarte multe, se căpătă a doua Cazanie din Govora. O lucră, — in această mănăstire, unde egumenia un Varlaam care nu-şi zicea in zădar : Arapul, ci va fi venit din părţile Siriei, şi apoi la Dealu, — Meletie Mace- doneanul, care nu izbutise a lua Scaunul ardelean nici după izgonirea biruitorului său din 1040, Ilie lorest, ci alergase acum iarăşi după imbielşugatul şi sigurul tain, — iărk a mai pomeni alte daruri adause, — al Domnului mun- tean, împreună cu un Rus, un Sârb şi un croitor din târgul r Digiti zedby G00gle TIPĂRITURILE ROMÂNEŞTI DELA IAŞI 321 vecin cu Govora, al Ocnelor-Mari, el dădu, supt un titlu care aminteşte şi pe cel vechi u şi pe al lui Varlaam — tEvanghelia învăţătoare Duminecelor preste tot anul şi la praznice domneşti» — îndreptarea cuvântului : «împărăteşti» din uCartea» moldovenească — , etc, — această nouă si mai mare Cazanie. In 1644 Varlaam mergea la Munteni in fruntea soliei de împăcare pe care Vasile o trimetea noului său «frate». Mi- tropolitul Moldovei putu cunoaşte atunci pe Teoiil, al Ţerii- Româneşti, marele iubitor de cărţi româneşti şi începătorul tipăriturilor în această limbă pe pământ românesc de or- todoxie, precum şi pe reprezintantul la Curtea din Târgo- vişte al curentului nou de cultură slavonă rusească, pe atunci Logofătul Udrişte Năsturel, care i se păru «boiarin cinstit şi slovesnicu, şi cu toată destoiniciia şi înţeleagerea harnic, şi drept pravoslavnic creştin» l . Aici găsi el un Ga- techism calvinesc din Ardeal şi fără zăbavă alcătui «Răs- punsuri» scurte, care se tipăriră in 1045 la Iaşi. în ele se apără maslul, neînsurarea preoţilor după moartea celei cTintâiu soţii, cultul icoanelor ş. a., lovindu-se fără cruţare îa acei eretici calvini cari în multe privinţi sânt mai răi decât «păgânii: Turcii, Tătarii» 2 . în documentele moldoveneşti se întâlneşte numai rare ori ca martur — odată, pe la 1639-40, chiar ca martur la un botez — un Logofăt dintre cei mai mici, un al treilea Lo- gofăt, Evstratie, care ştia nu numai slavoneşte, lucru nea- părat pentru unul cu dregătoria lui 3 , dar şi greceşte, vechea grecească. Om cu multe cunoştinţi, el făcu şi însemnări pe unul din manuscriptele cronicii lui Ureche 4 . Ace3t Evstratie, 1 Udrişte avea o creştere sistematică in cartea slavonă : data, ca Huşii, dela l-iu Mart. * Cf. kt. Ut. reU p. 15H. * Cantemir, Descriptio Moldaviae, pp. 81-2. * Orăşanu, Cron, moldoveni, pp. 98-9; cf. recenta scriere a d-lui Ciiu- rescu despre cronica Iui- Ureche (Noi contribuţiuui la studiul croni- cilor moldovene, Bucureşti, 1908). Digitized by VjOOQIC 322 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI — — » care iscăliâ, altfel, de-a dreptul Istratie 1 , tălmăcise din elineşte, «limba cia mai supţire şi ascuţită din toate lim- bile», o carte despre legi, o «Pravilă aleasă», după Zonaras, Vlastaris şi Charmenopulos. Tot el avea în manuscript o prelucrare românească, răzimată pe hotărârile soboarelor ecumenice, despre Tainele Bisericeşti, — probabil în cea mai mare parte traducerea cărţii cu acelaşi titlu a lui Gavriil Severos Peloponezianul, Mitropolit de Filadelfia, care stătu mulţi ani de zile la San-Giorgio dei Greci din Veneţia, păs- torind marea şi bogata comunitate a Grecilor de acolo 2 . După Cazania sa, Varlaam dădii tiparului amândouă lu- crările Logofătului. Cele «Şiapte taine a Besearecib apăreau la 1644, dând preoţilor moldoveni şi unora dintre boieri lămuriri asupra esenţei credinţii lor şi ferindu-i prin aceasta de atingerea calvinismului, care ataca mai ales, prin tălmă- cirea nouă, Tainele. Apoi, la 4648, aceiaşi cetitori aveau în mână «Cartea româneasca de învăţătura dela pravilele îa- părâteşti şi dela alte gîudeaţe», în care se. cuprindea o parte numai din Nomocanonul tradus întreg de Evstratie. Cartea de canoane a lui Evstratie n'a rămas, de altfel, fără înrâurire asupra Bisericii moldoveneşti din acest timp, ci provocă, la 24 Februar 4649, o legiuire privitoare la cler în genere şi la arhierei, care întregeşte măsurile luate cu privire la mănăstiri, cu câtva timp înainte, de Miron Barnovschi. Pârcălabii, globnicii, deşugubinarii, vătafii, boierii în ge- nere nu vor mai avea nimic a face cu întregul cler, mirean sau monastic. Potrivit cu «Sfânta Pravila a Besiaricefo, ju- decata, afară de cazurile de moarte, o vor avea episcopii, i Act din 30 August 1630 în voi. XVI din Studii şi doc, Hârtii Pa- ladi. Din nenorocire nu e originalul, care ni-ar fi dat iscălitura acestui scriitor. 2 V. Hurmuzaki, XI, tabla ; cf. Crusius, Turco-Graecia, pp. 522 şi urm., 530-4. Pentru carte, Michalcescu, ppr 129-30, 180: e pomenita ceva mai târziu de Patriarchul Dosofteiual Ierusalimului. Digit zedby G00gle BISERICA ARDEALULUI ÎN EPOCA LUI P. MOVILI 323 ^cari şi ei sânt supuşi judecăţii Mitropolitului şi întregului jsobor al terii. Arhiereii singuri judecă procesele privitoare la căsătorii : «de cuscrii şi de cumătrii şi de sânge ames- tecat şi de aceia ce petrecu din afară de leage* *. CAP. X. Biserica Ardealului în epoca lui Petru Movilă şi a lui Varlaam. între cele două lucrări ale Logofătului Evstratie se aşează» -cum s'a spus, o cărticică de polemică împotriva calvinilor fii calvinizantilor din Ardeal scrisă de Varlaam însuşi. • a a Mitropolitul ardelean Ilie Iorest, numit în 1640, era un -călugăr putnean, de şi născut în «partea Terii Ungureşti», de unde fusese ispitit spre viaţa de mănăstire încă din co- pilărie,, ca alţii despre cari a fost vorba mai sus; aici înainta ajungând ieromonah. Mănăstirea nu mai avea acum nicio însemnătate deosebită, dar cărturăria slavonă se va & putut câştiga şi acolo. în împrejurări pe care nu le cu- noaştem bine, dar poate pe lângă episcopii Dosofteiu şi Ve- aedict, veniţi din Moldova în Scaunul Vadului, trecu el peste inunti, si, când Ghenadie Brad se stânse, el multăml Gu- a ' a ' 'a vernul mai bine de cum o putea face Meletie tipograful, aşa încât fu numit, — de şi o scrisoare mai târzie a ierarhilor Moldovei spune că, «râmâind Românii fără păstor, s'au rugat de Craiul Racoţi Gheorghe să li îngăduie a-şi pune păstor după voia lor, şi ei şi-au ales pe acest Iorest». Hirotonia i se făcu însă, după datină, la Târgovişte, şi, la 9 Novembre, -el se întorcea de acolo cu un mic alaiu de nouă soţi ■de drum 2 . 1 Melchisedec, Cron. Huşilor, I, pp. 149-20. 2 Sate şi preoţi, p. 52. Digiti zedby G00gle 324 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI» El luase asupră-şi sarcina de a aduce la îndeplinire pro-^ gramul lui Geley, jurând chiar, la numirea sa, «unele puncte», primind anume «condiţii» şi îndatorindu-se a face cutare «lucruri ce i-au fost prescrise» *. îl vedem umblând* prin ţară, pe la Făgăraş, pe la Braşov, poate pentru a în- cerca să se ţie de cuvânt, dar mai degrabă ca să-şi strângă florinul, « venitul vlădicesc». Tipografii îl" părăsiseră, — el nea- vând, se pare, bani pentru dânşii, — şi propovăduirea Cre- dinţei curate, pe care o voia Craiul, lânceziâ a3tfel, spre marea nemulţămire a superintendentului. Se mai adause şi nemulţămirea lui Râkoczy pentru sinodul anti-calvinesc din Iaşi, la 4642, nemulţămire pe care o mai puteau aţâţa le- găturile lui Iorest cu Moldova, de unde-i veni, In 4041 chiar* sau în 4642, proegumenul Ghervasie, «cu treabele svintei mănăstiri» 2 . Deci el fu dat în jadecata unui «sobor obştesc al tuturor protopopilor» — calvini — «şi pastorilor» — , nu' preoţilor — români de riturile grecesc şi sîrbesc» ca să-i cate nod în papură pentru a-1 izgoni. Aceşti cucernici părinţi găsiră că Vlădica lor e un stricat, care-şi petrece, cu «fe- meiuştile mai tinere şi frumuşele ale popilor şi ale altora» 8 , Pentru acest păcat pe care nimeni altul din clerul ardelean de pe acea vreme n'ar fi fost în stare a-1 săvârşi, Iorest fu* scos din Vlădicie, despoiat de averi şi de scrisori, — în cre- dinţa că prin ele se poate ajunge la cunoştinţa unor comorf* ascunse prin deosebitele Ţinuturi româneşti — , bătut cu vergi, închis nouă luni, şi apoi liberat, după ce făgădui, cu 24 de sodăşi — , chizeşi — , că va strânge prin ţerile ortodoxe vecine preţul său de răscumpărare, in sumă de o mie de- taleri. El nemerl în Moldova arătând că 1-a clevetit predi- catorul Curţii, Gheorghe Csulay, cheltuitorul pentru tipă- rirea unui Catechism pe care Iorest nu-1 va fi răspândit cu destulă râvnă, că i s'au adus împotrivă învinuiri care sânt 1 Petru Maior, p. 72 şi urm. 2 Doc. Bistr. f I, p. 76, no. cil. Iscălitura lui Iorest arată un ban* caligr.if. 8 Cipariu, Archivu, p. 629, nota, după o* crouică sădească; Digiti zedby G00gle BISERICA ARDEALULUI lN EPOCA LUI P. MOVILĂ 325 «- - -■ xun mare neadevăr», că în temniţa sa au stat cu el «mulţi preoţi şi creştini», cari de sigur n'aveau aceleaşi legături aelngăduite cu «femeiuştele mai frumuşele», şi că toate acestea le-a îndurat, , purcederea numai din Tatăl, sau şi din Fiul, a Sfântului Duh. Lege creştina, de încredere în Dumnezeu cel bun, de judecată dreaptă măcar peste mormânt, de viaţă viitoare după faptele fiecăruia, pe când cea de aici atârnă de atâtea alte motive pe care Dumne- zeu nu le-a binecuvântat, nici le poate binecuvânta, de iu- bire între oameni, cari trebuie să se simtă fraţi si să se poarte frăţeşte unii cu alţii, lege creştină, zic, şi graiu ro- mânesc, legând cu mărturisirea Credinţei, cu evlavia rugă- ciunii, cu frumuseţile mai înalte ale Scripturii, — acuvint dumnezeiesc», — toată viata inimii celei vii si tfândului celui umil al oamenilor, atâta li trebuia lor. Şi Biserica înţelese aceasta, — cel puţin până veni clipa când, înălţată pe o- treaptă mai de sus a culturii, ea se închise în mănăstirile călugărilor. Digiti zedby G00gle PARTEA a Vi-a. VIAŢA BISERICEASCĂ A ROMÂNILOR Şi LITERATURA BISERICEASCĂ DELA 1653—88 •?i LEGĂTURILE NOUĂ DINTRE ARDEAL SI ŢARA-ROMÂNEASCĂ. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle CAP. I. Mitropolitul ardelean Sava Brancovici. In care din ţerile româneşti era să urmeze curentul ro- mânesc în Biserică, după izgonirea lui Vasile Lupu, care lua cu el mândria, averea darnic cheltuită, prestigiul îm- părătesc, legăturile eu întreg Răsăritul slavo-elinesc, şi după moartea bunului bătrân Mateiu, cu care se înmormânta pacea fericită a terii, iubirea între sine a boierilor, vene- raţia flască a tuturora faţă de Domnul părinte şi, în sfârşit, după stingerea luminatului Mitropolit al Ardealului Simion Ştefan, cel din urmă care ştiu să se facă respectat de Cârmuirea «crăiască» ? Simion Ştefan muri după ce căpătase dela Gheorghe Râ- k6czy al ll-lea, principe ardelean dela 4648 înainte, întă- rirea solemnă a drepturilor de care şi până atunci se bu- curaseră preţii româneşti *. încă din 42 April 4650, în Domnia lui se dăduseră drepturi episcopale in părţile de sus, «dincolo de Şieu şi Someş, în Solnpcul Interior şi Mijlociu, în Ţinutul Chioarului, de asemenea în comitatele Maramu- răsului şi Sătmarului», unui «popa Sava» (Szavul) 2 ; el era dator să răspândească cele trei cărţi calvine : Catechismul, Noul Testament, Psaltirea şi, pe lângă vechile condiţii, să judece cu protopopii şi să primească ultimul apel la su- 1 Şincai, III, pp. 92-3, an. 1653; Cipariu, Acte şi fragmente, p. 205. 2 Dobrescu, Fragmente, p. 31 şi urm. Digiti zedby G00gle 346 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI perintendentul din Bălgrad, unde se vor ţinea şi soboarele. Iar peste un an Mihail Molodeţ ajunge episcop de Mara- murăş 1 , unde se şi întâmpină până mai târziu, ca urmaş al «popilor» călători de până atunci. îngustat astfel din toate părţile, cu toate silinţile sale de a servi calvinismul, bietul «popa Simon Ştefani), trebui să ceară cu umilinţă a i se inol Vlădicia peste Ardeal, ceia ce se şi făcu la 7 Iulie 1651 2 . Urmaşul lui încă din 1652 — nu înainte de 1652 şi pentru că la această dată el erâ în Ţara-Românească, «prahD înaintea măreţiei Mitropolitului său — , a fost Ardeleanul, «Panonianub Daniil. Csulay, acuma superin- dent, se îngriji ca el să primească, jurând, aceleaşi con- diţii, de care înaintaşul său fusese silit a se tineâ în tot timpul păstoriei lui 3 . El navu parte însă de o cârmuire liniştită; Gheorghe Râkoczy, om pornit şi ambiţios, care visa Coroana Poloniei şi începu chiar, în Decembre 1656, un războiu, cu ajutoare moldoveneşti şi muntene, pentru cucerirea acestei teri, nu erâ un ocrotitor sigur nici intr'o privinţă. Cu două zile înaintea manifestului său de războiu împotriva Poloniei oficiale, la 28 Decembre, el numiâ un alt episcop, după recomandaţia aceluiaşi Csulay, fără a po- meni măcar in actul de numire fiinţarea trecătoare a Mi- tropoliei lui Daniil 4 . Sava, superintendent şi urmaş al superintendenţilor ce au mai fost, va trebui «să tipărească cărţi in limba de obşte a bisericilor peste care e pus», să «ţie şcoli» şi să-si plă- tească datoria către Craiu, după datină, fără a se mai po- meni acum îndatoririle impuse şi lui Simion Ştefan. El va avea supt puterea lui tot Ţinutul pe care-1 avuse acesta, dar şi unele părţi care nu fuseseră supuse adevăratului 1 Ibid. f p. 34; cf. Bârlea, Inscripţii maramureşene, în Studii şi doc, XVII, p. 42. no. 161 ; p. 43. no. 164 (1653). 2 Dobrescu. I. c, pp. 34-6. 3 Marki, citat şi de Boroş, in Unirea dela Blaj, n-1 jubilar. 4 Ci pariu, Archivn. p. 648 şi urm. Digiti zedby G00gle MITROPOLITUL ARDELEAN SAVA BRANCOVTCI 347 său Înaintaş, precum : comitatul Albei, Severinul tot — şi t.Mehadiat) in legătură cu el, deci — , Inidora şi locurile din prejurul ei, Bihorul întreg şi regiunea Beiuşului, Mara- murăşul şi, nu mai puţin, «toate Scaunele secuieşti şi să- seştii, întru cât priveşte pe cei de rit ortodox, «Greci, Sârbi şi Români». Protopopii vor asculta de- dânsul. Făgăraşul singur rămăsese astfel de o parte ; cele patru protopopii de aice fură unite cu acest prilej într'un epis- copat formal, fireşte curat calvinesc 1 . Aici stăpâniâ ca şi sus, In Maramurăş, văduva lui R&koczy cel d'intâiu, Susana Lorântfy, care făcu în Făgăraş şi o şcoală românească şi latinească, menită a lumina şi a calvinizâ în acelaşi timp 2 . Daniil primi să rămâie şi în această situaţie încă mai su- pusă şi iu acest cuprins aşa de strâmt. Sava însă nu voi să-1 recunoască, şi numai in 1662, la 20 April, după lămu- rirea vremilor grele ce veniseră peste Ardeal, cu scoaterea lui Râk6czf cel de-al doilea, numirea in locu-i a lui A^aţiu Barcsai, Banul de Lugoj, apoi a lui Ioan ftemeny, prietenul lui Mateiu-Vodă, după intrarea Turcilor în ţară şi jafurile lor neauzite, — noul prinţ Mihai ApaiTy, în urma cererii lui Ioan Bethlen, istoricul, scotea părţile de peste Olt de supt autoritatea Vlădicăi de Bălgrad, supuindu-le statornic lui tDaniil episcopul»; cu acest prilej i se spunea desluşit că va trebui să se ţie de condiţiile obişnuite şi «să fie supus episcopului legii ortodoxe», adecă lui Csulay 3 . Nici aici nu putu el să rămâie statornic ; gonit întâiu, la o dată pe care o putem hotărî, pe la 1659, când noul principe i Ibid., p. 554 : pomenirea unei concesii a principelui Apafly pentru ca Românii de acolo tsă-şi ţie protopop românesc şi episcop • ; fără data. 2 După Pokoly, Istoria Bisei % icii reformate în Ardeal, la Bunea f Mitropolitul Sava Brancovici, Blaj, 190B, p. 62. • Actul e tipărit pentru intâîaşi dată de Bunea, ia Vechile episcopii, p. 113, nota 2. Digiti zedby G00gle 348 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Acaţiu Barcsai adăugi Făgăraşul iarăşi la Vlădicia Bălgradu- Jui 1 , — cu acest prilej se scutiră de bir, dar nu şi de cinstea dom- nilor de pământ, preoţii făgărăşeni a , — de duşmănia fireasca a lui Sava, care, cum vom vedea, prin obârşia lui şi legă- turile detot felul ce avea, era mult mai tare decât acest biet pribeag bătut de asprele furtuni ale nenorocirilor, Daniil se adăposti, la urmă, în Ţara-Românească, unde iscăliâ în- tr'un târziu, — când se făcea la Bucureşti, prin anii 4680, alt Mitropolit deBălgrad, Varlaam, — aDaniil proin Ardelean*. El muri astfel între clericii cu cari trăise şi lucrase pentru cultură ca tânăr, şi- şi părăsise la moarte rătăcirile calvi- nesti 3 . a Sava *Brancovici si Corenicb stăruia — si încă mai muJt decât dânsul tineâ la aceasta fratele său Gheorghe, care-si zicea insă une ori şi Brâncoveanul *, — că se coboară din Despoţii cu acelaşi nume de familie ai Serbiei 6 ; cu toată cronica scrisă de Gheorghe şi genealogia alcătuită de dânsul 7 , această coborâre din ultima dinastie care a stă- pânit asupra Serbiei, înrudindu-se, după pierderea acestei teri, cu Neagoe-Vodă şi cu Petru Rareş, nu se poate ad- mite 8 . Se născuse la Inău, în acele părţi in care necon- tenit se purta lupta dintre Turci şi creştini, dintre cari cei d'intâiu avură stăpânirea terii până la răscoala înteţită de Sigismund Bâthory la 1595 ; atunci, mulţămită mai ales vitejiei lui Gheorghe Borhely, se luară în curând Inăul, — 1 Dobrescu, Fragmente, pp. 36-7. 2 lbid., p. 39 şi urm. 3 Condica Sfântă, la anul 1687, no. xxi. * studii -şi doc, XIII, p. 202. 6 Cu această chestie se ocupă acum profesorul I. Radonici dela Bel- grad. 6 Revista critieo-litevavă, I. 7 In anexă la Engel, Geschichte von Senvien. * La Alexandru Lăpuşneanu erau adăpostiţi în 1566 Gheorghe, fa vel, Ştefan, Ecaterina şi Măria, copiii lui Miclâus şi nepoţii de iii ai her- ţegului Ştefan ; Jirecek, GnoM.-GpncKH, pp. 90-1, no. 96. Digiti zedby G00gle MITROPOLITUL ARDELEAN SAVA BRANCOVICI 349 tabăra ardeleană era la lnău la 14 Octombre *,— Siria, Cea- nadul, Aradul şi Lipova 2 , şi astfel încetă beglerbegatul de lnău, care e pomenit la 4588, de pildă 3 . Peste puţin Turcii căpătară insă iarăşi cuiburile lor dela lnău şi Lipova 4 , de unde Mihai Viteazul, ajuns stăpân al Ardealului, nar fi avut răgaz să-i scoată ; dar cetăţile acestea se dădură dela sine împăratului pe care-1 reprezintă Voevodul cuceritor 6 . Slujitorii, ostaşii lui Mihai-Vodă apărau Lipova şi Inăul^ spre care râvniau iarăşi Turcii, la 1600 a . Pierdut, Inăul era câştigat din nou de creştini la 1605 7 . Voevozi sârbi şi români, cu un număr de pedeştri, stăteau- acum ca slăpâni prin aceste locuri, şi din mijlocul preoţilor, ortodocşi, nu calvini, ai acestor săteni războinici se ridică în chip (iresc câte unul care putea fi socotit ca un protopop, dar işi zicea Vlădică, după exemplul acelor Vlădici, puşi de Turci pentru raiaua bănăţeană şi pentru Severin, pentru Ardealul la care poftiau, şi sfinţiţi la Ipec, — Vlădici dintre cari am cu- noscut pe unul, Daniil, «al Ardealului şi Severinului» 8 . Unul dintre aceşti episcopi, Sa va, e pomenit, la 15 Ianuar 1608, de Sigismund Râkoczy, noul principe ardelean şi cCraiuD unguresc, recunoscându-i-se drepturile de mai îna- inte asupra «unor biserici sârbeşti şi româneşti din Ţinutul — ditionis — nostru ardelenesc 9 i>, dar scoţându-se de supt ascultarea lui preotul Mihai din Voivodeni, un fel de pro- topop calvin. Sa va se luptase şi uneltise la Lipova, pentru căpătarea din nou a cetăţii, smulse de Turci după căderea lui Mihai Viteazul, si avea de aici înainte reşedinţa lui 1 Hurmuzaki, XII, p. 137, nota 2. * V. şi Hurmuzaki, XI, pp. 380-1, no. dxxviii. » lbid., p. 709, nota 1. * lbid. t XII, p. 448, no. dcci. 5 lbid., p. 509, no. dcccxvih ; p. 536, no. dccclvi ; p. 615, no. cmlxxiv. 6 lbid., pp. 818-9, no. mclxxxiii ; p. 836, no. mcciv ; p. 988, no. mcccvi, 7 Bunea, Mitropolitul Sava Brancovici, p. 25. 8 V. mai sus ; cf. tabla. * Ci pariu, Archivu, pp. 609-10. Digiti zedby G00gle 350 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI acolo; în apropierea Lipovei Râk6czy-i dăruise şi câteva moşii, care fuseseră în atârnarea cetăţii *; mai scotea veni- turi, pe lângă acelea culese dela «oarecare biserici [ale Sârbilor] şi Românilor, ce sânt risipite prin Ardeal», dela o moară lângă Radna, pe Murăş 2 . Când însă, după moartea lui Sigismund Râk6czy, Turcii intrară din nou în Lipova, Vlădicia lui Sava trebui să aibă, neapărat, un sfârşit, şi preoţii bănăţeni se sfinţiră pe la schituri — cu privire la viaţa mănăstirească prin acele părţi n'avem însă nicio ştire — sau prin vecini. Numai în Novembre 1613, după o scurtă fază de stăpânire imperială, Bethlen Gâbor, cu aju- toare turceşti, putea să-şi adauge la Ardealul său Lipova şi Inăul, care-1 apărau spre Apus. încă la 1658 Ţinutul a fost apoi ardelenesc, avându-şi centrul în Inău, în «Boros- InăuD. Dela o vreme însă, rămâind al Turcilor, multe fa- milii româneşti din aceste părţi trecură în Ardeal, unde încă de pe vremea lui Mihai Viteazul unul dintre Voevozii sârbo-români din Ţinutul murăşan, Raţ Mihail, făcuse bi- serica din Tiuş 3 . E deci cu neputinţă să ăe primească cei trei episcopi bănăţeni din neamul său pe cari-i înşiră Gheorghe Bran- covici : Mateiu-Moise, Longhin (!) şi Sava. Cellalt Sava, iu jnirenie Simion, a petrecut câtva timp, împreună cu uu unchiu al său, în mănăstirea Comana, a lui Radu Serbau. Apoi se întoarse acasă, tocmai în vremea când Inăul şi Lipova se alipiau la Ardeal. Ar fi dus viaţa obişnuită a preoţilor din aceste locuri de margine, şi despre el sar i\ spus că e «ziua popă, noaptea hoţ», din partea Turcilor pe cari astfel de clerici războinici îi tulburau necontenit. Toate sânt însă zvonuri târzii, pe care nu se poate pune mult temeiu, iar că Gheorghe Brancovici avea o imaginaţie fără păreche, nu mai trebuie să se dovedească. De fapt, nimic sigur nu se ştie despre nobilul sârb Sava Brancovici 1 Dobrescu, Fragmente, pp. 15-7. 2 lbid. 8 Gf. Buuea, Vechile episcopii, p. 116 cu Studii §i doc, XIII, pp. 191-3» Digiti zedby G00gle MITROPOLITUL ARDELEAN SAVA BRANCOVICI 351 din care diploma din 1656 a lui Râk6czy al II-lea făcea un spiscop al Ardealului. Gheorghe Brancovici aduce înainte gramata de întărire a lui Sava din partea lui Ştefan, Mitropolitul muntean ; ea poartă data de Septembre 1656 x . Domn muntean era atunci Constantin Şerban, fiul lui Radu Şerban, ctitorul Comanei, unde i se aduseseră şi oasele ; e uşor de înţeles, deci, spri- jinirea, de către acest bun aliat al lui Râkoczy, a unui că- lugăr care-şi făcuse ucenicia în ţară la noi şi restrângerea, prin aceiaşi înrâurire, a lui Daniil, care-şi părăsise ortodoxia pentru o situaţie mai bună peste munţi. Se înţelege iarăşi cum, în momente deosebit de grele, când avea nevoie de tot sprijinul Domnilor vecini în lupta cu Polonii, Râkoczy se învoi a dâ lui Sava o largă putere şi a-1 scuti de în- datoririle scrise la care fuseseră supuşi unii din înaintaşii săi. De alminterea, atotputernicul Csulay, calvinizatorul fa- natic, se afla încă şi acum între cei vii, şi el recomandase chiar, pentru un motiv sau altul, pe Sava. Peste puţin, stăpânirea lui Râkoczy, învins in Polonia şi matur deci pentru răzbunarea Turcilor, suzeranii săi, cari erau jigniţi de o ambiţie ce nu mai ţinea seamă de nimic, se prăbuşiâ. Ostile Sultanului intrară în ţară pentru a izgoni pe acest hain care cuteza să facă politică pe socoteala lui proprie. Astfel, Sava avu nevoie de întărirea noului prinţ ardelean, Acaţiu Barcsai, acelaşi Ban de Lugoj şi rudă a lui Csulay, care la 1648 tipărise pe cheltuiala lui Catechismul calvin tradus de Fogaraşi, predicatorul din Lugojul său. Actul se dădu la 9 Ianuar 1659, din Dej, în drumul spre Bistriţa, şi acum Sava dobândiâ şi Făgăraşul, smuls dela Daniil, care fu izgonit din Ardeal 2 . Amândoi Domnii români, Mihnea al 111-lea din Ţara-Românească şi Gheorghe Ghica din Moldova, se aflaseră în oastea care in 1658 dădu puterea 1 V. Mandra, Mitropolitul Sava II Brancovici, Arad, 1006, p. 50. 1 Dobrescu, Fragmente, pp. 36-7 şi de aici la Mandra, o. c, pp. 157-8. Digiti zedby G00gle 352 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI lui «Borcea Acoşd; cel d'intâiu avea pretenţii de cunoscător' în teologie şi pusese pe patriarchul de Antiochie, Macarie care, pentru a doua oară, intorcându-se dela Cazaci, stră- bătea ţerile noastre, să-1 incunune ca pe un Craiu neatârnat r în Târgoviştea sa, de Rusalii 1 . în timpul când intăriâ pe Sava, crescându-i puterea, Barcsai avea Încă in jurul său r după întoarcerea dela Inăul întărit de ostaşii români de dincolo de munţi, în Octombre din anul trecut, strajă de «curteni» din Principate, nu mai puţin de şeisprezece stea- guri, şi în curând el trebuia să încheie, ca să poată ră- mânea, tratate formale cu amândoi Domnii 2 . în aceleaşi zile când Români în arme, supt boieri munteni şi moldo- veni, hotăriau toate ia Ardeal, Sava mergea la dieta strânsă în Bistriţa de Acatiu Barcsai si erâ întovărăşit de Martin • .■> • * Szarpataki, însemnat nobil ardelean, care, la «curtea» lui din Şarpatoc, din «Saroşpatac», unde a fost îngropat apoi Râkoczy 3 , avea «ghide» român, pe Mandin Cozma 4 . Sava erâ pe atunci încă fără reşedinţă, căci Turcii arseseră' totul în Bălgrad ; nu-şi făcuse nici pecete nouă, in locul celei vechi distruse în nimicirea mănăstirii şi a bisericii lui Mihai Viteazul: îl vedem în 4659 pecetluind cu un taler de-ai împăratului Ferdinand 6 . Cu acest prilej căpătă el, de care B;ircsai avea nevoie pentru a-i atrage pe Români, scu- tirea preoţilor romani de dijme, de «none», de «cvinte» şi «cvarte», atât în Ardeal, cât şi în comitatele exterioare 6 . C4UIT1 ştim, peste câteva zile preoţii fâgărăşeni în deosebi erau şi ei scutiţi de orice dajde crăiască obişnuită 7 . «Craiul» 1 Studii şi doc IV, p. c.cxcn şi urm. Patriarhul de Antiohia loani- chie e pomenit în D >c. C intacuzinilor, p. 9, no. xi. 2 lbid. 8 Şincai, III, p. 136. * Ci'. Doc. Bistr., I, pp. 96-7, no. c.xxvm ; II, p. 9, no. glxxvi. * Doc. Bistr., II, u 9, 110. clxxvi. * Şincai, la anul 1660; latineşte la Cipariu, Archivu, pp. 471-2, fcr Fiedler şi de acolo in Mandra, Sava Brancovici, pp. 458-9. 7 Dobrescu, Fragmente, pp. 38-40. Digiti zedby G00gle MITROPOLITUL ARHKI.KAN SAVA BRANCOVICI 363 cel nou se afla in April la Gherla, şi, însufleţit şi acum de aceiaşi bunăvoinţă faţă de preoţii romani, cari-i puteau li aşa de folositori, el făcea nobil pe unul din ei l . Fără niciun fel de condiţii şi presiuni se întăriâ apoi în Iunie protopopul din Inidora 2 . La 28 August 1650 insă Gheorghe Râkoczy eră acum întors în Ardeal şi începea lupta pentru recâştiyarea puterii pierdute. Românii in cea mai mare parte se hotârâră pentru viteazul lor dRacoleea». Cu sutele şi miile, boierii făgără- şeni, în frunte cu credinciosul lui Gheorghe Ştefan-Vodă, lacob Nagy de Harsânyi 3 , ţerani din sate, preoţi alergau supt steagurile lui; dintre cei din urmă se deosebi prin stăruinţă şi îndrăzneală fostul protopop din Inidora, în- locuit de Barcsai, calvinul Chirilă, care avea cu el şese sute de Români şi pe căpitanul Ştefan Roman din Teleagd si se luptă cu ei la Sibiiu, la Inidora, la Deva şi apoi hi părţile de Apus, în Ţara Moţilor, pe Crişuri, lângă Orade, chemând pe ai săi din sate Ia războiu si la răsplata nemeşiei ; fu văzut la Zlatna, la Aiud, ca un înaintaş al luptătorilor de mai târziu, prădând şi prinzând pe nobili, cari-i ziceau tticălosul de popa Glurilă», până muri luptând cu Turcii in câmpul Cristişului de lân^â Turda, acolo unde fusese ucis şi Mihai-Vodă 4 . Să se aduge că la Râkoczy, cu care se aliase Mihnea- Vodă, veni în solie Mitropolitul muntean I^natie Sârbul, urmaşul lui ştefan care slinţise pe Sava, că pe lângă dansul îşi căută norocul şi Constantin- Vodă, cel care a ridicat din nou biserica din ftluncaciu, şi Gheorghe ştefan, care stătuse un timp la Sighet, în acelaşi Maramurâş, că la Curtea lui se înfăţişă şi un sol dela Hatmanul Bogdan Hmilniţchi*. Sava nu putea face, din partea lui, altfel decât 1 Jbid., p. 41. 2 Ibitl, 41-2. 8 Cf\ Acte şi fragm., I, pp. 285. 288-91 : Şincai, UT, pp. 120-5. 4 Şincai, III, pp, 126-7 şi 130; Sate şi preoţi pp. 65-7. * Studii şi doc, IV, p, ccxcvu şi urm.: Şincai, III, p. 124. Digit zedby G^Ogle 354 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI sa treacă în tabăra râk6czyană, unde erau toate legăturile şi toate datoriile lui ; ii vedem scriind dela Bălgradul acestui Craiu in Decembre 1659 1 . Barcsai fugise, dar Turcii bănăţeni îl aduseră înapoi, şi, multe luni de zile, în 1659 şi 1660, până 'n primăvară, el stătu în Sibiiu, înconjurat de Gaudy, cu seimeni de peste munţi si cu săteni români din Ardeal 2 . Si el avea unii ostaşi români, ca pe Petrii Balmoş din Szamostelka, nemeş şi el, care muri la 25 April 1660 şi fu îngropat româneşte, cu cântări în limba sa şi cu lumânări aprinse ; şi Petru Buday, alt Român, se atlâ închis în cetate. La îngroparea lui Balmoş, nu la biserica românească, făcută pe vremea lui Ghenadie Brad 3 , de jupan Stoica, ci la cimitirul eretic Sf. Elisaveta el fii petrecut de «episcopul părinţilor arde- lenii — parinthiarum lraMs\ilvanienmun*. îi ştim numele: era Ghenadie, care in Iulie 1659 îşi dă titlul de arhiepiscop de Bălgrad, Maramurăş şi a toată ţara Ardealului şi pri- veşte păstoria «Vlădicăi Sa va» ca isprăvită B . Şi Braşovenii îl primiau, trimeţându-se din Schei solii la dânsul pentru a li face acte duhovniceşti 6 . Tulburările, războiul lăuntric, amestecul Turcilor ur- mară în Ardeal şi după moartea, întâmplată tot în cursul anului 1659, a lui Gheor^he Râkoczy al Il-lea. Din ele n'a mai ieşit Vlădicia de Sibiiu, de asediu, a lui Ghenadie. Dar pe Sava-1 întâlnim la 18 April 1661 judecând un proces canonic 7 . Când Turcii impuseră Domnia lui Mihail Apafly, acesta întări pe Sava, cu toate că Csulay nu mai trăia acuma, numai în părţile de dincoace de Olt, lăsând, de 1 Doc. Bistriţei, II, p. 9, no. cxxxvi. 2 Studii şi doc, IV, pp. cccv-vi. 8 Inscripţii ardelene, II, p. 180. 4 Sate şi preoţi, pp. 67-8. 5 Doc. Bistriţei, II, p. 9, no. c.lxxv. 6 Stinghe, Ist. Iiescarecei Scheailor, p. 10. 7 lbid., p. 10, no* clxxyii. Digiti zedby G00gle ÎNRÂURIREA RUSEASCĂ A MOSCOVEI ASUPRA ROMÂNILOR 355 sigur, Ţara Făgăraşului, nu lui Ghenadie, ci vechiului Vlădică °Daniil (23 April 4662) ^ Totuşi prinţul cel nou nu făcii greutăţi pentru a întări, la 4663, scutirea de dijm6 a preoţilor români, adăugind acuma că ei nu vor da nici dijma viilor 2 . De aici înainte însă, Ţara-Românească, ca şi Moldova, nu mai are nicio înrâurire politică, nicio pu- tinţă de. amestec în Ardeal, şi astfel Sa va se găseşte singur înaintea principelui său. El nu tipăreşte nimic; nu mai avea, după cumplitele pră- dăciuni turceşti, nici litere si nici măcar casă de lucru sau de locuinţă, cetatea Bălgradului fiind pentru câtva timp cu totul ruinată. Zăbava în publicarea de cărţi care i se poruncise încă prin cel d'intâiu act de numire şi i se amintise prin acesta de-al doilea, se tărăgăni însă prea mult. Trebuia deci numai un superintendent mai hotărât şi mai băgător de seamă în Scaunul de pe care Csulay îngrozise şi batjo- corise, pe rând, dezorganizase şi înjosise, la sfârşit, Biserica românească de peste munţi, pentru ca prigonirea să înceapă. :Sava dădu însuşi cel d'intâiu prilej de acţiune împotriva lui .mergând după milostenie la Moscova, în 4668. GAP. II. înrâurirea rusească a Moscovei asupra Românilor. Fără înrâurire asupra noastră supt raportul politic, şi cu ratat mai mult supt cel religios, fuseseră legăturile de înrudire ale lui Ştefan-cel-Mare cu dinastia Ţarilor Rusiei prin că- sătoria fiicei sale Elena 3 . Multă vreme numai întâmplător oameni din părţile noastre au nemerit in Marele-Ducat al 1 Bunea, Vechile episcopii, pp. 420-2, nota, şi de aici in Mangra, .o. c, pp. 160-2. 2 Gipariu, Archivu, pp. 572-3, de unde în Mangra, p. 162-3. 8 V. Ist. lui Ştefan-cel-Mare, p. 204. Digiti zedby G00gle 356 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Ţarului, căutând blănuri şi fildeş pentru Sultanul, făcând^ apoi mai târziu până la depărtatul «Mosc» negoţ de Ca-* zaclii. Vasile Lupu s'a amestecat în afacerile Ţarului, nego- ciind în chestia Azovului, ocupat de Muscali; el făcu să« se predea garnizoana, cumpărată de dânsul, a oraşului : în oastea turcească de supt ziduri se aflau şi Români, ba chiar" căpitanul contingentului muntean fu ucis *. După 3 Mart 1654- însă, Cazacii, pe rând duşmani şi prieteni ai lui Vasile Lupu, pentru acelaşi motiv de încuscrire între Timus fiul Hatma- nului şi Ruxanda fiica lui Vodă, se supuneau Ţarului Alexie,- celui de-al doilea Romano v, şi acesta pornise, pentru «drep-- turile neamului rusesc», de care vorbise şi Petru Movilă, răz- boiul cu Polonia 2 . Cu soli căzăceşti, veniră atunci la noi pentru* intâiaşi dată Trimeşi ai Ţarului, cu vorbe pravoslavnice pe buze şi cu lăcomie în inimă. Mateiu- Vodă nu voi să-i pri*- mească şi nici să-i vadă cu ochii lui de bolnav care simţii' că i se apropie sfârşitul, dar Gheorghe Ştefan, Domnul Moldovei, făcu altfel. Era un om evlavios, care clădi în munţii Bacăului, cău-- tând să imite măcar în săpături Trei Ierarhii stăpânului» duşmănit pe care-1 râsturnase, frumoasa mănăstire a Ca- şinului, unde i s'a adus apoi, din străinătate, şi trupul. Dar' cărţi n'a tipărit, şi din vina Mitropolitului său. Căci Var- laam se dusese «la munte», — ceia ce înseamnă în vechiuf lui lăcaş dela Secul, — în clipa trădării şi a răscoalei, lăsând" pe un arhiereu cu conştiinţa mai uşoară să încunune pe ambiţiosul biruitor. Nici Anastasie de Roman, nici epis- copul de Rădăuţi, fără a-şi părăsi, măcar, cel d'intâiu, cârja,- nu alergară la chemarea călcătorului de credinţă şi de ju- rământ. Ghedeon de Huşi nu se uită însă aşa de aproape' la trecutul şi vrednicia morală a Domnului celui nou şi turnă pe creştetul lui unsul sfinţirii. El ajunse astfel Mi- tropolit 3 . Pe când Varlaam căuta de averea mănăstirii de-' 1 Studii §i doc, IV, p. ccv şi urm. 2 lbid.f p. ccliv şi urm. * Studii şi doc, IV, p. ccxliv şi urm. Digiti zedby G00gle Înrâurirea rusească a moscovei asupra românilor 367 unde-i pornise tot rostul de cleric şi scriitor şi se pregătiâ -de sfârşit, scriindu-şi, la 48 August 4657, în prezenţa epis- copului de Rădăuţi, Sa va (deJa 4658, la Roman), ultima diată — moartea marelui Mitropolit se întâmplă îacă din 4658, •şi la 46 April el intrase acum, fără frângere de suflet, «în casa cea cea de lut a moşilor săi» * — Ghedeon cârmuiâ •fără cea mai mică strălucire sau cel mai slab semn de ori- ginalitate Mitropolia moldovenească, aşâ de sus înălţată pe vremea lui Vasile Lupu. Ghedeon, care sfinţia şi episcopi pentru Ruşii din Po- lonia 2 , era în fruntea Bisericii Moldovei când solii ruşi .sosiră la Curtea lui Gheorghe Ştefan. Acesta era prea bă- trân şi prea încercat pentru sa să poată li înşelat de pre- îfăcătoria religioasă a Muscalilor. O legătură cu dânşii, cari propuneau lucruri aşâ de bune, ca ajutorul fără tribut, înapoiarea Bugeacului, a Chiliei,* Ismailului şi Cetăţii-Albe, .a Benderului, i se pârii însă prielnică supt raportul politic. Ghedeon fii unul dintre solii moldoveni cari merseră la Moscova pentru a luâ în biserica Sf. Ioan din Cremlin ju- rământul Ţarului Alexie 8 . Ei aduseră şi o învoire de negoţ— cum se şi făgăduise,— dată de Ţar la 29 Iunie 4656 4 . Pe acel timp călugării ruşi veniau cu mărfuri şi cu uneltiri, la Soveja se făcea mă- năstire cu bani dela Moscova, la Putna se pomeniau Ţarii .ca binefăcători şi Mitropolitul ardelean izgonit, Iorest, un Putnean, alerga la împăratul Alexie Mihailovici pentru a-şi plăti gloaba impusă de «Craiu» 6 . * V., pentru mormântul său, Inscripţii, I, p. 31 : inscripţia, slavonă, a pus Varlaam să i-o sape, pe o piatră albă, împodobită numai cu un chenar fi o singură floare, incă din 1642. Pentru testament, An. Ac. Rom., X, pp. 345-6. Cf. Ist. Ut. rel., pp. 164-5. a Arch. ist., 1 1, pp. 65-6. 8 Hurmuzaki, IX i, p. 217: mărturisirea din 1664 a lui Gheorghe .-Ştefan pribeag. '*' 4 Studii şi doc, IV, pp. 244-5, no. lxxx. 5 V. şi mai sus. Digiti zedby G00gle 358 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Pe atunci Moscova părea să se pregătească de un mare rol panortodox. Luptele înteţite de fel de fel de agenţi, şi 1 chiar de Domnii noştri, între doritorii de cinstea cea mai mare ce putea să capete un Grec, apoi erezia lui Chirii Lukaris, nehotărârea urmaşilor săi faţă de dânsul, luarea unor mă- suri a căror iniţiativă pornise din Chiev şi proclamarea unei «Mărturisirii) de ortodoxie, al cărei concept venise din- manile lui Petru Movilă, slăbiseră foarte mult autoritatea' «Bisericii celei Marb din Constantinopol 1 . Patriarhii va- gabonzi şi cerşitori din Alexandria şi Antiohia nu însemnau nimic. Cei din Ierusalim, stăpânitori de mai multe bogăţii 1 în părţile slavo-române şi premergători ai reformei din dogmă, datine, ierarhie, viaţă canonică şi viaţă culturală In ortodoxie, avură un însemnat rol supt Teofan şi supt Paisie, dar acesta se obosi curând, şi numai norocul care-i dădi ca urmaş pe un cleric învăţat ca Nectarie (1661-16G9) menţinu o bucată de vreme prestigiul Patriarhiei. Dar nic* acest nou Patriarh nu era un harnic călător, şi astfel grija ortodoxiei la Bucureşti, la Iaşi, la Chiev şi la Moscova 09 rămase numai ca o amintire a măsurilor ce fuseseră luate in trecut şi ca o îndrumare pentru viitor. în sfârşit, Cheorglie Brancovici se făcuse fo- lositor, prin cunoştinţa lui de limbi şi oameni, prin talentul lui subtil de a lega şi a dezlega intrigi politice, lui Apalîy, care avea greutăţile lui la Poartă. Când fratele mirean că- pătă moşia Vinţului-de-jos şi erâ însărcinat la 1675 să reprezinte la Poartă pe principele său a , erâ greu să se pri- gonească, de hatârul fanaticului tânăr predicator, fratele episcop. Din potrivă, vedem, la w 20 Decembre 1073, că se scutesc preoţii români de orice dijmă, ca pe vremurile lui Barcsai 3 . Când un nou superintendent, Gaspar Tiszabecsi, urma lui Petru Kovâsznai, el ceru şi căpătă dela «Craiu», la 14 1 Cipariu, Archivu, pp. 611-2; Mandra, o. c, p. 463 şi urm. 2 Thalloczy in Szazădok, 1888, p. 698 ; şi in Uugarische Revue. 8 Cipariu, Archivu, pp. 573-4; Mangra, o. c„ pp. 166-7; traducerea lui Samuil Clain, ibid,, pp. 70-2. Digiti zedby G00gle ÎNRÂURIREA RUSEASCĂ A MOSCOVEI ASUPRA ROMÂNILOR 363 Iunie 1674, o poruncă privitoare la descoperirea tipografiei lui Râk6czy şi la dreptul său de a supraveghiâ oricând pe c Vlădică, pe vicarii lui, pe protopopi şi toţi păstorii bise- ricilor româneşti din Ardeab, aceştia fiind datori a se în^ făţişa oriunde i-ar chema el 1 . Iarăşi o hotărâre menită să ramâie numai pe hârtie, odată ce în dosul Vlădicăi stătea puternicul frate al acestuia. Domn muntean era, apoi, pe acest timp Grigore Ghica-Vodă, care în multe rânduri avi legături tainice cu Apaffy, negociind între acesta şi împărat * f şi Vlădica Sava alergase să mângâie pe Doamna lui Chica în clipa grea a celei d'intâiu maziliri a soţului ei, când ea fugise desnădăjduită in Ardeal 8 . Mai mult, fratele episco- pului, Gheorghe, avea încă din 1673 o înţelegere tainică cu Vodă, şi spre «lărgirea» Bisericii ortodoxe 4 . Totuşi, la 1675, Sava ţinu cel d'intâiu sobor al său pentru îndreptarea clerului în sens calvin. Predică românească, limbă românească in Biserică, şcoală de catechism, pe te- meiul, fireşte, al celui din 1640, din care Cipariu asigură că s'a dat o nouă ediţie la 1657 6 ; se înlătură multe săr- bători, se hotăreşte slujba zilnică în oraşe, iar la sate de trei ori pe săptămână, afară de serbători ; se opreşte cu- nunia intre rude, a fugarilor, cari poate au legături de că- sătorie aiurea, a oamenilor răi; se opresc vechile datine dela morţi : fuga înaintea preotului ce a cuminecat pe bol- nav, ţipătul pe uliţi al femeilor, frica de îngropare Lunea şi Miercurea, darea de «oi sau vaci», de găini, de colnci peste mort ori peste groapă, aruncarea banilor in ea pentru drumul sufletului pe la multele vămi din altă lume, h ră- nirea mortului şi răcorirea lui cu «apă pro pajişte», spă- 1 Cipariu, Archivu, p. 575 ; Şincai, la anul 1674 ; Mangra, pp. 72-3, 167-8. 2 Studii $i doc, IV, p. cccxn ; cf. Despre Cantacitzini, p. cxm şi urm. 8 Sate şi preoţi, p. 69. * Hnsdeu, in catalogul de documente ardelene publicat in n?vista Traian ; Revista din laşi, I; Neamul Românesc pe 1908, p. 25'J. * Cipariu, Acte şi fragmente, pp. 60-70: cf. Mangra, o. c, 175, nota 1. Digiti zedby G00gle •T64 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI larea, cu molitvă, a oaselor — se scrie, în batjocură : «oaselor, hainelor»; aprinderea de focuri dn curte la Gioi Mari sau la Blagoveşteuib pentru încălzirea morţilor, spălarea «pi- cioarelor dobitoacelor» şi arderea lor ccu lumina in frunte*. Preoţii vor fi numiţi de Vlădică, intrebându-se protopopul şi aducându-8e mărturii scrise de bune purtări ; ei nu vor petrece la vin, nu vor primi să fie vornici la nunţi, nu yor li «măscărici şi vrăjitorii) ; ei nu vor îngădui botezul -cu mir şi apă sfinţită, lăsarea in părăsire a bisericilor, ne- cumenicarea de patru ori pe an, purtarea «paştilor pre de afară» — asimilate cu «cina Domnului» calvină — de către mireni, binecuvântarea dobitoacelor şi molitvele asupra lor, «vrăjile» şi «serbătorile drăceşti» de Marţi şi Miercuri, nici toaca de Păresimi a copiilor cari alergau la biserică — azi, în Bucovina, de Paşti, — nici bătaia cu lopata, nici stropirea cu apă de înviere, nici hora în ceasuri de biserică 1 . Cum se vede, se satisfăceau toate vechile cereri ale calvinilor; şi că hotărârile se luaseră cu gândul la Guvernul terii do- vedeşte şi aceasta: «cum amu avutu şi pană acumu obi- £îaiu, şi poruncă, cumu în toate rugăciunile noastre să facem pomană pintru Mărie Sa Craiu, milostivul Domnu». Nu se poate tăgădui serios nici aceia că Sava a primit cu cu acest prilej, şi în formă limpede, botezul cu orice fel de apă şi căsătoria cu jurământ 2 . în schimb, la 30 Decembre din acest an, Sava era asi- gurat de Craiu că nu i se vor mai călca datinile cele bune, nici nu se vor mai smulge parohiile româneşti, nici nu se vor luâ fiorinii cuveniţi Vlădicăi, — precum, se pare, începuse a face Tiszabecsi 3 . La 1676 apoi se porunci aspru a nu se mai lua dijmă dela preoţii noştri 4 . 1 Cipariu, Acte şi fragmente, p. 145 şi urm. ; Mangra, o. c. p. 79 şi urm. a Aceasta o arată păr. Bunea in Ierarhia Românilor, p. 266 şi urm., şi n'o poate infirma păr. Mangra, o. c, p. 82 şi urm. 8 Engel, Gesehichte von Serwien, pp. 482-3; Gipariu, Archivu, p. 651 : Mangra, o. c. f p. 74. * Şincai. la acest an ; după Clain, în Mangra, o. c, pp. 74-5 ; v. pp. 168-9* Digiti zedby G00gle ÎNRÂURIRKA RUSEASCĂ A MOSCOVEI ASUPRA ROMÂNILOR 365" Dar în Iulie 1679 se ţinea un sobor pentru a lua so- coteală lui Sa va de averea Bisericii sale şi, mai ales, de cvenitul şcolei ş'a tipografiei)), la care contribuise şi cCraiuh însuşi, dând 40 de llorini, 40 de vedre de vin şi 12 masuri de grâu, pe care se oferiâ a le servi in fiecare an, pentru a se începe tălmăcirile şi tipăriturile *. Mitropolitul veni in faţa duşmanilor săi şi se dezvinovăţi pe deplin, aducând înainte tot ceia ce se credea că ar (i risipit 2 . Pacea sar li întărit apoi din nou, între el şi ApafTy,— spune Gheorghe Brancovici, — prin diploma dela 24 Oc- tombre 1679, de nouă întărire pentru Sava, diplomă pe care acesta* ar (î făcut-o să fie «primită» in dieta dela 10 lanuar 1680, spre mai deplină asigurare împotriva duşma- niior, cari-i uriau ortodoxia, păstrată încă in ciuda hotă- rârilor de formă din 1675, ce atingeau dogma, dar loviau mai ales urmele păgâne, — nu şi cele «scrise la tipic», — sau împotriva celor cari, străini, râvniau la bogăţia lui, ori, Români, umblau să-i iea Scaunul 3 . Am putea descoperi cui se datoresc aceste privilegii : noului Domn muntean, om mândru şi ener- gic, cu care toţi vecinii trebuiau să socotească, lui Şerban- Vodă Cantacuzino, care, ca urmaş al împăraţilor bizan- tini, se simţiâ şi apărător al ortodoxiei: el îşi începuse In Novembre 1678 Domnia, care era menită să deâ o nouă viaţă politicei Principatului muntean, şi a Românilor in de obşte 4 . Dela un timp insă politica lui Serbau- Vodă se lămuri ca prietenoasă creştinilor, celor din Apus, spre cari-1 în- dreptau misionari franciscani, ca şi Gbeorghe Brancovici, l Matţijar Tort. Tar, 1878, I, p. 240. 3 Zaconicul din Cipariu, Acta şi friujmente, p. 25'.) si urm. 8 Aceste acte se pomenesc de C.heorghe Brancovici ; cf. Cipariu, Archivu, p. 651 ; Mangra, o. c, p. 75. * Pâr. Bunea tăgăduieşte aceste acte, aducând înainte că dieta a anulat unele privilegii ale • preoţilor greci şi români» care nu fuseseră înscrise legal; Mitropolitul Sava Brancovici, p. 81, nota 1. Digiti zedby G00gle 366 ISTOBIA BISERICII ROMÂNEŞTI care se visa acum Despot al Sârbilor, liberaţi cu ajutor împărătesc din vechea robie a Turcilor. Apaffy, duşmanul Nomţilor şi credinciosul desăvârşit al împăratului său din Constantinopol, era pentru dânsul un spion, o piedecă, o primejdie. Crezu că poate, cu bani, să facă un «Craiu»,şi el se puse 'n înţelegere deci cu pribegii ardeleni cari aler- gaseră la Poartă, Ştefan Csâky, Paskd — aceştia catolici — şi Beldy. La început, când îşi luase abia Scaunul în primire, el se vestise ca prieten al vecinului său, dar îndată el schimbă foaia, şi nu trecu mult până ca Apaffy află cine stă la spatele trădătorilor săi, . cari, la Con3tantinopol, îi gătiau căderea 1 . Partidul principesei, în frunte cu Teleky, cu Szekely, cu Nalâczy, îndemna pe Apaffy la măsuri de energie împotriva celor ce se compromit, prin legăturile cu pribegii 2 . în Februar 1680, Braşovenii plătiau pentru potcovirea cailor «Vlădicăi Românesc» («des Blâschen Bischoff»), «cari se trimet Craiului» 3 . Confiscările începuseră : s'ar putea ca Sa va, care aflase că i se pregăteşte soarta lui Iorest, — căci procesul deschis împotriva luî, in Iulie 1679, urma încă 4 , şi din deosebite părţi veniau plângeri împotriva Vlădicăi, care numeşte preoţi fără să întrebe pe protopop şi sfinţeşte biserici fără ştirea «Craiului» 6 , — să fi trecut atuncea in Ţnra-Românească, «în părţile turceşti», spune actul de osândă, şi ca îndată după întoarcere să li fost adus cu sila la Bălgrad, unde se îmbolnăvi. La 2 Iulie se începu în acest oraş ma- rele sobor de judecată ; luau parte reprezintanţii lui Apaffy, «juraţii şi titorii» Mitropoliei, între cari Pavel Suciu, pro- 1 V. şi Studii şi doc, III, pp. 96-8 : scrisoarea e din 1691-2, când se putea gândi la mucarer, la întărirea după trei ani, Patriarhul Iacov numit la 1689. 2 Cf. Sate si preoţi, p. 73 şi urm. » An. Ac. Rom., XXI, p. 222. 4 V. actul de osândă, în Mangra, o. c, pp. 170-1. 5 Bunea, Vechile episcopii, p. 128. Digiti zedby G00gle ÎNRÂURIREA RUSEASCĂ A MOSCOVEI ASUPRA ROMÂNILOR 367 topopii din Bălgrad, din Deva, din Ormeniş şi din Vinţi. Se aduse împotriva bătrânului Vlădică bolnav învinuirea că nu caută de catechism şi de tipografie şi apoi — pentru a mai mări puţintel scandalul şi a dâ o umbră de îndrep- tăţire pentru măsurile cele mai sălbatece, — şi aceia că el ar fi trăit cu ţiitoarea fratelui său însuşi, Unguroaica Eca- terina Tomosvâri, care şi după neam nu-i putea fi rudă, cum s'a adaus pentru a-1 apăsa şi mai mult. Tofoi, Tophae- us, acum «episcop» al Credinţei curate, îşi alese un pro- curator pentru a pâra pe Sava, iar «Craiul» numi o comisie judiciară, din care făcea parte protonotariul său, un pastor calvin şi protopopul din Alvinţi, Ioan Zoba. Gheorghe Bran- covici şi negustorul Pater Ianăş * nu erau în stare să în- duplece sau să înduioşeze astfel pe judecători. Fără a stâ mult pe gânduri, ei scoaseră, prin hotărârea din aceiaşi zi de 2 Iulie, pe Sava şi din Vlădicie şi din ceata preoţească 2 , dându-1 în manile magistraţilor. îndată sinodul alese pe Iosif Buday de Piskints, vre-o rudă a celui ce stătuse închis în Sibiiu cu Barcsai ; deci un nobil pentru alt nobil. în împrejurările obişnuite, noul Vlădică ar fi iscălit şi jurat condiţiile calvine, de care nu scăpă, nici de cele vechi, nici de cele mai nouă, şi ar fi păstorit în linişte, ca Simion Ştefan, fără a se mai trudi cu gândul că nimeni nu 1-a întărit şi sfinţit duhovniceşte. Dar Apaffy ştia bine ce poate împotriva lui mânia Domnului muntean, pe care o trezise. Deci, înainte de a dâ actul de numire lui Ştefan, el îl trimese, cu doi protopopi, ca spioni şi chizeşi, la Mitropolitul muntean, pentru a fi întărit acolo, «după leage». De fapt, Iosif a fost recunoscut şi sfinţit, dar mărturia ce i se dădu la Bucureşti, e cea mai aspră critică a neo- 1 Asupra căruia v. Sate si preo(i, p. 76 ; Doc. Bistriţei ; Lăp£datu, în Prinos Sturdza, p. 301 şi urm. 2 Mangra, o. c., p. 169 şi urm. Digiti zedby G00gle 368 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI meniei săvârşite la Bălgrad. «Cel maî denainte Mitropolitii Sava», spune acest act, care nu dovedeşte numai solidaritate ortodoxă, ci si simţire romanească, «scotindu-se den Scaunit de celu ce domneaşte acolo Craiulil Ardealului, înpreună cu totu Svatulu ţărăî ş'a protopopiloru Biseariciî noastre, carii săntu acolo, pentru ale lui năpăştî, de carele Svatulu, că nişte oameni slobozi, l-au judicatu acolo, nepohtindu jude* cată de aiurea, şi alegăndu-lu de acolo Craiulu cu totu Svatu ţărăî şi cu voia protopopiloru şi creştiniloru pravoslavnici, care săntu acolo lăcuitorî, pre chir Iosif ieromonahului), — se pri- meşte noul Vlădică atârnător de Scaunul Târgoviştii şi membru al ((Bisericii noastre», numai «ca să nu rămăe acelfl Scaunu văduvii şi creştinii de acolo fără păstoriu, neputăndu celu maî denainte să-şf dobândească Scaunulii, pentru ne- mutatele obiceaiurî şi tocmeale ce are respublica ţărăl Ar- dealului» \ La această dată va fi ajuns la Curtea lui Şerban-Vod4 Gheorghe Branco viei, care alergase la Banul Radu din Cra' iova, fiul lui Udriste Năsturel 2 , si de aici la Domnul ocro- titor pentru a-i cere să apere, odată cu dreptatea fratelui; său, ortodoxia comună si cinstea neamului 3 . Desl se dăduse,- fie şi pentru motivele arătate, şi în forma aceia, întărirea lui Iosif, care primi, după cerere, cea d'intăiu condică de' zaconic episcopal 4 şi începu vizitaţia sa B , plângeri se făcură la Constantinopol împotriva grosolanei samavolnicii din Iulie' şi la, 30 Septembre Apaffy trebuia să se îndreptăţească faţă de oamenii săi de la Constantinopol, arătând că Sava a fost scos prin sobor şi că are vinovăţii care şi de moarte l-ar 1 Actul este în Condica Sfântă : publicat de Cipariu, Acte şi frag' mente, pp. 234-5 ; Popea, Vechea Mitropolie, pp. 7-8; Ghenadie Enă- ceanu, Condica Sfântă. 2 Studii si doc, V, pp. 740-41. 8 Memoriile lui Gheorghe Brancovici. 4 Cipariu, Acte şi fragmente, pp. 257-63 ; Mangra, p. 92 şi urm. 6 Doc. Bistr., 11, pp. 30-4, No. ccxV ; socotelile Bistri{ei, în Studii $i doc, I-II, p. 52. Digiti zedby G00gle ÎNRÂURIREA RUSEASCĂ A MOSCOVEI ASUPRA ROMÂNILOR 309 face vrednic 1 . Şi «Craiului» îi spusese in fată Şerban că numai de hatârul creştinilor din acele părţi a fost sfinţit losif şi că nici na ţinut în seamă ce sa adus împotriva lui Sava, care aici, in Ţara-Românească, trebuia sa iie judecat 2 . Totuşi Apalîy, încredinţat că Brancoviceştii stau in legă- tură cu Beldy şi pribegii şi că de aceia a şi fugit Gheorgîie, aruncă în temniţă pe Sava, care nu putuse scăpa,— aceasta şi pentru a-i împiedeca de a merge prin ţară, «sfinţind preoţi şi biserici», cum ii paraseră duşmanii 3 . Numai la 28 Decembre, losif işi căpătă diploma de numire pentru te- ritoriul până la OU 4 . Dacă in temniţa sa, Vlădica Sava a fost insultat şi bătut, rămâne tot aşa de îndoielnic ca şi multe altele care s'au scris p3 seama lui — certe cu Graiul, prietenie cu Crăiasa, etc; aşa ceva na îndrăznit poate ApaftY, care ştia ce bine pot să sape Domnii români, cu Grecii lor mai dibaci decât toţi mândrii agenţi unguri ai Ardea- lului. La 1681, în August, Csâky şi Pasko se învoiau în scris cu Constantin Brâncoveanu, nepotul lui Şerban- Vodă, pentru a dâ înapoi, dacă ar fi să capete ei puterea, Scaunul vlădicresc lui Sava, şi totodată «sa lase in vechile drepturi şi datine Biserica noastră din Ardeal: să îngăduie legea or- todoxă, ce se zice de obşte : românească in obişnuitele ei ceremonii vechi, cu liber exerciţiu, după legile terii, şi, dacă unele lucruri ar li apăsate împotriva voinţii lor [a Româ- nilor], să facem a se aduce, iarăşi, in starea de libertate veche, public, înaintea terii B ». In curând nici nu mai era nevoe i Torok-Mag. Allam-Okm., VI, p. 101. 2 Ibid., p. 97 ; Septembre 1680. s Tort. Tar, 1878, II, p. 706 : cf. Sate şi preoţi, p. 342 şi urm. * Gipariu, Acte şi fragmente, pp. 60-70 ; Mangra, o. c, p. 173 şi urm. 5 Petru Maior, p. 80, nota ; Gipariu, Archivu, p. 652 ; Mangra, o. c. y pp. 179-80: «Religionem orthodoxam, vuJgo valachicam, ab antiquo solitis cerimoniis eos uti, cum libero exercitio, secundum canon.es pa- triae, et, siquae contra voluntatem eorum in suiş terminis oppressa fo- rent, coram Regno pristinae libertăţi restitui efficiemus, Metropolitani seu Vladikam Szavam, cum plena restitutione honoris, pristino officio 24 Digitiz itizedby G00gle 370 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI de cea mai grosolană formă a prigonirii, căci Sava muriâ, în temniţă la Vinţi, pe moşia fratelui său, ori liber, dar fără putinţă de a părăsi ţara. Si în Iulie 1681 unii îl ţineau de Vlădică 1 . în ultimele lui zile el ar fi fost cuprins in diploma de baron dată de împăratul fratelui său, Gheorghe, la 7 Iunie 1683, dar nu mai trăi până în Septembre, când acesta fii făcut şi comite 8 . Aceste diplome, citate numai de istoricul sârb Raici, n'ar fi false, cu toate că, pentru Şerban-Vodă, Gheorghe era încă în 1688 numai «dumnealui Gheorghie Brancovicb 8 şi la 1689 i se zicea la Viena : «acel individ», etc. . 4 . El fu îndată arestat şi stătu douăzeci şi doi de ani închis. Astfel prin cazul Vlădicăi Sava, care se poate pune, In ce ne priveşte, alături cu acela al Patriarhului Nicon, Bi- serica românească din Ardeal ajungea să-şi strângă şi mai mult legăturile cu cea din Târgovişte, şi, orice ar fi făgă- duit trecătorul episcop Iosif, care dispare în 1682 încă 5 , se dădea prilej de afirmare şi de recunoaştere, chiar din partea principelui ardelean şi a nobilimii acestei teri, a drep- tului de existenţă pe care-1 avea ortodoxia românească acolo şi a dreptului de control pe care, de aici, îl putea reclama Biserica romanească a Principatului muntean. în adevăr, când Iosif închise ochii, urmaşul său, Ioasaf,— un fost episcop de Lacedemona, trecut dela noi în Ardeal—, fu numit în adevăr în Ardeal, în dieta ce se adună în Fă- găraş — şi nu în Bălgrad chiar — , dar, pe urmă, el trebui să treacă munţii pentru a fi ales din nou de către un sobor muntean. uti cum plena authoritate elaborabimus et contra quosvis illegitimos im- petitores, tam ia religione, quam in libero exercitio ac cerimoniis iis- dem patrocinabimur.» i Studii §i doc, XIII, p. 100. 2 Cipariu, Archivu'p. 653. D. Radonici crede că diplomele sânt autentice. 8 Gen. Cant., p. 235 şi urm. * Mangra, p. 22. 6 Sate şi preoţi, p. 81. Digiti zedby G00gle BISERICA MUNTEANĂ DELA 1654 LA 1682 371 Astfel se zădărnicia regula pe care Iosif trebuise a o în- scrie în fruntea Zaconicului său, rămas altfel nescris : a Alea- gerea Vlădicăi nostru rumănescu aida in Ardeal este den fflila şi den voea Craiului, care lucru ne este noaâ îngăduit de la Craii cei mai de mult răposaţi ; când va fi lipsă, se se strângă toţi protopopii, şi încă şi dentre ceialalţi preuţi, şi, den voea tot săborul, unindu-se toţi la un cuvânt, aşea se-1 aleagă; care, de se va părea şi Craiului că este harnic, aşea-1 va întări în Vlădicie precum se veade în Probatae Constitutiones, titlul al optulea, articuluş întăb *. Sigismund Boer, un «boier de Făgăraş» de-ai «Craiului», intra in Braşov cu Ioasaf la 26 Mart 1682 şi la l-iu April acesta porniâ spre trecătoarea Branului 2 — , un adevărat drum de ispăşire, o Canosă a politicei ardelene calvineşti. Iar la 11 April Şerban-Vodâ porunciâ să se strângă sobor la Mitro- polie «ca să aleagă şi să hotărească pe cel ce se va găsi mai vrednic spre îngrijirea cea păstorească a Mitropoliei aceia 3 ». CAP. III. Biserica munteană dela 1654 la 1682. Care era însă starea Bisericii muntene într'un timp când un Domn energic înălţa aşa de sus prestigiul ei ? Mitropolitul Ştefan îşi prelungi păstoria şi în vremurile neliniştite de'naintea morţii lui Mateiu Basarab. în 4652 d tipăriâ Pravila cea mare, iar în Novembre 1653, în urma 1 Albe rămân rubricele : «Vlădica cu ce rănduială trebue se trăiască ; ce-i deregătoria titorilor ; ce este venitul Beseareci ; canonul protopopilor, canonul popilor ; de popii carii vin dentr'alte ţări ; de săborul mare : obiclaiul, slobozie, tărie ; de săboarăle mici ale eparfiilor ; despre alea- !Pr82 381 pentru dânsuta 1 .' Plângeri şi stăruinţi, care trebuiau să fie zadarnice atâta timp cât Gliica şi apoi Duca- Vodă, care nu era să revizuiască doar procesele pierdute de partidul can- tacuzinesc, avură Scaunul muntean. Când insă Şerban calcă peste prigonire ca peste pragul măririi sale, lucrurile se schimbară. îndată i se făcu judeţ lui Varlaam. în primăvara anului 1679, dând pare că lui Apaffy un exemplu pe care acesta-1 urma potrivit cu in- teresele sale şi într'un mod care-i erâ special, Şerban strângea la Bucureşti, după cererea lui Teodosie, îndată adus deJa Tismana, şi după «tomul» de învoire al Patriar- hului de Constantinopol, Dionisie, — care fu, prin urmare, întrebat, după norma amintită de curând în Moscova, — un sinod, ol Biserica cea Mare» erâ reprezintată de episcopul de Mire (Mireon) şi de lenachi Porphyrita, care nu erâ numai agentul iui Şerban Ja Poartă 2 — el îi şi cumpărase Domnia, biruind pe Ruseteşti, sprijinitorii lui Duca- Vodă — , ci şi Logofâtul-cel-Mare al Patriarhiei 3 . Şi alţi arhierei străini, «cari se întâmplase atunceaaici», au fost de faţă, — Metodie de Dristra (Siiistra) * — , împreună cu ((arhiereii terii» — , Ştefan al Râmnicului, fost egumen de Sadova şi ales de acolo la 15 lanuar 1673 B , un Român ai cărui nepoţi se chemau Badea şi lrimia, amândoi logofeţi, iar părinţi îi erau Bogdan şi Nedelea 6 — şi Grigorie de Buzău ; egumenii ca şi boierii au fost chemaţi să iea parte la dezbateri. Var- laam nu făcu nicio împotrivire, ci recunoscu lipsa de vi- novăţie a lui Teodosie; apoi «au pus cârja pre masă înaintea Domnului şi a tot soborul», — ca odinioară Nicon, de suferinţele căruia ştia, fireşte. ((Şi, Juân^l cârja, Domnul 1 Studii şi doc, V, p. 487. n-le 25-6. "2 lbid., III, p. 96 şi urm. 8 Of. Cron. lui Ludescu, în Mag. ist., V, pp. 49-20. 4 V. Condica sfântă, no. xiv. Şi un Emanuil de Patras erâ pe atunci Ia noi (ibid., no. xn). r » lbid., n-Je xn-ui, pp. 45-6, B Istoricul eparhiei Râmnicului, p. 71. Digiti zedby G00gle 382 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI au dat-o Vlădicăi Teodosie, şi l-au trimis la Mitropolie cu mare cinste, Marţi, iu săptămâna cea mare înaintea Paş- tilor, Aprilie 26» x . Schimbarea cea nouă în Biserica munteană fusese făcută într'un chip care nu îngăduia nicio critici*. Vlădica depus şi cei adus înapoi în Scaun nu-şi păstrară ură. VarJaam clădi în linişte, in eparhia Mitropolitului, la Trivale, lângă Piteşti, un schit care-i pomeneşte încă numele 2 , pe când Teodosie îşi făcea şi el o mănăstioară pe dealul de de-a- supra Râmnicului vâlcean, la Cetăţuie, isprâvindu-1 la 49 August 1680 3 . Apoi Varlaam, care trăi până după. sfârşitul Domniei lui Şerban-Vodă, izgonitorul său, fu aşezat de noul Domn, Constantin Brâncoveanu, la mănăstirea Râncăcio- vului şi acolo poate îşi încheie zilele ca schivnic 4 , — ■. se pare după Septembre 1608 chiar. Acest sobor muntean, prezidat de un Mitropolit de loc din Ardeal, care se întitula cu mândrie — in titlul Litur- ghiei din 1680 — «Mitropolitulu Târgovistii si Bucureştilor, arhiepiscopulu a toată Ungrovlahiia şi exarhu laturilor iprociD — o traducere iredentistă, am zice azi — , eră che- mat să facă la l-iu April 1682 alegerea unui nou episcop ardelean. CAP. IV. Biserica Românilor din Ungaria până la Unirea cu Roma. Pe atunci eră atotputernică înrâurirea lui Dosol'teiu al Ierusalimului, care numai cu ajutorul lui Serbau Can- tacuzino izbutise a rezolvi la Poartă in sensul dorit de el vechea chestie a «.(mănăstirilor închinate» către Ierusa- 1 Cron. lui Ludescu, p. 20; ci', şi Condica Sfântă, pp. 54-5; Lfeme- ridcle lui O.iriolil. trari. Krbiceanu, p. 12. 2 hişcripţii, I, pp. 140-1, no. lx. 8 lhid., pp. 177-8. no. fax. 4 Jhserica orto.htxn roi/dmi, XIII, pp. (578-9: hi*crip[ii f 1, p. 141. Digiti zedby G00gle BISERICA ROMÂNILOR DIN UNGARIA 383 lim şi care căpătase de curând, dela Ştefan Petriceicu, Domnul Moldovei, închinarea către Sfântul Mormânt a Trei Ierarhilor, o întărire a închinării făcute de însuşi ctitorul, Vasile-Yodă x . Grecii nu mai erau priviţi cu ochi răi ca pe vremea lui Radu Leon, când interesul po- litic al unui puternic partid cerea aceasta, ci, din potrivă, se urcau lesne la locurile d'intâiu, in care se puteau aşeza fără grijă. Astfel Grecul, Ioasaf, fost episcop de Lacede- mona, fii ales de soborul românesc din Bucureşti, care, după concepţia curentă atunci, se gândiâ mai mult la or- todoxie decât la neam 2 . El făcu jurământul formal de or- todoxie neprihănită. Ioasaf trecu în Ardeal ca un răsplătitor şi pedepsitor, simţind in el toată căldura unui invierşunat apărător al ierarhiei statornicite, al neschimbatelor canoane. Scoaterea lui Sava Brancovici o mărturisiâ făţiş ca un abuz, căci episcopul numai de Patriarhul său drept-credincios se poate judeca, iar nici de cum de «Graiul» mirenilor, — şi de popii lui unguri, eretici, încă mai puţin. Sava trebuia să facă apel la Constantinopol, de unde ar li venit delegaţi patriarhali. Tipărirea de cărţi pentru slujbă in sens calvin e un mare păcat, şi el nu se va face cu niciun preţ vinovat de dânsul, ci, ca ierarh ortodox, recunoscând insă, ca limbă îngăduită in Biserică, limba poporului, «va tălmăci şi va dâ la lu- mină cărţi de credinţă dreaptă». Fără să întrebe pe nimeni, cu puterea lui vlădicească, netăgăduită, el scoase pe pro- topopii calvinizanţi din Armeniu, Sacadate, Mohu, Corabia şi Daia. Erâ hotărât, cu puterea dela Patriarhul Dosofteiu, a izgoni pe preoţii însuraţi a doua oară. Orice s'ar zice, din punctul de vedere naţional astăzi, orice s'ar fi zis atunci din punct de vedere calvin, de 1 Ghrys. Papadopulos, o. c, pp. 34-5. * Candidaţi mai fuseseră un Xicodim şi un Partenie,— Români amân- doi, cred; Condica sfântă, n-le xvii-vm ; cf. Popea, Vechea Mitropolie, pp. 9-10. Digitized by VjOOQIC 384 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI protopopii din Vinţ, din Daia, din Bălgrad, Inidora, llia, Tuscea şi Romoşel, reprezintanţii legii reformate în mij- locul Românilor, ba chiar de protopopul Staicu din Braşov, orice-ar ii fost rugaţi să adauge magistraţii din Sas-Sebeş, despre neştiinţa de româneşte a unui episcop care ar fi spus greceşte şi Tatăl Nostru, Crezul, cele zece Porunci şi ar (i predicat greceşte de Paşti — şi-1 ştim că iscăliâ numai greceşte, — oricât s'ar fi cârtit împotriva celor din jurul lui, preoţi şi călugări răsăriteni cu pletele lungi, oricât ar fi fost învinuit că a dat bani pentru Scaunul său şi că a numit pentru dare de bani, — Ioasaf merită tot res- pectul pentru credinţa, consecvenţa şi curajul său. Orto- doxismul militant intrase cu Ioasaf, zis Acachie, în Ardealul deprins cu toate uneltirile religioase impuse de Guvern, cu toate prefăcătoriile şi imbrobodirile. Când i se cerii soco- teală de un sinod chemat pentru a-1 izgoni, nu voi să recunoască forul înaintea căruia, el, episcop, fusese admis ; cerând să-1 asculte Craiul însuşi, fără a spune o vorbă der îndreptăţire, se lăsă despoiat de mitră şi cârjă de către aceia cari nu i se puteau înfăţişa altfel decât ca nişte bar- bari şi eretici, prigonitori ai Bisericii celei adevărate (12-14 IulieWi) 1 . Ioasaf plecă spre o mănăstire de odihnă, încredinţat — şi pe deplină dreptate — că şi-a făcut datoria întreagă. Mitro- politul Teodosie, din partea lui, bine sfătuit şi energic în- demnat de Patriarhul Ierusalimului, nu erâ om care să facă pe voia lui Apaffy, lăsând a se izgoni episcopul pe care-I alesese şi-1 sfinţise după canoane şi trimeţând apoi după poruncă un altul Bau alegând şi sfinţind pe acela ce i-ar fi fost trimes de dincolo, de către soborul de alegere şi de ccCraiub, stapânitor şi în Biserica Românilor. Dacă superin- tendentul Tophaeus îşi avuse răzbunarea, Teodosie lăsă, 1 Mori. Comitialia Transylvaniae, XVII, p. 292 şi urm. ; Torok- Magyarhorl Allam-Okmănytăr, VI, pp, 273-4. Gf. Sate §1 preoţi, pp. 82-3 ; Dobrescu, Frcuj mente t p. 43 şi urm. Digiti zedby G00gle BISERICA ROMÂNILOR DIN UNGARIA 385 in schimb, mai mulţi ani de zile Ardealul fără păstor, odată ce nu4 folosise înştiinţarea pe care o dăduse la 1680. Ba încă se făcu drum într'acolo, la 1683, fraţilor Lichudis, pe cari Dosofteiu de Ierusalim îi trimesese in Moscovia pentru u Întemeia acolo o Academie ; ei petrecură o bucată de vreme în Ţara- Roi nânească, bine primiţi de Şerban Canta- cuzino, şi de aici trecură in Ardeal, unde statură vre-o trei luni, cercetând cu deosebiţi teologi despre deosebitele Întrebări teologice si despre Purcederea Sfântului Duh 1 . Ioan din Vinţi avu în acest răstimp conducerea, în cel mai răspicat sens calvin şi in cel mai josnic servilism gu- vernamental, a Mitropoliei neocupate. Despre înălţimea lui de concepţie ajunge mărturisirea făcută la sinodul din 168 w 2 că principele, «Craiub, are toate drepturile asupra tuturor bisericilor din ţară, pentru că lui şi împăratului turcesc, iar nu Patriarhului, ii plăteşte lumea birul a . Aşezându-se Ia Sas-Sebeş — nu in Bălgrad — , el începu şi lucrul de tipar pecare-1 doriau stăpânii săi: o culegere de predici la morţi, culeasă din cărţi ungureşti, Slcriulâ de aură (1683) şi o cărticică de morală calvină, un fel de catehism poporal, Cărarea pre Scurt, au fost traduse de el in româneşte, în sfârşit acela care la orice prilej se arăta încunjurat de ttoţi protopopii şi totu săborulu Rumânilor din Ardealul ţinu la 1684 şi un sinod după normele prescrise de To- phaeus, patronul său 3 . Numai când Ioasaf muri, Biserica românească de dincoace de munţi, a principatului muntean, alese un înlocuitor al său, pe un călugăr de loc din Veştem, satul lui Teodosie, şi pe unul care poartă caracteristicul nume de Sava, ca o amintire a Vlădicăi prigonit şi întemniţat de Apafly ; el 1 Chrys. Papadopulos, Ilaip I«p , pp. 194-5. 2 Mon. Corn. Trans., I. c, p. 293. « Ibid., XVIII, p. 237. Digitized by VjOOQiC 386 ISTORIA MSERICII ROMÂNEŞTI veni din Ţara-Românească, aducând cărţile de slujbă ro- mâneşti tipărite acolo şi pe care Domnul i le dăduse cu mâna lui 1 , loan din Vinţi şi ai lui, aţâţaţi de neîmpăcatul Tophaeus, nu-1 vor fi primit, sau el va li părăsit iute, prin moarte sau prin retragere, rostul său de Vlădică. Dar la l-iu Iunie 1685 soli munteni dela Şerban-Vodă, care se încredinţase că Turcii nu vor sprijini pe Csâky*, se aflau la Făgăraş, şi ei se in voiau a părăsi causa acestui «vânzător al Ardealului» si a încheia cea mai strânsă le- gătură de apărare reciprocă cu Apaffy 3 . O urmare fu şi aceia cu principele Ardealului se înţelese la alegerea în Mitropolia din Bucureşti şi după normele voite de Şerban a unui nou Vlădică ardelean. Se alese Varlaam, ucenic poate al Mitropolitului muntean cu acest nume, care plecft la '23 Decembre 1085 din Braşov, cu alaiu, pentru a căpăta puterea episcopală dela izvorul ei tradiţional şi canonic 4 . Avuse doi concurenţi greci, pe egumenii dela Cotroceni si Radu- Vodă; îl sfinţiră Teodosie şi Daniil, fostul episcopie Ardeal. E drept că, la întărire, in ziua de 19 April 1686, i se impuseră condiţiile ştiute, dar nu şi pe acelea care se adăugiseră pe vremea lui Sava Brancovici 6 . Si Varlaam ţinu apoi soboare binecuvântate de noul superintendent, Ştefan Horty 6 , şi el lăsă pe loan din Vinţi şi pe Gheorghe din Daia, indiscutabili calvini, să lucreze cele d'intâiu carii (k slujbă româneşti, cu dogmă «curată)) : un Ceaslovet din 1GS7, o Rănduialâ a diaconstvelor din acelaşi an şi, In 4689, un Molitvenic, pe lângă opusculul Povestea la 40 de mucevlrl. Altfel bun gospodar, el făcu daruri Bisericii din Bălgrad, 'Io 1 Sânt amintite in averea Mitropoliei ; Ci pariu. Acte şi fragmente, p. 2b* 1 ; Mangra, o. c, p. 95. ^ Ah. Ac. Rom., XXI, p. 296 şi urm. 3 Moh. Com. Trans., I. c, pp. 341-1, no. xcv. * ,1m. Ac. Horn., XXI, p. 228. 5 Mon. Com. Trans. I. <•., p. 48 ( 5 şi urm.: Cipariu, Acte şi fragmente, pp. 238-9: Coiul. sfânta t n-le xxi-n ; cf. n-Ie xix-xx. * Cipariu, /. <\, pp. 264-5. Digiti zedby G00gle B1SBB1CA MOLD. DELA CÂOEREA LUI GHEORGHE ŞTEFAN 387 mult lăsată în părăsire pe vremea certelor dintre episcopi şi protopopi 1 . Primiâ să fie numai c Vlădica» Românilor, al căror cpişpec» se intitula Horty, ca şi, după dânsul, Ştefan Veszpremi B . Se găsise în sfârşit un om moale care ştia să împace ortodoxia din inima lui cu calvinismul scos la iveală în toate chipurile şi Domnul muntean nu mai era aplecat să se înduşmănească pentru prefăcătoriile lui Varlaam cu aliatul ce câştigase în 1685. CAP. V. Biserica moldovenească dela căderea lui Gheorghe Ştefan înainte. Noile lucrări literare şi tipărituri în Moldova. Mitropolitul Dosofteiu. în 1664, când veni lntâiu ca arhidiacon pe lângă arhie- reul său 3 — şi, îndată, înlocui ca exarh pe Patriarhul Nec- tarie în ţerile dela Dunăre, — apoi în 1669, când făcu cel d'intâiu drum ai său in Moldova, Dosofteiu a putut cu- noaşte la Curtea lui Dabija-Vodă, care se arătă dela în- ceput un călduros sprijinitor al elenismului şi ortodoxiei reprezintate de cucernicii oaspeţi din Răsărit, pe un ar- hiereu român, care purta acelaşi nume ca şi dânsul şi avea aceleaşi gusturi de cărturar, aceiaşi plăcere pentru tiparul în slujba legii, aceiaşi hărnicie. Dosofteiu Moldoveanul era dintr'un neam de negustori răsăriteni: tatăl său se chema doar Leontari, bunicul Barila, iar mama Misira, toate nume care nu sună tocmai româneşte 4 . Fiindcă el zice tatălui i Şincai, III, p. 206. 2 Cf. Bunea, Vechile episcopii, pp. 140-2. 8 Dosofteiu, Psaltirea in versuri, prefaţa a doua ; Nectarie, 'Avtt^ , rja».^ f Jaşi, 1682, Prefaţa. * Arch. ist., 1 1, p. 118. Digiti zedby G00gle 388 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI său «Leontar Barilovicb, fiindcă incădela mănăstire ştia, nir numai slavoneşte şi greceşte, dar poloneşte şi latineşte, tre- buie să se creadă că neamul lui se aşezase în Polonia, unde 1 trăiau o sumă de Greci si Armeni hrănindu-se cu negoţul, iar' numele mătuşei sale, Stanca, şi al unui cumnat, Şerbul, dove- desc că ai lui se strămutaseră mai de mult în Moldova * ; ei se socotiau, spune un cronicar care a cunoscut pe Do- softeiu, printre «mazili» 2 . A petrecut câţiva ani poate la Schitul-cel-mare, slavo-românesc, din Galiţia, dar mai ales- Ja Pobrata, mănăstirea rămasă un timp in uitare şi aproape- in părăsire, căreia însă Vasile Lupu ii dădu la 1G45-6 un nou zid de împrejmuire şi-i va fi făcut şi alte daruri, «vă- zând lucrurile mănăstirii învechite» 3 şi, adăugim, stricate de pe la 1620 4 , după năvăliri de lioţi, beţii, focuri, ră- mâind biserica doi ani şi descoperită B . La 10 Maiu 1058 Dosofteiu era, deşi încă tânăr, episcop de Huşi, înlocuind pe Teofan, precum tot atunci Sava înlocui pe Anastasie la Roman: lămurirea o putem găsi in căderea lui Gheorglie Ştefan-Vodă, in fuga lui trădătoare : în vremea unui Domn dela Turci, Glieorghe Ginea, bănuim un sinod ca acela din 1000 împotriva episcopilor pribegi 6 . Mitropolit rămăsese încă Ghcdeon, deşi omul lui Gheorglie Ştefan si agentul Iui de odinioară la Moscova ; tulburările moldoveneşti din 1658-0, cu năvălirea Domnului mazil şi cu scurta Domnie a lui Cons- tantin Basarab, care, gonit dela Munteni, îşi încercă no- rocul şi în Moldova, dădură lui Ghedeon prilej să se com- promită şi mai mult. Astfel el fii scos in folosul lui Sava 1 G. Popovici. Index Zolkieviensis, în Candela pe 1884, pp. 750-1 ; Melchisedec, Cran. Rom., I, p. 279. 2 Neculce, p. 233. 3 Inscripţii, I, p. 62. 4 Mărturia lui Dosofteiu; Melchisedec, X>ti(e, pp. 103- i. 5 lbid. Şoldan Vornicul şi Glieorghe fratele lui Vasile- Vodă lucra- seră la clisearniţă, h un turn şi la trapezării dar luându-şi ca plata o parte din avutul mănăstirii : ibid. ** Cf, Melchisedec, Cron. Huşilor, I, pp. 125-0; Cran. Romanului, I, pp. 277-8. Digiti zedby G00gle BISERICA MOLP. PELA CĂDEREA I UI GHEORGHE ŞTEFAN 389 -de Roman, călugăr dela Secu şi ucenic al lui Varlaam, lângă .care i se şi odihneşte trupul, în margenea păreţilor mănă- stirii lui Nistor Ureche. în acest chip Dosofteiu, cleric cult .şi de neam bun, căpătă episcopia Romanului. El Întrebuinţa banii săi, şi alţii pe cari-i putuse căpătă, pentru a drege Po- Jjrata, de unde pornise, mântuind trapezăria, făcând o a doua rpentru vară, dăruind veşminte şi altă zestre * ; mai târziu, la 1677, el era s'o închine, , spune el, e a se vedea «atăta micşo- rare şi călcare rodului nostru cestui rumănesc, carele odată şi elu numărat între putearnicile neamuri şi între tarii oameni să număra, iară acumu atâta de supuşii şi de ocărătu iaste, căt nice învăţătură, nice ştiinţă, nice armă, nice legi, nici nice un obidaiu între totu rodulu ce să pome- neaşte astăzi Rumăn — între Rumăni ce zicem, cuprindem şi pe Moldoveani, că tot dintr'o făntănă cură — nu iaste, 1 Operele lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, Bucureşti, 1001, pp. H-2. Digiti zedby G00gle 400 ISTORIA BISERICII ROMANEŞTI ce, neşte nemearnici şi orbi intr'un obor învărtindu-se ^i infăşurăndu-se, dela streini şi dela var vâri, doară şi dela vrăjmaşii rodului nostru, cer şi să imprumutează, şi de carte şi de limba şi de Învăţătura. O grea şi duroasâ Întâm- plare!... Cat neştineva putea pentru ca să ajute rodulu şi fealiulu lui, datoriţi iaste, şi măcaru o scănteae, cătră atâtea mii ale altora focuri mari ce să vădu, zgăndărăndu, de a lumina dentr'un tăclunaşi cătu de micu, încă neştine a o lăsa şi a să lenevi de a nu o mişca, nu trebue». «Zmă- cinarea şi măcinarea ce păgăneştile porunci fac», «ostile, răpirile, hlăpiiJe'» îl dor, şi el ar vrea prin orice mijloc — , şi ştie bine că niciunul nu e mai potrivit decât cultura in. limba lui — , să ridice neamul decăzut şi cufundat in aşa de des întunerec. El a fost deci îndemnător la tipărirea de cărţi româneşti, şi gândul lui îl simţim în acele prefeţe care poartă iscăli- tura lui Teodosie şi stau înaintea cărţilor tălmăcite de «dascălii» cari se tocmesc şi se plătesc şi revăzute de- ţineri boieri cu creştere bună, ca fraţii Greceni: Serban, Încă numai al doilea Logofăt la 1688, şi Radu, care,, până să ajungă cronicarul domnesc al lui Constantin Brâncoveanu, nu putea alipi niciun titlu de numele său. înţelegem de unde pornesc tendinţele de a pune la înde- mâna preoţilor, a diaconilor şi a oricărui credincios cărţile Jui Dumnezeu si cărţile Bisericii : «Bine ar fi si de mare folos căndu fiesucarele in osebită limbă a sa o aru auzi [Liturghia] şi o arii înţeleage (măcaru şi altă slujbă a Besea- recii) ...A auzi tuturor den fire şi de obşte datu iaste, mă- caru în streină, măcaru într'a lor însaş limbă ; iară a o în- ţeleage, unii numai săntu, şi mal vârtos cei numai ce răzmaţi sântu întru învăţătură şi ostenescu inoptăndu şi mănecându pe cetaniia cărţilor... Mulţi, de nu mar mulţi preoţi şi alaltu cinii beserecescu de a cunoaşte orănduiala şi ţeremoniile ei, cum a să sluji trebue şi fieştecare la vreamea ei de a să zice şi de a să glăsui, putincioşi nu Digiti zedby G00gle TIPĂRITURILE MITROPOLIŢILOR MUNTKNI 401 I I - . ■ ■ ■ ■ ■ l ■ ■ -l- ~ === =====3 săntu să... 1 . Să dea la toţi dumnezăescul cuvăntu... Pană In zioa de astăzi n'au rămaşii niclun neamu, nicîo limbă (măcarii şi varvară şi carii la ceale de apoi hotară ale lumii depărtaţi), ca să nu citească întru a lor limbă dumneză- iasca Scriptură... Nu sânţii tainele credinţii noastre ca ale Elefsineanilonn> — misterele de la Eleusis — , «să zacă ascunse şi închise, ce toţi să cade să ia darurile ceale bogate ale lui Dumnezău pentru spăseniia lorii». Astfel ieşi întâiu o carte de Liturghie, în tipografia Mitropo- litului Teodosie, lucratul iu dânsa călugărul Inochentie şi Chi- riac ieromonahul, ucenici ai Moldovenilor ; se spune in titlu chiar că «s'au datu în lumină întru folosulu tuturoru preo- ţilor şi diaconilor, ca să poată pe lesne cunoaşte de a sluji cum să cade* ; dar în româneşte sânt numai reco- mandaţiile către cel ce slujeşte, tipicul, iar nu şi rugăciu- nile : (Liturghia toată», spune Mitropolitul, sau cel ce scrie pentru dânsul, mai respectuos de tradiţie decât îndrăzneţul înoitor Dosofteiu, «a o prepune pre limba noastrâ şi a o muta, nice am vrutu, nice am cutezat», pentru neindes- tularea limbii, pentru «lipsa dascăl iiloriiD, adecă a cunoş- tinţelor mai înalte în cler, pentru «neinţeleagerea năroadelor» de rostul cel adevărat şi adânc al Bisericii simbolice, dur şi — adecă înainte de toate — «pentru neobiclaiul Besearecii noastre, ce până astăzi sau ţinut». Altfel, această publi- caţie de concurenţă şi de apărare împotriva unui curent românesc prea hotărât cuprinde acelaşi material liturgic ca şi tipăritura lui Dosofteiu. Urmă o Evanulielie cu textul înoit, lucrată de (lliiriae singur, la 1G82. Nu e numai pentru cetire, ci şi pentru slujba, şi se *pune că a dndereptat-o» şi «aşăzat-o», in vederea ace&tui scop, puind-o înaintea tuturor celor ce voiesc să cetească, dar mai cu seamă in mâna clericilor, alt frate domnesc, lor- l Până aici din prefaţa Lilunjltioi inunto.no din 1*380. Celelalte clin prefaţa Bibliei dela 1088. Digiti zedby G00gle 402 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI dachi Cantacuzino. Apostolul din 1683, cuprinzând şi «Fap- tele Apostolilor» şi Epistolele lor, tipărit «întru iolosulu şi înţeleagerea pravoslavnicii rumăneştii Besearecb, — altă lucrare a «ştiuţilorii şi învăţaţilorii carii s'au întâmplaţii das- căli », are şi el un scop practic. Iar pentru cetirea singură se pregăti, printr'o îndelungată cercetare a traducerilor mai vechi, prin apropierea lor de textul grecesc şi versiunea Septanţilor, Biblia întreagă. Lucrează la dânsa un arhiereu grec aşezat de mai mult timp în ţară şi cunoscător de ro- mâneşte, Ghermano de Nisa, Nisis (Nfooijc\ apoi, neapărat, Grecenii, iar ca ultim şi de căpetenie revizuitor Stolnicul Constantin Cantacuzino. Această măreaţă lucrare, pentru executarea tipografică a căreia se aduse din Moldova aju- tătorul lui Dosofteiu, Mitrofan, pe care acesta-1 făcuse pe la 1683 episcop de Huşi, ieşi într'un strălucit volum la 1688 şi e cel d'intâiu document sigur de limbă literară stabilită pe înţelesul tuturor Românilor şi la înălţimea ori- căror concepţii generale omeneşti. Digiti zedby G00gle PARTEA a Vll-a. LUPTA INTRE STRICTA ORTODOXIE GRECEASCĂ şi NOUL ASALT AL CATOLICISMULUI, cu STĂPÂNIREA LIMBII POPORULUI IN BISERICĂ. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle CAP. I. înrâurirea Patriarhului Dosofteiu de Ierusalim; lupta lui cu catolicismul şi încercările catolice în Principate. Dosofteiu se lăuda că lucrările sale bisericeşti, in care nu mai era nimic exclusiv slavon, sânt făcute după tipicul Sfântului Munte şi al «Marii Biserici». Cărţile muntene au toate, în titluri şi în prefeţe, însemnarea că sânt scoase *pre izvod grecescu»— Liturghia — , «precum umblă [cartea] cea ellinească» — Evanghelia — , «după orănduiala şi ur- marea grecescului tipic», «după adăvăratu izvodii grecescul — Apostolul; Biblia se dă la tipar numai cu «voie de la sfânta si muma noastră Beseareca cea Mare». Cum se vede, elenismul bisericesc ne cucerise întâiu, supt leremia şi Ni- chifor dascălul, prin ierarhie, apoi, pe vremea lui Teofan, prin canoane şi, în acelaşi timp, prin tot mai desele închi- nări de mănăstiri, iar acum, ia noi ca şi la Moscova, el lupta pentru înlăturarea totală a slavonismului şi înte- jneiarea prin noul biglotism româno-elin a unei nouă în- râuriri greceşti în literatura şi slujba bisericească. întru aceasta, a avut un mare rol Dosofteiu Patriarhul «tizub Mitropolitului Dosofteiu *. Mult timp din anii câţi a fost Patriarh al Ierusalimului, 1-a petrecut el în Ţara-Ro- mânea8că sau în Moldova. Era la Bucureşti in Februar * Care el îi zice aşa; Bibi. Română, 1, p. 213. itizedby G00gle Digitiz 406 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI 1670, la Buzău, Focşani, Iaşi in Maiu următor; din Cons- tantinopol, • unde plecase, el veni în Ţara-Românească 'n toiul iernii anului următor. Drumul dela Bucureşti la Iaşi îl făcea în Maiu-Iunie 1673 ; în 1674 îl găsim şi prin Ba- nat, la Beclcherec, de unde merge la Belgrad. în Decembre 1677 trecea Dunărea spre Capitala munteană, reşedinţă a lui Duca- Vodă. în al doilea an de Domnie al lui Şerban- Vodă, Patriarhul îşi făcea obişnuita călătorie la noi în Maiu 1680. Apoi veni numai după şese ani, în April 1686, pentru amândouă ţerile *. în Iunie 1693 el vindea drepturile Scau^ nul său, asupra mănăstioarei sărăcite dela Polovraci, prin* tr'un act scris româneşte, cu singura intitulare grecească *. c Văzând pe Moldoveni că au tipografie», scrie el, «iar Grecii nu, muriam de năcaz.» Plăti în 1680 lui Mitrofan sâ-i facă una, şi acesta^călugăr harnic, care ştia şi elineşte f se prinse. Litera costă o sută de lei numai, şi la 1682 putea să apară cea d'intâiu lucrare a lui Dosofteiu. Acesta voia să lumineze Răsăritul de limbă grecească asupra ortodoxiei, să lămurească n ^siguranţele, să înlăture îndoielile, să răspingă orice amestec de erezie. Avea în ve- dere pe calvini, dar, mai mult decât pe dânşii, pe catolici f pe cari Sobieski, marele rege polon, şi înrâurirea franceză în Orient îi sprijiniau din răsputeri. în 1684 fraţii Lichudia discutau la Lemberg cu Iezuiţii, de faţă fiiind şi Domnul prins al Moldovei, Duca- Vodă, şi credeau că i-au învins * f «iar îi găsiră şi la Roşcova unde ambasadorul austriac se lăuda că li-a căpătat voia de a locul statornic 4 . Simion Poloţchi şi Simion Medvedev apărau prin graiu şi prin scris 1 Lista, după Lebedev, Istoria Bisericii greco-răsăritene (ruseşte), Petftrsburg, 1903, la Chrys. Papadopulos, Aooifcoc, pp. 56r8. « Ştefulescu, Polovragii, Târgul-Jiiului, 1906, p. 63 şi urm. « Chrys. Papadopulos, Ot ICBtpcipYOt IspOOoXfottV, p. 195. 4 Ibid., p. 198. ^™ t~ T- > Digiti zedby G00gle ÎNRÂURIREA PATRIARHULUI DOSOFTEIIJ 407 părerile Latinilor 1 . Un Iezuit, Mihaii Iacovevici, crezu chiar să poată căpăta Scaunul patriarhal al Moscovei după moartea lui Ioachim. Mitropolitul Ghedeon al Chievului era socotit ca şovăielnic în ortodoxie. Până la sinodul de afuri- sire din 1690 primejdia catolicismului se păstră încă în Statele Ţarului. Izbânziie Polonilor în părţile Moldovei, ale Imperialilor in Banat, în Ardeal, în Ţara-Românească păreau să le pregătească terenul; planurile ortodoxe, naţional-sâr- beşti ale lui Gheorghe Brancovici fură curmate prin întem- niţarea lui 2 . Doaofteiu prevăzu războiul şi are meritul de a-şi fi gătit cel d'intaiu armele. Şi in Principate situaţia catolicismului, despre care, o bucată de vreme, nu se poate spune nimic decât să se în- scrie episcopii în partibus ai Moldovei, era mai prielnică, şi aceasta mai ale* in Moldova. în această ţară, care se chema că atârnă în ceia ce priveşte poporaţia sa latină, de episcopii poloni, pe cari nu-i putură înlocui, cum voiau la 1631-3 — lupte intre Baptist Zanioyski, de o parte, şi de alta, un della Fratta, un Paolo Bonnicio 3 — Franciscanii conventuali, Vasile Lupu încercă să puie un episcop grec unit, şi ceru pentru aceasta dela Papă, cu stăruinţi şi din partea împăratului, pe Iacint Makripolari 4 . Nu-1 căpătă insa, şi Polonii au şi mai departe cu numele păstoria Moldovei catolice: un Kurski, reprezintat la 1660 de Italianul Ga- briele Tommasi, un Rudzinski, de la 1665 înainte, un Go- racki, numit in 1678, un Dluski, care-şi capătă diploma de numire la 1681. Pe vremea acestor episcopi de Bacău, tiari nici nu trec graniţa terii,— vizitează satele, şi mai ales micile colonii catolice din oraşe, misionari cunoscuţi, cari i Md. f p. 197. 2 V. mai sus, cap. respectiv. • Acte şi fragtn., I, p. 61 si urm.; Studii şi doc, I-II, p. xlii, 42:M. N-le xi-ii : Eube), (. c. * Studii şi doc, I-II, pp. 424-5, No. xm. Digiti zedby G00gle 408 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI 7 ■ ■ , 1 = ==== , 1 lasă descrieri de călătorie interesante, în lipsă de alt folo9 : Bandini, Petru Parcevich, — cel d'intâiu supt Vasile Lupu în.îă, iar celalt, la 1673 * arhiepiscop de Mafcianopol, supt Ştefan Petriceicu, care scrie şi la Genova după ajutor îm- potriva Turcilor şi se îndreaptă către Papa, cerând să se facă din nou bisericile catolice dărâmate *. Pe aceiaşi vreme Matei Basarab cerea, la 4650, să se dea un bun păstor bi- sericii Baraţilor din Târgoviştea sa, şi i se trimetea, în Fe- bruar al anului următor, ConventuaJul Ibnaventura de Campofranco; Papa nurniâ totodată, după stăruinţile acestui Domn, care avea multe legături ascunse cu creştinii din Balcani, pe Francisc Soimirovîch, alt Franciscan, la episcopia de Prizren şi expedia la Curtea munteană ca plenipotenţiar al său pe archiepiscopul de Sofia, din acelaşi Ordin 8 . Ar- hiepiscopului i se datori întoarcerea catolicilor din Câmpu- lung, trecuţi la luteranism încă de mult, la legea lor cea veche 4 . Mulţi Domni, din interes politic, se arată prielnici asa de mult, încât fac şi profesii de credinţă în sens catolic. în pribegia sa, Gheorghe Ştefan declară că a recunoscut ade- vărul dogmei romane şi, înainte de această aparentă schim- bare de lege, ciudatul aventurier Mihnea, care-şi zicea Mi hai u- Vodă şi râvniâ la gloria Viteazului cu acest nume, având ne- voie de sprijin împărătesc şi de adăpost în părţile apusene, dacă vitejia nu l-ar duce la bun capăt, trimese în 4658, toamna, pe un călugăr franciscan, «confidentul său*, Grigore din Chiprovaci, pentru ca să arate ce veneraţie deosebită păs* trează el Scaunului Apostolic 5 . Cu acest prilej şi Mitropo- 1 Cf. Studii *i doc, I-H, pu. xui-in ; unde ţi izvoarele. V. insă, In deosebi. P*\pcs»mch, Peter, Fr. von Parchevich Iq «Archiv fur oster- reichische Geschichte», LIX (1880), p. 337 şi urm.. * 28 Mart 1673; Ardeleanu, o. c, I, pp. 131-2; cf. Studii şi doc., IX, pp. 150-1. 3 Studii si doc, 1-If, pp, 425-6, No. xiv. * Mag. ist., V, p. 61. * Studii şi doc, MI, pp. 426-7, n-le xv-vi. Digiti zedby G00gle ÎNRÂURIREA PATRIARHULUI DOSOFTEIU 409 Jitul Jgnatie fii pus să scrie către «fratele» său din Roma xA e «unit», împreună cu tot clerul sau * şi că doreşte ca episcop latin pe Gabriel Tommasi, sfătuitorul de toate zilele al Domnului său. Mihnea făcuse din nou Bărăţia târgoviş- teană, îi dăruise a doua oară moşiile de odinioară si avea pe lângă dansul pe arhiepiscopul de Solia, Petru 2 . Turcii, cari puseră capăt acestei Domnii a răscoalei, ar- seră mănăstirea catolică din vechea Capitală a terii, dar Radu Leon luă asupră-şi s'o facă la loc, în 4664. Pe vre- mea lui, Conventualii fură scoşi prin decizia romană din Mart 1665, şi Târgoviştea, Câmpulungul, ca şi alte centre catolice muntene fură unite cu provincia Observanţilor din Bulgaria, cu arhiepiscopatul de Sofia, mutat dela un timp Ja Xicopol 3 . Pribeag prin Apus, Grigore-Vodă Ghica, ale cărui apt ranţe erau puse in Germanii cari se allau in răz- t>oiu cu Turcii şi visau cuceriri, făcu din Viena, unde se adâpostiâ la 40 April 4667, jurământ de credinţă catoli- cismului, in manile nunciului Spinola, care se lăuda că a putut cuceri acest sutlet viclean 4 . O astfel de declaraţie ii veniâ cu atât mai uşoară, cu cât el era liul unei Levantine catolice si fusese născut în Pera B . Când, la 4674, intele- gându-se cu prietenii din Constantinopol, porni prin Italia intr'acolo, el se scuza că n'a putut să-şi facă datoria de pe- lerinagiu la Loreto şi Roma chiar . îşi botezase catolic un liu născut la Viena diu căsătoria lui cu Doamna Măria Sturza, şi-1 numise Leopold în hatârul împăratului. Dar ca- tolicii nu se resimtin. de loc de Domnia lui a doua, ince- 1 «Tanquam ad ino^ui fratrem nas nieas c.^.ro... Cum unito meo clerot ; Theiner, Velera Mm. Jlussiiw. I, |». 'id. * Cf. Studii şi doc, MI. p. 427. no. xvn ; AnMîanu, l. c, pp. 419 ji urm., 129; Hurmuzaki, IX, pp. 247-8. * Ardeleanu, p. 120: îesstMido nato iu Pera,e di madre cattolica». * Studii si doc, I-II, pp. 428-9, no. E. Digiti zedby G00gle 410 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI pută la 1675, decât doar prin aceia că începură, nu fără LTeutăti, a-si face o bisericuţă la Bucureşti *. Un călugăr catolic, tovarăşul lui Antide Dunod 2 , asigură că Serba n Cantacuzino cel «.tiran f», ^criuita, «lacoma, «aân- gerosD, «inşelfitor», e «cel mai rău duşman al catolicilor şi un adevărat Aman» 3 ; el citează şi faptul batjocurii săvâr- şite asupra lui Andrei, judeţ de Câmpulung, care, nevoind sa treacă la legea terii, pe care o declara «aramă şi plumb* faţă de «aurub latin, ar fi fost ras «ca Papa», — «lăsându- i-se numai la bărbie un vârf ca o coadă de rândunică» — ■ şi bălut pe uliţi 4 . Dar el respectă credinţa negustorilor bul- gari catolici din Cluprovaci (Ciporovci) şi Copelova (Cope- lovci) 6 . Şi, ceia ce hotărăşte mai mult, in al doilea mi- sionar catolic, Giovanni-Battista del Monte, care spune În- suşi că a stat douăzeci şi doi de ani prin părţile noastre* nu pomeneşte nimic de prigonirile lui Şerban, ba asigură chiar că doi din fraţii săi, Constantin şi Mateiu, care va ti slîit deci şi el un timp la studii in Italia, — «amândoi oameni învăţaţi si buni filosofi si binevoitori fată de ritul latin», ar Ji chiar «Greci uniţi» ° ; unul din ei, Constantin Stolnicul, primiâ, de alminterea, la 1G96, dedicaţia cărţii lui Nicolae Comnen Papadopulo din Padova, aPraenota- tioHcs mystayogicae ex iure eanonico»> In care se căuta a se dovedi unitatea dreptului grec şi latin, carte pe care' cardinalul Ivollonits o dă ca îndreptariu uniţilor din Ar- deal 7 . Cronica Bărăţiei din Târgovişte vorbeşte de «foarte multe averi» ce sar li dat de Şerban bisericii, pe care ar fi 1 Mag. ist., V, pp. (H-5. Dacă nu e vorba de întâia Domnie; Arde- lcnriii, |». 120. - CI'. Cronicile mualcnc, în An. Ac. Rom., XXI, p 429 şi urrn. » Mag. ist., V. p. 37. 4 Ibiil., pp. 37-8. Nora judeţului fusese intâiu ortodoxă, apoi îmbră- ţişase catolicismul, pentru ca, pe urmă, cu cei doi fii ai ei, să meargă- la Patriarhul de Ierusalim să-.şi ceară iertare ; ihirt.. p. 62. •"» Und.. pp. 63-4 ; Sbornicul bulgăresc pe an. 1907, * Ardeleanu, I, p. 120. " Ni) Ies. p. 360, nota 1. Digiti zedby G00gle ÎNRÂURIREA PATRIARHULUI POSOFTEIU 411 voit chiar s'o facă din nou *. Del Monte, Dunod, arhiepis- copul de Nicopol chiar, Antonio Ştefani, fură întrebuinţaţi adese ori în negocierile Domnului cu Imperialii *. Catolicii, privind cu bucurie la înaintarea oştilor împărăteşti, cereau numirea unui vicariu pentru Ţara- Romanească, ba chiar alegerea dregătorilor celor mari, în noua alcătuire a terii, dintre credincioşii Bisericii apusene. Să nu uităm tipărirea de vicariul pentru Moldova, Vito Piluzio, în Roma, la 1677, a unui catehism latin in româneşte 3 , al doilea după cate- hismul pe care-1 tălmăcise Gheorghe Buitul, Bănăţean dela începutul veacului, tipărindu-1 la 4636, Catehism Mare după Canisius 4 . Astfel din toate punctele de vedere o acţiune a Patri- arhului de Ierusalim, prin tradiţie repreziutant al ortodoxiei celei mai curate in părţile slavone şi româneşti, se impunea. Cea d'intâiti lucrare pe care o tipări la Iaşi Mitrofan, fu răspunsul lui Nectarie, înaintaşul lui Dosofteiu ca Patriarh de Ierusalim, la argumentele aduse de «fraţii» din oraşul sfânt, pentru Primatul Papei. Această scurtă am^fapic din 1682 era foarte potrivită pentru a deschide focul. îndată, Patriarhul trimese, din Adrianopol, unde se găsiâ în tre- cere, un manuscript al vestitei lucrări de lămurire a ere- dinţii pe care o dăduse în vremurile bizantine Mitropolitul de Salonic Simion ; supravegherea tiparului o avu, data aceasta, în raport cu însemnătatea lucrării, un Ioan Mo- lybdos din Perint sau Heraclea, care nu era vre-un arhie- reu, ci un medic care se întâmpină mai pe urmă în servi- ciul lui Constantin- Vodă Brâncoveanu B şi ajunse numai după i Arch. ist., I«, p. 49. 2 Ardeleaau, p. 120; Gen. Cant., p. 214 şi urm.; Doc. Cant., p« 323 şi urm. 8 Bibi. rom., I, p. 21(3 ; Bianu, îu Columna lui Traian, pe 1883, p. 142 şi urm. 4 Bibi. Rom.j I. p. 447 ; Archiv fur siebenburgische Landeskunrh. iV« Folge, XIX, p. 629. Am tipărit undeva o notiţă culeasă ia BiM. i;at- thyauyi din Alba lulia despre acest Buitul. • Ghrys. Fapadopulos, Uaxp. 'Itp., P- 206. Digiti zedby G00gle 412 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI câtva timp Mitropolit al Silistrei, supt numele de Ioan Com- nenul *. Cartea esl la 1683, si in 1686 se trimetea un exem- plar la Moscova pentru ca fraţii Lichudis să dea o ediţie slavopească, împotriva Iezuiţilor cu cari avea de lucru 2 ." în curând Dosofteiu îşi strămută tiparul grecesc în «ti- pografia domnească)) din Bucureşti. Cu gândul la Şerban- Vodă publicase el la 16S"> slujba grecească a Sf. Sergiu şi Bacchus, al căror hram îl purta, pe lingă al Maicii Domnului, mănăstirea cea nouă începută la 1079 de acest Domn în mijlocul pădurilor dela Cotroceni, — mănăstire pentru care se aduseră dela început, după. înţelegerea cu trimeşii obştii atonice, Natanail dela cLavra împărătească)) şi Paisie dela lvir, călugări greci 3upt un egumen de acelaşi neam, Par- tenie, un Ivirean aşezat mai de mult în ţară, şi poate chiar acel care duse la Atos vestea plăcută a zidirii noului metoh românesc 3 . Dacă in Moldova, vegeta şcoala elineascădin Sf. Sa va, după moartea la Iaşi a lui Nicolae Kerameus, îngropat in Cetă- ţuia 4 , dacă in aceaată ţară creşterea copiilor lui Duca- Vodă erâ încredinţa^; lui Molihdos Comnenul, lui Spaudoiii, , o parte de polemică mai veche, dar vestită, «Ma- 1 Ist. Ut. rom. in sec. al XVlll-lca, I, p. 3i; Studii si doc, III, p; 36 şi urm, 2 Papalopulos Kerameus, I, p. 252. 8 V. mai sas p. 402 : actele sinodului din 1682 ; prelata Bibliei dirr 1688; Del Chiaro, Istoria delle rivoluzioni delta Valachia, p. 43. * Efemeridele lui, trad. Erbiceanu, p. 13. 5 Legrand, Kpistolaire grec, pp. 1-2. 6 Cnntemir, Ist. imp. otoman, l. e. 7 Legrand, Bibi. Itellenique. II, pp. 246-7, 439-43; Helladius, Stata* praesen* Eecle^iac (/raecae, 1714, p. 9 şi urm. Digiti zedby GoOgk 414 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI nualul împotriva schismei papistaşilor», Eyx*tp&ov xatd xoO oyLopaxoţ xfiv IlaTiwrwv, scris de unul care stătuse in mijlocul catolicilor din Ierusalim, Maxim Peloponesianul, ucenic al lui Pigas 1 . Urmează îndată, în acelaşi an încă, o altă carte, aceasta împotriva calvinilor, răspingerea de către Meletie Sirigul a ideilor, cuprinse in Mărturisirea lui Chirii Lukaris. Se adauge şi un Manual scris la 1672 de Dosofteiu însuşi, dimpotrivă vătămării de suflet calvineştb ; notariul Marii Biserici, Mihail Macri din lanina, vine însuşi pentru a în- griji de îndreptări, iar Mitrofan de Huşi, încă de. pe la 1687 fugar in Ţara- Romanească, poate în urma prigonirilor pricinuite de campania lui Sobieski în Moldova, avii ti- parul însuşi 3 . Cartea fusese trimeasă in Ardeal la 1680, ca să ajute pe ortodocşi a răspunde calvinilor: ea a fost dată prin urmare în manile episcopului Iosif, care nu sa folosit tocmai mult de dansa, şi unii boieri români arăta- seră, încă de pe vremea lui Serbau- Vodă, intenţia de a o tălmăci, pentru aceiaşi apărare a ortodoxiei împotriva ata- curilor calvineşti 3 . Altă carte nu se mai abătu in tipariu* 4 , şi iarăşi laşul ajunse locul de unde se răspândiră cărţi de învăţătură asupra întregului Răsărit. în adevăr, Domnul de până atunci al Moldovei, bătrânul •Cantemir, care naveâ bani pentru tipograli, tălmăcitori ţi tot felul de «dascăli* şi care nu ştia să strângă măcar hi jurul său pe arhiereii greci, muri, în Mart 1693, şi, dupâ cele câteva săptămâni de stăpânire a învăţatului Voevotl Durnitraşcu Cantemir, ales de ţară, şi uns de Patriarhul Alexandriei, Gherasim, puterea o căpătă la Poartă Constantin, fiul lui Duca-Vodâ, ctitorul tipografiei moldoveneşti. Cu Brâncoveanu, Patriarhul nu se mai allâ in aceleaşi legături ca odinioară, de când acesta ocrotise şi primise la el pt J 1 Ghrys. Papadopulos, Aoa., p. 41. 2 Cf. Melclihedec, Cron. Hunului, I, pp. 146-7. 3 Prefaţa a doua a lui Dosofteiu ; Bibi. Ho ni., I, p. 303. * Bibi Horn., \, p. 310. Digiti zedby G00gle ÎNRÂURIREA PATRIARHULUI DOSOFTEIU 415 Ioan CarioQl, ale cărui păreri «libere» cu privire la tprezenţa reală» în Eucharistie, împrumutat dela dascălul său Teofil Korydalleus, fuseseră osândite de un sinod constantinopo- litan, adunat la 4691 «cu cheltuiala şi prin îngrijirea!) lui Dosofteiu, şi mântuit cu un mare scandal, Patriarhul ru- pând in bucăţi cărticica lui Gariofil, iar Alexandru Mavro- cordat, Tălmaciul-cel-Mare al Porţii, luându-1 chiar la bătaie *. Domnul muntean, aşa de mult lăudat pană atunci, trebui să audă din gura aceluia pe care de atâtea ori îl dăruise cu pomeni îmbielşugate, aceste cuvinte tari : «Le- gile lui Dumnezeu nu s'au dat pe munţii Ţerii-Româneşti, nici de Domnii Ţerii-Româneşti, ci in Constantinopol şi de către împăraţi şi sinoade; dacă are deci ceva de spus Ga- riofil, să mergem laolaltă la Constantinopol şi să vorbească 2 ». La Iaşi, unde tânărul Duca luase insă, în Novembre 4093, pe Măria, fiica Brâncoveanului 3 , făcu să apară Dosofteiu un «Manuab împotriva lui Gariofil, pe care i-1 lucră, în Iunie 4694, un nou tipograf de greceşte, altfel necunoscut, Dumitru Pădure. Gu această carte de 408 pagini ieşi un opuscul, cuprinzând Cuvântarea lui Ioan Eugenikos îm- potriva Sinodului de Unire cu Roma, ţinut la Florenţa, sinod la care şi Ioan luase parte 4 . Timp de vre-o doi ani de zile, din 4692 până in Fe- bruar din anul 4694, lucră Pădure acum la o întinsă carte de combatere a vestitului Leon Allatius, promotor al catolicismului între Greci şi dascăl al lui Ligaridis, care într'o scriere despre Purcederea Sf. Duh atacase pe Greci. T6jio; xacoXXayfjc, Cartea Schimbării, cuprinde lucrări, mai vechi sau mai nouă, ale unui număr de teologi ortodocşi, ca acel Ioan Eugenikos, din veacul al XV-lea, Gheorghe Koressi, Ma- carie Macri, Teodor Agallianos, polemist din aceiaşi vreme l Chrys. Papadopulos, l. c, p. 41 şi urm. ; cf. Erbiceanu, Cronicarii greci, pp. 37, 185. a Papadopulos, /. c, p. 44. 8 Ist. Ut. rom., I, p. 332. 4 Cf. Krurnbacher, pp. 495-6. Digiti zedby G00gle 416 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI - * cu Ioan şi Macarie, ca Mateiu Vlastaris, din veacul al XIV-lea f cunoscut prin culegerea-i de Canoane *, şi apoi hotărârile a două adunări constantinopolitane, ţinute în Sf. Sofia 8 . Ele' privesc prin urmare Sinodul de Unire din 4439 şi arată iu ce chip au fost combătute şi înlăturate hotărârile lui de teologii si arhiereii strânşi în sinoade ai Bisericii răsrV ritene din veacul al XV-lea. O a doua carte din acest ciclu de lucrări greceşti, lă- muritoare ale ortodoxiei, apare la 4698, «Cartea Dragosteiv 'Ayiinjc, supt îngrijirea lui Kakavelas şi ,cu lucrul tipo- tipogratic al unui călugăr Dionisie, care nu ştia greceşte, în ea se dau scrieri de-ale Patriarhului constantinopolitair Filoteiu, din veacul al XV-lea, hotărâri sinodale, scrisori der împăraţi şi de Patriarhi, note polemice împotriva unor lu- crări de polemică, tratate de-ale lui Marcu Eugenikos, duş- manul Unirii mai nouă ale latinilor, proclamate la Florenţa 3 .- Scrisori de-ale lui Fotie, începătorul «Schismei» pentru ca- tolici, dezbateri sinodale supt prezidenţia lui, scrieri de-ale lui Nicolae Kerameus, profesor la Iaşi (f 4672) şi ale Iu? Meletie Pigas, lămuriri ale liii Dosofteiu însuşi fac împre- ună «Cartea bucuriei», Xapdfc a triumfului, adecă, publicată la 4705 4 , în Râmnic, dupâ împăcarea cu Brâncoveanu. Do«ofteiu voia să încheie această întinsă compilaţie polemicu printr'o Istorie a -patriarhilor din Ierusalim, ca statornic* mărturisitori şi apărători ai ortodoxiei, care apăru însămi' mai după moartea .sa, prin îngrijirile nepotului Hrisant 6 . 1 Gf. Krumbacher, o. c, p. 113-4, 608, etc. 2 Asupra cărora v. Chrys. Papadopulo3, l. c, p. 3 Chrys. Papadopulos, p. 48. * lbifl., p. 50. •' lbid., p. 50 şi unu. Digiti zedby G00gle NEGOCIERILE ARDELENILOR PENTRU UNIREA CU ROMA 417 CAP. II. Negocierile Ardelenilor pentru Unirea cu Roma; cele d'intâiu învoieli. Asemenea cărţi erau acum în adevăr de nevoie pentru orto- doxie. în adevăr Ju 1696 Ardealul, unde era Mitropolit româ- nesc, dela 4692 (Decembre), Teofil, care primise din partea gu- vernatorului calvin al Ardealului, Gheorghe Bânffy, condiţiile obişnuite *, trecuse în stăpânirea formală a împăratului — ul- timul «Craiu», al doilea Apaify, părâsindu-şi drepturile, pe care nu le mai putea menţinea — , şi, încă dela 1692, 23 August, împăratul dăduse de veste că preoţii răsăriteni, cari vreau să scape de toate greutăţile, să nu mai plătească adecă datoria de iobagi către domnii de pământ şi să culeagă în schimb dijma dela credincioşii lor, n'au decât să treacă prin Unire la Biserica apuseană de care se ţine şi Măria Sa, stăpânul cel nou al terii 2 . Când ne gândim la câte umilinţi era supus un biet preot român, chiar dacă dregătorii observau faţă de dânsul hotărârea crăiască de a nu se supune la niciun fel de dijmă preoţimea noastră, când ne gândim că, în locul veniturilor de care se bucura pastorul sas ori maghiar, el avea drept doar, după ultimele măsuri, luate prin 4688, la o claie de grâu şi una de ovăs, un caş de Sâmpietru, sau doi potori în schimb, la o zi de coasă şi una de secere pe an, afară de cei 42 bani ai botezului şi tot atâta pentru cununie 3 , vom înţelege cât de ademeni- toare era ispita ce se întindea bieţilor oameni sătui de năcazuri, cari n'aveau măcar în sufletul lor întunecat con- vingerea de adevăr, simţul de înaltă chemare care întăresc pentru o luptă cât de grea. i Nilles, p. 153 şi urm.; Sate şi preoţi, p. 172; Cipariu, Acte şi fragmente, pp. 254-5. 2 Niiles, p. 162. * Cipariu, Acte şi fragm., p. 264. 27 Digitized by LiOOQ IC 418 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Nici episcopul Teofil, un nemeş din Teiuş, care se che- mase până atunci Toma Szeremi şi era aplecat către da- tinile ca şi către limba colegilor săi nobili, dintre Unguri *, — biată unealtă a Calvinilor cari-i întăriau în scris numirile de protopopi 2 , — nu era în stare să ducă o luptă pentru credinţă, şi ştim sigur că încă din 4697 el intrase în legă- turi cu Iesuitul Baranyi, care-1 îndemna să prindă cu amândouă manile un prilej care nu se va mai întoarce 8 . O nouă ediţie a Catechismului lui Canisius, nu pentru popor, ci pentru preoţi, carte tipărită cu litere cirilice şi ortografie obişnuită, apărea, la Sâmbăta-Mare (Tyrnau), centru şcolar al Iezuiţilor la hotarele Ardealului, în 1696 4 . Să amintim că în Principate chiar, de curând, Armenii din Moldova, câştigaţi de un misionar din neamul lor, Axentie sau Oxindie Virzirescu, părăsiseră Moldova pentru ca, supt acest nou episcop unit, să trăiască, primind dogma romană, în Statele împărăteşti care li se deschideau primi- toare B . Cei rămaşi în Botoşani, Iaşi şi Roman întemeiau la 4690 o «frăţie a tinerilor» pe care o puneau supt scutul Papei intâiu, al catolicosului în al doilea rând, iar, în al treilea, supt al «locotenentului de episcop al eparhiei Su- cevei, al «sfintelor schituri din Suceava, închinate sfântului Axintie» — Zamca, veche biserică moldovenească trecută la Armeni şi întărită milităreşte, îndată, la 4691, de regele Sobieski 6 , şi metocul Hagîgadar — , Hagi - Koh - Varzar&9 Mândrul», episcop al lor şi înainte de Unire, încă de pe la 4677 7 . Episcopia insă fusese aşezată acjm pe pământul împăratului, la Gherla, care e de atunci un târg armenesc i Cf. Cipariu, p. 239. 2 Cipariu, o. c, pp. 254-5; Studii şi doc. f XII, p. 282, no. x. 8 Sate şi preoţi, p. 173. 4 Bibi Rom., I, la această dată. 6 Doc. Bistriţei, I, pp. cv-vi, Benko, passim ; Gr. Goilav, în Arch. soc. şt. şi Ut. din Iaşi, VII, p. 634 şi urm. ; Nilles, p. 915 şi urm. « V. Studii şi doc, VI, p. 636 şi urm. 7 Ibid. Digiti zedby G00gle NEGOCIERILE ARDELENILOR PENTRU UNIREA CU ROMA 419 şi un focar de propagandă unită între Armenii rămaşi in Jegea veche. La începutul anului 1697, in Februar, Ardelenii ajunseră la o hotărâre cu privire la propunerile, pline de făgăduieli şi de îngăduinţă, de prietenie şi de cruţare, pe care le fă- ceau catolicii, arhiepiscopul primat al Ungariei însuşi, car- 4inalul Kollonits, prin Ie3uitul Baranyi, negociatorul nelipsit al Unirii. Se ţinii la Bălgrad un sinod ca acelea obişnuite, --şi pentru judecăţi, — fiind de faţă mai toţi protopopii şi foarte mulţi dintre preoţi. Vlădica Teofil, bucuros să scape ■de jugul calvinesc, vorbi, arătând cate a pătimit pană qtunci biata Biserică românească dela stăpânitorii terii: întemniţări şi bătăi ale Mitropoliţilor, ca în cazul lui Sava, control apăsător şi jignitor al tuturor actelor aces- tora, vizitări in silă de către oameni superintendentului, ■cari se uitau să vadă şi ce fierbe 'n oală ţeranul in zi de post, batjocura portului şi a icoanelor, răspândirea de cărţi pierzătoare de suflet, călcarea privilegiilor care dădeau preo- ţimii scutirea de dijmă. Acuma clerul românesc se poate întoarce la vechile-i datine, pe care împăratul — căci de el, şi nu de prelaţii catolici ai Ungariei erâ vorba, — le recu- noaşte pe toate, cerând ca Românii să se unească doar cu •dânsul in ceia ce priveşte numai patru puncte de credinţă: să primească primatul Papei, întrebuinţarea panii nedospite, azimei, în cuminecătură, purgatoriul în care se limpezesc sufletele şi purcederea Duhului Sfânt, nu numai dela Tatăl, -ci şi dela Fiul. Erâ puţin, pe lângă ce se impusese până atunci. Românii, ţerani, mireni din oraşe, preoţi, protopopi şi Vlădici, ţineau mai mult la icoane decât la Patriarhul din Ţarigrad, pe -care nu-1 văzuseră niciodată, şi nici n'avuseră prilej să audă măcar de dânsul ; păstrarea posturilor erâ pentru dânşii mai mare lucru decât judecata asupra puterii Papei sau soarta sufletelor până ajung in Raiu ori in Iad, unde e iot temeiul, şi tipicul de slujbă, obiceiurile la înmormântări, Digiti zedby G00gle 420 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI la botezuri şi nunţi, aveau mai mult preţ pentru ei decât felul de purcedere al celui de-al treilea iposta# al Treimii de o fiinţă şi nedespărţite, şi cine făgăduia să li păstreze ritul întreg, să-i osebească oriunde de latini, în cari ve- deau şi acuma nişte papistaşi primejdioşi, să lase în putere* tot pravila şi canoanele, şi nu cine ştie ce drept nou latiny putea cere multe, mai ales când făgăduia să înlăture crudul regim din «Compactate* şi « Aproba te», care făcea din Ro- mâni un «neam tolerat», şi nu «adevăraţi fii ai patriei*. Siguri că în sfârşit vor putea trăi şi ei ca oamenii, preoţii mari şi mici din adunare iscăliră şi pecetluiră deci cu cea mai mare bucurie, făcând împăratului pentru atâta bine un mic hatâr, fie şi în patru puncte ; dar, fiind oameni păţiţi, ei însemnară desluşit că Măria Sa li va da scutiri şi venituri pentru clerici, slujbe pentru mireni, primirea ii> şcoli pentru copiii Românilor. La 21 Mart, actul solemn se punea în scris, iar la 10 Iunie, spre mai multă încredinţare, se adăugiau şi iscăli- turile \ Teofil, dând această ştire la 21 Mart, adăugii doar sau lăsa pe Baranyi să adauge că se primesc «mai ales* cele patru puncte, cerându-se cu acest prilej ca orice paroh să-şi aibă biserica, şi aceasta pământul ei, eclejia, şi ca preoţii să atârne numai şi numai de Vlădică, iar nu şr de mireni. La 23 August 1(507 se şi hotăriâ la Viena că preoţii români se vor bucura de drepturile religiei catolice la care se vor alipi 2 . Astfel se «întoarsei) Biserica Românilor din Ardeal la* legea catolică. Dar schimbarea se făcu in tăcere, fără să» răzbată ceva la urechile Domnului muntean şi ale Mitro- politului său. Din această parte nu veni deci nicio protes- tare, deşi Teodosie se întitula cu gândul la Ardeleni, «exarh* i Ortus et progressus) Cluj, 1730, 1764; Lauriauu, iu Magazinul istoric? HI, p. 267 şi urm. ; după Glaiu, iu Cipariu, Aste şi fragmente, ■ pp. 80-3; 4 upă original, iu Nilleq, p. 165 şi urm. CI*. Sate sipreol* p. J74.?iurnw * Mag. ist., UT, p. 280 Digiti zedby G00gle NEGOCIERILE ARDELENILOR PENTRU UNIREA CU ROMA 421 laturiloi'», nu totdeauna «plaiurilor», şi Patriarhul Dosofteiu, în Prefaţa la Biblia din 1688, punea supt înrâurirea bise- ricească a ierarhiei muntene pe «Rumâni, Moldovani şi Ugro-VJahb, supt care nume se cuprind fireşte locuitorii români de dincolo de munte *. cUnirea» Românilor de supt Coroana Ungariei erâ să ieâ insă peste puţin forme mai hotărâte şi un caracter public, care nu puteau să lase nesimţitoare Biserica orto- doxă a Românilor din principatul muntean, care ajunsese şi ocrotitoarea, epitroapa vieţii bisericeşti a fraţilor de peste munţi. Lupta între Unire şi duşmanii Unirii începea, interesând şi amestecând în vălmăşagul ei, mai mult ori mai puţin, pe toţi Românii, din întreaga întindere a Românimii. Teofil fusese totuşi începătorul, şi hotărârea soborului său e cel d'intâiu semn al afâşierii unităţii româneşti în forma bisericească, — singura cu putinţă, — prin care se statornicia, ca urmare firească, unitatea culturii, strânse încă 'n jurul Bisericii naţionale. i Bibi română, I, p, 280. itizedby G00gle Digitiz Digiti zedby G00gle ADAUS ILipsn Accaracfterre «ciriHce în num&r suficient mă făcea 3&bovl!pftfli. la îndfotaerea lucrării publicarea actului sinodal ■din 13 August 1595, Deocamdată observ numai că el e •dat, ca scrisoare, «către puternicii Am Polonia, stăruind *wupra mecesităţii 'dogmei constantinoipolitane, de Nichifor iprotoaw&glielul, de Mardarie Mitropolitul moldovean, de Mibail'cel muntean, de Agaffton al Romanului şi de Am- lilohie al Rădăuţului. Niclufor iscăleşte întâiu ca fost vi- •cariu in Constanţi nopol, apoi Mardarie, în al treilea rând Mihaîl; urmează. Agafton, dar după el ailăm pe Luca de Buzău iscălind greceşte, «lupă acesta pe Amlilobie, iar la urmă pe un JMmnicean, Pavienit. Un articol iscălit S. Dragomir, in tRevista Teologică» din Sibiiu, IL n-le 9- 10, adauge lucruri însemnat**, pe te- meiul izvoarelor sârbeşti, cu privire la Sava Brancovici. • Se vede dintr'o icoană dela Hilandar iu Atos, descrisă in^Şpomenkub sârbesc ,pe .*8D8 (XXXIII), că Longhin Corevici a .fost cu adevărat ^Mitropolit» de Iiuiu şi sa adăpostit in Ţara-Uomiineasca, unde lucra icoane, pentru Mateiu Basa/rab, Doamna Elina şi Mitropolitul Teotil, în . August .4643, ajutat fiind de sfruntaşi -boieri cri Vistierul Stroe, al doilea Vidtier Serbau şi Idrişte Ntelurel, pe -atunci al doilea Logofăt. . Se .pomeneşte şi t piatea -de- .jaaornviiii — ivm neetf' stenlu — , Digiti zedby G00gle 424 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI dela mănăstirea Comana, a lui Longhin, cu această inscripţie : cCu mila lui Dumnezeu Longhin, cu neamul dintre Core- vici-Brancovici, arhiepiscop de Inău». Tot acolo despre rudele ungureşti ale Brancovicilor. Un studiu al răposatului arhimandrit Ruvarac arată că Ioan patriarh de Ipec în veacul al XVI-lea era Român. Digiti zedby G00gle TABLA CUPRINSULUI. Digiti izedby G00gle Digiti zedby G00gle TABLA CUPRINSULUI Pagina Pnefaţa II r Irtroducere : I. începuturile vieţii creştine la Dunăre . . 1 II. Cele d'intâiu orânduieli bisericeşti in părţ le noastre. 7 CARTEA I-iu. EPOCA SLAVONĂ. Partea I-a. Cap. I. Lupta catolicismului cu Vlădicii de schituri pentru luarea în stăpânire a terilor româneşti .... 15 Cap. II. Intemeiarea Mitropoliei Terii- Româneşti .... 17 Cap. III. Cele d'intâiu biserici româneşti 23 Cap. IV. A doua episcopie a Ţerii-Româneşti şi viaţa bise- ricească în acest principat până la începutul vea- cului al XV-lea 32: Cap. V. Decăderea înrâuririi greceşti. Noua înrâurire sârbească 38 Cap. VI. Luptele cele din urmă ale Patriarhiei constantino- politane pentru păstrarea drepturilor ei ierarhice asupra Moldovei 49 Partea a Ii-a. Legăturile Bisericii celei nouă cu catolicismul luptător. . 55 Cap. 1. Biserica munteanâ şi catolicismul 57 Cap. II. Catolicismul în Moldova supt Alexandru-cel-Bun . 60 Cap. III. Mănăstirile Tui Alexandru-cel-Bun G7 Cap. IV. Urmaşii lui Alexandi u-ce l-Bun şi mănăstirile Mol- dovei 70- Digiti zedby G00gle 428 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Partea a Ill-a. pagina Ortodoxia de limbă nlavonă în epoca lui Ştefan~cel-Mare. 79 Cap. I. Mitropolitul Teoctist 81 Cap. II. Clerul moldovenesc supt Mitropolitul Teoctist . . 84 Cap. III. Crearea episcopiei Rădăuţilor 89 Cap. IV. Mănăstirea Putnei 92 Cap. V. Alte mănăsliri şi biserici ale lui Ştefan-cel-Mare . 95 Cap. VI. Biserica ktină supt Ştefan-cel-Mare. Rezumat . . 98 Partea a IV-a. Biserica Moldovenească supt Petru Rareş 101 Cap. I. Clădiri . " . . 103 Cap. II. Urmaşii Mitropolitului Gheorghie. Teoctist al H-lea 105 Cap. III. Clădirile bisericeşti din epoca Iui Petru Rareş. . 108 Cap. IV. Petru Rareş şi Biserica Ardt aiului 110 Partea a V-a. Curentul cel nou de cultură slavo-grecească în epoca lui Neagoe- Vodă 111 Cap. I. Alcătuirea noului curent slavo-grecesc in Ţara-R*- mâneaâcă 113 CAP. II. Patriarhul Nifon şi organizarea Bisericii muntene. 116 Cap. III. Mănăstirile oltene de cultură slavonă ale Craio- veştilor. 119 Cap. IV. Mitropolitul sârb Maximian 121 Cap. V. Macarie, meşterul de tipar slavon 124 Cap. VI. Ctitoriile lui Neagoc-Vodă 127 Cap. VIL Mănăstirea dela Argeş. Alte zidiri ale lui Neagoe. 129 Cap. VIII. Neagor-Vodâ ca scriitor 133 Cap. IX. Urmaşii lui Neagoe. Mitropolit ii şi ctitoriile lor . 135 Cap. X. Clădiri bisericeşti ale epocei 140 Cap. XI. Noul tipar slavon din a doua jumătate a veacului al XVI-lea .143 Cap. XII. Vlădicii munteni dela sfârşitul veacului al XVI-lea 145 Cap. XIII. Noile legături ale Bisericii muntene cu Patriarhia din Constantinopol supt Mihai Viteazul. Starea episcopiilor sufragane . . . . 148 Digiti zedby G00gle TABLA CUPRINSULUI 429 Partea a Vi-a. Pa^na Curentul nou slavon în Moldova 153 Cap. I. Macarie episcopul de Roman 155 Cap. II. Ucenici ai lui Macarie 158 Cap. 111. Cronicarii Isaia de Rădăuţi şi Eftimie de Neamţ . 160 CARTEA a H-a. EPOCA SLAVO- ROMANEASCĂ. Paktea a I-a. Tipăriturile româneşti ale lui Coresi. Cea d'intâiu Bise- rică reformată a Românilor de peste munţi . . 103 Cap. 1. Catthismul din Sibiiu 105 Cap. II. Planuri de lipar românesc în Moldova supt Despot. 160 Cap. 111. Tipăriturile româneşti ale lui Coresi şi Biserica re- formată a Românilor de peste munţi 170 Cap. IV. Urmarea dezvoltării Bisericii reformate a Români- lor de peste munţi 175 Cap. V. Mitropolia ardeleană şi tipăriturile româneşti din vremea ei , . . . . 181 Partea a II- a. Lupta Bisericii moldoveneşti cu „recucerirea catolică . . 185 Cap. I. Petru- Vodă Şchiopul şi episcopii din vremea sa . . 187 Cap. II. Propaganda catolică a Iezuiţilor poloni în Moldova. 189 Cap. III. Legaturile Bisericii moldoveneşti cu Patriarhia constantinopolitană 197 Cap. IV. Movileştii şi catolicismul 205 Partea a 111-a. Politica religioasă a lui Mihai Viteazul 209 Cap. I. Mihai Viteazul şi arhiereii din Balcani 211 Cap. II. Cele d'intâiu închinări de lăcaşuri româneşti la Locurile Sfinte 215 Cap. III. Sinodul lui Mihai Viteazul pentru disciplina cle- rului monahal 216 Cap. IV. Noua Mitropolie din Bâlgrad . 218 Cap. V» întoarcerea episcopiei de Muncaciu la Români . . 223 Digiti zedby G00gle 430 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Pagina Cap. VI. Episcopii Ardealului după Mihai Viteazul. . . . 227 Cap VII. Dezvoltarea Bisericii moldoveneşti în această epocă. Episcopia Huşilor 235 €ap. VIII. Sinodul dela Iaşi (1600) . . . 238 Cap. IX. Biserica Moldovei supt Movileştii întorşi in stăpâ- nire. Mitropolitul Anastasie Crimca 240 Partea a IV-a. întemeiarea înrâuririi greceşti prin ttadu- Vodă Mihnea . 14o Cap. I. împ/ej urările Bisericii muntene după Mihai Viteazul. 447 Cap. 11. Arhierei greci in trecere prin ţerile noastre. Chirii Lukaris 254 Cap. III. Legături cu Patriarhii. Călătoriile şi opera lui Teofan al Ierusalimului 258 Cap IV. Nouă închinări de mănăstiri 161 Cap. V. Reforma lui Miron-Vodă 276 Partea a V-a. Elenismul bisericesc în lupta cu slavonismul înoiatşicu noul curent românesc din Principate 277 Cav. I. Grecii lui Lton-Vodă şi răscoala lui Mateiu Basarah. 279 Cap. II. Ctitoriile lui Mateiu Basarah ........ 28-J CAP. III. Petru Movilă, Mitropolitul Chievului 290 Cap. IV. tnrâurina lui Petru Movilă asupra Bisericii mun- tene. Cirentul nou elino-slavon de supt Mateiu- Vodă 294 Cap. V. Tipărituri ardelene 300 Cap. VI. Biserica moldovenească în epoca lui Petru Movilă. Mitropolitul Varlaam 303 Cap. VII. Tipografia lui Varlaam Mitropolitul. «Sohoraşul» d la Iaşi 309 Cap. VIII. înrâurirea grecească în Moldova 314 Cap. IX. Tipăriturile româneşti dela Iaşi 318 Cap. X. Biserica Ardealului în epoca lui Petru Movilă şi a lui Varlaam 32 1 Cap. XI. Alte tipărituri muntene, slavone şi româneşti . . 338 Digiti zedby G00gle TABLA CUPRINSULUI 431 Partea a Vi-a. Pagina Viaţa bisericească a Românilor şi literatura bisericească dela 1653 — 88 şi legăturile nouă dintre Ardeal şi Ţara- Românească 343 Gap* I- Mitropolitul ardelean Sava Brancovici 345 CAP* II. Înrâurirea rusească a Moscovei asupra Românilor . 355 CAP* III. Biserica raunteană dela 1654 la 1682 . . . . .371 Cap. IV. Biserica Românilor din Uogaria până la Unirea cu Roma 382 CAP. V. Biserica moldovenească dela căderea lui Gheorghe Ştefan înainte. Noile lucrări literare şi tipărituri în Moldova. Mitropolitul Dosofteiu 387 CAP. VI. Tipăriturile Mitropoliilor munteni Varlaam şi Teodosie 398 Partea a VH-a. Lupta între stricta ortodoxie grecească şi noul asalt al catolicismului, cu stăpânirea limbii poporului în biserică 403 Cap. I. înrâurirea Patriarhului Dosofteiu de Ierusalim ; lupta lui cu catolicismul şi încercările catolice în Prin- cipate 405 Cap. II. Negocierile Ardelenilor pentru Unirea cu Roma : cele d'intâiu învoieli 417 Adaus 423 ERATĂ. A se tndreplâ : La p. 76, rândul 10 de sus : florenţa pentru Roma. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI ŞI A VIEŢII RELIGIOASE A ROMÂNILOR DE N. lOROA VOLUMUL al II-lea. VĂLENII-DE-MUNTE Tipografia cNeamul Uomăxksc» 1909. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle Câteva iscălituri inedite de arhierei din veacul al XVHl Iea UuClUf GHEDEON, EPISCOP DE ROMAN (Ohedeon, episcop Romanschii" ; 1734). _£.# fi l> DANUL, EPISCOP DE ROMAN („Daniil, episcop romanschii" ; 1731). r> &&»?(&&, '&*"*- C.HEDEON. EPISCOP DE HUŞI („Ohedeon, episcop huşschii" ; 1731). Wi^gr- NEOFIT I-iu, MITROPOLIT MUNTEAN („Neofit Mitropolitul Ungrovlahii"). Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle A^ ANTONIE, MITROPOLIT AL MOLDOVEI, („Antonie Mitropolit Sucavschii*)^ ghedkon, mitropolit al moldovei („Ghedeon, Mitropolit Moldovlahii"). MISAIL, I l'ISCdp |)|; H\|»\rjl („Misail episcop Rad." ; 1733). Digiti zedby G00gle > Digitized by Google CARTEA a IH a EPOCA ROMANEASCĂ. PARTEA I-a. LUPTA PENTRU DESĂVÂRŞIREA UNIRII ROMÂNILOR DE PESTE MUNŢI. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle CAP. I. Politica religioasă a lui Vodă Brâncoveanu şi tipăriturile muntene din epoca sa. Când, puţin timp după soborul din Februar 4697 şi ur- mările lui, Vlădica ardelean Teofil muri, alegerea urmaşului ^ău se făcu în condiţiile obişnuite. Spre Bucureştii Mitropo- Jitului plecă un tinerel călugăr, de neam bun, dela Ciugud, Atanasie Anghel, care ducea cu dânsul recomandaţii puternice •din partea nobililor ardeleni, calvini, pe cari-i câştigase cu bani. De o plată făcută în manile lui Teodosie ca să fie ales, nu ,poate fi vorba ; el dădu, după spusa unuia dintre nego- ciatori, negustorul Dindar, numai optzeci de lei «ca mul- -ţămită» 1 . Alegerea se făcu după datina creată pe vremea jui Şerban Cantacuzino, şi, în lanuar 4698, Atanasie era sfinţit ca Mitropolit pentru Ardeal. Data aceasta, noul Vlădică nu primi condiţii dela Gu- vernul ardelean, ai cărui membri nu mai erau slobozi să-şi •dea la iveală tendinţele calvinizatoare. învăţături pentru purtarea sa le primi el dela Bucureşti chiar. Aici Vodă Brâncoveanu, om bogat, darnic şi mândru, n'aveâ o politică religioasă aşa de sigură ca a înaintaşului •său, — cum, de alminterea, şi in politica propriu zisă el se -dovedise mai şovăitor decât acesta, — după stricarea bunelor Jegături cu Dosofteiu de Ierusalim. Strict ortodox fireşte, l In recognitionem ; Sate şi preoţi, p. 178, nota 2. Digiti zedby G00gle ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI fără să aibă fată de catolici măcar acea curtenire care- deosebise pe Şerban-Vodă, el tipărise, pe de o parte, cărţi româneşti, de cuprins religios şi literar, bune pentru ce- tirea boierilor şi a preoţilor: la 4691, Radu Greceanu d& astfel la iveală o frumoasă carte, lucrată de dânsul cu aju- torul fratelui Şerban şi supt supravegherea lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, «Mărgăritarele» luiloanGură-de-Aur, dntăritoriu săborniceştii şi apostoleştii a Răsăritului Besea- reci şi adevăratei pravoslavnice credinţe înrtireptătoriu», prefăcută în limba tuturor cea să poată fieştecare Rumân ce şi puţină învăţătură ar aviâ, să înţeleagă*. Pe de altă parte, un călugăr din Iviria sau Ivir, diit Iberia Caucasului, fost rob al Turcilor, Antim, om cu deo- sebit simţ pentru artă in toate înfăţişările ei, tipăriâ, întâii* pe seama lui, se pare 1 , lucrări greceşti care dovedesc fiinţa unui curent ce ducea, nu numai la înzestrarea cu cărţi r pe socoteala Românilor, a bisericilor din Răsăritul grecesc r ci şi către grecizarea Bisericii româneşti. Pe lângă Pareneticele împăratului Vasile Macedoneanul către fiul său Leon, preiăcute (4691) în greceasca popo- rală de Hrisant, nepotul, trimes îndată, în 4692, prin Rusia r în Apus, pentru studii, al Patriarhului de Ierusalim * ; pe lângă dManualub lui Gariofil, care răspundea la unele în- trebări de natură teologică ale Stolnicului Cantacuzino (4697), pe lângă panegiricul Sf. Constantin, alcătuit de pre- dicatorul Curţii, Gheorghe Maiota (4697) 8 ,— altele, de ace- laşi, în 4706-7, la Râmnic 4 — , se dau în greceşte, prin os- teneala lui Antim, căr[î de slujbă bisericească. Astfel a slujba Sf. Grigore Decapolitul, făcută in această limbă^de 1 Cărţile poartă numai Însemnarea că sânt lucrate de c Antim iero- monahul». Asupra lui, v. Ist. Ut. rqm. in secolul al XVUl-lea, \ r p. 419. * V. cele două lucrări ale păr. Chrys. Papadopulos. » Pentru Maiota, v. Ist. Ut. rom. in secolul al XVlIl-lea,f\ f pp. 49, 417, 429. * Bibliografia Bomână, I, pp. 468-9, 478-9. Digiti zedby G00gle POLITICA RELIGIOASĂ A LUI VODĂ BRĂNCOVEANU 5 Matern al Mirelor 1 , şi cea, în legătură de zi cu aceasta, a Sf. Parascfaive, — cu toate că în mănăstirea Bistriţei oltene, -care nu er£ ârâtesc pentru observarea privilegiilor, 12 Decembre 1699 ; Mag. ist., JII, pp. 391-5; cf. şi Hurmuzaki, V, pp. 540-1; Mon. Comitialia Trans., XXI, p. 431 şi urm. s Nilies, pp. 242-4. 4 Ibid., pp. 220-2. 6 An. Ac. Rom., XXI, p, 288, nota 1; Mag. ist. f III, pp. 305-6; Ci- jMtriu, Archivu, p. 453 şi urm. Digiti zedby G00gle 20 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI 1 ii' saaatca^ trimes de Teodo3ie, Mihai Iştvanovici, — deci : fiul lui Iştvan f care-şi zice, In cirilice : «ex Ungrovlachias», fiindcă nu era- din Ungrovlahia adevărată, ci din Ardeal, — o nouă ediţie a- Cazaniei calvine, căreîa-i zice acum, după moda grecească- a timpului: Chiriacodromion (el tipări şi o Bucoavnă, ce& d'intâiu in româneşte, tot în acest an 1699) l . Cu acest- prilej, Vlădica lasă pe tipograful Mitropoliei să numească pe Voevodul ocrotitor duminătoriul credinţii pravoslav- nice», «patronoşu adevăraţii al Sfintei Mitropolii de aict dinu ArdealuD şi să asigure că nu s'a făcut vre-o «strâ* mutare în potriva Sfintei Scripturi, au în rânduiala dog^ meloru ce ţine şi porunceaşte pravoslavnica Besearecă a Ră^ săritului». Cu sfârşitul acestui an însă, masca erâ aruncată. La b Septembre 1700 se strângea un mare sinod, la care luară parte r pe lângă protopopii din 1698 — dintre cari numai prea pu* tini lipsiră — , mulţi alţii, şi din locuri însemnate: astfel Vasilie din Braşov şi colegii săi din Sibiiu şi Bălgrad — , apoi cei cari lipsiseră din rândul protopopilor făgărăşenî: dela Viştea, dela Avrig, dela Berivoiu, dela Râuşor, dela Cak bor, peste apa Oltului; pe lângă cel din Gurgbiu şi alt protopop din Secuime: cel dinHaromsec; apoi, de sus din părţile Bistriţei, cel din Sângiordz, un număr de pro«^ topopi din deosebite Ţinuturi, dela Supt-Păduri, Vidrăsău r Chitoiu, Chiueşti, Lemin, Bacaiu, Saldobagiu, Comliş, Cobia£ Ungureni din Sărvad, Băseşti, din Baia-de-Criş, din Săntul şi Lazuri ; cei din Maramurăş, în sfârşit, din Sighet şi EraşuK de-sus. Cea mai mare parte din Maramurăşeni insă ţineau ctf Vlădica Iosif Stoica, — nemeş având Un ostaş călare în arme — , numit încă de Apaffy cel d'intâiu, sfinţit în Mol' dova şi desfăcut de atârnarea ardeleană, ca «episcop pra* i Bibi. Rom., I, pp. 369-70, no, 113. itizedby Google Digitiz URMĂRILE NEMIJLOCITE ALE UNIRII 21 ^oslavnic, cu mila lui Dumnezeu, al Maramurăşului, exarh .al stavropighiei patriarşeşti ţarigrădene» — actul din 1391 fusese împărtăşit de Maramurăşeni şi lui Dosofteiu al Mol- dovei — , cadministrator al Mitropoliei Bălgradului, Ardea- lului ş. c. 1. **, pecetluind cu pecetea bălgrădeană a celor trei Arhangheli 2 . El ţinea câte un «parţialeş săbor» prin matele Ţinutului, judeca în procese bisericeşti, împărţiâ sin- ghelii şi antimise slavone şi strângea venituri. Stătea prin «mănăstirile» de prin sate, la Giuleşti de pildă, dar şi în Hust apoi, şt-1 recunoşteau protopopii din Vişăul-de-jos, din Giuleşti, din Jalova, pentru eraşul-de-sus, eraşul Co- săului şi eraşul Sighetului, precum şi mulţi preoţi, pe lângă «cjupâni asesori, fruntaşii oarmeghieto sau ai comitatului 8 . Dacă n'au venit, cum se spune anume, preoţi din părţile Sătmariului, trebuie fcă se caule lămurirea întâiu în faptul că protopopii de aoolo ajunseseră aproape neatârnaţi, şi apoi în aceia că, in vecinătate, «în Ţinutul Orăzii şi comi- tatul Bihorului, până la GelmariuD, căpătase, la Ianuar 1694 Încă, vicariatul catolic «in părţile Ungariei asupra Româ- nilor» (in partibus Hungariae super Valachos), pe cari se lăudase că-i va face uniţi «şi cu sila», un Isaia, «Sfeta- goreţ» şi Grec, paroh în Careiu, apoi în Dobriţin, care stătu în mijlocul satelor româneşti din ţara Oaşului, la mănăstirea Bicsadului, până la uciderea lui de hoţi (15 Maiu 1701). Isaia avea supt ascultarea lui pe toţi proto- popii de pe acolo, până ce sarcinile grele ce arunca asupra lor aduse plângerile unei părţi din cler, cu protopopul Pan- taleon dela Baia-Mare în frunte 4 . Acolo era un Ţinut de Unguri, Ruşi şi Greci, cu epis- -copi cari se chiamă, când Voloşinovschi — din 1670-5 — , -când Teofan Mavrocordat — din 1677 — , când Ieremia Lip- * Studii şi doc, XII, p. 298, no. v; cf. pp. l-liii. * Ibid., p. 834, no. iii. » V. Budu, o. c, pp. 56-31. * Studii şi doc, XII, pp. XLIX-L. Digiti zedby G00gle 22 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI nitchi — 1(385-8 — , când Metodie Racoveţchi — «episcop de Muncaciu, Machowicza, de Zips, de Krasnobroda, Maramurâş şi prin toată Ţara- Ungurească», in 1688, — pană ce, Ja urma un Chiot italian isat, episcop de Sivas, întâiu, apoi de Mun- caciu, Maramurăş şi Zips, pe lângă care se adaugă Machow şi Komarom, ajunse «vicariu apostolic al poporului de rit grecesc în toată Ungaria» şi, cu autoritatea unui «sfetnic al împăratului», făcu Vlădici pentru Români şi tipări pentru mântuirea lor sufletească un Catechism, din care o a doua ediţie ieşi după moartea lui, la 1726 *. Cei 55 de protopopi, înfăţişând 1582 preoţi, luară in des- batere două chestii: Unirea întliu şi apoi reformarea, după canoane, după idealul legii creştine şi după cerinţele ritu- lui şi ale datineî, a clerului românesc unit. împotriva Uni- rii se rostiră Braşovenii şi Sibiienii, dar mai ales cei din părţile Inidorei, insă, la urmă, ortodocşii din cele d'intâiu două locuri, şi calvinii din al treilea, se învoiră a-şi pune iscăliturile, şi nemeşii făgărăşeni, veniţi in număr mare, se arătară foarte bucuroşi 2 . în a doua şedinţă se hotăra primirea Unirii în aceiaşT formă ca la 4698; se adăogi iarăşi, dar în afară de forma actului — cel d'intâiu nu va fi fost găsit bun şi pentru aceasta, — că «ritul» şi «disciplina» nu se vor schimba şi că, mergând acasă, fiecare protopop va face să se iscălească actul de juratul său 3 , de doi preoţi «comisari», de trei bătrâni din fiecare sat 4 . Abia la 14 ale lunii se hotărâră articolele de reforme. Unele din măsuri amintesc «slătuirea» munteană din 1698 : supt pedeapsă de gloabă pentru preot — 12 florini — şi sat 1 Cf. Studii si doc.y XII. pp. xlviii-ix ; XIII, pp. 9-10, no> 9 : BM. i?o/n., I, p. 439, no. 100 ; II, p. 27, no. 190. 2 V. N. Densuşianu, in Revista critico-litemră, I, şi Gestiunile din Blaj, 1893. * V. voi. I. * Cf. Mag. ist., III, p. 307 şi urm.; Nilles, p. 245 şi urm. Digiti zedby G00gle URMĂRILK KIMIJLOCITE ALE UNIRII 23 — 24 — , vor fi în orice biserică icoanele Mântuitorului, ale Maicii Domnului şi ale Sf. Nicolae; odăjdiile şi odoarele se vor ţinea curat; se vor observa cu sfinţenie cele patru posturi, supt ameninţarea «lipsirii de la biserică» ; să se cins- tească sărbătorile însemnate cu roşu la Ceaslov, făcându-se polieleu şi cetindu-se evanghelia; se va boteza cu mir, căci altfel preotul va fi scos din preoţie; se va tunde preotul ce se va alia însurat a doua oară ; oamenii vor fi îndato- raţi a merge la biserică, în zilele de Duminecă şi sărbă- tori, fără greş, iar cei ce nu vor asculta şi vor lipsi a treia oară, vor li «lepădaţi dela bisearică», neavând dreptul de a fi îngropaţi creştineşte, ca in vechile «ponturi» ale lui Sava Brancovici; se hotărăşte ca fiecare credincios să ştie Tatăl Nostru, Greşul, Cele zece porunci; tot din acelaşi izvor e orânduirea ca preotul să facă slujbă «Duminecile sau săr- bătorile de trei ori si Vinerile si Miercurile, de două ori, iar pre post în toate zilele» \ Acelaşi izvor îl are oprirea de a despărţi în afaisă de soborul cel mare. De limba slavonă nu se pomeneşte nimic, dar rostul ce- lei româneşti se hotărăşte astfel : «popii să facă slujbă cât vor putea româneşte, evanghelia si poveaste, să înţeleagă creştinii*, şi să facă «poucenie» Dumineca şi sărbătoarea, dacă nu vreau să plătească gloabă 12 florini. Să nu se cu- nune fugari, străini, «frăţii» : logodna să nu se facă fără preot Diacii doritorii de a se preoţi se vor dovedi cu cărţî dela protopopi a fi oameni cinstiţi şi «adevăraţi duhov- nici», ştiind «Psaltirea de înţeles», «glasurile», «tainele Bi- sericii», şi vor mai învăţa patruzeci de zile la Mitropolie. Acum începe partea oarecum originală. Preoţii vor tre- imi flă aibă toţi, şi cei de pe aiurea, «carte dela Vlădica». Vor purta haine lungi, «pleaşă sau potcap», nu «vor îmbla la cărcimă sau beaţi prin tărg», nu vor «trage tabac, mă- car in ce feliu de chip» ; nu vor «sudul» şi nu vor lăsa pe credincioşi să facă aşa ; nu vor primi în biserică pe «oa- * 'Cf. Maogra, o. c, . Se îndatoreşte, cu umi- linţă, a nu răbda jocuri la Mitropolie, a nu aduce «muieri) la petrecere, a nu lua parte la «vânătoare armată şi cu Bunetii». Si, dacă nu s'ar tineâ de aceste condiţii si ar călca şi a treia oară porunca «teologului sâui>, va putea fi scos din Vlădicie, ca un dregător oarecare, vinovat faţă de Stă- pânire : «de s'ar vedea bine Bisearecii rumăneşti cu a Romii unite din Vlădicie să mă scoată si în locul mieu altul care să ţină lucrurile mai din sus scriite (!), uniciunii foarte de lipsă, — va pune Vlădică» 2 . Va recunoaşte oricine, după cetirea acestui act autentic, în care se oglindeşte sufletul josnic al unui om fără dem- nitate si fără ruşine, al unui arhiereu uitător de toate datoriile şi jurămintele sale, al unui Român fără simţ de neamul său, că, între deosebitele forme de Unire cu Bi- serica Romei, pe care le-au întrebuinţat neamurile ajunse în stăpânirea Austriei, niciuna n'a fost aşa de ruşinoasă şi de brutală. Oricâte foloase culturale, mari şi netăgăduite, ar fi adus Unirea, foloase pe care Atanasie, când făgăduia la Bălgrad, cu banii Bisericii sau cu pomana de 6.000 de i Nilles. p. 24. 2 Româneşte, in Popovici, Uniunea Românilor, p. 153 şi urm., ex- trase in Sate şi preoţi, pp. 185—8; cf. Nilles, p. 289 şi urm.: v. şi ibid* p. 99 şi urm. Digiti zedby G00gle ÎMPOTRIVIREA LA ÎNDEPLINIREA UNIRII 29 florini ai lui Kollonics, «oşculă» de «dieceaştş şi rumă- neaşte: valachicam et latinam» — diploma împărătească vorbeşte de trei şcoli, la Bălgrad, Haţeg şi Făgăraş 1 , — nu putea să ]e înţeleagă şi să le prevadă, declaraţia lui din April 1701 e de sigur cel mai înjositor act public săvârşit pană atunci de vre-un Vlădică romanesc. Aceste îndatoriri nu se publicară însă niciodată, şi, când r la instalaţia lui, in ziua de 25 Iunie, mergea ca un Craiu, în cucie aurită, încunjurat de clerici şi nobili catolici în rădvane, întovărăşit, cu cruci şi prapure, de vre-o mie de preoţi, cu cei cinzeci şi patru de protopopi ai lui în frunte, şi salutat de o mulţime de două mii de oameni, de toate legile şi neamurile, când, în bătrâna mănăstire a lui Mihai- Vodă biruitorul, groful Apor cetiâ recunoaşterea, cu data de 19 Mart, a lui Atanasie ca episcop adevărat, din nou făcut, în locul Mitropolitului fals ce fusese, când Iezuitul neamţ Carol Neurauter, noul «teolog», adăugi întărirea pri- vilegiilor episcopului românesc, pe când eroul zilei îşi va fi oprit ochii la strălucita îmbrăţişare subjugătoare a aurului, — numai câţiva iniţiaţi ştiau şi înţelegeau că această zgomotoasă petrecere se serbează pe ruina unei vechi or- ganizări bisericeşti şi pe rămăşiţele sfâşiate ale trupului Bisericii româneşti unice, întinse fără întrerupere pană la hotarele neamului 2 . CAP. IV. împotriviri la îndeplinirea Unirii. Serbâtoarea din Bălgrad, pentru VJădicie înnoită şi pentru lege împărătească nouă, fusese stricată prin protestul zgo- motos făcut la uşa bisericii Mitropoliei de trei Români, un i Nilles, p. 298. 2 Cf. ibid., pp. 287 şi urm., 320-2 ; Şincai, IH, p. 312 şi urm. Digiti zedby G00gle 30 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI - J i . . , r i ' r— l preot şi doi mireni, din Braşov se pare, cari strigau că nu pot îngădui ca biserica lui Mihai-Vodă să fie închinată altei religii 1 . Peste puţin se făcea, în forma prevăzută de legi, de către nobilul român Gabriel Nagyszegy, o plângere de .acest fel, adâugindu-se în ea ameninţarea că, dacă se face Bilă Românilor, ei ar putea să privească, la 6 întâmplare, $i către alţi stăpîni; sau să iasă din ţară, care nu e doar «încunjurată cu zid de piatră». O mare parte dintre oră- şenii cei mai bogaţi, unii dintre dânşii Greci din Compania grecească de comerţ care-şi avea încă de mult reprezin- tanti in cele mai însemnate centre ardelene si în unele localităţi din Ungaria 2 , nu mai voiră să calce în biserica me- tropolitană, ci făcură să li se slujească în biserica cea mică ♦din oraş 8 , arătînd în gura mare că-şi vor aduce preot bun, ortodox, de peste munţi. Arestarea lui Nagyszegy nu potoli fireşte tulburarea din spirite, care făcea să se teamă Gu- vernul de o răscoală 4 . Ţara Făgăraşului nu primi nici ea Unirea, care se dăduse acum la iveală cu toate urmările ei de prefacere şi de umilire; în Făgăraş chiar, Brânco- veanu făcuse de o bucată de vreme o frumoasă biserică 6 , isprăvită în 1698 6 şi înzestrată cu privilegii de ctitorul ei darnic 7 : preoţii de acolo, plătiţi din Ţara-Românească, vor fi stat în fruntea nemultămitilor, mai ales meşteri dela a a ' • ţehiul tabacilor, cari aveau privilegii dela Râkâczy cel d'in- tfâiu şi erau deprinşi cu înrâurirea calvinească 8 . Cât pri- veşte nemeşii din Tara Oltului, cu toată credinţa lui Kol- a • a ' m Jonics că s'au câştigat, în 1702, 442 de familii dintre ei®, l Nilles, p. 322. * Studii şi doc., XII, p. v şi urm. * Ibid., XIII, p. 34. 4 Nilles, p. 331 şi urm. ; Sate şi preoţi, p. 196 şi urm. * Radu Greceanu, p. 86. * Studii şi doc., XIII, p. 94 şi urm., no. xlviii. 7 An. Ac. Rom» XXI, p, 288, nota 1. * Studii şi doc., XII, p. xjx şi urm. ••» Nillea, p. 24. Digiti zedby G00gle Împotrivirea la îndeplinirea unirii 31 aplecările lor către calvini, de nobleţă cărora erau legaţi jprin boieria lor, sânt cunoscute. în Apusul terii, Haţegul §i lnidora, cu toată buna primire ce se făcuse lui Atanasie la Ilia şi Deva, nu voiau să ştie de Vlădică înoit, cu «teolog» In coastă. 1$. lnidora, unde biserica Sf. Nicolae fusese lu- .crată, în bun stil românesc, dela 1634 la 1654, cu chel- tuiala protopopului calvinizant Ianăş, un nemeş după nume, şi ; a familiei sale, a protopopului Nicolae, precum şi a multor negustori bogaţi de acolo 1 , — «Grecii» din Companie şi alţi locuitori erau mai bucuroşi de legea cea veche a Craiului, cu răul căreia se deprinseseră, decât cu legea cea nouă a împăratului, al carii bine n'avuseră încă prilej să-1 guste; îndată după sinodul, slab frecventat, din Iunie 1701 — protopopii fură chemaţi din nou în Novembre a — , la 16 îulie şi Vlădica şi cârmuitorul lui de multă vreme, Ladislau Baranyi şi Iezuitul conducător al Casei din Bălgrad ca şi, în- •iâmplător, acela al Casei din Cluj, dădeau voie protopopilor Gheorghe şi Ioan, precum şi tuturor credincioşilor lor din Jnidora, oraş şi Ţinut, să trăiască «precum au trăit pană acuma, după obiceaiul pravilii greceşti şi româneşti», «cu toate tocmealele Bisericii, neadăugând şi nescăzând», cu singura condiţie să asculte de Vlădică, «precum au ascultat şi mai înainte de Vlădici şi de cine le-au fost purtători de găştigîb, şi «să nu hulească» legea împăratului şi cele patru puncte, de care nu sânt datori să se ţie 3 . Astfel se lucra jji dia partea catolicilor ca din a calvinilor, cari erau în- vinuiţi că, în aceste împrejurări tulburi, nu cer decât o simplă declaraţie iscălită de Unire cu ei şi că amestecă adevărata Unire cu punerea supt ocrotirea altei Biserici 4 . Cât priveşte Banatul, el rămânea în vechea lui alcătuire şi credinţă, răzimându-se şi pe masa compactă a Sârbilor de xmrând atraşi in ţară prin tot felul de privilegii împără- * — •- l Studii şi doc, XIII, pp. 117-9. 8 Nilles, pp. 323-8. * Mag. ist, III, pp. 322-3. * Nilles, p. 299. Digiti zedby G00gle 32 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI teşti; Românii bănăţeni, cu centrele lor Lugojul şi Caran- sebeşul, se depărtau de calvinisraul adoptat încă în veacul al XVI-lea, doar pentru a se apropia de cea mai sigură ortodoxie, iar nu pentru a trece la catolici ; preoţi din aceste părţi nici nu se pomenesc în sinoadele de Unire ţinute dela 1697 încoace. Mai bine decât toţi se ţinură însă Sibiienii şi Braşovenii. Un bătrân «corapanist», care fusese în 1672 birău al ne- gustorilor «greci» din Sibiiu, «Caloiani» Pater sau Pater la- noş 1 , care avea moşii în Ţara Românească, unde Domnii îi ziceau «prietenul» lor 2 , şi care-şi dăduse fata după Din- dar, agentul, pomenit şi mai sus, al lui Vodă Brâncoveanu 8 f făcuse, încă din Martie 1701, când Atanasie se afla la Viena, dela Bălgrad chiar, aspre mustrări acestui arhiereu cu două fete, cerându-i a se desluşi fată de mireni, cari au si ei dreptul de a lua o hotărîre, şi ameninţându-1 cu pedeapsa călcătorilor de jurământ, cu afurisenia Patriarhilor, cu mus- trarea grea a vremilor ce vor veni — «şi nu peste 20 sau 30 de arii, ce şi peste 100, tot Sfinţia Ta vei fi ocărât* r dacă va schimba «legea, au rea, au bună», pe care credin- cioşii nu vreau nici intr'un chip să o mişte *. în Iunie, Bra- şovenii declarau că primirea celor patru puncte «iaste ade-^ vărat papistaş a fi», şi că pentru aceasta ei n'au nici cea mai mică aplecare 5 . Nu numai «cofele cu icre negre», dar toate peşcheşurile şi veniturile fură luate apostatului epis- cop din Bălgrad. Pater Ianoş, Dindar, Andrei Banul zis şi Gorog, David Corbea, toţi oamenii Domnului şi boierilor munteni, lucrau de zor pentru a păstra Sibiiul în ortodoxie, Brâncoveanu însuşi scrise, în Iulie, la Braşov pentru a in-* ştiinţa pe prietenii lui, negustorii de acolo, că împăratul n'a 1 Studii şi doc, XII, p. vii. 2 lbid., V, pp. 126, 129, 138. 8 Hurrauzaki, Fragmente, III, p. 70 ; Lăpedatu, Prinos Şturdsa, pr 303 şi urm. * lbid. • Stinghe, o. c, I, pp. 5-6, 28 : Cipariu, Acte $i fraym., pp. 268-9, Digiti zedby G00gle ÎMPOTRIVIRRA LA. ÎNDEPLINIREA UNIRII 33 îngăduit «episcupului de acii din Ardeal» să strice cu sila legea oamenilor l . Din Maramurăş în sfârşit fu chemat în zădar la Viena Vlădica ortodox Iosif Stoica; peste câteva luni, el se întoarce fără a fi jurat ori iscălit ceva 2 . Acum, în sfârşit, când nu mai putea fi iertată nicio slă- biciune şi nicio zăbavă, Mitropolitul Ţerii-Româneşti vorbi limpede şi tare. Bătrânul Teodosie, care fusese îndemnat la o măsură energică şi de către Dosofteiu al Ierusalimului, sosit în Ţara-Românească în iarna anului 1702 8 , unde stătu câteva luni de zile, făcând şi mir în «biserica Sf. Apostoli, care se chiamă Arhimandritul», şi informat după cuviinţă şi de boierii ce fuseseră trimeşi la nunta calvină a guvernatorului ardelean, Bânffy, — cu Ladislas Szekely 4 , începea, pomenind lui Atana^ie, către care nu scrisese de mult şi care, urmând vechea lui politică în doi peri, îi scrisese el, cerându-i Octoihul de Buzău, precum şi celelalte două cărţi de cîntări, ieşite acolo, Triodul şi Penticostariul, ba chiar «două comanace», — despre «faptele lui care cu ruşine îşi vor afla sfârşit... Te-ai înşelat de cinstea lumii, pentru care, aruncând cu piciorul sfânta maică Biserică răsăriteană, mai presus de dânsa ţi-ai căpătat consacrarea», care e o ade- vărată «batjocură»* (comoedia). ...Eşli unit şi ai mare legă- tură cu aceia cari sânt protivnici dogmelor noastre, ce sânt temeliile Bisericii noastre răsăritene... Ţi-am văzut jură- mântul, care ni s'a adus,.. Faceţi voi o tipografie, falsificaţi cărţi cum voiţi, şi'ţt vedea cum veţi arde cândva in Iad.» Nu va avea de-acum, din Ţara-Românească, nici cărţi, nici venituri, nici scrisori, nici «mila cea mare» pe care o gătiâ Vodă ; nici datoria lui Teofil către Teodosie, de care scrisese Atanasie, n'o mai voeşte Mitropolitul muntean. Cu acelaşi Trimes, veniau şi scrisorile de afurisanie dela i Stioghe, Doc, I, p. 15 şi urm., p. 17 şi urm. 2 I. Puşcariu, în An. Ac. Rom., XXIIf, p. 7; Vechile episcopii, pp. 103-4. * Chrys. Papadopulos, Aooi&tdt, p. 58 ; Radu Greceanu, p. 115. * Radu Greceanu, pp. 114-5. 3 Digitized by LiOOQ IC 34 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI «Patriarhii şi Mitrqpoliţu Răsăritului», scrisori din care s'a păstrat aceia a Patriarhului de Constantinopol, Calinic, care, diu punct de vedere ierarhic, avea şi chemarea să vorbească \ Totdeodată Ardelenii erau înştiinţaţi ca nici să mai sărute mâna falşului Vlădică, ceia ce ar fi de o po- trivă cu «a săruta mâna unui birău, sau a unui cadiu, sau a unui calvin 2 d. Teodosie mai aştepta vre-o Îndreptare din partea lui Ata- nasie, pe care Calinic insă, numindu-1, pentru păcatele sale, dSatanasie», 11 de3poiâ de demnitatea arhierească. Dacă însă Mitropolitul muntean nu luă măsura, firească, de a -chema soborul de alegere şi a da lui Atanasie excomuni- catul un urmaş ortodox, aceasta se datoreşte numai grijei lui Vodă Brâncoveanul, om prudent înainte de toate, de a nu se strica, pentru lucruri bisericeşti, cu un vecin aşa de puternic, cum era împăratul. Se închiseră graniţele comu- niunii duhovniceşti, şi Ardealul, pierdut pentru ortodoxie, sau socotit ca pierdut, in urma repeţitelor manifestaţii ca- tolice ale celor cincizeci şi doi de protopopi ai lui, rămase a-şi căuta singur de rosturile sale religioase. Cel mult dacă Brlncoveanu scrise la Viena cu aceleaşi plângeri cu care scrisese şi Patriarhul Calinic 3 , căpătând răspunsul că Ro- mânii din Ardeal vor fi trataţi în materie de lege cum vrea stăpânul lor, împăratul, precum cei din Ţara-Româ- nească ascultă şi in această privinţă de Domn 4 . Nici necu- viinţele adresate bătrânului arhiereu muntean, lui dTeodoaie Bucureşteanul, aşâ-zis arhiepiscop* 5 , de către cardinalul Kol- lonics nu schimbară această, politică a slăbiciunii şi a dibâr ciei, a inchiuării veşnice la doi stăpâni. Se hotărî, de sinodul pş care Atanasie îl strânse la 1702, i Nilles, p. 344 şi urm, VStinghe, o. c, I, p. 34 şi urm. s Nilles, p. 354. * lbid. * lbid., pp. 353-4. Digiti zedby G00gle ÎMPOTRIVIREA LA ÎNDEPLINIREA UNIRII 35 ca tinerii să se trimeată la şcolile din Sâmbăta-Mare, din Vieria, la Sf. Barbara şi la Colegiul pazmanian, cu tipografie, —şi unde se întemeie un Colegiu Iliric pentru uniţi \ — în Roma, la Colegiul grecesc sau âi la cel unguresc, la cel ger- manic, sica, în lipsa cărţilor muntene, şi cele din Veneţia fiind prea scumpe a , noi şi bune cărţi «ortodoxe» să se tipă- rească la Bălgrad. Dar, peste cinci ani, pentru ca să-şi poată acoperi «Mitropolia», Atanasie amanetă la Sibiiu «matricula ştampii, istromenturi tipografii» 3 , cu care tipărise încă la 4702 un catechism catolic: Pânea Pruncilor. Răscoala lui Franciic Râkoczy zădărnicise toate planurile, şi ea strică toată bucuria dela început. Reprezintantul naţionalităţii ungureşti şi al separatismului ardelenesc în luptă cu Austria căută să-şi găsească printre R >mâni, nu numai luptători, din cari avu, ca şi bunicul său, destui viteji, dar şi căpetenii. Ţircă alergă din Moldova, unde fusese, în 1706, şi se sfinţise de sigur 4 , — la Craiu, al <:ârui Vlădică, «Ardialului episcop Românilor», cum iscă- leşte, se zicea, şi putu, în clipa norocului celui mai mare al stăpânului său, să ieâ în stăpânire şi Scaunul bălgrădean. Râk6czy era catolic, Vlădica Ion fusese calvin ; data aceasta însă, el se dădu ca ortodox fără pată, hirotonisit de orto- docşii moldoveni, şi duşman neîmpăcat al Unirii 6 , pe când In Maramurăş acelaşi principe căuta să puie la Muncaciu un episcop rus unit, sfinţit la Chiev 6 . Când se duse Craiul neatârnării, Ion plecă şi el, fără să i Nilles, pp. 27-8, 139. * lbid., p. 26. 3 Studii şi Doc., XÎII, p. 96. * Un episcop «valahi din Croaţia, Miaki6, sfinţit în Moldova înainte -de 1667; Nilles, pp. 715, 746-7. El se amestecă în conspiraţia lui Petru 2riny şi moare în temniţa dela Gratz. 6 Cf. Studii şi doc.j \Y, p. 72. no. Lxvîi; Sate şi preoţi, pp. 200-1 j Studii şi doc., XII, p. ui. 6 NiUes, pp. 864-7. Digiti zedby G00gle 36 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI li avut legături cu ierarhia munteană. La 1707, Atanasie, întors cu catanele, făcea aă se întărească Unirea într'un sinod, la care luară parte însă numai treizeci de protopopi K Dar Kollonics, a cărui operă personală erâ Unirea, muri in acelaşi an, şi cu dânsul dispăru tragerea de inimă, cruţarea seniimentelor fireşti ale cuceriţilor, spiritul de jertfă şi pu~ terea de muncă 2 . La 1711, partidul ortodox izbutiâ chiar r având în frunte pe un Vasile şi fratele său Petru, al cărora rost nu-1 cunoaştem, să strângă pe protopopi laolaltă pentru o declaraţie solemnă în favoarea legii vechi; cu toată îm- potrivirea «teologului», Atanasie însuşi iscăli. Fu silit de Guvern şi de Hevenesi, alt luptător pentru Unire, care trăi pană la 1715, să revie asupra acestei iscălituri şi să scoată din sobor pe autorii loviturii împotriva Unirii (18 Novembre). Dar, când strânse un nou sinod la 1712, pentru a da impresia unei Uniri generale, el putu să numere numai treizeci şi patru de protopopi. în anul următor, la 19 August, se stingea încă tânăr, după ce se spoveduise *tşologulub străin 8 , şi la în- mormântarea lui se auziră două cuvântări, dintre care una în latineşte, alta în ungureşte 4 . CAP. V. Noul Vlădică ardelean Ioan Patachi. La moartea lui Atanasie, partidul legii vechi căută să im- puie un Mitropolit ortodox, şi din Ţara-Românească sau din «părţile turceşti» se şi iviră trei candidaţi, despre rezultatul străduinţelor si scrisorilor cărora n'avem însă nicio ştirea i Nilles, pp. 372-3. . *. * lbid., p. 5. • lbid., p. 390. 4 lhid ' h Nilles, p. 394: «Iam terni se ex Transalpina et partibus turciei* insinuant, corda nonnullorum a ol licitante», schisma vetus ressuscitaturif; cf. p. 395. Digiti zedby G00gle NOUL M.ĂDICĂ ARDELEAN IOAN PATACHI 37 Urmaşul lui Atanasie, Ioan Giurgiu Patachi, nobil din părţile Dobâcei, şcolar al Iezuiţilor din Cluj, Viena şi din Roma, doctor în teologie, misionar al catolicismului roman, unealtă a «teo- logului^ său romano-câtolic, întors numai pentru Vlădicie înapoi la ritul cCorivalachilor* săi, al «scumpului său neam românesc^), pentru care se declara gata «a-şi vărsa sângele şi sudoarea, ziua şi noaptea» \ dar cu dreptul de a servi şi in ritul latin, — trecu fără sfială peste margenile puse Unirii prin grija de mântuire a ritului şi datinelor, pe care o avu- seră înaintaşii săi. Şi încă prin alegerea lui — de câţi pro- topopi nu ştim, dar mai mult de Făgărăşeni 2 , şi de ctitori», Mihai Puiu şi Ştefan Raţ 3 , — Românii din Ardeal scăpară de episcopia Iezuitului ungur Szunyogh, care se declara «sătul de deliciile Valahilor», sau a Iezuitului german Wenceslas Franz, care fusese şi ales la 9 Septembre 1713, fără ca împăratul să voiască însă a-1 întări 4 : Patachi primi diecesa din mâna Ungurului Regay, care urmase ca locţiitor Ger- manului losif Rardia, defensori şi directori în timp de va- canţă. Nu ca unul ce pleacă fruntea înaintea unei aspre nevoi, ci înţelegând şi preţuind schimbarea, el plecă din Bălgrad, unde se dărâmase Mitropolia lui Mihai Viteazul pentru a se putea zidi cetatea cea nouă şi de unde se iz- goni Vlădicia pentru ca episcopul catolic, adus înapoi în Sca- unul său, prin diploma dela 11 Decembre 1715 6 , să nu aibă în apropierea lui un alt episcop, cu situaţia îndoită şi îndoielnică (1716). Preoţii şi protopopii români, mulţi la număr, cântară rugăciuni pentru sfinţirea cetăţii ce se ri- dica pe ruinele ctitoriei lui Mihai- Vodă*. i Nilles, pp. 87-8. * ibid., p. 403 şi urm. » Ibid., p. 404. 4 Ibid., p. 394 şi urm. B Un fntâiu episcop catolic, Andrei Illyes, numit in 1698, nu se pu- tuse susţinea; MârtonfTy fu ales in 1713. Ibid., p. 449 şi nota 1. • Ibid., p. 453. Digiti zedby G00gle 38 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Se crea atunci pentru Patachi Ja Viena o episcopie de Făgăraş, care corespundea vechii episcopii calvine din Ţara Oltului *. Pentru întâia oară Papa interveni de-a dreptul in orânduirea Bisericii unite a Românilor, şi, lăsând la o parte tot ce făcuse mai înainte, el întemeie, la 18 tylaiu 1721, o dieceză nouă unită, desfăcută din cea ardeleană catolică : a Făgăraşului singur, dându-se lui Patachi, episcopul româ- nesc al împăratului încă de la 23 Decembre 17 15 *, biserica brâncovenească a Sf. Nicolae, unde se aşeză în August 1723, după cetirea pe româneşte a diplomei şi după un discurs latinesc dela «iţeolog». Erâ şi acesta un folos, fiindcă, alt- fel, după cererea lui Mârtonffy, episcopul romano-catolic 8 , Roma ar fi supus pe Uniţi autorităţii acestuia, care pretindea că episcopul românesc sa-i fie vicariu, purtând vre-un titlu oriental, i^stfel, pentru a doua oară Patachi înlătura priji prezenţa sa o şi mai grea lovitură pentru neam. Numai stă- ruinţa lui, în doi ani cât stătâ la Viena, împădjl în această privinţa Curtea şi Curia papală. Autoritatea lui Patachi se întindea asupra tuturor Uni- ţilor. Avea moşii (Jate de împărat, «ctitorul» diecesei, pe la Gherla şi la Beşimbac. Maramurăşenii nu voiau să-1 re- cunoască însă, ţiind ca urmaş al lui Iosif Stoica şi al lui Serafim de Petrova pe alt ortodox, Dosofteiu; Bănăţenii, protopopii, 12 preoţi şi 40 de sate, izgoniră pe pravoslav- nicul Moise, sfinţit dela Turci, care lua mită şi venituri nelegale, şi cerură în loc pe Unitul Petroijie, la 1717 4 . Criişeiiii dela Beiuş, duşmani ai Unirii, primiau pe Vlă- dica sârbesc clin Inâu sau lenopole, care se aşeză in Aradul vecin 6 . în păriiîe apusene ale Banatului, în sfârşit, 1 NiJles, p. 418 şi urm. 2 Ibid., p. 409 şi urm. * Ibid., p. 418. * Ibid., pp. 445-6 * Studii şi Joc, IV, p. 80-1. Digiti zedby G00gle NOUL VLĂDICĂ ARDELEAN lt)AN PÂTACHI . 39 credinţa veche erâ apărată de Vlădica de Vâ^eţ, exarh al MitroppKtuIui din Bâlgrad 1 . Patachi ţinti în colţul lui de ţară sino&de pentru vechile pă- cate de beţii şi despărţenii, pentru venituri, pentra impunerea «tichiei» a în portul preoţilor uniţi, fără căciulă, dar făfă comanac, pentru înlăturarea superstiţiilor păgâne, d£ «mu- guri sau alte ierbi» ce se mănâncă la Paşti 8 , de hore în ajunul serbătorilor, ca la Jina, de «târguri» ale fetelor de măritat, ca la Mănăştur, de hramul Maicii Domnului făcă- toare de minuni ; pentru baterea cu lopeţile a celor ce fiu vin la biserică, afară de «alte lucruri dârele acuma nîi le'm putut da afară, iară, când li va veni vremea», se vor da în ştire 4 . îu Sibiiu, el se bucura de ascultare, şi, la îngroparea provincialului iezuit ftudolf Lewenberg, în 1715, protopopii români şi vreo treizeci de preoţi fură de faţă, purtatul şi sicriul pe umeri 6 ; aici catolicii cântau şi latirieşte în ziua de Corpus Christi, când preoţii români cetlau, în odăjdii, Evanghelia pe limba lor *. La 1716 ufi preot fomân prirtiise, cu o cuvântare românească, pe Mârtonffy la poarta bisericii catedrale smulse de Guvern din manile Calvinilor, şi preoţii români ii cântară româneşte ecteniile. în aceiaşi biseridă şi în aceiaşi zi, protopopul român fu lăsat să facă slujbă du£ă ritul grecesc 7 . Şi la Cluj erau destui uniţi, gata să primească legea catolică întreagă, la ale carii ceremonii luau parte şi ale carii daruri le opriseră 8 . La Haţeg, în 1729, protopopul se invoiâ să tăkiiăoeasoă din ungureşte instrucţiile misio- narilor iezuiţi*. Numai negustorii greci, din Beiuş şi aiurea, i NtUes, pp. 8044. * Camitafca ; cf. Niltes, jp. $62. 8 Mold«vanu, Acte sinodmli, II, p. 108 şi urm.; Petru Maior, p. 378 şi urm. ; Nilles, p, 465 şi mtm. ; Stinghe, I, pp. 127-8. * .Ibid. * Ibid., p. 448. *Jbid. " Ibid., pp. 451-2. « Ibid., p. 454 * lbid^ p. 92a Digiti zedby G00gle 40 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI ■ -. . - ■ se ţinură strâns de ortodoxie, Şi bisericile brâncoveneşti din Ocna Sibiiului \ din Poiana Mărului si Sâmbăta-de-sus, pe moşiile lui Brâncoveanu, cea din Porceşti, a lui MateiuBa- sarab *, putură sluji pentru adăpostirea ortodoxiei. în 1715, cu miliţie după dânsul, «misionarul» lui Patachi merse în Ma- ramurăş pentru a vizita provincia, în care stătu opţiuni 8 ; Vlădica Dosofteiu ar fi făgăduit să se unească şi el, după moartea arhiepiscopului Ţerii-Româneşti şi aşezarea în Băl- grad a unui «nou arhiereu de rit grec şi unit cu Biserica Romană» 4 . Apoi al doilea Vlădică unit muri, la 29 Octombre st. v. 1727 B , nu numai fără să-1 plângă, dar aproape fără să-1 ştie nimeni. Ardealul avea atunci patru sute de preoţi protivnici Unirii sau bănuiţi de credinţă fată de ortodoxie, cari nu veniseră să ieâ binecuvântare şi «poucenie» la Făgăraş. Cu câtva timp înainte de moartea sa, Patachi însuşi o spune 6 ; călugări străini rătăciau prin ţară, şi sătenii, neavând în- credere în preoţii uniţi, cari spuneau întâiu «oarele ca- nonice» şi apoi, după întrerupere, Liturghia 7 , mergeau la dânşii pentru taine şi alte nevoi sufleteşti; în mănăstiri distruse mai pe urmă, ca acelea din Stefanca, din Plosca 8 , din Feleac, se păstra ortodoxia neatinsă, şi sinoadele episcopului se alcătuiau din dcâţivd cinstiţi fraţi protopopi juraţi şi cu alţi preoţi înţelepţi» 9 , iar primirea hotărârilor era lăsată în seama protopopilor cari Jipsiau, şi a «soboarelor depline» din vechile «eparhii» calvine 10 . Numai «treizeci» de protopopi — dar i Studii şi doc, XIII, p. 439. a lbid., p. 452. 8 Nilles, p. 444 şi urm. * lbid., p. 444. * Cf. şi ibid., p. 479. « Ibid., pp. 463-4. 7 lbid., p. 495. 8 Studii şi doc, XII, pp. 79, 421, 429, etc. 6 Nilles. p. 465 şi urm. w lbid. Digitized by LiOOQ IC NOUL VLĂDICĂ ARDKLEAN IOAN PATACHI 41 iscălesc abia şeisprezece — se adunară în 1728 la Mă- năştur, supt conducerea rectorului iezuit din Cluj *, pentru ca să audă cuvântarea ungurească a lui Adam Fitter, Ie- zuitul ales episcop în soborul prezidat de episcopul catolic şi păstrat «director» după ce declarase că nu primeşte 2 ; la Mănăştur chiar, unde la 4722 popa Ioan scria slavoneşte 3 , la Şona, la Stilova, Joc, Cluj*, erau protopopi cari luptau împotriva papistaşilor şi-şi băteau joc de sinoadele chemate şi stăpânite de Iezuiţi de alt neam, cari une ori nici ro- mâneşte nu ştiau. Ei aveau legături cu Ţara-Românească sau cu Maramurăşeanul Dosofteiu, rămas statornic în or- todoxia lui B , şi supt oblăduirea duhovnicească a căruia un popă Chirilă de Aciua, din varmeghea Sătmariului, prefăcea în româneşte, după un original slavon, un Anthologhion sau Min< iu ales pre scurt (1702-15), adăugind aceste ob- servaţii caracteristice : «Noi, Rumânii, f carii simtem întru aceaştia Ţinuturi, amestecaţi printre alte limbi, simtem ca trâmbiţa, de o răsufla, şi nu-i înţăleagem glasul ei ; aşiâ şi tocmealele svintilor le audzimu într'altâ limba..., si niciunti folos nu luoâmu, iarâ alte limbi au de ştiu toata Scriptura în limba lorii, adecâ cumu-s Sirbii, Ruşii, Grecii, iarâ, dupâ aceia, jeluind şi ai noştri spre înţălesulu sloveniei, au în- torsu multu den cartia sloveniască pre limba noastrâ cea rumăniască, cu îndemnaria milostivului Dumnedzeu, şi de acmu încă avem nedeajde să ni se înmulţascâ Scriptura pre limba noastră» ; el însemna că, în acele zile când se lupta să dea slujba ortodoxă in româneşte, aEzoviţib, «papistaşiiD se străduiau, cum ştim şi mai de sus, să surpe *Sionul cel dela Răsăritul, pentru dăinuirea căruia se roagă scriitorul 6 . i Nilles, p. 491. * Ibid., p. 487 şi urm. a Studii şi doc, XIII, p. 101. * Ibid., p. 196. 6 Nilles, p. 494. * Studii şi doc, XIII, pp. 135-6. Digitized by LiOOQ iC • . Digitized by Goos PARTEA 11-a. BISERICA ROMÂNEASCĂ DIN PRINCIPATE LA ÎNCEPUTUL EPOCEI FANARIOTE. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle CAP. I. Moartea Patriarhului Dosofteiu. Noul Patriarh Hrisant în acest timp, nu numai Principatul muntean, dar şi Biserica Ţerii-Româneşti, căreia politica lui Şerban Cânta- cuzino îi dăduse drepturi de superioritate asupra Ardea- lului, erau prea slabe pentru ca să încerce un amestec efectiv şi folositor în aceste încurcate împrejurări ardelene. La 4707, intre 6 şi 7 Februar, muriâ în Constantinopol, la vrâsta pe şeizeci şi şese de ani 1 , Patriarhul îndreptător al ortodoxiei şi luptător pentru dânsa, Dosofteiu : «mare omi T scrie cronica oficială a lui Brâncoveanu, «si învăţat foarte; au păstorit turma pravoslaviei ca un vrednic păstor ; lumină multă şi Bisericii lui Hristos au fost, ştiut de monarhii şi Domnii mari ; toţi ereticii şi câţi era împrotivnici pravos- lavii se temea de el, că putere mare şi tare avea, şi la cuvânt, şi la scris; mare pagubă s'au cunoscut că s'au făcut la norodul pravoslavnic, şi rar om în chip şi vred- nicie se va putea afla ca eb 8 ; «multă nevoinţă au pus pentru credinţa pravoslavnică!), adauge un şcolar al Iezui- ţilor, Nicolae Costin însuşi, «multe cărţi au scos in tipar împrotiva ereticilor, cu filosofia dăscăliei lui ; că erâ un om prea învăţat şi îndrăzneţ la cuvânt, şi nu veghiâ voia, din dreptate afară, nici a Domn, nici a boier, nici a bogat, 1 Chrys. Papadopulos, o. c, p. 53. * Radu Greceanu, p. 166. Digiti zedby G00gle 46 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI nici a sărac : până şi împrotiva Agarenilor de multe ori cu cuvântul s'au pus» 1 . Nepotul şi urmaşul său, Hrisant, tânăr cunoscător de multe ştiinţi şi înţelegător de multe idei, şi in materie religioasă, ucenic al dascălilor celor mari din Apus, ascultător al celui mai meşteşugit dintre Grecii uniţi, Nicolae Papadopol Comnenul din Padova, care era corespon- dentul lui Brâncoveanu pentru lucrurile romane şi catolice — prin el află astfel Vodă alegerea lui Clement al Xl-lea, şi-1 fe- licită 2 , — care punea speranţe în sentimentele lui prielnice catolicismului 3 , nu mai reprezintă acelaşi lucru ca energicu-i înaintaş, care crease, se poate zice, în părţile răsăritene o politică ortodoxa militantă. îl găsim pe noul clerosolimi- teanD, adesea întrebuinţtt când era numai Mitropolit de Cesarfia în gâlcevile şi păcile dintre cele două teri 4 ; el veni la Bucureşti îndată după alegerea sa, în Maiu 1707, tocmai când Aţanasie pribegia la Sibiiu şi Ion Ţarcă, Vlădica sfinţit în Moldova, ţinea Scaunul Bălgradului ca nou Mitropolit pra- voslavnic. Dar nicio înrâurire a lui Hrisant nu se poate des- coperi, — politica Domnului însuşi rămâiind nelămurită, din motive de prudenţă socotitoare, între aCraiub de răscoală şi marele împărat al Apusului B . Hrisant, primit împără- teşte, se mulţămeşte a sfinţi biserica bucureşteană închi- nată Locurilor Sfinte, Sf. Gheorghe cel Nou* care, în forma pe care i-au dat- o meşterii Brâncoveanului, şi nu în aceia, schimonosită, care i-a fost impusă în veacul trecut, era un strălucit monument al architecturii muntene ajunse la cea 1 P. 5rt. : Peiitr d petrecerea lai' la Bucureşti în 17(fc, v. Boc. Cant., p. 141 şr urm. a Hurmittaki, - IX 1, pp. 336-7, no. dxxii. * Nilles, p. 102: t£ ii piu ben affezzionaţp alP Unione di tutti i prelaţi greci». Pentru activitatea lui curat literară şi culturală, v. Ist. Ut: rom. in secolul al XVril-lea, tabla. * Ist. Ut! rotri. 1 , I, p^). 37d-82. 6 V. prefaţa la Iorga, Operele lui Constantin Cantaeurino,~ji. xx. Cf. Giurescu şi Dobrescu, Documente, pi' 143 ţi Hfiit. Pehfiru remraa lui la Bucureşti, Radu Greceanu, pp. 169 şi urirf., 174-Sl Digiti zedby G00gle NOUL PATRIARH HRISANT 47 mai deplină, mai sigură şi armonioasă a ei dezvoltare *. Era încă la noi la sfârşitul anului, şi luă parte la înmor- mântarea Mitropolitului Teodore şi la aşezarea în Scaunul arhipăstoresc a Ivireanului Antim , pe care talentele şi hărnicia sa îl ridicaseră 'n scurtă vreme aşa de sus. Ple- când la Ierusalim în cursul anului 1707, el nu pare să fi venit in ţerile dela Dunăre, unde-1 aştepta carată dom- nească, alaiu cu sunet de clopote, tain îmbielşugat, închi- nări de biserici şi mănăstiri şi băsmăli cu galbeni, decât în 1711, când campania lui Petru-cel-Mare la Prut şi strâm- torarea acestuia de Turcii pe cari prea mult îi despreţuise, îl puseră in măsură să joace un rol politic destul de însemnat, ca mijlocitor de taină 2 . Mai târziu el întemeiază la Sf. Sava din Iaşi, pe lângă o şcoală grecească în stare să stea alături cu Academia din Bucureşti, — dela cellalt mitoc al Sf. Mormânt, noua mănăstire, cu chilii multe şi frumoase, a Sf. Gheorghe, supt conducerea unui Sevastos Kymeniles (1702) şi a nepotului său, Gheorghe Hypomenas din Tra- pezunt, — o tipografie bine înzestrată, care dădu in 1715 Li- turghia slavo-romănească şi «Arătarea Credinţei ortodoxe» a lui Ioan Damaschin, in greceşte. Hrisant însuşi a scris Predici, «Omilii», apărute după moartea iui, in Veneţia, la 1734, învăţături sau Didahii, dar el dădu teascurilor din Bucu- reşti ediţia sa, cerută de Constantin Cantacuzino Stolnicul 3 , a falsului Curopalat, despre oficiile Curţii bizantine, adausă cu tratatul despre Taine al lui Gavriil de Filadellia 4 şi cu una din omiliile lui Ghenadie SchoJarios (1715), apoi, în acelaşi an, marea lucrare despre Patriarhii din Ierusalim a unchiului său Dosofteiu 6 . Aici in Bucureşti se aşezase o * Cf. stampa din Radu Greceanu, ed. şt. Greceanu, p. 154, cu cele spuse jn Iorga, Via^a şi Domnia lui Barba Ştirbei, II ; extras din tAn. Ac. Rom.» pe 1905, pp. 119-20. * Ist. Ut. rom. in secolul al XVlIl-ha, I, p. 322 şi urm. * Bis. ortodoxă, XIV, p. 423 şi urm. * V. mai sus. * V. lauda lui, de N. Costin şi Axintie Uricariul, la Letopui{e t II» pp. 53, 101-3. Digiti zedby G00gle 48 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI tipografie grecească mai bună decât toate celelalte, in mă- năstirea Tuturor Sfinţilor, pe care o înălţase Mitropolitul Antim, mântuind-o în anul de după căderea lui Brânco- veanu, la 4715 l . Pe când autoritatea teologică superioară a Patriarhului ocrotitor lipsiâ astfel, însuşi prestigiul Mitropolitului Terii-- Româneşti, scădea prin loviturile ce se dădură lui Antim. CAP. II. Căderea Mitropolitului Antim. Ca Ivirean măcar, Antim trebuia să aibă oarecare simpatii pentru Rusia ortodoxă a Ţarului Petru, care proclama gindul, ce are, de a scoate din robie pe creştinii din Răsă- rit şi a întemeia din nou împărăţia pravoslavnică la Ţari- grad. Oricât ar fi lăudat pe Iezuiţi când îi dădeau plăcute reprezentaţii de teatru 9 . Ţarul, care înlăturase pe Patriarh şi se făcuse însuşi, împotriva oricăror canoane, cap al Bisericii muscăleşti, era «împăratul creştin», cel adevărat şi neatins de erezie. Legăturile cu Moldova, pornite pe vremea lui Va- sile Lupu şi Mateiu Basarab şi urmate supt Domnii ce ve- niră îndată după dânşii, nu fură cu totul rupte nici după anii turburărilor, în cursul Domniilor dela Turci, care ve- niau la rând. Supt Antonie- Vodă din Popeşti, negu tori muscali veniau pe la noi, aducând cu ei, de sigur, şi alt- ceva decât mărfuri, şi cu dânşii se luau la drum, spre ora- şul de Scaun al depărtatului Ţar, călugări doritori de milă 8 . La sfârşitul anului 1673, pribegii Domni Constantin Şer- ban şi Ştefan Petriceicu, cari fură goniţi în curând de Turcii 1 Inscripţii, I, p 280 şi urm. 2 Cf. Nilles, pp. 385-6. 8 Memoriile lui Radu Popescu, iu Mag. ist., Y, p. 103. Digiti zedby G00gle CĂDRKEA MITROPOLITULUI ANTIM 49 şi aşezaţi de Poloni, cu mica lor oaste, la Raşcov, lângă. Nistru *, se închinau, printr un călugăr dela Sf. Munte, Ţaru- lui Alexie, care li răspundea cu făgăduieli mari, la 10 Mart 1674, atunci când trecătoarei lor Domnie dela creştini se în- cheiase acum *. Şerban Cantacuzino, urmărind visurile lui de mărire, ajunse la Încheierea unui tratat formal cu Ţarul, la 28 Decembre 4688, prin arhimandritul Isaia dela Sf. Pavel, alt Atonit, care ducea la Moscova ceasornice de aur; dar acum, când tratatul sosi, acel care-1 ceruse nu se va mai afla printre cei vii 3 . Isprăvile noi ale Ruşilor, luarea de dânşii a cetăţii Azovului, unde fii aşezat ca Mitropolit fugarul Do- softeiu al Sucevei, treziseră un răsunet de simpatie şi res- pect la noi*. Şi pe vremea Brâncoveanului, veniau negus- tori obişnuiţi dela «Moscul împăratul», cu veşti înadins exagerate, despre ostile, tunurile, corăbiile ce are pregătite pentru ca, atunci când va găsi cu cale, să «pornească pe Mare la Ţarigrad». în războaiele lui se luptau şi o seamă de tineri moldoveni şi munteni, cari nu găsiau de lucru cu armele acasă la ei 6 . Brâncoveanu punea să i se tălmăcească din nemţeşte prezicerea lui Acxtelmeier, despre viitorul Iul Petru şi al Ruşilor săi, cărora «împăratul împăraţilor, Dom- nul le-a fâşăduil domnia Răsăritului G ». Una din tipăriturile muntene, «învăţătura dogmatică» dela 1703, ieşi intr'o edi- ţie pentru Rusia împărătească, purtând o dedicaţie către Ţar 7 . Ba chiar, un negustor grec duse scrisori ale Dom- nului către puternicul stăpânitor din Moscova 8 . Când, după o Îndelungată aşteptare. Petru porni împotriva Turcilor, la 1711, clntrebând departe esta Ţarigradub, şi Brâncoveanu 1 Studii şi doc, IX, pp, 159, 168. * Sturdza, Acte şi doc, l, p. şi urm. * Ibid., p. 12 şi urm. * Magazinul istoric, V, pp. 153-4. 5 Cf. lorga, Doc, Callimachi, I, p. xxv şi urm. * An. Ac. Rom., XX, p. 25 şi urm. * Bibi. Rom., I, p. 451. * Operele lui Constantin Cantacuzino, pp. xvi-vii : Documente pri- vitoare la Constantin- Vodă Brâncoveanu, p. 3 şi urm. Digiti zedby G00gle 50 ISTORIA BISERICII ROMANIŞTI se aşeză în tabăra dela Urlaţi, până ce se vor lămuri îm- prejurările războiului 1 , Antim vorbi pentru acea unire cu creştinii pe care Domnul Moldovei, un erudit nepractic şi un tânăr idealist, o săvârşise fără să cugete prea mult la urmări. Războiul insă se mântui în paguba creştinilor şi a celor ce puseseră speranţe în ei. La începutul anului 4712, în ziua de 43 Ianuar, Mitrofan de Nisa, dela mănăstirea Dionisatului din Atos, se înfăţişă la Mitropolit, care nu era un duşman al Grecilor, pentru a-i cere «paretisis», ameninţând, din partea Domnului, care şi apucase a făgădui Mitropolia acestui străin, că altfel cva scrie la Ţarigrad să-1 şi caterisească*. «Pouăzeci şi patru de capete de pâră* i se dădură în mână, şi e păcat că nu ne s'au păstrat tot aşa ca şi apărarea lui Antim : ştim însă că i se imputa goipodăria de la Snagov, de unde fusese scos după şepte ani de muncă, datoriile ce apăsau Mitro- polia, lipsa a şepte pungi de bani, din care se găsiră trei, calitatea lui de străin. Cererea, atât de jignitoare, încălca şi dreptul Mitropolitului de a fi judecat, nu la Constanţi- nopol, de Patriarh şi de soborul lui, ci in ţară, de episco- pii locali şi de oaspeţii ce se aflau la noi. Antim merse la Curte, vorbind de-a dreptul Domnului, îşi înfăţişă în scris desvinovăţirea, pentru a se şti de urmaşi că el nu se sim- ţiâ greşit cu nimica, dar adaose că e gata a face voia Mă- riei Sale plecând din Scaun, fără insă a dâ formal o cpa- retisis», pe care o crede ruşinoasă. în memoriul său, el arată că datoare e toată lumea şi ţara însăşi, prin Domnul ei, ba chiar cu peste 200 de pungi, în aşa de grelele «în- tâmplări ale vremii* ; cât priveşte neamul lui străin, «in Hristos sântem toţi una : şi apoi îi'am fost numai eu epis- cop şi Mitropolit străin in Ţara-Româneasca, ci au fost şi aJţii mulţi, precum să văd în condice şi precum se po- liticiaşte în toată Biserica, precum au stătut şi alţi Domni 1 Cronica lui Radu Popescu, in Mag. ist., IV, p. 23. Digiti zedby G00gle CĂDEREA MITROPOLITULUI ANTIM 51 9 = de ţară şi streini, ca şi în toată lumea, — că Dumnezeu au făcut lumea slobodă pentru toţb. Răspuns care dovedeşte cât de mult scăzuse In Biserica noastră, pe acele timpuri de împestriţai^ cu tot felul de elemente străine a vieţii pu- blice, simţul legăturii fireşti şi neapărate între neam şi al- cătuirea, conducerea bisericească. De alminterea, Antim pu- sese versuri greceşti de-asupra uşii de intrare dela mănăs- tirea sa, a Tuturor Sfinţilor, aşezase fără îndoială un egu- men grec în chilii şi, prin «testamentul» lui al doilea, din 20 Iulie 1715, el credea că vor fi acolo două tipografii : tuna grecească şi alta româneescâT> 1 . După două săptămâni, Antim venii din nou la Vodă, cu lămuriri asupra banilor ce i se puneau în sarcină, cu fă- găduiala că-i va găsi şi cu declaraţia că o «caterisire» a sa nu poate fi decât «batjocură Besearicei lui Dumnezeu şi . Sfintelor Taine». Brâncoveanu se sfii să ducă până la capăt lupta împotriva Mitropolitului său, care rămase astfel în Scaun până la sfârşitul acestei strălucite Domnii 2 . Domnul iertase ; Mitropolitul nu se arăta tot aşa de nobil ; jel luă parte la înţelegerile dintre Cantacuzini şi părtenitorii lor, cari voiau să răpuie pe Constantin-Vodă 3 ; a fost de faţă şi la sfatul din 1714, pentru alegerea unui nou stă- pânitor, şi el sfinţi pe Ştefan- Vodă, fiul lui Constantin Can- tacuzino Stolnicul, pentru Domnia căruia se lupta de multă vreme partidul de oposiţie. Pe când Patriarhul Hrisant se străduia să scape viaţa lui Brâncoveanu şi a neamului său, Antim nu făcu nicio încercare pentru aceasta, dovedind ustfel că avea mai multe însuşiri decât inimă şi că era 1 Didachii, p. xvni şi urm. ; cf. Dinule?cu, Antim Ivireanul, in «Can- iiela» pe 1886, p. 74 şi urm. ; Biserica ortodoxă, IX, p. 63 şi urm. ; Su- plimentul Condicii Sfinte. 2 Dezvinovăţirea se află la' capătul Didahiilor lui Antim ; v. mai departe. » V. Memoriile lui Radu Popescu, in Mag. ist., V, p. 177 ; cf. Cro- nica aceluiaşi, ibid., IV, p. 27-8. Digit zedby G00gle 52 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI mai bun meşter şi luptător politic decât arhiereu şi episcop creştin. m Şi Cantacuzinul muri, împreună cu tatăl şi unchiul său, autorii măririi şi nenorocirii lui, de moarte silnică din mâna Turcilor, la 4710. în loc, veni Grecul Nicolae Ma- vrocordat, dar un Grec credincios Turcilor şi hotărât sa păstreze pentru dânşii Principatul muntean, în războiul care se deschisese cu Germanii. De şi aceştia aveau scris pe steagul lor catolicismul şi târau după dânşii harnica miliţie neagră a «Ezoviţilor», Antim, care nu se putea despărţi de partidul «creştin» al Gantacuzinilor, lucră pentru a da Bu- cureştii în mâna catanelor. Când Vodă cel nou fugi, la 18 August, până la Gălugăreni, de frica acestora, cari se zvoniâ să se apropie, Mitropolitul trebui să-1 Întovărăşească. La acest conac el ar fi arătat scrisori, dela înlocuitorul său T că Nemţii au şi intrat in Bucureşti, cu beizadea Iordachi, fiul lui Şerban-V'odă. Domnul trecu atunci la Giurgiu, iar Arrtîm, fără a-şi căpăta voie dela Mavrocordat, se întoarse înapoi la Scaunul de Domnie şi încercă o acţiune împotriva... Grecilor, ca aceia pe care o făcuse înaintaşul său Teodosie 1 ; fostul predicator al Curţii supt Brâncoveanu, Grecul italian Ioan Abrami, care dăduse veştile cele false, era şi el în complot. Oricum, îndreptăţirea pe care Antim o aduse, că n'ar putea să lase fără păstor turma sa, nu poate fi aruncată ca za- darnică: în lipsa Domnului, după cea mai veche datină r Mitropolitul avea puterea şi răspunderea, şi, dacă înaintea creştinilor năvălitori nu putea să iasă Domnul Turcilor, era dator să se înfăţişeze, cu scutul crucii, pentru el, pentru locuitori şi ţară, arhiereul lui Hristos. Strângerea unui număr de boieri, — «mazili», cum spune cronicarul pătimaş al Curţii sau ba, făcea parte iarăşi din- datoriile lui, căci numai cu un Sfat de boieri Vlădica putea să cârmuiască *~ i V. ht. Ut. rom., I, pp. 189-90. a Mag. ist., IV, p. 48 şi urm. Digiti zedby G00gle CiPEKEA MITROFOUTrUI AXTIM *VÎ Când Mavrocordat, care chemase pe Tătari, se in toarse in fruntea Turcilor Pasei din Giurgiu si taie la fântâna lui Radu-Yodă, spre uimirea tuturora, pe boierul Bre/oianu x . veni pentru Antim ceasul greu al răspunderilor (August 1710). Iarăşi i se va fi pretins demisia, şi o va ti refuzat iarăşi, cu aceiaşi statornicie. Atunci se ceru, cum amenin- ţase Brâncoveanu, judecata Patriarhului, căruia Domnul grec trebuia să fie şi mai mult aplecat a-i dâ acest drept necanonic. De acolo, dela Cosma al 111-lea, o trecătoare figură de îngăduit al Turcilor, veniră iute agramatele* care declarau pe Antim ccriminal», şi chiar cvrâjitor*, făcân- du-i-se deci procesul pe altă bază decât a purtării lui po- litice. Nu numai că era «.caterisita, dar, lăsându-i-se calitatea de călugăr, i se hotăriâ, dela Poartă, şi locul de pocăinţă, la Muntele Sinai, unde peste puţin fu surgunit şi Patriarhul mazil Ieremia a . Fu dat în seama unor Turci de cari Mavrocordat putea fi sigur, şi, mulţămită acestora, el nu ajunse niciodată la noul sălaş ce i se pregătise : se spune că l-ar fi înecat in apele Tungei, in Tracia, şi fostul medic al lui Brâncoveanu, nepotul lui Abrami, care fusese În- temniţat si el, Vanderbech, scrie că Nicolae-Vodă &nu sa îngrozit a-şi mânji manile sacrilege cu sângele» Mitropo- litului prigonit de dânsul 3 . Acestea toate se petrecură între August şi Novembre, când catanele prinseră în Bucureşti, unde se credea aşa de sigur în paza Turcilor cu tunuri, pe Mavrocordat. în 1717, urmaşul lui Antim, care nu era altul decât Mitrofan, îi luă în cercetare gestiunea şi, pentru datorii, sechestra averea mănăstirii Tuturor Sfinţilor 4 , în care, tocmai în August 1716, fără niciun rând din partea i Cf. Hnrmuzaki, VI, pp. 460-1, no. lxxxix ; Vanderbech, în Kngel, Gesch. der Walachey, II, p. 12 ; Del Chiaro. Cf. Bis. ortodoxă, XV, pp. 388-9, 395 şi urm. 2 Mag. ist., IV, p. 148. 9 L. c. Cf. Didahiile, Prefaţa, p. xvn ; Cipariu, Acte #i fragmente, p. 226; Condica Sfântă, p. 111 şi urm.; Gron. lui Radu Popescu, p. 51. * Bis. ort., XV, p. 397 şi urm. Digiti zedby G00gle 54 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Mitropolitului, se tipărise «Istoria Sacră» a lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, tatăl Domnului. Afară de o în- ştiinţare cu privire la dări, o singură publicaţie străină mai ieşi acolo, după întoarcerea lui Nicqlae Mavrocordat din surgunul său la Sibiiu, cartea scrisă în acele luni de odihnă silită şi de studii impuse, cunoscutul său De offîciis grecesc, operă a unui cărturar în spiritul Re- naşterii, fără niciun element mai pronunţat de religiozitate, cu atât mai puţin de ortodoxie. Antim n'a fost, afară de frumoasele lui Didahii, ro- mâneşti, făcute după modelul Didahiilor lui Hrisant No- taras, un scriitor, deşi învăţase româneşte foarte bine în cursul anilor petrecuţi în ţară. Aceste cuvântări de mus^ trare şi sfătuire sânt pline de o elocvenţă energică şi si- gură l . Dar mai ales — şi aceasta interesează din punctul nostru de vedere — ele arată hotărârea Mitropolitului dea curaţi o Biserică decăzută ca moravuri. Pornind dela în- credinţarea lui că «are treabă cu toţi oamenii câţi sânt in Ţara-Românească, dela mic pană la mare, şi pană la un copil de ţâţă, — afară din păgâni şi din ceia ce nu sânt de o leage cu noi», că «de gâtul său spânzură sufletele cre- dincioşilor », el ţine de rău pe boierii .deprinşi a batjocuri felurile pe care sânt siliţi a le mânca în posturi, «verzele, legumile», cari nu sufăr apă, ci se mângâie de infrânarea dela frupt prin «braga, beare, şerbet, mied» ; pe femeile cu «fleacuri drăceştii) pe obraz şi cu inele grămadă pe dege- tele care nu mai ştiu munci, pe creştinii cari suduie, râ- zând ca de o vitejie, «de leage, de cruce, de cuminicâtura, de morţi, de comandare, de lumânare, de suflet, de mormânt, de colivă, de prescuri, de ispovedanie, de botez, de cununie şi de toate tainele Sfintei Biserici*, pe credincioşii cari intră prin biserici «de-şi face cu ochiul unul altuia mai rău decât pe la cârciume», pe toţi cei ce nu închid prăvăliile şi nil 1 Cf. Ist. IU. rom., I, p. 4W şi urm. itizedby G00gle Digitiz LEGĂTURILE BISERICII MUNTENE CU CONSTANTINOPOLUL 55 Ţ I ' ■ - ' " ^— ~ iii i ■ se opresc de a cumpără, fie" şi dela negustorii turci, in zilele de prăznuire şi in Dumineci 1 . Spre a face din preoţi ceia ce in adevăr trebue să fie, pentru cinstea lor şi pentru folosul societăţii creştine, el tipări pentru dânşii la 1710, doi ani după ce se sui in Scaun, o cînvăţătură bisericească», pe care fiecare dintre ei trebuie să o aibă în mână, urmându-i poruncile sub pedeapsă ar- hierească *. Apoi, la 1714, în cel d'ântâiu an al Domniei lui Ştefan Cantacuzino, el împărţiâ în tot cuprinsul Ţerii- Româneşti «Capete de poruncă», pentru a vesti preoţilor că stăpânitorul cel nou i-a scutit de orice fel de dare €de rându cu ţara» — rămâind, fireşte, darea lor preoţească deo- sebită, aşa cum o aşezase şi Grigore Ghica, cu patruzeci de ani în urmă, printr'o învoială deosebită, o ruptă. Cu acest prilej, el, Mitropolitul, învaţă pe păstorii satelor a face testamente, «dieţb bune, a scrie foi de zestre cum trebuie, a se feri să cunune pe cei fugiţi de pe aiurea, cari îşi au poate soţiile pe acolo, a nu arunca în robie pe nimeni prin tăgăduirea de căsătorii între Români şi Ţigani, adăugind şi hotărârea sa in ceia ce priveşte pe € Rumânii scăpaţi din rumânie», cari vreau să se preoţească 8 . CAP. III. Legăturile Bisericii muntene cu Constantinopolul la începutul erei fanariote. O altă însemnătate mai are însă păstoria lui Antim, începând dela încercarea de izgonire din 1712 până la tragedia din 1716. De acum înainte legătura dintre Mitropolia Ţerii-Româneşti şi Patriarhia constantinopolitană se face şi mai strânsă : de i lbid\> pp. 430-2. Didahiile au fost tipărite întâi u de Melhisedec (1886), apoi de G. Erbiceanu (4888). 2 Bibi Rom, t I, p. 481, no* 458. » Un exemplar în Bibi. Ac. Rom.; cf. Bibi. Rom., I, pp. 492-3, no. 468 Digitized by VjOOQIC 56 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI la Constantinopol îi vine mărirea Mitropolitului şi prin Cons- tantinopol el îşi poate pierde cârja, libertatea, viaţa. Aşa trebuiau să judece mai ales Domnit noi, ţarigrădeni, cari, cu Nicolae Mavrocordat, încep a domni dela 4716 înainte, în Bucureşti. în timpul petrecerii sale la Sibiiu, Nicolae- Vodă, ca un om învăţat, bine crescut şi, mai ales, ca un om interesat politiceşte, avu legături de prietenie cu Iezuiţii din acest nou centru catolic ; dacă n'avem nicio urmă despre daruri ce ar fi făcut, ori ajutoare ce ar fi dat, bisericii româneşti din acest oraş, sau capelei comunităţii greceşti, în care slujba se făcea pe limba sa *, în schimb ni s'au păstrat scrisorile sale latineşti către un Pater Bardia, vicariu al Românilor uniţi, către un Pater Miel 2 , cărora le trimetea, pe lângă vinuri bune din ţara unde se întorsese, şi cărţi tipărite sau scrise chiar de dânsul, ca «Iudaicele» Exaporitului ori acel De officiis al înţelepciunii şi erudiţiei sale proprii 3 . Fiul său Constantin se gândi să dea Iezuitului Peterffy, reco- mandat pentru aceasta de colegii săi, sarcina de a serie latineşte, pe înţelesul Europei, şi in cât mai multe volur»e, istoria Principatului muntean*. Călăuzit de Nicolae Ruset, care se făcu catolic şi ajunse corniţele Rosetti, locuind li» Ardeal ca pribeag, apoi martirul comite Nicolae de Rosetti^ care trăia la Bucureşti supt aripa ocrotitoare a episcopului de Nicopole, Anton Becich 5 , un misionar episcop văzu Bu- cureştii în 1745 şi află gândul lui Constantin- Vodă de a dărui terii un Colegiu iezuit, cu învăţătura de o potrivă în latineşte şi româneşte 6 ; el căuta preceptori iezuiţi şi 1 Studii şi doc, XII, p. v şi urm. 2 Nilles, pp. 401, 1009 şi urm. a Jbid. 4 Jbid., pp. 1024-5 ; cf. Iorga, Mărunţişuri culese §» Ungaria, Pesta, 1904, pp. 58-60. * Ist, Ut. rom., I, pp. 197-8. 6 Arch. soc. st. şi Ut. din Iaşi, V, pp. 549-50 ; în aceteaşi notiţe din Archiva Propagandei, ştiri despre sentimentele prielnice catolicilor pe care le avea Constantin Cantacuzino Stolnicul. Digiti zedby G00gle LEGĂTURILE BISERICII MUNTENE CU CONSTANTINOPOLUL 57 pentru beizadelele sale. Vărul lui Vodă, Grigore Ghica, tri- mese la Roma pe fiul unui boier al său, de neam francez, Gheorghe Millo, la Roma, in Colegiul Propagandei *. De fapt însă, aceşti Greci erau cei mai buni ortodocşi , a Simopetrei, împreună şi cu schi- turile Izvoranu, al Mitropolitului Luca, şi Beşteleiu, din Argeş; Sf. Apostoli sau Arhimandritul din Bucureşti se ţinea de Stavronichita ; Slobozia lui Ienachi, ctitorie a lui Mateiu-Vodă, şi schitul prahovean Apostolachi ajunseseră ale Dqchiariului ; Căscioarele din Vlaşca, frumos schit din veacul al XVI-lea, cu pietre de mormânt ale celor d'intâiu ctitori, recunoştea superioritatea Pantocratorului; Plum- buita, reparată de Mateiu Basarab, trimetea prisosul la Xeropotam: Clocociovul şi Slatina, din Olt, le avea Cotlu- muzul; Jitia din Dolj plătiâ la Sf. Pavel; schitul doljean Roaba fet Xenofont ; cel dela Baia-de- Aramă la Chilandariu ; Hotăranii din Romanaţi la Dionisiu, iar schitul din dealul Spirii, clădit de «Spiridon doftorul», mort la 1765 *, la Mani Grigoriu*. «Slobode» rămăseseră însă destule mănăstiri, de care, cu toată faima lor cea rea, cFanarioţii», cari, ca străini, tre- buiau să ţie in seamă multe, nu cutezau a se atinge; ră- măseseră destule mănăstiri mai mici, care nu au deocam- dată o însemnătate pentru viaţa culturală şi religioasă, — Intre ele şi Ostrovul, a lui Neagoe-Vodă, Viforâta, refăcută de Radu Mihnea şi de curând dreasă, mărită şi împodobită 1 Gf. şi Studii şi doc, III, pp. 85-6. a Inscripţii, I, P- 336. * Arătarea dependenţei, după Lesviodax, p. 460 şi urm. Digiti zedby G00gle GRECII ŞI ROMÂNII ÎN CLERUL MUNTEAN 63 cu chilii de Brâncoveanu *, Căldăruşanii lui Matei Basarab, mănăstirile oltene dintr'un Lemn, Surpatele, Mamul: cea d'intăiu, a lui Mateiu-Vodă, dreasă de Ştefan Cantacuzino, care e ctitor şi la Sf. Apostoli din Bucureşti * ; cea de-a doua, făcută de iznoavă prin evlavia darnică a Doamnei lui Cons- tantin Brâncoveanu, Marica 8 , ziditoarea la Bucureşti a bise- ricii Dintr'o zi, lângă biserica Ienii, a fratelui ei, Pană Ne- goiescu 4 ; cea de-a treia, ctitorie a lui Brâncoveanu însuşi, care găsise in loc o biată bisericuţă de lemn 6 . Pentru mai multă siguranţă că nimeni nu se va atinge de ele, unii ctitori şi Domni luaseră deJa un timp măsura de a face din mănăstiri, chiar din cele mai vechi, mai mari şi mai bogate, metoaşe ale Mitropoliei şi episcopiilor: de Scaunul Târgoviştii se ţinea un mare număr din mănăs- tirile şi schiturile Dâmboviţei şi Prahovei, ca Zamfira, zidită de văduva lui Mânu Apostolu 6 , agentul de negoţ şi de afa- ceri al lui Brâncoveanu. Episcopul Râmnicului îşi avea câte o biserică la Bucureşti — si urm. :l Inacrip{ii, \, p. 179, no. 369. 4 lbid. t p. 493. şi urm. •' Ibid. * Ibid., pp. 362-3. no. îl ; Buletinul comisiunii Monumentelor l$~ torice, an. I. * Ibid.. pp. 201-2. v lbid. f p. 205. no. 437. * Ibid., p. 244. 1,1 lbid. t II, p. 74 şi urm. 11 LApwiatu, Vlad Călugărul. Digiti zedby G00gle MĂNĂSTIREA BRANCOY*NEASCĂ A HUREZULUI 65 era prea trainic lucrată de Mateiu-Vodă, ca să fie nevoie de o nouă cheltuială din partea urmaşului său ca lungă Domnie, evlavie şi dărnicie, — clădindu-se numai la 1718, de anăstavnicuto Teofan, biserica bolniţei x ; Vieroşul Goleş- tilor, unde făcuseră prefaceri mai de curând Stroe Leur- deanul a şi unde la 1702 era egumen român Iosaf, pe mor- mântul căruia e o inscripţie în limba lui şi a terii 8 ; Ar- geşul, unde doar făcuseră daruri de obiecte pentru moaşte Constantin Gârnul şi Doamna Balaşa, fiind egumen poate acel Ştefan, mort de ciumă, după care veni Teodosie, care ridică la 1661-2 o cruce în amintirea lui 4 ; Rdncăciovul; Măreaţa, care fii cerută numai după 1750 de Alexandru- Vodă Ipsilanti 6 ; Dealul, mult scăzută, unde se păstrează încă o cruce dela Mateiu Basarab şi Doamna Uina 6 , şi, in sfârşit, Snagovul, care ieşise abia de supt îngrijirea lui An- tim a tipograful», de pe urma căruia, după sfărâmarea chi- liilor, dărâmarea zidurilor şi coborârea singurătăţii de astăzi, a mai rămas, dela meşterul tuturor artelor, un potir, lucrat pentru dânsul, la 1094, de Ghioca zlătarul 7 . CAP. V. Mănăstirea brâncovenească a Hurezului. Brâncoveanu nu se mulţăml cu prefacerea, mărirea şi împodobirea vechilor clădiri mănăstireşti, care formează gloria .cea mai curată a Domniei lui, nu se mulţăml numai cu înălţarea din nou a Mitropoliei din Târgovişte, unde-şi 1 ln$crip{ii, I. pp. 135-6. 2 lbid., pp. 142-3, n-Ie 289, 291. * lbid., p. 144. no. 293. * lbid, p. 155, no. 319. * Cf. ibid., p. 84. * Ibid., p. 102, no. 202. " lbid., p. 162, no. 333. Digiti zedby G00gle 66 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI îngropa o noră, Balaşa, şi un ginere, Scarlat Mavrocordat, şi a bisericii domneşti din acelaşi vechiu Scaun de stăpâ- nire, în care-i plăcea să petreacă pe fiecare an câteva zile *, cu zidirea de biserici frumoase pe fiecare din moşiile sale — la Potlogi, de pildă, lângă strălucitele Curţi domneşti, stricate de vremuri şi de Vandali, cari lucrează fără ruşine şi astăzi *, ori la Mogoşoaia 8 , în margenea Bucureştilor, la Doiceşti 4 , şi în Ardeal chiar, pe pământurile sale, precum la Poiana Mărului, — urmat fiind de Constantin Cantacuzino, care a clădit la moşiile lui ; de Mihai Cantacuzino Spătarul, care a lăsat minunata biserică a Colţei 6 , mănăstirea pra- hoveana a Sinaii, închinată dela început Sfântului Munte, unde a făcut drum de hagiu el însuşi şi mamă-sa, Doamna Elena, bisericuţa dela Fundenii Doamnei, cu podoabe de flori, lămpi, păuni, întipărite 'n tencuială; de Toma Can- tacuzino, nepotul lor, care a zidit biserica dela Filipeştii-de- pădure 6 (Filipeştii au clădit la Bucov 7 şi la Măteşti 8 , iar Văcăreştii în satul dâmboviţean cu acelaşi nume 9 ). El voi să lase, pentru îngroparea sa şi a neamului său, ca şi pentru adăpostirea unei vieţi călugăreşti, care să poată fi indrep- tariu, pentru cultivarea artei religioase şi a scrisului biseri- cesc, o mănăstire fără păreche. în acea Oltenie, atât de bogată în mănăstiri vechi, slobode, bogate şi mândre, prin călugării cărora se ţinea munca şi avântul în Biserică, el alese un loc singuratec, in păduri dese, prin muncelele Vâlcii, şi făcu să se clădească acolo, cu cele mai bune 1 Inscripţii, I, pp. 102 şi urna., 117 şi urm. 2 lbid., II, p. 47. 8 lbid., p. 5 şi urm. * lbid., pp. 361-2 ; cf. Drăghfceanu, l c, pp. 28-9. 6 Sculpturile din pridvor şi priveliştea ei generală în Istoria Româ- nilor pentru poporul românesc. 6 Descrierea celei d'intăiu, de G. Mândrea; acelei de-a doua de Zi- gara Samur caş, Bucureşti, 1908. 7 Inscripţii, II, p. 256 şi urm. 8 V. ediţia Iorga a Cronicei lui Constantin Căpitanul, Prefaţa. * Inscripţii, II, P- 283, no. 820. Digiti zedby G00gle MÂNĂSTTRK BRitfCOYENEASCĂ A HUREZULUI 67 T materiale şi cu meşterii cei mai destoinici, mănăstirea Hu- rezului sau a Hurezilor. începută la 1690, ea putea fi sfin- ţită numai peste trei ani de zile, urmându-se şi mai departe la înfrumuseţarea ei, supt îngrijirea unui egumen râvnitor şi priceput, unui neobosit gospodar, a lui Ioan arhimandritul, care, în toată viaţa lui următoare, na căutat nicio mărire în alară de cuprinsul lăcaşului ridicat supt ochii şi după poveţele luL Hurezul poate fi privit ca tipul definitiv al arhitecturii religioase a Românilor, alcătuită prin contopirea elemen- telor venite din Moldova cu cele, mai puţine şi mai puţin însemnate, aflătoare în principatul muntean. Frumos pridvor pe stâlpi lucraţi cu o mare bogăţie de podoabe ; încăpătoare biserică în chip de cruce, cu un rând de alţi stâlpi tot aşa de meşteşugit sculptaţi între tinda femeilor şi naos ; flori de piatră în jurul uşii celei mari şi a tuturor fereştilor, două turnuri uşoare sprijinite pe bolţi trainice, apoi chilii cu cerdace răzimate pe stâlpi de o frumuseţă neîntrecută; paraclise răspândite prin desişul de copaci ai livezilor, de- săvârşesc un întreg de armonie bogată, de lux cinstit şi discret. După această capodoperă a lui Vucaşin pietrarul, a lui Manea vătaful de zidari, Nicolae Mavrocordat a putut cheltui din bielşug pentru mănăstirea de întrecere a Vă- căreştilor (mântuită la 1722), unde biserica are stâlpi şi mai răbdător săpaţi la pridvor şi in cerdacurile Curţilor domneşti, pentru frumosul paraclis al Mitropoliei * ; arhie- reul de Stavropolis a putut strânge într'un cuprins mai mic o sculptură de căpiţele şi privazuri care uimeşte mai mult prin lipsa aproape totală a spaţiului neîmpodobit; Grigore Ghica a putut da proporţii mari lăcaşului de îngropare dela Pantelimon, în dreapta căruia se ridică înaltul mormânt de marmură al ctitorului 9 , — dincolo de canoanele de fru- museţă ale Hurezului n'a mers însă nimeni 3 . 1 Inscripţii, I, p. 242 şi urrn. 2 lbid. y p. 70 şi urm. 8 V. şi articolul cu admirabile desemnuri şi planşe al d-lui Al. Lă- p£datu, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, I. Digit zedby G00gle 68 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Hurezul avu dela început multe venituri, moşii şi câteva schituri-metoaşe, al Polovracilor, clădit de boieri din veacul al XVII-lea \ al Rămestilor s. a. *. Averea mănăstirii celei 7 « a nouă nu se putea apropia însă, fireşte, de a vechilor mă- năstiri domneşti, pe care rânduri întregi de Voevozi şi boieri le împodobiseră cu daniile lor. Pentru a o păstra însă bine, pentru a împiedeca orice amestec al ierarhilor străini sau şi al celor de ţară, ctitorul ceru Patriarhului din Con3tantinopol să creeze în folosul Hurezului său încă o stavropighie, pe lângă a Tismanei şi a Argeşului. cGra- mata» patriarhală din Februar 1702 hotăriâ că nici Mi- tropolitul, nici episcopul de Râmnic nu vor fi priviţi la Hurez decât doar ca oaspeţi; Domnul şi boierii nu pot în- râuri întru nimic viata mănăstirii. 8 3 ; cel dela Aron-Vodă, supusă mănăstirii din Ghalke 4 . Acuma, locul întăiu, după episcopi, îl are egumenul Putnei, Galistru, fostul şi actualul egumen de Xeam[, Lazăr, care funcţiona la 17 i9, şi Nicanor ; Misa ii, un arhimandrit dela Bisericani, mănăstire acarii însemnătate literară se va lămuri îndată; Ioaniehie de Moldovi[a h , pe care năvălirile n'o atinseseră şi care ră- măsese între cele mai vechi mănăstiri slobode ale terii ; Ga- listru al Voronetului, si el scutit de nenorocirile vremii ; Natanail dela Sdnl' Ilie lângă Suceava — tot mănăstire de a lui Ştefan-cel-Mare ca şi precedenta — , Teofan de Hu- mor. Apoi Nicanor al Bogdanei, din Ţinutul Bacăului, cti- torie nouă, a marelui boier Solomon Bârlădeanul şi a soţiei lui, Ana, mănăstire binecuvântată, la deschiderea ei, in 1070, şi de Dosofteiu at Ierusalimului şi adăpost in 1070 al Mitropolitului Teodosie: prădată de cătune, ea se între- mase din nou 7 . Tot asâ răsărise din ruină Slatina, care-si 1 Arch. Rom., I, ed. a 2-a, p. 97. 2 lbid. 5 Uricariul, III, p. 272 şi urm. * în actul pentru «vecinii» din 1749, iscălesc patru egumeni grec din această categorie, pe lângă doi egumeni de origine boierească dela alte mănăstiri ; Arch. Rom., ed. a 2-a, I, p. 97. 6 Wickenhauser, Moldowiza, p. 136 şi urm. 6 Melchisedec, Notiţe, p. 117 şi urm. 7 lbid. Digiti zedby G00gle 90 ISTORIA BISERICII ROMANEŞTI trimete egumenul, pe Partenie, urmaşul de curând al lui Ghedeon. Egumenul Dragomirnei e Atanasie, al Soleai, h*- rest,— amândouă ramase slobode de Încălcarea grecească. în- tâlnim apoi pe egumenul dela mănăstirea nouă a Florcş- tilor, in părţile Bârladului, pe alt Antonie, egumen de Agapia. Numai acum se vede iscălitura românească a unui Iorest de Hangu, urmaşul Grecului Atanasie, care la 1749 se iscăliâ cu mândrie «arhimandrit al Patriarhului Ale- xandriei şi egumen al Hangului*. Secul e reprezintat prin egumenul Partenie, Pângăraţii, spre care Pahomie de Ro- man işi îndreptase averile Episcopiei în zile grele de răz- boiu, prin Sava. Mai întâlnim în sfârşit iscăliturile celor ce stăteau in fruntea mănăstirilor Ilişeşti, Runcul, ş. a. x ; poate erâ de faţă şi Naftanail Şeptelici, neam de boier, al Râşcei 3 . Sinodul luă în cercetare purtările, protivnice datinei, ale proin Mitropolitului Nichifor 3 , şi, răzimându-se pe mărturia lui Gheorghie al II-lea despre autocefalia Scaunului moldo- venesc, despre care şi Dimitrie Cantemir spune că nu da- toreşte ajutorul obişnuit către Patriarhul din Constantinopol şi că acesta are numai dreptul de a fi înştiinţat despre alegerea unui Mitropolit, pe care neapărat trebuia să-1 re- cunoască, hotărî ca de acum înainte «din pământeni să se aleagă Mitropolit sau episcop, iar strein niciodată să nu se priimească, nici să mai între altul strein la păstoria vre unui Scaun, cu mijlocire de bani, sau măcar şi fără. bani, sau măcar cu prieteni, să-şi isprăvească înprotiva pravilei şi obiceiului pământului» 4 . Cu aceasta Mitropolia moldovenească erâ scutilă de co- tropirea Grecilor tocmai in timpul când, prin Neofit de Creta, Grecii luau pe mult timp in stăpânire Mitropolia Ţerii-Româneşti. Curentul românesc pornit din multele 1 Erbiceanu, o. c, pp. 24-6. * Studii §i doc, V, p. 106, no. 127. 3 V. asupră-i şi Neculce, p. 413. * Erbiceanu, l. c. Digiti zedby G00gle MĂNĂSTIREA BISERICANILOR 91 mănăstiri slobode ale Olteniei fusese biruit acolo, după alipirea din nou la trupul terii a celor cinci judeţe, stă- pânite peste douăzeci de ani de către Austrieci. Pe când dincoace curentul românesc din slobodele mănăstiri buco- vinene biruise, păstrând pentru Români toate locurile tfe arhierei ale Moldovei. CAP. IV. Mănăstirea Bisericanilor, Pahomie şi introducerea în Mol- dova a noii vieţi schivniceşti din Rusia. Biserica din acestălalt Principat mai are un caracter deosebitor. Ea se apropie cea d'intâiu de Ruşii muscali, ca curi se ailâ în hotar, şi primeşte cea d'intâiu înrâurirea lor, în acelaşi timp când ea însăşi îi înrâureşte. Aici străbate întâiu o putere care de mai multe ori, cu stăruinţa îndă- rătnică ce o caracterizează, a încercat, nu numai întrebuin- ţarea arhiereilor noştri pentru scopurile ei politice de cu- cerire în Răsărit, dar şi un fel de comuniune bisericească şi cultural-religioasă cu puternicii vecini de peste Nistru, Bisericanii de lângă Bistriţa Neamţului, după ce dccă- zuse cu totul în veacul al XVI-lea 1 , se împărtăşise de binefacerile lui Miron-Vodă Barnovschi, care-i făcu zid împrejur, în zilele egumenului Partenie, un bun gospodar ; Pătrasco Başotă, Marele-Logofăt, şi soţia sa, Grozava, clă- diră turnul despre Miazănoapte tot atunci, la 1626-7 ; Toma Cantacuzino şi Eftimia, jupăneasa lui, făcură pe cel dcla Răsărit; Dumitraşco Buhuş, Şoldan, Dumitraşco Ştefan r ziditorul turnului dela Miazăzi, Iordachi Cantacuzino, fratele lui Toma, ctitorul pridvorului şi trapezăriei, adăugiră alte lucruri de nevoie pană la isprăvirea totală a mănăstirii, în 1 Avu insă danii dela Mitropolitul Nicanor. itizedby Google Digitiz 92 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI -1037-8, când, supt Vasile Lupu, tot Partenie inoitorul păstra egumenia. Daniile veniră şi mai târziu, supt egumeni ca Mitrofan, Iorest şi Serafim. Cel d'intâiu s'ar putea să fie tipograful care ajunse episcop de Huşi şi de Buzău. Căci scrisul de «cărţi sârbeşti» ajunsese îndeletnicirea de căpe- tenie a călugărilor de aici, cari au lăsat o întreagă biblio- tecă, într'un timp când lucrul scrisului şi tălmăcitului în- cetase in toată Ăloldova 1 . Dacă aici s'a scris la 1652 de Misail călugărul, poate cel ce a făcut însemnări la Cronica lui Ureche, un Ajwstol românesc 2 , dacă aici se va fi tăl- măcit Viaţa lui Andrei din Creta 3 , felurite Cazanii, învă- ţăturile lui Calist Catafighiotul 4 , —cele mai multe sânt in slavoneşte şi arată că Bisericanii au fost ultimul adăpost al culturii vechi bisericeşti în acea limbă. De aici plecă, la o dată care nu se poate statornici uşor, chemat poate de fostul Mitropolit al Moldovei Dosofteiu, care trecuse acuma din Polonia în Rusia Ţarului, un Pa- homie, călugăr învăţat, care ajunse în noua sa patrie, alt Ţinut bisericesc de slavonie — căci aşa putea să înţeleagă el lucrurile — Mitropolit de Voronej. Mănăstirea lui de postrig nu-1 pierdu din vedere, şi peste câtva timp ea trimetea în ţara Muscalilor pe Antim Creţul, egumenul ei, ca să strângă milă şi cu acest prilej să vadă şi pe «fratele» de odinioară. Antim plecă în Domnia lui Mihai Racoviţă, deci după 1716, si el se întoarse la 15 Iulie 17 w 22, aducând cu sine si un Tetravanghel moschicesc, ce-i fusese dăruit de eclesiarhul Lazăr, al lui Pahomie 6 . 1 Lista lor cum erau odată, la Melchisedec, Notiţe, p. 76 şi arm. ; cele păstrate pană azi şi adăpostite la Bibi. Ac. Rom., în Lăpedatu, Manuscrisele dela Bisericani §1 Raşca, — din Bis. ort. — ; Bucureşti, 4906. — Pomelnicul românesc şi istoricul mănăstirii în voi. XVI din Studii şi doc. 2 Mss. 69, 85 ale Academiei Romîne. s Melchisedec, l. c, p. 79, no. 11. 4 Lăpedatu, pp. 27-8, 33. 5 Melchisedec, Notiţe, pp. 79-80. Digiti zedby G00gle MĂNĂSTIREA ItlSERICANILOR 03 Pe acel timp, de alminterea, nu erâ lucru rar să se vadă în Moscova chiar preoţi braşoveni veniţi pentru milă 1 . De acolo veni ceva mai târziu preotul Staţie, fiul lui Vasile Grid, care-şi zicea, deci, după moda rusească, Efstatn Va- silievici, ca să-şi dea la şcoală pravoslavnică fiul, Dimitrie Evstatievici, cunoscutul scriitor, secretariu episcopal şi inspector de şcoli. Dimitrie Cantemir, pribeag in Rusia, unde erâ sfătuitorul in ale învăţăturii şi ştiinţei al lui Petru-cel- Mare, tovarăşii şi fiii acestuia, fiul, plecat din Moldova şi el, al lui Antioh Cantemir, beizadea Constantin, Toader Corbea din Braşov, fratele Ceauşului David, omul Spătarului muntean Mihai Cantacuzino, — acel Teodor Corbea care a tradus la 1720 Psaltirea în versuri romaneşti, dedicănd-o stăpânului său 2 — acum «pisariu» şi «canţeleariu» al Ţa- rului, Sevastian, nepot al lui Toader, fără a mai pomeni pe fugarul Toma Cantacuzino, care trecuse la Ruşi în 1711, — toţi aceştia erau gata să sprijinească pe oaspeţii noi, veniţi din ţerile lor de obârşie 3 . Şi Mitropolitul Ghedeon din Agapia avu legături cu Ruşii, innaintea cărora ieşi la Ţuţora, pentru a primi pe Ţarul Petru, «blagoslovindu-1 cu cruce, şi cu aghiasmă stropind u-b. împăratul creştin merse la Trei Ierarhi de se închina moaştelor Sf. Paraschive. «Acole, atunce s'au tâmplat şi Mitropolitul Ghedeon, şi-1 poftiâ pre împăratul ca să şeadză în Scaunul cel domnesc, şi n'au vrut; ce tot in picioare au stătut până ce au cântat psalţii acsion şi ectenia». El merse la trapezare şi văzu pe egumenul grec. Cu Domnul, prie- tenul său, Petru cercetă şi Golia, în care găsi «trei feluri de meşteşuguri, leşesc, grecesc şi moschicesc», şi «Sf. Nicolae cel Domnesc, pentru a se întoarce apoi în tabără 4 . Mitropolitul cântă un paraclis pentru încheierea tratatului de supunere,. 1 Un caz, la 1685; Stinghe, Ist. bcseareccl Şcheailor, p. 20. 2 Ist. Ut. rom., I, pp. 436-7, etc. 8 V. şi Braşovul şi Românii, pp. 335-6, no. 16. * N. Costin, pp. 102-3. Digiti zedby G00gle 94 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI pe care pusese şi iscălitura lui, în bisericuţa «domnească pre poartă» 1 . Pentru aceste Înţelegeri ale lui cu Muscalii — cari făgăduiau că Domnul nu se va atinge de boieri *fără de iscă- litura Mitropolitului 2 », — trebui să dosească o seamă de vreme, căci intre fuga lui Cantemir şi sosirea lui Nicolae Mavrocordat erau în Iaşi, pentru stăpânire şi apărare, nu- mai «egumenii şi neguţitorito, fără Vlădici şi fărâ egumeni. Când Nicolae- Vodă intra in oraş, Pahomie de Roman singur se alia pentru a-i face slujba de intrare în Domnie, şi ce- remonia fii săvârşită, nu la Mitropolie, ruinată ori profanată, ci la Sf. Nicolae* 3 . Urmaşul lui Ghedeon, Mitropolitul Gheorghie, păstră si el relaţiile cu Moscova : de aici, din tara de slavonie curată şi strictă, şi nu dela Munteni, unde răzbătuse 'n Bi- serică, precum se va vedea, aşa de puternic limba profană a poporului, făcu el sa i se aducă al acestuia, carte care găsi şi la Români destulă răspândire. întors in ţară, Mihai-Vodă Racoviţă, căruia nu-i desplă- ceau Rusii, în toate privinţele, făcu din Pahomie, care se ascunsese 'n munte, la schitul, Întemeiat de dânsul, al Po- crovului, la moartea episcopului de Roman Lavrintie — dela 1701 — urmaşul acestuia, fără ca schivnicul întors din Ţara Moschicească să fi avut până atunci obişnuitul rost arhie- resc la Rădăuţi. Păstoria lui începe la 18 Decembre 1706, hirotonia făcându-se îndată, la 18 Ianuar 1707. Aduse la Roman cărţile slavone pe care şi le câştigase în timpul petrecerii sale peste Nistru şi dădu limbii slavone vechile ei drepturi, pe care a trebuit să vie Constantin Mavrocordat pentru a le smulge, strămutând cu el .din Ţara- Românească datina cărţilor de slujbă în româneşte. Trecu fără să se primejduiască, schivnic lipsit de înţelegere pentru frământă- rile şi preschimbările lumii, prin zilele grele din 1711 : l-am 1 Letopisiţe, III, pp. 184-5. * Studii şi doc, VI, p. 441. Digiti zedby G00gle 96 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI văzut sfinţind pe Domnul «turcesc» Nicolae Mavrocordat. Mai stătu numai trei ani în episcopie, şi la 10 April 1714 el se ducea iarăşi în sărăcia pustie a Pocrovului, pe care Samuil de Alexandria, fiind rugat de ctitor, îl declară liber de orice amestec arhieresc. Peste trei ani apoi, Pahomîe, bănuit de Mihai-VodâRacoviţă că a fost înţeles în năvălirea catanelor asupra laşului, — fugise până la Lemberg înaintea Tătarilor răzbunători ai lui Vodă,— se duce iar în Rusia, lăsând în locul lui la schit un ucenic după regula Sf. Di- mitrie, Macarie, care nu s'a clintit niciodată de acolo. Dela Chiev el scrie în 1724 celor de acasă, cari trăiau fiecare de-o parte, în chilioara făcută de dânsul — şi Pahomie-şi făcuse una «la Muncel, cu mâna mea, cu multă osteneală, şi am destupat şi am curăţit pământul şi tot locul, când am şezut eu acolo)) — , lui Macarie, «călugăraşului popa Nicodim, ucenicul răposatului Ghedeon», lui Sofronie şi Mihail, lui Mardarie şi Lazăr, ucenicii săi, diecilor «de ţară sau streini», cari veniau pentru învăţătură, arătând ce li lasă lor şi ce lasă Neamţului, unde dăruise cărţi ruseşti, pe lângă câteva publicaţii româneşti din Principatul vecin. Fostul episcop de Roman se stânse în 1724 la Pecersca din Chiev, unde se păstrează şi acum, cu multă cinste, în paraclisul Sfântului Ştefan, moaştele lăsate de dânsul *. Peste câţiva ani, şi Putna-şi avea sihăstria, într'o înjghe- bare de lemn a lui Ilie Cantacuzino, şi călugărul SiHvestru sau călugărul Arsenie scriau acolo vieţi de pustnici ori cărţi de-ale lui Dimitrie de Rostov, supt cârmuirea «stare- ţului» Dosofteiu 2 , mort la 1754 3 . Sila, ocrotitorul Mitropolitului Antonie, care Sila că- lătorise la 1729, cu voia Mitropoliei, la Chiev, să vadă Lavra, şi un sihastru Natan urmară mai departe normele de 1 Melchisedec, Gron. Rom., I, p. 322 şi urm. 2 Dan, Putna, pp. 80-1. 3 Ibid., p. 115. Digiti zedby G00gle MĂNĂSTIREA BISERICANILOR retragere studioase ale noului Sfânt Dimitrie x . Cutare ma- nuscript de «Lest viţă sau scara virtuţilor*, a lui loan Sinaitul, arată şi până azi acţiunea acestui curent rusesc în mănăs- tirea lui Ştefan-cel-Mare f . Călugări ca ierodiaconul Venedict Pavlincovschi dovedesc că şi oaspeţi din Răsăritul evlaviei celei mai nouă aflaseră adăpost in Putna 8 . Biblioteca, în sfârşit, e plină de tipărituri liovene, chieviene şi «moschi- ceşti» 4 , ba chiar de altele din Vilna, din Cernigov. Şi, când vedem pe un monah Antonie strângând pomeni pentru un schit din părţile Bacăului, la 1741 5 , şi mai bine ne putem da samă de puterea acestei mişcări spre ascetism şi la noi. Prin Pahomie Moldoveanul ajuns episcop la Voronej, prin aplecările către Ruşii din Moscova ale Mitropoliţilor Ghe- deon şi Gheorghie, prin fuga cu ostile împărăteşti a Mi- tropolitului Antonie, care-şi află alte eparhii în pământurile Ţarului, prin călătoriile la Chiev ale lui Pahomie şi intro- ducerea în Moldova de către dânsul a schivniciei după normele lui Dimitrie de Rostov, — şi, să adăugim, prin in- troducerea normelor liturgice «moschiceştii în anume ti- părituri râmnicene, Triodul din 1731 şi Molitvenicul din 1747, se începe un schimb de înrâuriri între ortodoxia românească şi cea rusească, menit să aibă şi mai mari ros- turi în dezvoltarea mai departe a istoriei noastre,— în Mol- dova, ca şi ! Ţara-Românească, şi în Ardeal chiar. 1 lbid., pp, 82-3: cf. Doc. Callimachi, tabla. 2 lbid. « lbid., p. 83. 4 lbid., p. 84 şi urm. 6 Dan, Putna, p. 94. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle PARTEA A IV-a. INTRODUCEREA LIMBII ROMÂNEŞTI IN SLUJBA SI ÎN CÂNTAREA BISERICEASCĂ. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle CAP. I. Opera episcopului Damaschin. în cea mai mare parte din Domnia Brâncoveanului, tipă- riturile ieşite de supt teascurile muntene sânt sfioase în ceia -ce priveşte Înlăturarea limbii slavone. Am urmărit pe cele ieşite la Buzău şi în locurile unde grija tiparului o avea ca simplu călugăr, ca egumen, ca Mitropolit, Antim Ivi- reanul. Şi la Râmnic, unde a stat ca episcop numai pu- ţină vreme, dela 16 Mart 1705 până la 1708 \ Antim n'a Îndrăznit să desăvârşească schimbarea de limbă bisericească. Cea d'intâiu lucrare a sa In acest nou loc de muncă, An- tologhiul din 1705, e, se pare, slavonă. Slujba Maicii Dom- nului din anul următor are numai lămuriri româneşti; Octoihul din acelaşi an e ca şi cele obişnuite până atunci şi Molitvenicul din 1706 păstrează vechea înfăţişare a căr- ţilor de rugăciuni pentru preoţi. Numai către sfârşitul păstoriei ca Mitropolit a lui Antim, la 1712, se publică în Târgovişte un Octoih care spune in titlul său chiar că e «acuma întâi tălmăcit pre limba ro- mânească, spre înţeleagerea de obşte», şi predoslovia lă- mureşte că întreaga carte a celor mai însemnate cântări a fost ctălmăcită de pre vorba cea grecească şi slovenească * Episcop alea, nu numai de arhiereu terii, ci şi de trei străini : Condica sfântă. Alegerea de arhierei străini, alcătuiţi fntr'un fel de comisia nf! alegătoare, se mai întâmpina. Gf. Istoricul eparhiei Râmni- cului, p. 90. Digiti zedby G00gle 102 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI pre limba noastră cea rumâneasdta, şi anume c pentru ca să poată şi ciata besericască şi copiii creştinilor carii si nevoescu la învăţătura Sfintei Scripturi să o câştige pre lesne şi să o citească, nu numai in scoale şi in casele sale, ce şi în sfintele beseareci, spre lauda prea-slăvitulni Dum- nezeu». Cum se vede, pentru Îndreptăţirea acestei Însemnate Inoiri se aducea Înainte Întrebuinţarea Octoihului şi ca o carte de şcoală şi putinţa de a-1 ceti chiar acasă. Când la 1743 apăru însă pentru întâiaşi dată Liturghia în româ- neşte, când, la 1715, urmă şi publicarea Ceaslotnilui, în Domnia cea nouă a lui Ştefan- Vodă Cantacuzino, nu mai putea ii vorba de îngăimări şi scuze : datina străină primise o lovitură de moarte. Ca săvârşitor al acestei schimbări fericite s'a arătat 1 un cleric care încă din vremea lui Şerban Cantacuzino lucra la tipăriturile muntene — dacă el este «ieromonah Da- maschin, zugraf», ce săpa stampe frumoase pentru Apos- tolul din 1683 *, ceia ce e, de alminterea, probabil când asamănă cineva iscălitura artistic complicată, în trei mo- nograme meşter învălătucite, a săpătorului în lemn cu iscălitura tot aşa de frumoasă şi nu mai puţin neînţeleasă la Întâia vedere a lui Damaschin episcop de Râmnic 8 . Am văzut vorbindu-se necontenit în Prefeţele cărţilor de prin anii 1680 de «dascălii» cari făceau tălmăcirile, şi iată că Mitropolitul Teodosie scrie apriat, în scrisoarea de mustrare către Vlădica apostat al Ardealului, că Octoihul din Buzău 1700 a fost «făcut aproape din nou cu multă muncă de dascălul Damaschin al nostru» : Intrebuinţându-se de tra- ducătorul in latineşte cuvântul «scholiarcha», se vede uşor de ce fel de dăscălie e vorba 4 . Era deci dascăl la scoală 1 Lâp£datu, Damaschin episcopul şi dascălul — din tConv. lit», XL — Bucureşti, 1906. * Bibi. Rom., I, p. 259. 8 V. Istoricul Eparhiei Râmnicului, p. 105. 4 tMilterem tibi Octoicon magno labore a scholiarcha Damasceno nostro fere ex inlegro compositum»; Nilles, I, p. 345. Digit zedby G00gle OPERA EPISCOPULUI DAMASCHIN 103 i * ■- slavonă din Bucureşti — acea şcoală pe care apoi Brânco- veanu o zidi de iznoavă la Sf. Sa va dela 1707 la 4709 \ — precum în Moldova, ceva mai târziu, la 4740, Iosif mo- nahul era «dascăl în şcola slovenească» din Iaşi*. Cum se vede Damaschin, dascăl de slavoneşte, ucenic al lui Mitrofan Moldoveanul, avea pe la 4700 mai mult grija unei nouă orânduiri după modele greceşti a cărţilor de care e nevoie în biserică. La 3 Octombre 4702, el ajunge episcop de Buzău în locul învăţătorului său 8 , până ce, la 4708, el trece în locul lui Antim la Râmnic, fără ca în şirul tipăriturilor buzoiene să se vadă vre-o îndrumare nouă. Aici el nu mai are la îndămână tipografia, pe care Antim o adusese cu el şi pe care o duce înapoi, iar soarta tipografiei dela Buzău, care dela 4704 chiar, deci dela ale- gerea lui Damaschin, dăduse numai Apostolul slavon din acel an, n'o ştim. Cele trei cărţi româneşti pe care le dă Antim cu cheltuiala sa in 4742 şi 4713 n'au, fireşte, alt autor, deci nu înţelegem cum Damaschin, acum episcop al Râmnicului, s'a învoit ca lucrările sale să treacă supt alt nume, ca pe vremurile când era numai un «dascăb. La 4745, Damaschin, «văzând că Românii noştri stau în biserică ca boii, neinţelegând ce se ceteşte şi ce se cântă şi iese fără niciun folos din biserici», se hotăra, «din în- demn dumnezeiesc, cu multă osteneală..., a preface cărţile din limbile grecească şi slovenească in limba noastră proastă (simplicem) românească şi a le da la lumină» 4 . Ce-1 îm- piedeca, înţelegem : dacă ostaşii împărăteşti, catanele, ieşiră la pacea dela Passarowitz din Ţara-Românească, ei rămaseră în judeţele de peste Olt, din care fiul lui Şerban Canta- cuzino, beizadea Iordachi, nădăjduise a-şi face o Domnie i Urechiă, Ist. şcoalelor, I, p. 12; An. Ac. Rom., seria I, IV, pp. 124-5. « Studii şi doc, VI, p. 442, no. 1668, » Condica Sfântă, pp. 91-2. * Declaraţia din 22 Novembre 1725 a lui Damaschin către generalul Tige, in Lâpedatu, p. 8. # Digiti zedby G00gle 104 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI nouă. Şi totodată împrejurările războiului făcură ca slovele Mitropoliei chiar să fie amanetate la un negustor din Fă- găraş, dela care le cerea înapoi în zădar Mitropolitul Daniil la 1721, când şi Damaschin se străduia să capete materialul tipografic pentru dânsul 1 . Damaschin nu era împotriva cârmuirii creştine, cu con- diţie ca drepturile Bisericii sale să rămâie neatinse şi ca ostaşii nemţi să iasă din mănăstiri, din care în vremea răz- boiului îşi făcuseră cvartire şi cetăţi *. Deşi aceste cereri fură primite, Imperialii nu puteau privi cu ochi buni Biserica româ- nească din Ardeal. Aici ei nu nădăjduiau, mai ales după ex- perienţa făcută dincolo, a putea îndeplini opera de Unire cu catolicismul, dar Guvernul înţelegea încă dela început să rupă orice legătură ale Oltenilor cu Bucureştii, să-i facă a intra în organizaţia Bisericii ortodoxe a Sârbilor colonizaţi pe teritoriul împărătesc, şi să oprească pe episcopul de Râmnic dela orice amestec în politică. Mănăstirile aveau să primească egumeni orânduiţi de Ban şi apoi de gene- ralul comandant 3 .. Se prevedea şi o revizie a tuturor titlu- rilor de stăpânire în pământ pe care le aveau mănăstirile, în acest sens fu redactat privilegiul împărătesc din 22 Februar 1719. Damaschin încerca să se împotrivească. Urmând exemplul Ardelenilor, el chema la 29 Novembre 1719 in chiliile dela Hurez un sinod, la care luară parte egumenii de Bistriţa, Arnota şi Govora, ceilalţi sfiindu-se să vie, iar cel dela Hurez, care era încă loan, nelndrăznind să iscălească. Se cerii ca episcopul de Râmnic, fiind Mitropolit de Amasia şi pe aceiaşi treaptă cu Mitropolitul din Belgrad, fost sufragant al Patriarhiei din Ohrida, să nu fie supus vecinului său de neam sârbesc. Slobod de orice atârnare, el ar fi hotărât orice numire de egumen, el ar fi reprezintă t mănăstirile i Soc. Braşovului, in An. Ac. Rom., XX, p. 157 (205): Stinghe, Doc. I, pp. 64-6. * Dobrescu, Ist. bisericii din Oltenia, pp. 10-1. * lbid., pp. 17-8. Digiti zedby G00gle .OPERA EPISCOPULUI DAMASCHIN 105 Înaintea împăratului, el ap fi luat socoteală la Crăciun, cu soborul, fiecăruia. Lângă el la Râmnic s'ar fi aşezat o şqofllă de preoţi, Guvernul fiind slobod să aşeze la Craiova, unde chemase, pentru Bulgarii catolici, dela Chiprovaci, aduşi acolo cum fuseseră aduşi la Vinti In Ardeal si aiurea, in Banat, pe episcopul Stanislavich \ o şcoală latinească, pentru care era vorba, în 173 1, a se aduce călugări piarum scholarum. Vechile drepturi ale mănăstirilor, vechea lor rânduială trebuiau să fie restabilite". Aceste dorinţi nu se ţinură în seamă, şi decretul imperial fii publicat la Sibiiu, înaintea lui Damaschin chiar, care fusese chemat şi el pentru aceasta înaintea Măriei Sale generalului. La 1725 se supunea episcopia Râmnicului Scaunului sârbesc din Bel- grad 3 . Poclonul vlădicesc se desfiinţa mai târziu. Curtea numiâ pe egumeni după recomandaţia administraţiei locale şi făcea pe câte unul, ca pe acela din Segarcea 4 , să se declare unit, precum uniţi erau anume oameni puternici ai Guvernului oltean, Levantinul Nicolae dela Porta şi Ar- deleanul Pavel Dobra din Zlatna, vameş de Râmnic, tra- ducătorul în latineşte, la 1722, a Pravilei* şi, împreună cu toată familia lui, care e şi amintită pentru aceasta pe o pânză ce se păstrează încă, sprijinitorul de căpetenie, «bine- făcătorul şi darnicul patron* al Bisericii unite de acolo 6 . Scutirea de oierit şi vinariciu nu se învoi, şi o parte din întinsele venituri dela târguri şi vămi fură confiscate, cu sau fără despăgubire: anume «prestaţii» fură impuse mănăs- tirilor. Iar călugării dela Brâncoveni puteau scrie : «Să se ştie cănd ne-au scos Pivodă din chilii afară pe toţi călugări ; * V. Gesch. des rum. Volkes, II, pp. 152-5 ; Hurmuzaki, VI, pp. 413, 495-7. * Hurmuiaki, VI, 339-41. » Dobrescu, pp. 23-4, 51-5. i Ibid., p. 44. * An. Ac. Rom., II i, p. 202 ; Sulier III, p. 73 ; Studii si doc, I-II„ pp. 451-3, no. xi ; p. 453, nota 2. Studii si doc, XIII, p. 211, no. 2. Digiti zedby G00gle 106 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI leat 172b 1 . Un al doilea sobor ţinut in 1725, cu egumenii de Bistriţa, Hurez, Segarcea, Govora, Arnota şi Căluiu, protestă, cu un oarecare succes, numai in chestia vinâri- ciului 2 . ^^ CAP. II. Urmaşii lui Damaschin. Preoţii ajunseră acum a plăti birul de-avalma. Iar, când, Ia 5 Decembre 1725 8 , Damaschin se stânse, alegerea — ce e drept, după datină, de un sobor — a urmaşului său zăbovi şepte luni de zile, afacerile episcopiei fiind girate de ecle- siarhul Dionisie, până ce se luară toate informaţiile tre- buitoare, între cei trei clerici propuşi, Mitropolitul sârbesc trebui să facă alegerea, şi egumenul de Govora, Ştefan, asupra căruia el se opri, aşteptă, după întărirea lui de Curte*, prin diplomă latină, o hirotonie care nu-i veni, superiorul său fiind ocupat la Viena, până la moartea, prin otravă, s'a spus, la 20 August 1727, a acestui biet ipopsifios, eleelus f In neglijarea căruia se jigniâ Întreaga Biserică românească a Olteniei 6 . Al doilea episcop ales supt regimul german, Inochentie Tismăneanul, egumenul de BrâncoYeţii (Sep- tembre 1727) fu luat dintre candidaţii recomandaţi de ge- neralul singur, şi Împotrivirea Mitropolitului din Belgrad aduse zăbava întăririi sale de Guvernul central până la 11 Maiu 1728, şi, chiar după aceasta, întârzierea hirotoniei până la sfârşitul anului 6 . Inochentie merse la Belgrad In 1731 ca să iea parte la alegerea unui nou Mitropolit pentru i Inscripţii, II, 72, no. 4. Cf. Dobrescu, p. 35 şi urm. 2 Dobrescu, pp. 39-40. 8 Stinghe, Ist. bis. Şcheailor, p. 82 ; Studii §i doc, V, pp. 144-2. * Bis. ort. rom., XXVII, pp. 1397-9. * Cf. Stinghe, Ist. bes. Şcheailor, p. 85 ; Doc, I, p. 140 şi urm. ; Dobrescu, o. c, p. 40 şi urm., 90. 6 Dobrescu, passim. Digiti zedby G00gle URMAŞII LUI DAMASCHIN 107 Sârbi şi Români 1 , şi luă parte la sinodul noului ales, în Novembre 1732, aducând plângeri pentru călcarea dreptu- rilor sale de judecată". Inochentie e acela, care, lirmfr anume exemple din Ardeal, cerând ca preoţii să poarte tonsură catolică, dn amintirea cununii de spini a Domnului Hristos» 8 . Certe nouă izbucniră la alegerea urmaşului său. Neas- tâmpăratul călugăr-boier Dosofteiu Brăiloiu voia pe Ghe- nadie Cozianul, tălmăcitorul «Ithicei» şi autorul de fru- moase versuri bisericeşti 4 , care era sprijinit şi de SârbL Administraţia nu-1 voi însă, şi alese pe Climent de Bistriţa, fiu de săteni din Pietrare, al lui Radu Modoran şi al Pa- raschivei 5 . Abia în Maiu 4737 — Inochentie murise la l-iu Februar 1735— Climent îşi putu lua Scaunul în stăpânire, şi anume după hirotonisirea de către Mitropolitul belgrădoan care nu-1 voise*. Războiul îl apuca îndată, şi el, cuprinzând in sine toată nemulţămirea clerului oltean, a boierimii olteue r a terii oltene, in de obşte, împotriva unei Cârmuiri de stoarcere şi jignire in precise şi line forme apusene, se puse supt scutul Turcilor. La 1739, intorcându-se în Râmnic r el găsiâ numai ruine, dar, ca mângâiere, stăpânire româ- nească şi ortodoxă. în schimb pentru toate aceste pierderi se câştigă titlul de «şxarh Severinului şi a toată Mehediia şi altor părţi po- runcitoriu» 7 , doar apoi şi faptul căRomânii din Braşov, ale căror legături cu Ţara-Românească trebuiau să se rupă, 1 Ibid., p. 94; Studii şi doc, V, pp. 145-6. 2 Dobrescu, o. c, p. 109. 8 lbid., o. c, p. 110. * Iorga, Două biblioteci de mănăstiri, p. 26 şi urm. * Istoricul eparhiei Râmnicului, p. 136. * Dobrescu, o. c, pp. 115-30. * Bibi. Rom., I, p. 49. Digiti zedby G00gle 108 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI avură voie a intra în legătură de supunere cu Râmnicul l . Acum preoţii ardeleni şi bănăţeni cari nu voiau să primească Unirea nu mai aveau acuma o graniţă de trecut pentru a căpăta antimisele şi binecuvântarea unui episcop ortodox, care nu putea fi supus la bănuială in ceia ce priveşte sen- timentele sale faţă de pravoslavie. în sfârşit, într'o vreme -când un diacon dela Tismana, Loga, putea să Înfiinţeze lângă Vârseţ la Iredişte, cea d'intâiu şcoală românească din Bănat 8 , satele ce se ţineau de legea veche — mai mult de jumătate din Ardeal, — îşi avură la îndemână cărţile de slujbă sin- gure, de care aveau nevoie. CAP. III. Nouăle tipărituri muntene. Una din măsurile luate de Patachi, Vlădica de Făgăraş, cu deplina învoire, cu îndemnul chiar al Guvernului ar- delean, fusese oprirea cărţilor schismatice de peste munţi, în locul lor însă, el nu era în stare să deâ altele, şi cei mai călduroşi părtenitori ai Unirii printre preoţii noştri de acolo nu erau să întrebuinţeze doar la slujbă cărţi latineşti catolice. Deci se cumpărară şi de acum Înainte, cu preţuri mari, tipăriturile muntene din epoca lui Şerban Cantacu- zinoşi a Brâncoveanului. Privind asupra listei cărţilor în- trebuinţate în bisericile ardeleneşti găsim adeseori şi Molit- venice slavone din 1699 şi 1706 şi cel românesc din 1743, Apostolul slavon de Buzău din 1704, al lui Damaschin, Triodul lutMitrofan, din 1697, Ceaslovul românesc din 1715, o Psaltire slavonă din 1709, Evanghelia românească din Snagov dela 1697, Liturghiile româneşti din 1713 ; Octoihul i Stinghe, Ist. bis. Şeheaxlor, pp. 79-81, 100 şi urm.; cf. Dobrescu, pp. 55-6; 131. * Marienescu, Petru Maior, p. 15. Digiti zedby G00gle NOUĂLE TIPĂRITUhl MUNTENE 109 slavon din Râmnic, al lui Antim, şi cel românesc, din Tar- govişte, dela 1712, PenticoUariul buzoian slavon din 1701 r Mineiele lui Mitrofan de Buzău, dăruite bisericii domneşti din Făgăraş, — pentru predici întrebuinţându-se Chiriaeo- dromiul din Băl grad. Damaschin tălmăcise, precum ştim, toate cărţile liturgice ; pe lângă aceasta el prefăcuse in româneşte, la 1704, Tâlcul lui Andrei de Cesarea Capadociei la Apocalips, tradus din elineşte în slavoneşte de «cuviosul preot Lavrentie Zizaniia* 1 . Tâlcul Evangheliilor, de Teofilact al Bulgariei, un Cate- chism de pravoslavie neîndoielnică", şi poate chiar, — dacă, nu e vechea instrucţie a Mitropolitului Antim către preoţi f învăţătura despre şeapte Taine, traducere a lucrării lui Gavriil de Filadelfia, din slavoneşte 8 . El umbla să răscum- pere, cum s'a spus, tipografia, oprită la Făgăraş, în zălog, a lui Antim 4 , trimeţând acolo pe eclisiarhul Dionisie. La 1720 însă, Daniil Mitropolitul, care-şi trimetea pentru acelaşi scop tipograful, Sa va, egumenul român dela mănăstirea Antim 4 , ii lua înainte, dând, nu fără învoirea lui, cred, o, a doua ediţie din Odoihul dela 1712; Am găsit exemplare din această carte, cu stema amânduror terilor, pentru dreptu- rile lui Nicolae-Vodă Mavrocordat asupra Moldovei şi pentru Domnia lui trecută în Moldova, în biserici ardelene, şi se pomenesc şi altele aflătoare prin bisericile Banatului '. Urmă, in 1721 încă, cel d'intâiu Molitvenic românesc — căci nu cred ca în Ţara-Românească, unde pornise mişcarea de ro- manizare a cărţilor de slujbă, să se fi jăsit cineva pentru a relua într'o nouă ediţie Molitvenicul slavon ; îndată, după cerere, se trimeteau la Braşov paisprezece exemplare, cu 3 -3 */« lei unul 6 . O nouă ediţie ieşiâ numai la 1729, in- i Două biblioteci de mănăstire, pp, 25-6. 3 Publicat la 1897 de Gheraaim Timus, episcop de Argeş. » V. şi Lăpăditu, l. c. ' , * V. mai sui. 5 Bibi. Rom., II, p. 4. 6 An. Ac. Rom., XX, l. c. Digiti zedby G00gle 110 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI trând şi în Ardeal. Octoişele teu obşte* pe care ]e cerea popa Radu din Şcheiu in acelaşi timp, nu se putură tri- mete, căci, scrie Mitropolitul DaniiI, nu se mai afla nici «măcar unul» *. în sfârşit, un nou tipograf, Român şi acesta ca şi Sa va, preo- tul Stoica, reedita la 1723 Evanghelia romanească, In- tr'un volum de o frumuseţă fără păreche, care străbătu pretutindeni, In Ardeal, unde se găsesc exemplare cu gră- mada, cât şi in Moldova, unde până astăzi o afli — întâia ediţie trebuie să fie de prin 1712-3 — aşezată pe masa al- tarului. Apoi la 1724 se dădea a doua oară Catavasieriul, cu rugăciunile pentru Înmormântarea «aierului*, de acelaşi preot Stoica, In aceiaşi Domnie munteană a lui Nico- lae Mavrocordat ; singurul exemplar ce se cunoaşte s'a aflat în Ardeal 1 . Octoikul ieşi din nou numai la 1726 •, apoi, fiind mult cerut, la 1731, iar Triodul la 1726, după o Slujbă a Sf. Andrei plătită de fostul protopop bucu- reştean Nicolae. Liturghia din 1728 punea In mâna preo- ţilor cartea de revoluţie din 1713. Pentieostariul lui Da- maschin iese Intâiu la 1743. Numai Ceaslovul din 1731 păstra textul slavon; el apăra după moartea lui Nicolae Ma- vrocordat. Se spune chiar că teascurile din Ţara-Româ- nească ar fi dat la 1725 o lucrare despre «Taină sfântului Botez* 4 . Frumoasa Cazanie nouă din 1732, Chiriacodromiul Mi- tropolitului Ştefan, Încheie vrednic acest şir de cafti înoi- toare in sens românesc* adesea reeditate apoi/ ale Ma- Vrocordatîlor. i L. c. ' Bibi Rom., II, p. 22, tio. 184. * Jtaf., p. 2(fc na lte. * lbid., p. 23, no. 187. * Ediţii nouă: Psaltirea, 1735; Octoihul, 1786; Liturghiile, 1741-2, Întrebuinţai şi In Ardeal ; MolitveniaU, ea eheltâiala Ivi Antnia de Cesarea Palestinei, 1741, idem,; Catavasierhdi 1742; mâi bogat molt decât celelalte; idem; Evanghelia, 1742; Acaf tistul Mmicm> Domnului, Digit zedby G00gle NOUĂLE TIPĂRITURI MUKTEKE 111 Mai târziu şi cărţi de teologie începură să apară în Bu- cureşti, unde tipografia se aşezase la Văcăreşti, lângă şcoală, apoi la Mitropolie — precum o nouă ediţie din «învăţăturile bisericeşti» ale lui Antim, «a Vlădicăi Antimu» — , reeditate la 1746, în Râmnic — şi «întrebările bogosloveşti», lămuriri asupra credinţei adunate de boierinaşul Ianache, fost al doilea Postelnic, îndreptătoriul Penticostariului, — ambele din 1741. Minunatele Predici, Cazanii, ale lui Uie Miniat se tipăresc supt Neofit la 1742, iar la 1746 Mărgăritarele Gre- cenilor au a doua ediţie. La 1745 se simţise nevoia unei nouă ediţii din «Pravoslavnica Mărturisire» dela Buzău. Mici tipărituri greceşti, ca broşura împotriva teoriilor despre Purcederea Sf. Duh ale lui Nicolae Comnenul, sau tratatul despre superioritatea Ierusalimului, ori Acolutiile din 1736 ale lui Daponte pentru biserica Sf. Spiridon Vechiu se datoresc unor cheltuitori dintre Greci 1 . Dacă nu An- thologhiul y din nou tipărit, la 1736, în româneşte, Psaltirea slavonă din 1745 înfăţişează datina. La 1724 şi Damaschin, tipăreşte o învăţătură despre şepte taine, — reeditată la Iaşi în 1732 *, care n'aveâ niciun scop de polemică împotriva catolicismului pornit pe războiu, ci trebuia numai să lămurească pe preoţi, învăţându-i, intre altele, să nu facă mir şi să nu sfinţească alţi preoţi, che- mări <#re pânt amândpuă numai ale arhiereilor. Din această cărticică,— reţfl$rftă la Iaşi în 1732 şi 1745— , abia dacă a ieşit la iveală pn exemplar ; : Ardelenii jUpiţi o discută în Tcfllpgia dogmatică şi fnqrqlicea&w din 180Î. f îndată , după aparjţia ei, directorul geperal din Ardeal peru soco- teală episcopului, care trimese la ŞibiîudjOuă exemplare. -*i343cii {reiapdiţte din Apoitol, 1743; — a pate* e din Buzău* in ace- , laţi im„ppwop fiind M#odi<5 ; Octoihut, 4740 ; Ceaslovul, 4747 ; Liturghii, 1747; Molitvenic, 1747; psaltire, 1748 ; Ceaslov, 1749; Evanghelie, 4750. } &ft,Rom. v ll, p. 35; cf. p. 114. * După Popp, p. 79. Digiti zedby G00gle 112 ISTORIA BISERICII ROMANEŞTI Ca o urmare, în Novembre 1725, generalul Tige, aflând că se pregăteşte la Râmnic tiparul unei nouă lucrări, se informă pe lângă episcop, cerând să i se comunice manu- scriptul. Damaschin asigură în răspuns că are destule cărţi de dat la tipar, dar că-i lipseşte un «tipograf încercat», ca şi banii trebuitori, pe care niciun patron nu e la înde- mână ca să-i dea. Cât despre cartea de care era vorba, ea nu poate ascunde nicio primejdie: în Veneţia se vând fără nicio împiedecare astfel de cărţi străvechi, şi traduceri slavone merg prin toate ţerile dela Dunăre, prin «Polonia» şi «Rusia cea Mare» ; el însuşi e credinciosul împăratului şi se roagă, cu clerul său, pentru biruinţa Măriei Sale asu- pra vrăjmaşilor 1 . Se pare că totuşi o Psaltire româneasca a ieşit la Râmnic în 1724, căci un bibliograf ardelean mai vechiu o înseamnă între cărţile noastre bisericeşti*. După moartea lui Damaschin, şi, în timpul când nu era episcop la Râmnic, Mitropolitul de Belgrad, putându-şi lua apucături de stăpân, acesta trimese (1726), ca unul ce se priviâca arhiereul cel mai înalt peste Români şi peste Sârbi de o potrivă, pe un Sârb al săti, pe Hie din Cernavoda, la Râmnic, pentru ca, întrebuinţând slova de acolo, să tipă- rească o «întâie învăţătură pentru tineri», o Bucoavnă, ca aceia din Ardeal a Uniţilor, — apărută din nou la 1744 In Cluj, «cu tipariqlQ cinstiţi Academii» şi lucrul Bănăţeanului Mihai Becîcherechi — , sau ca «Pâinea Pruncilor» a lui Ba- ranyi ; curtenind pe acela dela care era să aştepte episcopia, viitorul Vlădică Ştefan, îndreptătorul «cuvintelor româneşti», iscăleşte slavoneşte, ca «nedestbinic ieromonah»; supt ver- suri, de laudă pentru Mitropolitul Moîse, al «tot poporului creştin de supt puterea prea-luminatului împărat Roman», şi anume" şi al «Ungro-Vlahiei împărăteşti». Cartea avu în 1749, se pare, o nouă ediţie, numai românească. i Lâpgdatu, pp. 8, 14-5, 19. Descrierea unui exemplar, foarte neîn- destulătoare, in Bi* t ort., XIV, p. 439. * Bibi. Rom., II, p. 23. Digiti zedby G00gle nouAle tipărituri muntene 113 După manuscriptele lăsate de Damaschin, bune traduceri din greceşte, făcute de un muncitor cu stăruinţă, Râmni- cenii începură tipăriturile lor pe vremea episcopului Ino- chentie. Cu Jaude în versuri către «prea-sfinţitulu arhiepi- scopii şi Mitropolitu alu Belgradului», «prea-pravoslavnicti şi dreptu întru toate», «csveatnicu prea-minunatu» al ccChe- sariului înnălţatu*, se dădu întâiu, la 1730, Molitvenicul, în aceiaşi formă se pare, ca şi cele două care ieşiseră peste Olt, dar cu oarecare «diorthosiri» si «întocmiri» si cu adău- girea unor molitfe nouă. Episcopul, care erâ unul din uce- nicii lui Damaschin, spune limpede că neamul românesc nu se mai «îndestulează» cu cărţile slavone şi greceşti, ci se cultivă acum «cu tălmăcituri în limba noastră rumâ- nească, cea de moşie în patriia noastră». Deci, spune el, «amu socotitu a înbogăţi sfintele besearici cu înmulţirea sfinteloru cărţi in limba patriei noastre rumâneşti» şi pentru «alte osibite locuri ce s'au obicinuit cu aclastăşu limbă a să îndestuli». Triodul din 1731 e însă o ediţie nouă, «acumu într'acestti chipu tălmăcită» ; lucrarea, «aşezată în stihuri şi în cuvinte» de Damaschin — , tipicul e însă schimbat după cel rusesc, «rnoschicescu» dela 1682-3, din zilele «în paratului» Ivan — , e un «Triodu deplinu», despre care tipăritorul vor- beşte astfel : «de alte cărţi în limba noastră s'au mai ti- păritti, iarii adastă carte pană acumu mai nainte dinu ti- pografie nu s'au datti, în lumina limbei noastre cei rumâ- neşti să se fie tipăriţii, precumu nici într'alte părţi, unde să află patriia rumânească, nu s'au mai tipăriţii». Erâ cel mai bun Triod, şi de aceia toate bisericile mai bogate din Ardeal se grăbiră să-1 cumpere *. Se pare că în 1731 a ieşit şi un Apostol, la Râmnic sau la Bucureşti. Ieremia Atanasievici lucrase Triodul] la 1733 insă se alia la Râmnic chiar acel preot Ion Făgărăşanul, care ţi- 1 Cf. şi declaraţia episcopului Climent că Triodul a fost «tălmăcit pe iuţăles de răposatul şi iubitoriul de Dumnezeu chir Damaschin, epis- copul RăironicuJui ; Inscripţii, II, pp. 35-6, no. 5. 8 Digitiz itizedby G00gle 114 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI nuse la el un timp tipografia lui Antim *. El fu pus cdior- tositoriu», îndreptător al manuscriptelor şi al tiparului, de Inochentie, iar ca meşter i se dădu «Vladulti Gherghievici tipografului. Liturghiile pe care le scoaseră ei la iveală în 4733 reproduc de sigur cartea de acelaşi fel care ieşise la Bucureşti in 1728. Si Catavasierul din 1734 e numai o retipărire. Dar Antologhiul din 1736-7, cu care încep pu- blicaţiile noului episcop Gliment, cu un an înaintea tra- tatului liberator — şi totuşi cu cât ifos nu se pomeneşte în titlu «înnălţatulii Maestatu înpărat alii Romeb şi «drectorul» comite de Wallis! — e cea d'intâiu lucrare de acest fel: Hurezeanul Lavrintie o «diorthosise», o potrivise în această formă rezumată, coprinzând peste 650 de foi, slujba anului întreg, după «Mineiulti celu rumânescib, gătit de Da- maschin 2 , care voia să-1 dea în tipar, la 1725. încă o carte primită cu nespusă bucurie pretutindeni şi introdusă ră- pede in toate bisericile neunite şi, fără îndoială, chiar în multe din cele unite, ale Ardealului ; o a doua ediţie trebui să se dea încă din 1745, aflând şi ea o largă răspândire peste hotare chiar. De acum înainte, cele două curente de cărturărie reli- gioasă in româneşte se unesc, şi Râmnicul nu mai dă, in aşteptarea altui avânt cultural, decât retipăriri ale lucrări- lor, cu care putea să se mîndrească, făcute de episcopul său cel mare, Damaschin 3 . Totuşi pentru întâia oară se dă (1743) Penticostariul aces- tuia, tradus din slavonă, greacă şi latină, pe când el apare şi la Bucureşti, precum in acelaşi an Apostolul se retipă- reşte simultaneu la Bucureşti şi la Buzău 4 . Evanghelia deia i V. şi mai sus. a Cf. Bibi. Rom., II, p. 53 cu Lăpădatu, o. c., pp. 16-17. V, şi ce se spune la ediţia a doua ; Bibi. Rom., II, p. 81. * Edilii nouă: Octoihul, în 1741-2 ; Evanghelie, 1746; Psaltire, 1746 ; Apostol, 1747 ; Catavasieriu, 1747, cu cântece de stea : tsteaoa de suafl răsare», etc; Liturghii, 1747 ; Catavasieriu, 1750. * Unde apare la 1747, supt acelaşi episcop Melodie, un Molitvenic Digiti zedby G00gle NOUĂLE TIPĂRITURI MUNTENE 115 - ' . 1 IM 4746. e ca o lucrare nouă, pe care Lavrintie o declară deo- sebită de «mişcări izvoade greceşti sau şi rumâneşti, tipărite mai denainte», fiind «alcătuită după tâlcuiala lui Theofilactu* de însuşi Damaschin, care traduse şi acest Tâlc, ce slujeşte şi lui Lavrintie spre a se îndrepta. Molitvenicul din 4747, tipărit tot pe vremea episcopului Climent, nu e lucrat ca acel din Buzău, cu care iese în acelaşi an, după vre-un «Molitvenicu grecescul), — Molitvenicul buzoian reproduce insă pe acela din 1713 — , ci este iarăşi o nouă tălmăcire a lui Damaschin, rânduită din nou după «ustavulu celti moschi- cescul, înainte de a dâ cârja în mâna ucenicului său Gri- gorie, care-i urmă, la 8 Maiu 1748, Climent pusese in lucru, prin tipograful său Mihai Atanasie Popovici, o nouă ediţie a Cazaniilor din 1732, spuindu-se însă în titlu că scrierea se tipăreşte întâiaşi dată. O cărticică de învăţătură pentru preoţi, ca a lui Antim, Preoţia, cu titlu român şi slavon, iese în 1749 supt numele episcopului celui nou. Acesta dădu Ja 1750 şi o nouă traducere a Octoihului, mai deplin decât îu formele anterioare, traducere al carii autor era tot meritosul Damaschin \ — şi lucrările de căpetenie ale acestuia vedeau altfel mal toate lumina. Meritul de a fi tipărit întăiu cărţi de slujbă în Moldova, — unde Nicolae Mavrocordat dăduse ultima Liturghie sla- vonă, în vremea Mitropolitului Ghedeon — , revine Mitropo- litului Gheorghie şi lui Vodă Mihai Racoviţă. Pe când tipa- rul muntean se opreşte, pe când moartea lui Damaschin ţine în loc pe Râmniceni, Moldovenii dau la iveală în 1726 un Antologhion, lucrat la Iaşi de un Ieremia Simeon, mirean. Cartea cuprinde Octoihul, în parte Catava9ieriul şi slujba Maicii Domnului, dar Octoihul ieşi, în acelaşi timp, şi deo- sebi ; cântarea toată se păstrează încă în slavoneşte, supt înrâuriri pe care le cunoaştem acum. Şi Psaltirea din 1731 a Mitropolitului Antonie e slavonă. Supt Nichifor Peloponezianul, la 1743, încep tipăriturile i Cf. şi Lăpedatu, pp. 15-6. Digitized by VjOOQiC 116 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI lui Duca Sotiriovici din Thasos, Grecul insular cu numele slavizat şi cu aplecare pentru tiparul românesc, căruia-i în- chină toată viaţa sa. Prin aceşti doi Greci, Mitropolitul şi meşterul tipograf, Domn fiind tot un Grec, dintre Mavro- cordăteşti, cari aduseseră şi pâiră atunci destule cărţi ro- mâneşti, din Principatul vecin, se publică o foarte bună Psaltire românească, sau, cum zice Duca, «moldovenească», scoasă nu numai din greceşte, ci şi din «jidoveşte», şi în- zestrată cu note, despre «istoria numelor jidoveşti» şi cu «pashalib. In anul următor, o carte de slujbă, Catavasierul «rumânescD, apare, dar nu de supt aceleaşi teascuri, ci la Rădăuţi, unde Vlădica Varlaam făcuse o tipografie, cu un meşter din Braşov, Grigorie Stan — în Braşov tipărise das- călul Petcu Şoanul şi cel d'intâiu Calendariu românesc, după unul slavon *, — cu un călugăr din Neamţ şi un mirean din Iaşi, pe lângă alţi «drugarto şi «pilcarb şi un «posluş- nic». Urmează Ceaslovul din 1745 al lui Varlaam. Şi epis- copul ce vine după Varlaam lucrează pentru această răs- pândire a cărţilor bisericeşti, dând, în acelaşi an 4745, cele d'intâiu Liturghii româneşti care au văzut lumina în Moldova, în acest timp, Duca, dela care avem şi versuri pentru o nuntă domnească la 4749 2 , tipăreşte şi mai departe pentru Mitropolit. Sinopsis din 4744 apare din nou, româneşte, la 4747, în acelaşi an cu un Triod dat «pre limba moldove- nească, spre desăvârşita înţăleagere şi urmata folosinţa lăcui- torilorio. Pentru Mitropolitul Iacov însuşi el începe apoi, după această necompletă publicare de cărţi bisericeşti, un nou şir de tipărituri, pornind, la 4750, cu un Canon al Sf. Spiridon, în vederea bisericii cu acest hram pe care Constantin- Vodă Racoviţă o începea în Iaşi — pentru această cărticică dă cheltuielile Constantin Razul Vornicul — şi un intâiu Ceaslov moldovenesc. Traducerile acestea se poate să le fi făcut dascălul Iosif dela şcoala slavonă 8 . 1 Bibi Rom., II, p. 48, no. 207. 2 Ziarul Patriotul, n-1 din 22 Februar 1907. * V. şi mai sus. Digiti zedby G00gle NOUĂLE TIPĂRITURI MUXTfNE 117 Cărţile ieşite in Domnia lui Constantin Mavrocordat — şi acelaşi lucru se poate spune despre toate cărţile cuprinse in această epocă — nu erau menite numai preoţilor munteni, ci se îndreptau întregii Românimi : sânt făcute, spune im scriitor de prefaţă, cea să crească şi să să lăţască cu- vântulu Sfintei Scripturi, nu numai in ţara Măriei Tale, ci in toate ţerile şi Ţinuturile ce vorbescu inu limba rw- mânească». Şi mai cetim: «Ca oarece făclie fiindu, nu pusă supţii acoperemântu, ci in sfeaşnicu şi, luminandu, nu numai celoru dinu casă, adecă dinii Ţara Măriei Tale, ci tuturora celoru ce vorbescu în limba rumânească». Dela tipăriturile din veacul al XVll-lea nu se vorbise aşa. Pe lângă un mare folos literar de unificare a limbii, căci până la publicaţiile moldoveneşti începute in 4743 toată Românimea a întrebuinţat în biserică numai aceste cărţi râmnicene şi bucureştene, se câştiga astfel şi un altul. Dacă prefacerea de dogmă din Ardeal rupsese legăturile ierarhice, cu atâtea silinţi dobândite, cartea bisericească, menită să străbată orice graniţă politică, ducând identitatea de cre- dinţă şi de datină pe lângă identitatea de graiu şi grafie, dădea neamului nostru de pretutindeni, în altă formă re- ligioasă, unitatea firească şi legitimă de care el are nevoie. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle PARTEA A Va. ÎMPREJURĂRI ARDELENE DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA UNIRII. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle CAP. I. Vlădica Ioan Inochentie Clein. Şi mijlocul de viaţă-împreună cu sufletul a Români- lor, pe care-1 alcătuiau aceleaşi cărţi bisericeşti, a fost pierdut însă în urma unei mişcări către vechea ortodoxie din partea Ardelenilor, la cari această mişcare fusese tre- zită tocmai prin necontenita întrebuinţare a cărţilor din «Ţară», prin deasa hirotonire de preoţi dincoace de munţi, prin sloboda călătorie a călugărilor dela mănăstirile oltene şi muntene la mănăstirile ce se mai păstrau încă în Ardeal, t— multe, deşi mici, puţin locuite şi cu venituri neînsemnate, — prin cărţile de iertare ale Patriarhilor ce se sălăşluiau trecător în Bucureşti şi Iaşi, ale episcopilor călători, ca acel de Polyane 1 , ba chiar ale egumenilor dela Atos 2 , şi, nu mai puţin, prin păstrarea în Maramurăş a unui episcop ortodox, sfinţit în Moldeva, cu toate ofertele de Unire pe care le făcuse Serafim de Petrova 3 . Mişcarea ajunse cu putinţă prin criza ce se putea aştepta în noua Biserică unită a Românilor, criză pe care trebuia s'o provoace cererea, oricât de târzie, a drepturilor de egalitate cu alte «naţii», de mult recunoscute, care fuseseră făgăduite Vlădicăi şi protopopilor dela începutul veacului, 1 Studii ?i doc, XII, p. 25, no. xxxvi : cf. p. 35, no. lxvi. 2 Scrisoare a celui din Cbilandar către Sibiieni, ibid., pp. 19-20, no. xxvi; cf. p. 32, no. lv. » 1b:d., p. 284 şi urm. Digiti zedby G00gle 122 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI în schimb pentru primirea, străină de orice dezbateri şi de- orice convingere nouă căpătată prin ele, a celor «patru puncte» de prefacere dogmatică, precum şi pentru pără- sirea atâtor credincioşi din sate, a unor credincioşi din oraşe, aşa de preţioşi prin sprijinul şi darurile lor, a pa- tronatului Terii-Românesti, în sfârşit, unit cu mo&li, mile şi pocloane. După moartea lui Patachi, a cărui moştenire a fost con- fiscată, pentru motive necunoscute, Iezuitul Adam Fitter avu grija diecesei făgărăşene. La 47 April 4728 se orânduia dela Curte sinodul de alegere, pe care avea să-1 prezideze episcopul catolic al Ardealului, ajutat de un Iezuit. Cei trei candidaţi cari se înfăţişară împăratului, fură Ioan losif Ho- dermarschi, fost episcop rusesc al Muncaciului (4767-45) şi, de un timp, retras la mănăstire, apoi parohul unit din Făgăraş, un Maghiar, şi, în sfârşit, un şcolar în vrâstă de treizeci şi cinci de ani al şcolii lui Kollonics dela Sambă la- Mare, Ioan Micu din Sadu, lângă Sibiiu. După moartea lui Hodermarschi se îmbulziră apoi la episcopia unită a Românilor un Grec, Macarie Musachi, cu numele de familie albanez vestit în veacul de mijloc, şi un Sârb, Ştefan Voinovici. Fitter erâ pentru Micu, singurul Român dintre candidaţi şi singurul a cărui viaţă trecută nu putea trezi nicio bă- nuială. La 25 Februar din anul următor, fu numit deci dela Viena acest Micu, căruia i se ceru cu acest prilej să asculte în cele duhovniceşti de primatul Ungariei, sâ-şi ţie teolog pe lângă dânsul şi să păzească strict «Sfânta Unire» 1 . Noul episcop sau, cum se iscăliâ însuşi : «episcop-numiU, nu erâ măcar călugăr, ci un simplu şcolar bătrân care dădea speranţe. Trebuia crescut în toată forma pentru demnitatea nouă ce i se dăduse, ca singurului dintre Ro- mâni care făcuse studii mai îualte de teologie, fie şi numai 1 Nilles, p. 497 şi urm. ; cf., în toate, Bunea, Episcopul Ioan Ino- cenţiu Klein, Blaj, 4900. Digiti zedby G00gle VLĂDICA IO AN INOCHKNTII KLIIN 123 la Sâmbăta-Mare. Mântuind întâiu şcoala, el trecu la mă- năstirea Sf. Nicolae din Muncaciu, mănăstire unită, şi dupăi câtăvâ vreme, episcopul Ghenadie Bizanţie, care izbuli un» timp să înlăture pe Vlădica românesc neunit şi nerecunoscut de Guvern Dosofteiu, puind in locu-i peste Românii de acolo pe fratele fostului episcop Hodermarschi, Procopie *, ii sfinţia ca Inochentie episcop de Făgăraş, la 25 Octombre 4730, după ce Papa se învoise a recunoaşte pe acest candidat de sigur puţin obişnuit 2 . împăratul îl făcuse încă din Septembre 1729 baron al Imperiului, ca şi episcopul catolic al Ardea- lului 8 ; avea drept să ieâ parte la lucrările dietei ardelene. Afaceri ale diecezei şi marea afacere a neamului, eroarea unei nouă situaţii politice pentru dânsul, ca răsplată a Unirii, îl ţinură la Curte până în 1722. Apăru în diecesă numai casă ţie sinodul din acest an, — care a fost şi unul din cele din urmă ale Bisericii unite, căci, după sfaturile teologului, acest aşezământ vechiu se slăbi, fiind înlocuit cu încetul în toate, după moda catolicilor şi după exemplul dat şi de Patachi, cu un conzistoriu permanent de doispre- zece protopopi, aleşi odală pentru totdeauna 4 , — şi ca să în- cerce recunoaşterea sa de către îndărătnicii schismatici din Braşov, cari însă nu voiau să ştie de alt episcop decât de cel pravoslavnic al Râmnicului 6 . Văzând că o comisiune numită, după cererea sa, de Gu- vern pentru a luâ în cercetare îngustările de venituri şi ; tăgăduirile de dreptate ce se făceau, înpotriva diplomelor date în anii Unirii, clerului românesc alipit la religia cato- lică, nu face nicîun spor 6 , Micu-KIein — căci diploma de baronat ii schimbase numele, si de acum înainte el nu se 1 V. Studii şi doc, XI r, p. LIV. 2 Nilles, p. 503 şi urm. * Runea, o. c, p. 9. 4 Moldovan, Acte sinodali, II, p. 96; Nilles, p. 520 şi urm. Un al' doilea sinod se ţine în 1730 ; Bunea, o. c, pp. 19-20. Al treilea la 1742,. Acte sinodali Un al patrulea la 1744; v. mai departe. 6 Stinghe, Doc, I, pp. 160-1. 6 Nilles, p. 512 şi urm. Digiti zedby G00gle 124 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI mai iscăli altfel decât cu acest ciudat nume nemţesc, — el merse din nou la Viena ca să stăruie pentru mulţămirea ♦cuvenită clerului său, dar, în acelaşi timp, şi pentru drep- turile Întregului său neam românesc, pe care-1 proclamă «cel mai vechiu» în ţară, de pe vremea lui Trăiau încă stăpân pe acele locuri ce s'au dat mai târziu ca «fundus regius», moşie crăiască, Saşilor \ Răspingerea cererilor sale •de o a doua comisiune nu-1 făcu să-şi piardă nădejdea, ci, fără să ţie in seamă cât de mult avea nevoie Viena de pri- vilegiaţii Ardealului şi cât de puţin de bieţii Români, aşâ -de mulţi, dar aşâ de săraci, aşâ de neluminaţi şi lipsiţi de orice conştiinţă a drepturilor şi a chemării lor, el urmă şi mai departe la uşa Consiliilor împărăteşti plângeri care în •curând trebuiau să culmineze în cererea făţişă de a se face din Români, incorporaţi constituţional de mult, prin diplomă împărătească, a patra naţie a terii, cu aceleaşi drepturi de amestec în Guvern ca şi celelalte, mai puţin numeroase, mai nouă, mai lipsite de credinţă, şi mai ales căzute în erezia luterană, calvină, unitară 2 . Dieta întreagă s^ ridică în pi- cioare de două ori, in 1736 şi în 1737, pentru a protesta împotriva obrăzniciei fără margeni, a cutezanţei neingă- ♦duite din partea Valahilor şi a Vlădicăi lor, fie şi sprijinit de Curte. Abia în 1738 se dădu un răspuns la plângerile lui Klein, şi acela aşâ încât Românii nu-1 putură primi 8 . Când, după doi ani, in locul unui împărat puternic şi ;biruitor, stăpânind în linişte şi cu autoritate, Ungaria avu în frunte o principesă tânără, fără experienţă, amenin- 1 «Toties fata naţio prae ceteris in Transilvania constitutis non modo longe antiquissima, verum etiam nurnerosissimat ; Nilles, p. 519. tNos enim, tempore Traiani, adhuc antequam naţio saxonica Transilvaniam intrasset, in terra illa regia haeredem egimua integrasque possesşiones .et pagos usquedum possidemus, licet millenis miseriis et variis oneribos, ntpot* a potentioribus, oppressi... Veri haeredes ia terra seu fund o regio rsumust ; ibid., p. 528. 2 V. Nilles, p. 519. 8 V. capitalul respectiv din Bunea. Digiti zedby G00gle VLĂDICA IOAN INOCHENTIE CLKIN 125 ţaţă din toate părţile cu armele de vecini cari se învoiseră de mult pentru a-şi împărţi patrimoniul Habsburgilor, si- tuaţia se înrăl pentru episcopul românesc, care ajunsese, din cap al unei minorităţi despărţite de datină, conducă- torul firesc, luptătorul chemat pentru viitorul, pentru dem- nitatea şi cinstea unui neam întreg. După ce ţinu un nou sinod de obşte, la 1742, pentru recunoaşterea teologului Balogh, de curând numit, episcopul trebui să lase iarăşi dieceza în seama vicariului, «vicarăşului» din Juc şi a celui din Bia, pentru a deschide din nou lupta la Viena, unde nu erau urechi pentru cereri aşa de drepte, dar cu totul revoluţionare şi putând avea urmările cele mai primej- dioase pentru interesele austriace. «A patra naţie» şi uşu- rarea sarcinilor iobăgimii româneşti, lăsându-i-se slobode cinci zile din săptămână pentru lucrul său, introducerea în dietă a notariului, a celor doi vicari, a teologului, numirea episcopului ca sfetnic împărătesc, cum fusese doar şi Ata- nasie, figurau in programul lui Klein \ O'nouă răspingere era de aşteptat, şi ea veni. Data aceasta, se tăgădui şi di- ploma leopoldină din 1701. Românii căpătară doar ceva scutiri pentru preoţi şi dreptul de a înainta în dregătorii. Episcopului însă Cancelaria-i dădu sfatul să-şi numească un agent la Viena şi, in loc să mai supere Curtea cu cereri zadarnice, să-şi caute de diecesa lui, in care căpătase, dela 17:55 încă, în locul Făgăraşului şi Gherlei, Blajul, vechiu domeniu al principilor ardeleni, cu îndatorirea de a face o şcoală şi o tipografie, care nu funcţionau încă 2 . Guvernul împărătesc părăsiâ deci pe Inochentie şi pe toţi ai săi in seama dietei ardelene, şi aceasta, ca în 1744, făcu să se audă strigăte de mânie împotriva «Valahilor» osân- diţi la veşnica lipsă de drepturi, la veşnica robie şi umilinţă. Omul care crezuse in dreptatea ce se află totdeauna la Viena, de unde n'o poate smulge nimeni, erâ acum zdrobit 1 Bunea, p. 65 şi urni. 2 Nilles, pp. 529, 533 şi urm. ; Hurmuzaki, VI, p. 569 şi urm. Digitized by LiOOQ IC 126 ISTORIA BISRRICII ROMÂNEŞTI predice la un bâlci u, în versuri improvi- zate 3 . Iar peste puţin, în 1760, conducerea mişcării o luă un alt preot îmbrăcat in haine ţerăneşti, ducând cu el <> falsă carte împărătească «pentru alungarea preoţilor uniţi, având în juru-i straja şi după dânsul un alaiu potrivit cu sfinţenia». Episcopul cel nou al uniţilor, ales In 175 w 2, fugi din Sibiiu înaintea tenuiilor răsculaţi, cari-1 ameninţară si în Blaj 3 . Preotul răsculat, Sofronie, avea fără îndoială şi el legături cu Sârbii, şi se zicea : «vicarăş al Sfinţiei Sale dela Carloveţ» 4 . Puterea duhovnicească a fanaticului, care nu era lipsit de oarecare şarlatanie naivă, ajunse aşâ de mare în tot Ardealul, încât Curtea trimese, în 1761, pe gene- ralul Buccow, ca să facă pace. La 6 April, Românii din Sibiiu îi cerură un episcop, ori măcar alipirea bisericească a Ar- dealului la Garlovăţ, neindrăznind să pomenească numele Râmnicului, care se afla în ţară străină, «la Turci», iar 1 Hurmuzaki, Doc, VII, pp. 19-20, no. xvm ; Fragm., II, p. 159 şi urm. 2 Petru Maior. Ist. bisericească, p. \\\ şi urm. 8 Sate şi preoţi, pp. 252-3. Gf. mai ales Buuea, Petru Paul Aaron, Blaj, 1902. 4 Studii şi doc, IV, pp. 86-7, no. lxxxii. Digiti zedby G00gle 136 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI încă din 10 / ai Mart, Sofronie ştia că s'a dat voie de viaţă în ortodoxie pentru Românii în Ardeal şi că «maica» împă- răteasa a trimes şi un «arhiereu pravoslavnic» 1 . Cerea însă, cu acest prilej, pentru popii pravoslavnici, acele privilegii care nu se aduceau la îndeplinire pentru preoţii uniţi, ai legii pe care o voia şi era gata oricând să o apere împărăţia. Căpătă numai asigurarea că preoţii, dându-şi porţia dom- nului de pământ, ca mai înainte, vor fi scutiţi, poate, de «darea pe cap», şi înştiinţarea că Budanul le-a fost dat de Vlădica şi trebuie să-1 asculte. Cu o proclamaţie ultimă în acest sens, cu o audienţă la generalul şi cu daruri din partea acestuia, se mântuie cariera acelui care iscăliâ acum numai «popa Sofronie de rit grecesc, neunit, din Ziatna, după orân- duirea bisericii Ierusalimului!) 2 . Temându-se de urmările faptelor sale, el trecu în Ţara-Românească, la Râmnic şi apoi la Argeşul lui Balomir 3 , pe când «norodul» îl aştepta încă multă vreme «cu dragu» 4 . La 11 Iunie, Dionisie era prezintat solemn la Braşov, cu miliţie şi ospăţ, în biserica Sf. Nicolae, cea înoită de împărăteasa Rusiei 6 . încă dela 28 Decembrie 1761 avem o scrisoare către acest nou Vlădică din partea lui Grigorie de Râmnic, ur- maşul lui Climent — dela 8 Maiu 1749 — , care episcop oltean ii zice : «pururea întru Hristos frate dorit», îi vorbeşte de «datoriia cea frăţească şi unirea credinţii şi a dragostii», de episcopia sa, dela împărăteasa, asupra «neamului rumănesc neunit lăcuitori Tranzilvaniei», de «bunele tocmiri» ce a făcut, şi-i trimete două exemplare dintr'o carte cu biogra- fiile arhiereilor şi «împăraţilor» sârbi, tipărită la el, în Râmnic, de alt «frate» sârb, Sinesie din Arad, duşmanul cel mare al Unirii. Grigorie cere să i se ierte hirotonisirea 1 Sate şi preoţi, p. 254 şi urm. 2 lbid., p. 361, nota 1. * Studii şi doc, IV, pp. 93-4, no. lxxxvii. * lbid. * Sate şi preoţi, p. 261. Digiti zedby G00gle ÎNTEMEIAREA EPISCOPIILOR NEUNITE IN ARDEAL 137 fiului unui vechiu prieten al său din Răşinari şi dădea' astfel asigurarea că de acum înainte — odată ce Ardealul are un episcop ortodox — el nu se va mai amesteca în hi- rotonii pe acolo, al căror drept îl are Dionisie singur 1 . In 4763, Grigorie mai stăruie pe lângă vecinul său pentru un Bălgrădean care fuse3e şi până la «răposata întru fericire Elisavet Petrovna, marea împărăteasă a toatei Rosiia», Ni- codim*, ajuns egumen al Bistriţei 3 . Pe acel timp Guvernul, oprind cu groaznice ameninţări «migrarea peste munţi luă cele mai aspre măsuri împotriva vechilor tovarăşi ai lui Sofronie, ca protopopul Simion din Bălgrad, învinuit că a dat de veste apropiata întoarcere a tulburătorului, cu Tătari. Se îndârji prigonirea celor cari mai aveau legături cu Românii de dincoace sau cu călu- gării ale căror mănăstiri fuseseră date jos fără cruţare, iar ei, în cea mai mare parte, aruncaţi peste hotare. Cu durere şi mânie cei dela Râmeţi spuneau în pisania lăca- şului lor că dd'intâi au fost zugrăvit... in zilele lui Matiiaş Crai, vă leatu 6879 [1486- 7] » şi însemnau pe o carte biseri- cească munteană, pe care ştiură să o ascundă : «cându au stricatu necredincioşii mănăstirea dela Râmeţi şi cea dela Geoaglu, la ani 1762, în Avgustu 23, într'o zi Sâmbătă, spre perirea lorii» 4 . La Prislop, la Silvaş, mănăstire pe care Petru Pavel Aaron o ajutase şi sprijinise până în 4759 •chiar — când se dărâmă chiliile, izgonindu-se călugării, cari fug la Sibiiu, — unul din ei plânge sfârşitul vestitei obşti, care dăduse Ardealului pe cel d'intâiu Mitropolit, şi Înfierează in actul Unirii partea lui în adevăr dăunătoare : ...Să se răsnească De fraţii din Ţara-Românească Şi din Ţara Moldovenească, — i Studii şi doc, IV, pp. 87-9, no. lxxxiii. a lbid., pp. 90-d. » Sate şi preoţi, p. 268. nota 2. 4 Studii §i doc, XIII, pp. 158-9, no. 10. Digiti zedby G00gle 138 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI fraţi cari, din nenorocire, nu sânt destul de tari ca Iraţi cari, din nenorocire, nu 8 oprească asemenea jafuri profane Am aşteptat să vie de p Am aşteptat să vie de peste murite, Fiii mei români, să ne ajute, Dar ţeara lor erâ cotropită, De Turci şi de Greci jăfuită K CAP. IV. Noua tipografie a Bisericii unite. Se poruncise şi oprirea totală a cărţilor româneşti de slujbă. în sfârşit tipografia, atât de mult timp aşteptată şt pregătită, se orândul la Blaj, în rândul intâiu pentru ca preoţimea unită să nu mai trebuiască a alerga la tipări- turile pline de eresuri şi însufleţite de spiritul shismei ale Vlădicilor noştri. La 1747 încă, tipografia putea să lucreze, în mănăstirea Sf. Troiţe, şi un meşter muntean, Dimitrie Pandovici, dădea în tipar porunca prin care se opriau banii turceşti 8 . La 1750 se publică aici «Floarea Adevărului*, o carte de polemică adunată de însuşi episcopul şi călugării din jurul său, pentru a lovi în duşmanii dogmei şi ai Bi~ sericii sale, părând totuşi că propovăduieşte numai «pacea şi dragostea de obşte» 8 . La 1753, tot pentru luminarea credincioşilor, Aaron tipăriâ un Catehism, care ieşiâ din nou supt titlul de învăţătură creştinească la 1756, iar în 1757 şi latineşte, cu dedicaţii către mari dregători influenţi ai Ardealului. în acelaşi an 1753 se dădea şi cea d'intâiu carte de slujbă, Strastnicul, care nu fusese tipărită încă dincoace i Ist. Ut. rom. în secolul al XVUI-lea, II, pp. 158-61. — Pentru dis- trugerea mănăstirilor, Bunea, o. uit. cit. Pentru a celor din Plosca şi Gioagiu, care aveau şi şcoli, v. Sate şi preoţi, p. 274. 2 Studii şi doc, XII, p. 46, no. xci. 8 Bibi. Rom., II, p. 113. E pomenită şi in plângerea călugărului din Prislop ; Buciumul, I. Digiti zedby G00gle NOUA TIPOGRAFIE A BISBBICIT UNITE UJ9 '■'■ ■ ţ ■= (reeditat Ia 1773). Liturghiile blăjene sânt din 1756 (reti- părite, cu adaus, la 1775), iar Molitvenicul, lucrat, de ua fugar din Oltenia, Ioan Râmniceanul, din 1757. Acaftistul din 1763 (reeditat la 1774), Psaltirea, din 1764 (nouă ediţie la 1780), Evanghelia, din 1765 (retipărită la 1776); Polus- tavul iese a patra oară in 1773. O ciudată Cazanie cu litere latine şi ortografie ungurească, tradusă pentru «con- siliariţa» Margareta Tomeian şi tipărită de David Bir6 Pia- ristul, e din 1769 l . Atanasie Rednic, urmaşul, dela 1764, al* lui Aaron, aveâla îndămână pe Sandu Ierimia tipograful ie- şean şi pe Petru Popovici Râmniceanul. Urmeazul Orolo- ghiuldin 1766 (a cincea ediţie, 1778), Apostolul din 1767, Ca- tavasierul din 1769 (retipărit la 1777). Tocmai la capăt, apare Octoihul din 1770. Triodul nu s'a dat. La 1777 Grigorie Maior, episcop din 1772, publică Arhitra* t%con y tradus din greceşte, «slujba arhierească», intr'o cărticică* de 44 de pagini,— noutate între cărţile de slujbă ale Românii» »r. Un Sibiian, Petru, lucra in 1759 Ia Pâstoriceasca datorie, o en- ciclică a episcopului, în cuprins insă de 159 de pagini, pe care o întregiâ, la 1760, el însuşi, prin Pâstoriceasca poslanie sau Dogmatica învăţătură, răzimată pe cunoaşterea unui mare- număr din cărţile sfinte şi bisericeşti, tipărite mai de mult, ale Românilor; iar Cotore, acum «vicariuş», prin Cartea pastorală din acelaşi an. Pe această calo se urmează şi mai departe 2 , dându-se la 1761, In latineşte şi româneşte, «Ade- vărata mângâiere* (Epistola consolatoria), iar la 1762, iarăşi în cele două limbi, o scriere a episcopului despre «Săborul dela Florenţiia», al vechii Uniri din 1439, iar operele lui Ioan Damaschin — privit ca sprijinitor al dogmei catolice — iese la 1763, numai in limba latină. Seria se închide atunci: niciunul dintre episcopii următori nu mai dau asemenea i Cf. Bibi. Rom., II, pp. 491-2. Retipărire, Buda, 1799. 2 Pentru o închinare latină a tipografilor către episcop, v. Studii şi doc, XII, pp. 10-4 ; Bibi. Rom., 11, pp. 453-4. Digiti zedby G00gle 140 ISTORIA' BISERICII ROMÂNEŞTI opere de teologie şi învăţătură înaltă* până^la VJădica Bob, în 4784. • <\ * • -. \ i Cum se vede, pentru lucrul cărţilor liturgice, cu ajutorul meşterilor de tipografie dela noi din ţară şi pe temeiul tra- -ducerilor făcute de Damaschin al Râmnicului, i-a trebuit noii Biserici unite nu mai puţin de douăzeci de ani, in trei episcopate ce se urmeafcă. Geia ce pornise Aaron, întemeie- torul mănăstirii Sf. Treime, al mănăstirii sale proprii, al «colii de preoţie şi pentru popor, al şcolilor mai înalte — în' 4754 a , fu continuat de Rednic şi mântuit abia de Grigorie Maior. Certele ce izbucniră după moartea lui Aaron, când unii voiau pe Klfcin, adus înapoi din Roma, iar alţii pe Maior, cu care alesul Rednic avu necontenit de lucru, ne- înţelegerea veşnică a acestuia — al doilea Atanasie — cu că- lugării-canonici din mănăstirea sa, retragerea lui, silită de Guvern, în 1782, rivalitatea între Scaunul din Blaj şi cel, •din Oradea, unde nici Dragoşi, nici urmaşul său, fostul vi- cariu ardelean Ignatie Darabant (dela 4788), nu ajutară nici la întărirea Unirii, nici la înzestrarea Bisericii unite, care se feriâ de orice atingere a shismaticilor din Principate, cu .cărţile trebuitoare slujbei. Până la isprăvirea acestei lucrări Întregi, clericii ardeleni uniţi trebuiră să se Îndrepte tot la obişnuitele tipărituri muntene, oricât de mult le-ar fi oprit •Cârmuirea. Le întâlnim pe acestea tot aşa de adesea în bi- sericile de peste munţi, ba chiar mai adesea decât ediţiile blăjene încuviinţate de Vlădică şi ««cei mari» şi cercetate de aproape, în ce priveşte dogma, de teologul care se păstră în preajma episcopiîor până la desfiinţarea Ordinului Iezuiţilor. Cât priveşte pe Novacovici, un episcop ca el, necunos- cător de limbă, de ţară, de oameni, dezgustat de o situaţie •care-1 făcea să rezideze într'o căsuţă terănească din Răsi- 1 Scurte răspunsuri despre Unire, fn 1780; Bibi. Rom., II, p. 253, *io. 431. 2 ht. Ut. rom., II, p. 69. Digiti zedby G00gle NOUA TIPOGRAFIE A BIShRlClI UNITE 141 nari 1 , să primească jignirile lui Aron unitul şi să-şi audă, fiind Sârb, Raţ, porecle ca acelea de «raţă» şi «răţoiu» ; un om bătrân şi bolnav, lipsit de autoritate, îngrozit de halul moral al unui cler ce se ţinea de bătăi şi petreceri, şi de furia ce făcea să se ciocnească necontenit neuniţii săi, cari-i cereau scutul, şi uniţii, pe cari din porunca Guvernului era dator să-i cruţe, să-i curtenească . şi linguşească, — n'aveâ răgaz nici bani, nici voie, şi nici priceperea să lucreze cărţi. Se- cretariul său cel d'intâiu a fost Vasile Miroliub, Sârb care ştia româneşte, şi aducea cărţile din Râmnic, deşi nu le plâtiâ * ; urmaşul lui e acum Braşoveanul Dimitrie EustatievicL E fiul preotului Eustatie dela Braşov 8 , scriitor, crescut în Chiev, in cea mai strictăi ortodoxie, traducătorul «îndrep- tării păcătosului*, care se tipări cu cheltuiala episcopului de Timişoara, şi pentru credincioşii din dieceza aceluia, la laşi ; avem dela acest harnic prelucrător o sumă de lucrări de ca- racter religios şi moral, «Economia lui Florin cel mare», o parte din Analele lui Baronius, tălmăcite de preotul braşo- vean Ştefan, «Izvoadele pentru lucruri de obşte şi de chilin, în scrisori de multe chipuri». E şi alcătuitorul unei gra- matice româneşti, cerută de Constantin Mavrocordat, Domnul muntean; e apoi îndemnătorul unui Radu Tempea, unui Radu Duma şi altor dascăli şi cărturari bisericeşti ai Braşovului. A stat toată viaţa lui în cele mai strânse legături cu Rusia, în care el învăţase şcoala lui Petru Movilă, «Academia Mo- ghilă-Zoborosţiană», şi cu Ţara-Românească, de unde vor fi intrat slobode toate cărţile 4 . Vedem pe dascălul din Băl- grad, Ion, mergând peste hotar, după cărţi, la Munteni, în 1763 B , pe preotul Isaia din Apoldul-Mie, făcând acelaşi drum pentru acelaşi scop, pe tipograful Dimitrie Lăcătuş, un Ar- delean, viind din Bucureşti cu Evanghelii, Molitvenice, Ca- 1 V. Near^ul românesc în Ardeal, şi Ţara- Ungurească, p. 181. 2 Studii şi doc, IV, p. 91, no. lxxxv. * V. Braşovul <şi Românii, tabla. 4 Ist., Ut., rom., II, p. 271 şi urm. ; Braşovul şi Românii, p. 318. s Studii şi doc, IV, pp. 93-4, no. lxxxvii. Digiti zedby G00gle 142 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI -* ■ — —— — — tavasiere, Ceasloave, ba chiar cu exemplare din noua ediţie românească a lui Simion de Tesalonic, pantru desfacere 1 . Cu toate că Sârbii dela Carloviţ şi cei dela Arad ravniau încă la Biserica neunită din Ardeal, viind episcopii lor până Ja Hălmagiu pentru a smomi, cu toate că impărţiau antimise ale «vicariuşuluto lor Sofronie*, care se afli in 1769 lângă Ruşii ce intraseră in Bucureşti şi mai trăi incă până după 1774 8 , — Ardealul rămase alipit, in ceia ce priveşte pe Ne- buniţi, de episcopia sârbească a Budei, şi, după moartea lui Dionisie Novacovici, alt Sârb, Ghedeon Nichitici, luă, la 1783, şi grija satelor ardelene ce se ţineau de ortodoxie: p bună parte dintre preoţi, — şi acel din Bălgrad 4 — , se sfinţesc şi supt acesta în Ţara-Românească. Şi supt el, ca şi «până atunci, supt înaintaşul său, bisericile întrebuinţau şi mai departe cărţile ieşite de supt teascurile din Râmnic, iBucuresti si Iaşi. Până la începerea unei ere nouă în viaţa bisericească a iRomânilor, către sfârşitul veacului, prin mişcarea de îndrep- tare a Putnenilor, prin marea mişcare de inoire a Paisie- nilor, prin mântuitoarea răspândire a ideilor din şcoala ar- deleană, — r< ceste cărţi reprezintă partea cea mai intere- santă diu cele ce se cuprind în viaţa deosebitelor Biserici ce au în seama lor grija duhovnicească a neamului. 1 Sate şi preoţi, p. 267 şi nota 2. 3 lbid., p. 274 şi urm. • Gen. Cant., pp. 160, 177 ; Hermann, l. c., p. 257 şi urm. ; Sate fi preoţi, pp. 282-3. * Studii $i doc, XIII, p. 33. Digiti zedby G00gle PARTEA A Vi-a. BISERICA DIN PRINCIPATE ERA RĂZBOAIELOR RUSO-TURCEST1. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle CAP. 1. Biserica munteană in epoca Mitropolitului Grigorie. In ce priveşte Biserica principatului muntean, ea nu se dezvolta în altă privinţă decât in a publicaţiilor. în Bucu- reşti, Mitropolitul Neofit, care a scris un tratat despre mi- ruire către Constantin-Vodă Mavrocordat şi a redactat vizi- taţiile sale pastorale din 1746-7, ultima în greceşte 1 , îşi mân tu ie în linişte păstoria şi lasă ca urmaş al său pe alt Grec, Filaret*. Numai la 28 Iulie 1760, un Român, Gri- gorie, fost eclesiarh al Mitropoliei şi episcop al Mirelor (in 1740), ieâ Scaunul Ungrovlahiei, — om fără multă cărtu- rărie, deşi învăţase la şcoala grecească împreună cu Da- ponte a , dar cuminte şi evlavios 4 . Avu şi o parte în viaţa po- litică a terii, dar numai ca membru fără însemnătate al Divanurilor, fie că se ducea în Rusia cu cererile boierimii şi clerului, în 1770, ori că mergea în Ardeal să ceară a se trimete înapoi la tatăl lor beizadelele fugare *. Erâ un om de moravuri bune şi simple : îi plăceau cronicile şi, spune i Bis. ort., II-III, XIV, p. 654 şi urm. ; 748 şi urm. ; Papadopulos- Kerameus, 'I«p. Bt6X., IV, p. 89. * Rev. teol., III, p. 373 ; Bis. ort., XV, pp. 263-4. • Erbiceanu, Cron. greci, p. 413. 4 Sulzer, UI, p. 500: tein ungelehrter, sehr alter, aber ehrwurdiger Prălati. 5 Văcar eseu, în Papiu, Tezaur, II, p. 288; Hurmuzaki, Doc, VII, pp. 343-4, no. 200 : Fragmente, V, p. 446 şi urm. Digitized by VjOOQIC 146 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI la 1785, eclisiarhul său, «la masă, în loc de vorbe, poftiiâ cetanie» *. începută într'un războiu, Cârmuirea lui Grigorie se mân- tuie in altul. La şese ceasuri de seară din 18 Septembre 1787 *, el se stânge, şi, în ziua de 9 Octombre, Cozma de Buzău, arhiereu de moda veche 8 , îl ieâ locul, prin alegere şi cu obişnuita întărire din partea Patriarhului de Constan- tinopol. în cursul unui al treilea războiu, Cozma moare, la 12-3 Septembre 1792 4 , şi, la 23 din aceiaşi lună, Fila ret, de Mire B , apoi de Râmnic, vicariu al Ungrovlahiei în 1775 6 , om sfânt, care cerea lumii să cânte «catavasii şi irmoase, iarii nu cântece curveşti şi drăceşti» 7 , Grec, trece în locul lui, — înlăturând pe ucenicul lui Grigorie, Grigorie al Sidei, — în împrejurările obişnuite 8 . Stătu abia un an; primise în Oltenia cu toată cinstea pe generalul austriac Enzenberg, ca să-şi răzbune că Mavro- gheni, Domnul de acelaşi neam cu dânsul, căruia Turcii îi dăduseră ţara pe mână în aceşti ani de primejdie pentru stă- pânirea lor la Dunăre, îi luase cu sila prea mulţi bani, şi-1 surghiunise la Craiova 9 . Bănuit de Domnul, foarte credincios Turcilor, pe care-I căpătă Principatul muntean la începutul anului 1793, Alexandru Moruzi, Filaret al IMea demisionează în Septembre 1793, făcând loc lui Dosofteiu Filitis din Ianina, — fost egumen în Bucureşti, la mănăstirea Sf. loan 10 , şi episcop, i Ist. Ut. rom., I. p. 522 şi nota 3. 2 Melchisedec, in Rev. p. ist., arch. si fii., voi. V, pp. 148-9; Buciu- mul, I, p. 444. 8 La Buzău dela 4 Septembre 1764, după ce fusese protosinghel Ja Mitropolie ; Cipariu, Acte şi Fragmente, p. 226 şi urm.; Cbnd. Sfântă, p. 239 şi urm. 4 Ist. Ut. rom., II, pp. 370-1. 6 Cond. 8 fantă, pp. 225-6. « Sulzer, III, pp. 499-501 ; Cond. Sfântă, p. 229. 7 Bibi. Rom., II, p. 477, no. 355. 8 V. articolul mieu despre dânsul, în Conv. IU. pe 4904. » Ist. Ut rom., II, p. 370. w Cipariu, l. c. ; Cond. Sfântă, p. 249. Digiti zedby G00gle BISERICA MUNTKANĂ IN EPOCA MITROPOLIT. GRIGORIE 447 ■ — - ' ■ . - ■■ dela 11 Octombre 1787, în eparhia Buzăului, — ales la 11 Octombre, — şi lăsând acestuia o mare datorie 1 . O rudă a lui Dosofteiu, care scrie numai greceşte, in toate scrisorile lui, Costandie, li urmase la Buzău *. Cum vom vedea, prin Partenie de Râmnic, şi a treia dieceză a Ţerii-Româ- neşti o avea la această dată un Grec. Râmnicul păstrase însă mai bine până atunci datina Vlădi- cilor români, la cari Unea boierimea olteană. Când Climent îşi lăsă câ^ja, prin actul de «paretesis» din 8 Maiu 1749, pentru a se face schivnicul Cozma, — ucenicul său, deci alt cleric din şcoala lui Damaschin, Grigorie, egumenul Coziei, viito- rul Mitropolit, fiu al lui Gheorghiţă Socoteanu — , îi ieâ locul 8 . A fost, nu numai un bun Român, scriind numai româ- neşte şi bucuros să deâ neamului său cât mai multe cărţi pe care să le înţeleagă, dar şi unul dintre cei din urmă arhierei cari încercară, luptând împotriva Grecilor, a căror putere se măria necontenit în conducerea Domniei, dacă un in cârmuirea terii, să dea Bisericii rolul politic pe care-1 avuse odinioară. Supt Constantin Racoviţă, Român numai cu numele, el se înţelese pentru o acţiune de opoziţie cu bătrânii boieri de ţară Constantin Dudescu şi Barbu Văcă- resc u şi, in fruntea boierilor Craiovei, el merse cu pâra până Ja Adrianopol. Grigorie smulse astfel lui Racoviţă concesii întinse: gonirea epitropului Domniei, Postelnicul Geanet, «i a altor sfătuitori nesuferiţi boierimii româneşti, trimeterea la Constantinopol, fie şi înlocui, ce îngăduia mare înrâurire, de capuchehaie, a vestitului Stavarachi, cumnatul lui Geanet; numirea a doi boieri români pe lângă acest reprezintant al Domnului şi despărţirea între Vistieria terii şi a Domnului, care trebuia să conziste numai din vămi, ocne şi un văr- sâmânt de 3.000 de pungi pe an. 1 Ist. Ut. ronţ., II, p. 371. 2 [j& 18 Octombre : aceleaşi izvoare. 5 Istoria ej>arcfiiii Ham tt icul ui, p. 141. Digiti zedby G00gle 448 ISTORIA BISERICII ROMANEŞTI în acelaşi timp, se prevedea şi scoaterea Mitropolitului Filaret, ca unul ce era străin — se imitau deci împrejurările moldoveneşti din 1750, — şi punerea în loc a lui Grigorie însuşi. O solie, alcătuită din Mihai Cantacuzino, viitorul Ban, general rus şi scriitor, şi din epitropul mănăstirii şf spitalului Sf. Pantelimon, Sandu Bucşănescu, merse la Adria- nopol ca să roage de întoarcere pe pârâşii Domniei 1 . Când însă Racoviţă, sprijinit pe puterea lui Constantin Brânco' veanu Spătarul, căpătă dela Turci trimeterea in fiare a Iui Bucşănescu, rămas capuchehaie pe lângă Poarta, şi firman pentru prinderea şi surgunirea la Famagusta Ciprului a Văcăreştilor 2 , Grigorie avu să sufere pentru fapta sa în- drăzneaţă, pe care de acum înainte niciun episcop nu era s'o mai încerce. La 23 August 1755 îl vedem scriind egu- menului de Hurez, alt boier, cu sulletul tot aşa de răz- boinic, Dionisie Bălăcescu, pentru a-i spune că-şi «aşteaptă şi nădăjduieşte dinu zi in zi mântuirea» şi a se ruga de o intervenţie, «cu boiarii, cu preoţii, cu neguţătorii», pe lânyă Domn, Divanul său şi Brânco veanu in deosebi, ca să iie iertat, şi să poată «veni la locul sau», fie şi plătind incă odată cât i s'a luat şi dând chizeşi pe rugători pentru scoaterea lui din cine ştie ce mănăstire de surgun ; ««le acumu lnnainte», adauge el, cu cerbicia înfrântă, «nu vorft mai fi ceale ce au fostu pană acuma de spre partea noastră, ci vomii fi cu totuluşi totu alu Măriei Sale credincioşii şi cu dreptate» 3 . Scăpând din această urgie, Grigorie se îngrijeşte numai de lucrurile eparhiei şi de facerea bisericilor. Mihail, egu- men de Cozia, nepotul lui Teodosie Mitropolitul, prefăcuse la 1737 biserica din 1681 a acestuia; negustori din Sibiiu înoiseră incă dela 1747 biserica Maicii Domnului din Râmni : ; alţi negustori ardeleni făcură mai târziu, cu ajutorul lui Gri- 1 Gen. Cant., p. 124 $i urm. 2 lbid. 8 Studii §i doc, XIV, pp. xxix-xxx. Digiti zedby G60gle WSERICA MUNTEANĂ ÎN EPOCA MITROPOLIT. GKIGORIE 149 r— — ' ■ ■ ■ ' ' * gorie, acum mazil, biserica Tuturor Sfinţilor (1762-4), şi acesta singur zidise din temelie la 1750-1, strălucitul paraclis al episcopiei, — când biserica episcopală chiar o făcuse din nou, în bun stil de ţară, ce nu se mai poate recunoaşte acum, in zidirea nouă din vreme a lui Vodă Ştirbei, înaintaşul şi părin- tele său duhovnicesc, Climent, care e si ctitorul bolnitei. Gri- gorie prefăcu în episcopie, reparând-o fără îndoială, biserica Sf. Dumitru din Craiova, azi înlocuită prin alta, — biserică în care aşeză reşedinţa sa l . Bolnav şi bătrân, el părăseşte de bună voie Scaunul său, la 21 Maiu 1764 — însă tot într'o Domnie a lui Constantin Racoviţă, şi fiind aşa de puţin obosit şi nedestoinic, încât la 26 Iulie 1770 fii pus de Ma- noli-Vodă Gianl 2 Mitropolit al Ungrovlahiei, în locul celuilalt Grigorie, care trecuse încă dela început de partea Ruşilor şi 3e afla fugar, ca şi al Buzăului, Cozma 3 . Faţă de Grecii din JBucureşti, cari aclamau pe Muscali, Grigorie, reprezintând politica românească a Oltenilor, primiâ mai bine, supt un Domn ce fusese boier al Craiovei, stăpânirea turcească. Fugi odată cu Domnul său la sfârşitul anului, dar nu trebuie s& uităm că puterea lui Manoli-Vodă ţinu în judeţele oltene şi până în Octombre 1771. Acela ce, adăpostit în schitul de munte al Sărăcineştilor, era numit une ori «Vlădica Sărăcinescub, putu să iscălească de aici înainte «proin Mi- tropolit». Murind la 28 Decembre 1777, noaptea, el fu în- mormântat în tinda Episcopiei, într'o vreme când cârja o ţinea un arhiereu de însemnătatea lui Chesarie 4 . Tot un continuator al şcolii lui Damaschin, Partenie, eclisiarhul lui Grigorie în zilele grele de prigonire, tradu- cător al Liturghiei Sf. Iacov, din greceşte 6 , şi al Slujbei 1 Istoricul eparhiei Râmnicului, p. 143. Pentru celelalte, v. ln- ficripţiiy II. 2 Cf. Cipariu, Acte şi fragmente, p. 226 şi urm. * Condica Sfântă, pp. 179-80, 192-3 ; cf. G. Lahovari, ia Cotiv. Ut, XXVI, pp. 1068-71. * Bis. ort. } XXVIII, p. 1146. * lbid, XXVI, p. 221. Digiti zedby G00gle 150 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Sf. Nicodim, Partenie egumenul dela Ti3mana, birul pe cei din Cozia şi Bistriţa şi se alese episcop în 1764 x . El nu mai trăia în 1770 *, când se spune 8 că Grigorie n'a putut ii hirotonisit îndată, din cauza fugii lui Cozma de Buzău şi a morţii lui Partenie. CAP. II. Noua epocă de tipărituri româneşti : episcopul Chesarie de Râmnic. Chesarie, noul episcop, fii pus de Ruşi după incheiarai Domniei lui Manoli Giani. Deşi unui frate al său i se zicea Halepliu, State Halepliu 4 , Chesarie e numit iRomanub, de către Daponte, cunoscătorul cel mai bun al întregului cler contemporan. învăţase la Bucureşti, în şcoala gre- cească, pe atunci condusă de Alexandru Turnavitul, adecă Tărnoveanul, Grec din Bulgaria (f 1701) B , şi se călugări la Mitropolie, rămâind pe lângă Mitropolitul Filaret Micha- litzi, Zantiotul, iar apoi pe lângă Grigorie al ll-lea tt . Ajunse protosinghel, apoi arhimandrit, întovărăşi pe Grigorie in că- lătoria de închinare la Petersburg, şi, după o lungă vacanţă a Scaunului râmnicean, ajunse vicariu, prin voinţa Ruşilor, la Râmnic, la 26 Decembre 1771 T , iar episcop de fapt nu- mai la 26 Decembre 1773, mullămilă tot lui Rumienţov, generalisimul împărătesc 8 . Cunoscător de greceşte, latineşte, 1 Istoricul eparhiei Râmnicului, p. 146. a Cf. ibid., pp. 148-9. 8 Ci pariu, l. c. 4 D. Petrescu, frate al prefectului Poliţiei din Bucureşti, mi-a co- municat că d-sa, rudă a lui Chesarie, are actele familiei şi c;\ in loc de Stan e a se ceti : State. 6 Erbiceanu, Cron. Greci, p. xxvn. « Ibid., p. 114. 7 Cf. Bis. ort., XV, pp. 263, 602. 8 Cond. Sfântă, pp. 494-5. Digiti zedby G00gle EPISCOPUL CHESARIE DE RÂMNIC 451 CS -II . ■ ■ ■ ■ franţuzeşte, bun cuvântător, autor al unei scrieri despre războiul în care fusese amestecat,-^- cartea ar fi fost para- frazată de dascălul-călugăr ieşean Atnbrosie Pamperis 1 ; tipăritor de cărţi — a dat Ja Veneţia o ediţie a lui Grigore Dialogul, tradus in aplâ de Daponte 2 — ; miluitor cu 150 de pungi al tuturor săracilor, e o figură în adevăr luminoasă, şi avea dreptate acel simplu negustor care-i pomeniâ, la începutul anului 1780, moartea în Bucureşti, cu aceste cu- vinte : «Cât va sta Ţara-Rum[â]nească, arhiereu ca Chesarie nu va mai dobândi» 3 . Marele tipăritor din Râmnic dădu un aşa de puternic avânt cultural episcopiei sale, încât fură siliţi să-1 urmeze şi cei doi Greci cari-J moşteniră prin voinţa lui Alexandru Ipsilanti şi a lui Mihai-Vodă Suţu, Filaret, fost de Miralichia (Mart 1780), şi Nectarie MoraituJ, fost ar- mandrit al acestuia (Octombre 1792) 4 . în acest timp, teascurile din Râmnic şi Bucureşti se în- trec dând la lumină nouă ediţii din cărţile de slujbă. Intaiu se lucrează numai la Râmnic, mulţămită lui Grigorie Socoteauu. Preotul Constantin Atanasievici, tipograful cu- noscut din zilele lui Climent, şi apoi urmaşul său, Cons- tantin Mihailovici preotul, dau din nou Antologhiul (1752 ; reeditat apoi de Partenie la 1766), Catavasieriul (1753), Ceaslovul (1753), Liturghiile ( 1759 ; ediţie nouă, supt Par- tenie, la 1767); Molitvenicul (1758; ed. 2-a, 1768), Octoihul (1763), Psaltirea (1751 ; retipărită Ja 1764, «totu în stihuri, pentru mai lesne cetitoriului şi înţeleagerea deplină»), Triodul (1761), iar Penticostariul numai în 1767. Pe lângă acestea, i Ist. Ut. rom., I, p. 525. 2 Posed un exemplar din această rarisimă carte (1780). Prefaţa cu- prinde laude pentru Chesarie. 8 Furnică, Din istoria comerţului la Români, Bucureşti, 1908, p. 105 şi urm. De acolo se vede că o soră a lui Chesarie era soţia lui Serba n Otetelişanu. * Greci erau, la Buzău, cei doi Filitis, dela mutarea lui Cozma în Scaunul metropolitan. Digiti zedby G00gle 152 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI lăsându-se multele «slujbe» de sfinţi ce aşteptau netipărite 1 , se tipări în româneşte, pentru întâiaşi dată, după tipăritura slavonă din vremea Brâncoveanului, Slujba Sf. Grigorie Decapolitul, ale cărui moaşte se păstrau la Bistriţa, — şi deci slujba sfântului de hram începu a se face româneşte acolo ; o Slujbă a Sf. Nicodim de Tismana se dădu pentru acelaşi scop la 1767, de episcopul Partenie, care fusese egumen acolo 2 . O gramatică slavonă din 1755 nu e retipărirea celei a lui Antim, ci o carte nouă, comandată de Patriarhul sârb din Carlovăţ, precum acelaşi Patriarh şi Sinesie al Aradului publică la Râmnic în 1761 o «Pravilă de rugă- ciuni», în limba lor, cu un cuprins curat naţional, dându-se numai Vieţi de-ale sfinţilor, crailor şi prinţilor sârbeşti, între cari e şi Maxim Mitropolitul Ţerii-Româneşti 8 . Toate aceste lucrări ale lui Grigorie şi ale urmaşului său român Partenie au fost date la lumină cu «diorthosirea» Hureze- nilor Lavrintie şi Rafail, — acesta un viitor egumen al mă- năstirii sale, — strămutaţi pentru acest lucru la Episcopie, şi, la urmă, supt îngrijirea unui Ioan, unui Grigorie, ucenicul episcopului. Mitropolitul Filaret Michalitzi nu dă, mult timp, nimic românesc din tipografia bucureşteană. Ba chiar întâlnim o Psaltire slavonă pe care i-o lucrează un nou meşter tipograf, «Barbu Bucureşteanuh, în 1754, şi o ediţie a doua din Slujba grecească a Sf. Visarion, pentru mănăstirea lui din Larisa, zisă Duşcu, de care ţineau la noi Nucetul şi biserica Banului din Buzău, — ediţie plătită de însuşi Mitropolitul şi de fratele său, Şătrarul Ioan 4 . Dacă la 1756 se publică la Bucureşti Pzal- i Ale Sf. Nifon de Cilicia, Sf. Vasile cel Nou, Sf. Sava, Sf. Efrem Şirul; v. Ist. Ut. rel., p. 218. 3 £ cartea din «1763» a lui Partenie, care a slujit apoi Iui Ştefan din 1839 ca sâ redacteze Viaţa Sfântului ; v. mai sus, I, p. 44, nota 1, unde e a se Îndrepta astfel. 8 V. şi Studii şi doc, IV, p. 88 ; Mangra, Slujba sfinţirii bisericii, Arad, 1905; Bibi Rom., II, p. 157, no. 327. 4 Gf. Lesviodax, p. 465; Studii ţi doc, III, p. 85 şi urm. Digiti zedby G00gle EPISCOPUL CHESXRIE DE RÂMNIC 163 /irca românească, meritul e a lui Cozma, viitorul episcop de Buzău şi Mitropolit, care tipăreşte şi la Buzău Psaltirea din 1767 si Catava&ieriul din 1768 — , iar lucrarea in 1759 a A/b- litvenicului se face de către Grigorie al Mirelor şi de un Neofit, dintre cari cel d'intâiu era eclesi&rh al Mitropoliei ; ei şi păstrează opt parale din cele 40, — deci un Jeu întreg, — care erau preţul cărţii *. în 1760 începea Mitropolia lui Grigorie însuşi. JMtrânuI boier Constantin Dudescu, ocrotitorul lui Da- ponte şi una din căpeteniile mişcării din 1754 împotriva Grecilor, îndeamnă la cea d'intâiu publicare, plătită de un Bulgar Ilie, «oaia tlrlei cei creştineşti a Ohredei», a Vieţilor de pustnici, Lafsaicon-ul lui Eraclid de Capadocia, tradus odată, cu cheltuiala lui Ioan de Hurez, în Râmnic, de un Polon ce fusese dascăl la Braşov, înainte de 1700, Alexandru 9 , şi, ceva mai târziu în Moldova, de Pahomie al Romanului poate 3 . Tălmăcirea a foăt făcută, data aceasta, de un Teo- filact Clucer de Arie, care, în 1759, iscălise la Iaşi, ca fost Logofăt de Vistierie, broşura «Despre lemnul Crucii» şi pe care fostul său stăpân, Scarlat-Vodă Ghica-1 chemase în Ţara-Românească. încep acum tipăriturile bucureştene ale lui lordachi Stoicovici tipograful, cu Evanghelia din chiar acest an 1760. Apoi, tocmai în 1764, cărţi de slujbă, un Apostol (ediţii nouă, 1774, 1784), un Molitvenic, foarte puţin răspândite, se dau la Mitropolie, supt Mitropolitul român 4 ; un Ceas- i Bis. Ort, XXIII, p. 128. a Bianu, in Col. I. Traian, 1882, p. 599 şi urm. ; Ist. Ut. rom., I, p. 434; Rev. Rom., II, pp. 118-20; Bis. Ort. pe 1887, pp. 103 5: Ist. Ut. rel., pp. 218-9. El a tradus din nou Penticostariul, in 1694. şi Psaltirea, în 1697, dar lucrările lui n'au fost tipărite. » Ist. Ut. rel., p. 218 şi nota 6. * Bibi Rom., II, p. 162, n-le 335, 337. Digiti zedby G00gle 154 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI t ■ — ■ • — * Iov poartă data de 1767 (ed. a 2-a, 1778), un Pcnticostariu aceia de 1768 (ed. nouă 1780, 1782) ; Octoihul bucureştean e numai din 1774, Evanghelia, clin 1775, Psaltirea, din acelaşi an (ed. nouă 1780), Antolocjhion, din 1777, iar Liturghiile din 1780 şi Catavasieriul din 1781. Se dă în 177i) şi SJujba Sf. Dimitrie din Basambov, ale cărui moaşte fuseseră aduse la Mitropolie, în 1774, de Ruşi. Nu cunoaştom Cazania lui Grigorie, publicată in 1765 *, dar ea trebuie să fie tot cea din 1768, şi deci numai o reeditare a Cazaniei inuntene obişnuite , apărută intâiu supt Mihai Racoviţă, deşi alte asemenea Evanghelii cu învăţături, unele anterioare anului 1700— ca a lui Ştefan ieromonahul din Cozia, 1688 *-- 8c aflau iu manuscript. Grecii îşi tăcuseră, cu banii Patriarhiei de Ierusalim, altă tipografie, cea neamului ortodox al Grecilor», Pcojiafov, care da, la 1767, o nouă ediţie din ^Mărturisirea Ortodoxă» a lui Petru Movilă, iar la 1768 o AiSaoxoXfac xpimawxf^ greco-turcească, catehism pentru Răsărit. Aici erau meşteri şi «diorthositori greci». Literele fusese aduse de Domn, ScarJatGhica, din «Ţara Frâncească», deci din Apus. Tot iu 1768, aceşti străini dau încă odată broşura din 1728 a lui Hrisant, despre «Superioritatea Sf. Mormânt», adăugind hrisovul slavon al lui Nicolae Mavrocordat, pentru darea de mile către Ierusalim. Şirul se încheie in sfârşit cu un Comentariu la Gramatica lui Gâzi (1768), cu o ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI ' ■ ' " «*■ Ju Bucureşti, ca eclesiarh al Mitropoliei, tălmăcire *fntre- bările şi răspunsurile» lui Simion de Tesalonic, tipărite la 4765, începu dela capăt prefacerea Mineielor după acei formă grecească autentică, şi credem că tot el a şi du$ oper.i la capăt, cu toate că în titlul volumelor apărute supt Fi- laret — dela April înainte — , el îşi atribuie cnevoinţa şi tălmăcirea». Grigorie Mitropolitul ar ii ajutat şi el, spune Filaret însuşi, dar, de sigur, mai mult revăzând, decât in adevăr cheltuind muncă pentru desăvârşirea scrierii cărţilor bisericeşti. Clerici învăţaţi, ca Grigorie Râmniceanul, episcop Sidis, ca Iosif, acesta ucenic al lui Chesarie, eclisiarhul dela Râmnic, trebuie să-şi li avut şi ei partea lor in tra- ducere, ca şi in buna îngrijire a unui tipar, din nenorocire lipsit şi de slove netede şi de teascuri bune 1 . în vremea când aceste tipărituri se perândau la Râmnic. Mitropolitul Cozma publică numai un Octoih (1792), iar lui Filaret, ajuns in Scaunul bucureştean, nu-i era dat să poată lucra in tipografia din nou orânduită decât Catavasieriul din 1703. Adevărată şi puternică viaţă avu însă aceasta tipografie metropolitană supt Dosofteiu Filitis. în scurtul timp de patru ani de zile, supt numele arhiereului, dar, de fapt, cu priceperea şi prin munca acelui Grigorie Râmni- ceanul, căruia i sar fi cuvenit de sigur Scaunul episcopii 1 , pe care Grecii ii împiedecară de a-1 căpăta, apărură dşese rânduri» de cărţi religioase şi liturgice, şi anume, — precum spune acest autor al Prefeţei la Tr iodul din 1708, cel din unnâ din şir, — «Molitveanice, Ceasoslove, Psaltiri mari (1706), Liturghii (1707), Pravoslavnica învăţătură şi Triodub. Urn â, la 1800, Cazania bucureşteană a lui Dosofteiu, zisă ca şi acea din Bălgrad, veche acum de peste o suta de ani şi alcătuită în altă eră de puternică înrâurire grecească: Chiriacodromion, precum Molitve nicului jcelui nou diu 1808 i sa zis, ca şi pe vremea Brâncoveanului, •Euholo- 1 V. şi Scriitori Inscricetti, în An. Ac. Rom., XXVIII, p. 45 şi urm itizedby G00gle Digitiz MIŞCAREA DK INOIRE A CĂLUGĂRILOR DIN PUTNA 457 ghiu». Din vremea acestui Mitropolit, care lăsa pe Români să lucreze supt numele lui cărţile lor româneşti, avem o npuă ediţie a Slujbei Sf. Dimitrie din Basarabov, la care se adaugă cu acest prilej încă una, tradusă după Ioan Cartofii, polemistul religios din veacul al XVlI-lea, Viaţa Sf. Ioan Românul, «acolutia» lui, precum şi, pentru întâia oară în Principatul muntean, Viaţa Sf. Ioan dela Suceava, patronul Mitropoliei moldoveneşti. Odată cu venirea Ruşilor, se mântui şi păstoria lui Dosofteiu, care, cum vom vedea, înseamnă, se întâmplă să însemne, prin ivirea din mijlocul clerului nostru sau prin coborârea in mijlocul lui, a unor perso- nalităţi excepţionale sau distinse, şi altceva decât râvnă pentru tipărirea din nou şi răspândirea tot mai largă, în tot mai multe sate, a cărţilor de pe care preotul umil al ţeranilor cetiâ cuvânt dumnezeiesc şi cuvânt de laudă a lui Dumnezeu în auzul şi cu Înţelegerea mulţimii celei mari a credincioşilor. CAP. III. Mişcarea de inoire bisericească a călugărilor din Putna. în cursul acestei jumătăţi a doua din veacul al XVIII-lea, Putnenii tac în Moldova ceia ce Râmnicenii izbutiseră a face în Ţara-Românească, şi Mitropolitul Iacov călăuzeşte pe aceşti Moldoveni aşa precum Chesarie călăuzise pe Ol- tenii lui. Constantin Mavrocordat, care şi până atunci aju- tase şi poruncise chiar aducerea în Moldova a cărţilor ro- mâneşti tipărite peste Milcov, luă măsuri straşnice pentru cultivarea clerului său. Biserica dela Curtea domnească din Iaşi se prefăcu în şcoală pentru preoţimea din toată ţara, şcoală de voie ori de nevoie, cu preotul învăţător in amvon şi cu cioliodarul la uşă. Cronicarul contemporan Ienaclii Kogălniceanu, care, cam slab cărturar, pare să se Digiti zedby G00gle 158 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI ii speriat tot aşa de mult ca şi bieţii preoţi cu suman şi opfnci, de prin cele mai depărtate şi singuratece sate ale muntelui, zugrăveşte astfel această şcoală a Măriei Sale: «Mai dedese poruncă de strângea toţi preoţii, diaconii ora- şului la biserica Curţii, şi, după ce-i băgau dimineaţa In biserică, punea ciuhodari la uşă şi nu lăsa nici pre unul să iasă afară, putndu-le un preot ce-1 avea Măria Sa în- văţat la carte grecească şi românească 1 , de se suia în am- von de Je cetiâ după cum se cade a şti fieştecare preot orânduiala Bisericii şi a Botezului şi a Ispovedaniei. De care foarte se spăriese preoţii, şi care nu prea ştia carte, se apuca de învăţa de al doile carte; măcar că dedese mnre poroncă Mitropolitului şi episcopilor să cerceteze pre cei ce voru să se preoţească sau să se diaconească, si să vadă că, de vor şti darul deplin, şi aşâ să le dee darul preoţiei şi alu diaconiei 2 .» Prin porunca sa din 1742, Constantin- Vodă, Inoind scu- tirea de dări a clerului întreg, orânduia ca toţi preoţii tă se înfăţişeze la episcop, pentru ca in patruzeci de zile să înveţe neapărata cunoştinţă a «înţelesului tainei biseri- ceşti», ca orice candidat de preoţie să lie întâiu «ispitit» de arhiereu asupra pregătirii sale şi să înainteze pe rând până la vrednicia de preot; călugării nu vor mai uml>lâ pe drumuri, şi ei nu vor putea fi primiţi decât de Mitro- polit 3 . Măsuri bine venite şi pe care le întregi Grigore Alexandra (iliicu-Vodă, reformatorul pe atâtea terenuri, care hotărî, la 15 Iulie 17(>i, că nu se vor mai face preoţi fără număr, că mita va aduce după sine caterisirea, că orice numire de preot va fi precedată de o cercetare a cunoştinţelor caii- 1 Pentru situaţia preoţilor dela "biserica c°a mare de spre Go* pod şi biserica de spre Uospojda» in 17H2. v. Krbiceanu. Mitr. Molm„ II, p. 25 şi urm. Noua scutire şi carte de diaconic, p. 74 si urm., p. 90. Digiti zedby G00gle MIŞCAREA DK ÎNOIRE A CĂLUGĂRILOR DIN PUTNA 159 didatului, că nu se vor mai face biserici fără socoteală, pentru trufia unuia şi a altuia, cari, negândindu-se Ja starea «lăcaşului* adevărat, care e sufletul, clădesc «biserici şi paraclisuri proaste», făcând astfel ca altele vechi să rămâie în pustiu şi ruină, că se vor răspinge prinosurile intere- sate sau aducătoare de gâlceava ale celor răi, jertfele lui Cain *. Acelaşi Domn orândul la 1765 numirea de proto- popi destoinici la fiecare Ţinut, «cea si cerceteze, atât pentru preoţi ce se vorti alia pe la Ţinuturi, câtu şi bisericile, şi să îndrepteze toate, câte voru 11 trebuinţă de îndreptat» 2 . Preoţii buni se cuvine însă a fi bine trataţi de dregători : «să-i pui să şadă», porunceşte el ispravnicului, «cinstindu-i dupre cum se cuvine», pentru a se ridica prestigiul cle- rului înaintea locuitorilor 3 ; până şi anagnoştii, celeţii, vor fi scutiţi de bir, si toţi membrii clerului nu vor mai avea să găzduiască pe nimeni în silă; lumea va fi silită a merge la biserică. încă Nichifor, Mitropolitul grec, cu tipograful său din Thasos, purtător de nume slavizat, Duca Sotiriovici, pornise tipărituri moldoveneşti, in care pe încetul pătrundea şi limba românească. Lucrate de Ardeleanul Ioan Simionovici, de Grigore Stanovici si de Sandul din Bucureşti, cărţile, numai româneşti, ale lui lacov, traduse în cea mai mare parte «de pre elenie», poate cu întrebuinţarea tipăriturilor muntene, se înşiră dela 1752 până Ia sfârşitul păstoriei marelui Putnean. Atunci când Vodă loan Callimacln Câm- pulungeanul, care avea lân^ă dânsul pe un frate Mitropolit de Salonic, — dela April 1745* — , Gavriil, grecizat întru câtva prin lunga lui petrecere in Constantinopol, pe lângă Ioan, care fusese n\ultă vreme Mare-Dragoman al Porţii, stârni un conflict cu lacov, fiindcă acesta nu voia să se 1 Melchismiec. (Imn. Huşilor, I, r»p. 270-88. 2 lbi/,/.. p. 317. 4 V. Picot. p. 7 şi urm.: Urvchiă. in An. Ac. Rom.,JL, pp. 19-20; Ist. Pom . 111. 148-0. Digiti zedby G00gle BISERICA MOLDOVEI SEPT QHETTCA ŞI STAMATT 193 târguşor de graniţă pe Nistru, de unde trimete la 1794 un Ceaslov romanesc 1 si un Bucvar rusesc, iar în 1796 ' o Alexandrie, tipărită de dânsul in tipografia sa «volnică*, are ca loc de publicare Mohilăul, «intre hotariulii Rossiei şi între alţi Moldoviei», unde se întorsese deci şi unde va fi murit, căci nu mai avem alte ştiri despre dânsul 2 . încă în cursul anului 1788 poate, Mitropolitul Leon, care era greu bolnav la Galata pe vremea serbătorilor Crăciu- nului 8 , murise. El lăsase, plecând din Roman, acest Scaun Grecului Iacov, egumenul bisericii Barnovschi ; prin bani acesta căpătase sprijinul Curţii lui Alexandru -Vodă Mavro- cordat, şi prin bani biruise in lupta pentru episcopia de Roman pe Venedict de Raşca şi pe dichiul dela Huşi, de sigur un Putnean, Iorest; Mitropolia fiind în manile Domnului, alegerea se făcu în biserica Dancului 4 , din care Constantin Duca făcuse, prin 1703, o mănăstire, inchinând-o la «cei Patruzeci de Mucenicii) din Atos 6 . Iacov păstori, încunjurat de Greci, numai până la 25 Octombre din anul aşezării sale ca episcop, 1786, şi moartea-1 prinse pe neprevăzute la Focşani, după ce trecuse asupra Episcopiei vechile sale datorii şi adăugise altele nouă până Ja 80.000 de lei, sumă aşa de împovărătoare pentru venitul de 7.500 de lei al Romanului, încât nimeni nu mai voi să-i primească moştenirea. După o vacanţă de Scaun mai lungă şi după o chibzuire oficială pentru plata banilor fără dobânzi, se făcu supt Alexandru- Vodă Ip3ilanti, urmaşul Jui Mavrocordat, ce fugise în Rusia, alegerea unui nou episcop de Roman, la 19 Iulie 1787 : pe lângă Varlaam de Agapia, un Paisian, se înfăţişară doi din fugarii bucovineni: Macarie dela Slatina şi un fost proe- 1 Melchisedec, Cron. Huşului, II, pp. 167-9. * Pentru toate, v. Picot, o. c, passim. 8 Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold., p. 319. 4 Melchisedec, Cron. Rom., II, p. 115. 6 Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 330-1. 13 Digitized by LiOOQ IC 194 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI gumen al Putnei, Antonie, un mâncăcios trândav, care izbuti *. Patriarhia de Constantinopol se amestecă la vacanţa me- tropolitană, nefiind Domn care s'o înfrâneze. Episcopul de Roman şi noul episcop de Huşi — dela 1782 — Iacov Sta- mati, un Ardelean (n. 1748), călugărit la Neamţ înainte de venirea lui Paisie (la 1765) şi ajuns protosinghel al Mitropoliei după alegerea lui Leon ca episcop de Roman, primiră ecdosis ca să facă o alegere pe care, în astfel de timpuri de războiu, găsiră mai bine s'o amâne 2 . Ruşii puseră atunci ca «ţiitoriu de loculu eparhiei Moldo vlahiei» pe un arhiereu de-ai lor, din Ecaterinoslav, Ambrosia — şi la Sf. Spiridon, în 1788, ei voiră să puie pe un «arhimandrit grec» ce slujise pe flota biruitoare a lui Orlov — şi, pentru că acesta nu cunoştea de loc îm- prejurările, i se adăugi ca informator şi călăuz spionul Strilbiţchi, care putu să poarte acum titlul măreţ de «pro- topop al Moldovei, Ţerii-Româneşti şi Basarabiei 3 ». Am- brosie merse până la Neamţ, pentru a face arhimandrit acolo pe meritosul Paisie 4 . Retrăgându-se la sfârşitul răz- boiului, în Ianuar 1792, — fără măcar o alegere formală de Mitropolit 5 , ci numai după voinţa lui Ambrosie şi a Co- mandei ruseşti, fu sfinţit GavriiJ Bănuleiscu, un Câmpu- lungean din suita lui Ambrosie, care fusese deci prin Rusia şi purta de curând titlul de episcop al Achermanului 6 . La 9 Ianuar 1792 Strilbiţchi închina Catavasieriul lui Am- brosie, iar Ceaslovul aceluiaşi apropie numele lui Gavriil, «Mitropolit a toată Moldova», de al noului Domn Constantin 1 Cron. Rom., la locul respectiv. Cf. Wolf, Beschreibung der Mnltlau, I, p. 149. 2 Cf. Melchisedec, Cron. Rom. t I, pp. 151-2. 8 Picot, p. 20 şi urm. * Adunarea citată. 6 V. declaraţia in acest sens a lui Iacov in Erbiceanu, Ist. Mitr. Mold.. pp. 321-2. « V. Stefanelli, în An. Ac. Rom., XXIII. Digiti zedby G00gle BISERICA MOLDOVEI SUPT GHEUCA ŞI ST AM A TI 495 Mornzi 1 . Curtea Rusiei îi trimetea in April felicitări şi o cruce de briliante. Moruzi nu voi insă pe acest nou arhi- păstor al Moldovei ; el făcu pe Patriarh să-1 înlăture şi să hotărască, in April *, o nouă alegere, şi data aceasta ieşi, prin Iunie — înştiinţarea lui e din *22 ale acestei luni — , Iacov epis- copul de Huşi, om vrednic de Mitropolie, care primise eparhia sa «prădată până in scândură şi aruncată in grea datorie de 75 de pungi de bani», de Alexandru Cons- tantin Mavrocordat-Vodă, răpitorul moştenirii lui Inochentie, şi o lăsase acum cu totul slobodă. Faptul că el răscumpă- rase prinşii turci din manile Muscalilor, cheltuind pentru aceasta 16.000 de lei, şi că, la descoperirea acestei dovezi de milă pentru păgâni, el fusese mânat in tabăra dela Ho- tin pentru a-şi da seamă, ii recomandau in deosebi Porţii 3 . Gavriil fii luat, in Maiu, cu sila din Iaşi şi dus la Poartă, unde Patriarhul voi să-1 deâ in manile Trimesului Rusiei ; adăpostindu-se totuşi, la urmă, in această ţară, el căpătă episcopia Gotiei în Crimeia şi Ordinul Sf. Andrei 4 . Iacov erâ un arhiereu învăţat, ştiind ceva greceşte şi sla- voneşte, poate şi franţuzeşte B . A fost şi aici un foarte bun gospodar, care a zidit casa de reşedinţă a Mitropoliţilor şi a scos pe Evreii cari, cu cărţi de vânzare şi de bezmen ale lui Gavriil Calimachi, se aşezaseră in jurul bisericilor Strateniei şi Sfântului Gheorghe 6 ; dând Mitropolia veche pe lângă Academie, el işi alese pentru slujba sa archie- i Picot, p. 27. 2 Erbiceanu, Ist. Mitr. Mohl., p. 320. • Cf. Melchisedec, Cronica Husnlui, I, pp. 346-7. 367 şi urm. Mai ales însemnata notiţă de pe pp. 366-7. * Cf. Acte ?i fragmente, II, pp. 345-6, 348; Melchisedec, /. <\, p. 367, nota ; pomelnicul din Erbiceanu, Mitr. Mold. ; Stefanelli, /. <\ 6 Memoriul, cu idei înaintate, in chestia şcolilor, pe care-1 iscăleşte «1 — Uricariul, III, p. 13 şi urm.. — pare să fie insă mai mult al lui Scarlat Ghica, boier care făcuse studii in Apus. 6 Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 42. Digiti zedby G00gle 496 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI rească biserica nouă a lui Gavriil 1 ; o mare reparaţie$n 1797, cuprinse amândouă clădirile şi bolţile negustorilor ce le încunjurau 9 . Păstori unsprezece ani, scăpând şi de intriga, care voia, în 1796, să-i ieâ Scaunul, şi de cuţitul unui nebun, care-1 răni in acelaşi an 8 . Chiar dela Începutul stăpânirii sale arhiereşti, ierodiaconul Gherasim şi tipograful cel nou, popa Mihalache — fireşte deosebit de Strilbiţchi — dădeau o Liturghie, in 1794; o Psaltire urmă numai in 1804, apoi un Apostol şi un Molitvenic 1 . Afară de aceasta se dădu o ediţie nouă din cartea rabinului Neofit, înfruntarea Jido- vilor (1803), operele lui Amfilohie de Hotin, ba chiar un Calendariu şi romanul Critil şi Andronius, ieşit de supt teascurile Mitropoliei la 1794. La 10-11 Mart 1803 Iacov Stamati muriâ de dropică,şi-i urma un fiu de boier mare, un ucenic al lui Paisie, un scriitor şi un om de influenţă, eclesiarhul, egumenul de Sf. Spiridon, episcopul de Huşi — din 1792 — şi apoi de Roman — dela Iunie 1796 6 — , Veniamin Costachi, în mirenie Vasilie, fiul lui Grigoraş Negel 6 . Cu un an înainte, o retipărire a căr- ticelei Mitropolitului Gheorghie despre icoana din Neamţ începea acolo şirul tipăriturilor 7 . Paisianismul triumfa şi în organizarea episcopală a Bisericii moldovene şi în lite- ratura bisericească a Românilor. i lbid. « Gf. WoK, passim şi «teza» păr. M. I. Michaileanu, 1895. « LI. ce. * Picot, l. c, p. 14, nota 2. 5 Cron. Rom., II, p. 160 şi urm. ; Mitr. Mold., p. 42 şi urm. * V. broşura mea despre dânsul în «Bibi. Minervei». 7 Picot. o. c, p. 15. Digiti zedby G00gle PARTEA. A VlII-a. UNIREA CURENTULUI RELIGIOS PAISIAN, SPRIJINIT DE ARHIEREII DIN PRINCIPATE, cu NOUL CURENT NAŢIONAL DE PESTE MUNŢI. Digiti zedby G00gle > Digiti zedby GoOgle CAP. I. Episcopal de Argeş Iosif. Până atunci, paisianismul reformator prin credinţă, disci- plină şi muncă literară căutase alte drumuri pentru a ieşi la iveală. Paisie trimesese la Bucureşti pe unul dintre de odinioară — , ultimele drepturi ce mai păstrau, scria «Protopopadichia*, Nedreptatea făcută protopopilor, tratat despre o:putearea,drep- turile sau privileghioanele» lor, carte ascuţită în polemica împotriva «papistaşilon». Cu Biserica romană n'a rupt-o nici- odată, şi şi-a păstrat până la sfârşit corespondenţa cu Pro- paganda, dar, când îl vedem numind pe Bob «Vlădica Uni- ţilor», iar pe păstorul sârb al Românilor de legea veche ^episcop al Neuniţilon> 2 , înţelegem bine că nici Maior nu mai era legat cu inima de Biserica blăjeană. Cererea de a părăsi călugăria, pe care o făcură Şincai şi Maior, fusese primită, dar se refuzase, în Ianuar 1785, cea făcută de Klein, indemnându-1 la «linişte» şi porun- cindu-se ca el «să fie păstrat in mănăstire)) 3 . Nu i se dădu acestuia nici parohia din Sibiiu, pe care o ceruse, dar în 1700 el trecu în acest oraş la o rudă a sa, Efrem Muntiul 4 . Pe atunci Samuil cel învăţat dedica lucrări de ale sale Patriarhului ortodox din Carlovăt, cu care ar fi stat în legături încă din 478i 6 , şi se putea crede că a părăsit cu totul Unirea. Când Guvernul ardelean trimese, în 1794, spre cercetare Istoria Bisericească, tradusă după a lui Fleury, de Klein, împreună cu dedicaţia incriminată, i se zice preot neunit 6 , şi canonicii lui Bob, consultaţi, declară că în ade- văr cartea, lucrată şi după «autori catolici», cuprinde în sine «zgura neunirii» (schoriam disunionis). Se credea chiar că el vrea să se facă episcop al neuniţilor, pentru care Bob l-ar fi închis bucuros, cum a şi cerut Guvernului, în 1797, la mănăstirea din Muncaciu 7 . i Ist. Ut rum., II, pp. 234 şi urm. 2 Istoria Bisericii Românilor, Prefaţă; cf. p. 300. 8 Ordinul, in bibi. din Orade, ms. 1336. * Ms. 885 din Blaj. 6 Archivu, p. 717. * Jbid., p 715. ~ Ibid., p. 675 şi urm. Digiti zedby G00gle 208 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI CAP. III. Biserica neunită şi cea d'intâiu organizare a ei. Vlădica neunit Dionisie Novacovici murise in Scaunul său unguresc la 8 Decembre 4767 \ după ce stătuse până la sfârşit mai mult în Ardeal. Cu prilejul morţii celui d'intâiu Sârb care a avut grija sufletească a Românilor din aceasta ţară, se hotărî că este o episcopie a acestora, şi anume una ««•xemptă», cum se declară şi episcopia Rădăuţului după ruperea silită a legăturilor cu Biserica metropolitană a Mol- dovei, în Octombre 1768 administrarea ei provizorie se dădu episcopului sârb din Vârşeţ, Ioan Gheorghievici, care fu chemat întâiu laViena pentru a primi instruiţii a . Urmaşul lui Dionisie ca episcop de Buda, Sofronie Chirilovici, fostul său vicariu budan si fost stareţ la mănăstirea Sf. Mihail din Grabaţ, căpătă apoi grija Episcopiei neuniţilor ardeleni şi ungureni, la l-iu Decembre 1770 : după cererea întregului cler ortodox al Românilor, i se îngădui a-si lua reşedinţa la Sibiiu 3 . De Paşti în 1772, el era la Belgrad, şi avem o scrisoare a lui cu această dată, — în care-şi zice numai «smerit episcop neuniţilor în Ardeal» 4 . După dânsul, dek care nu ni-a rămas, se pare, niciun antimis *, veni (6 Novembre 1783; instalat l-iu Iulie 1784) al treilea. Sârb, Ghedeon Nichitici — ca protopop in părţile Abru- dului, îl găsim pe la 1780 6 , — care stătuse deci un timp în i P. Maior, Ist. Bis., p. d31. 2 Bunea, P. P. Aaron şi Novacevici, p. 258 şi nota 4. . 8 lbid., p. 254, nota L * Studii şi doc, XII, p. 86, no. clxii. 6 Pentru antimiseJe deosebitele Biserici şi diecese româneşti, v. Stu- dii şi doc, XII, pp. lxv şi urm., 297 şi urm.; cap. respectiv: XVI, p. 123 şi urm. şi cap. Sinaia. 6 Studii şi doc, XIII, p. 28, no. 6. — Pentru numire şi instalare, Mateiu Voileanu, Momente din viaţa biser. a Românilor, Sibiiu, 1903* pp. 25-6. Digiti zedby G00gle BISKKICA NET7NITA ŞI CEA d'iKTAIU ORGANIZARE A EI 209 mijlocul Romanilor din Ardeal, apoi pe lângă cei, de curând luaţi in stăpânire, ai Bucovinei, şi a cărui aducere in Ardeal a folosit şi in răscoala de iobagi a lui Horea, in care i se păstra şi lui un rost de împăciuitor prin predică şi blestem '; anti- misele lui, care poartă datele de 1784 şi 4780, ii dau titlul, mai limpede, de «pravoslavnicii episcopii alu Marelui Prin- ţipntu alu Ardealului» *. Muri la 6 Decembre 4788, şi, pană la numirea succesorului său, vedem preoţi români mergând pentru hirotonie la episcopul sârb al Timişoarei 3 . Al patrulea episcop ortodox de neam sârb, Gherasim Ada- movici, trăi şi el supt conducerea directorului şcolar Eu- stiitievici, care întocmiâ la 1790 Cazaniile, «dezvoaltile şi tălcuitele Evanghelii a' Dumineciloru, a' sărbătoriloru şi a' oareşcărora zile, spre trebuinţa cateheţiloru şi a' dascaliloru uniţi», tipărite la Bart, în Sibiiu — cea d'intâiu tipăritură oficială a Bisericii pravoslavnice ardelene, pe când până atunci avem numai cele două tipărituri sibiiene, din 1789, ale dascălului braşovean Radu Duma, Preoţia sau îndrep- tarea preoţilor, o nouă ediţie, şi încă un catehism pentru şcolile «normaliceşti* neunite. Era în legături strânse cu ierarhia sârbească, şi-1 vedem luând parte, în August 1790, la alegerea, în Timişoara, a Mitropolitului sârbesc. Avea «reze- denţie* la Sibiiu, şi grija ei rămânea, cu prilejul unor asemenea lipse, tot în seama cărturarului preot din Răşinari, caligraful Sa va Popovici 4 . Gherasim iscăli împreună cu Bob, care, în acest caz deci, îJ recunoscu, acea «carte» de plângere a tu- turor Românilor către împăratul drept şi milostiv, acel Supplex libellus Valachorurn, pe care-1 redacta Iosif Me- heşi din Cluj, fiul protopopului din Mănăştur şi ajuns prin meritele sale sfetnic împărătesc. El muri în 1796, la 13 April, şi clerul românesc îşi arătă şi acum, ca şi după moartea lui 1 V. mai sus, cap. despre Biserica bucovineană. 2 Studii şi doc, XII, p. 301, no. xx. » lbid., XIII, p. 78, no. 189. 4 Studii şi doc, XII, p. 112 şi urm.; XIII, p. 156. 14 Digitized by LiOOQ IC 210 ISTORIA mSERICII ROMÂNEŞTI Nichitici, dorinţa de a nu mai avea un Sârb ca episcop 1 , şi astfel silinţele lui Ditnitrie Sercovici de a căpăta Scaunul sibiian rămaseră zadarnice ; preoţii şi protopopii voiau nea- părat pe Vlădica ccdin neamulu şi sângele seu», în locul străinilor cu «foarte puţină pentra binele cel de obşte tra- gere de inimă şi purtare de grije» 2 . Locul lui Adamovici l-ar fi voit Klein, şi Guvernul spune lămurit, la 30 Maiu 1796, că el ar fi vorbit cu unii din clerul neunit, făgăduind u- li ca, după alegere, ar lepăda Unirea 3 . Lucrul n'ar fi de mirare într'un timp când unul din canonicii uniţi dela Orade, învăţatul Nichita Horvat, lăudat ca scriitor şi de Klein, făcea să apară la Viena o Poslanie «sau dreapta oglindă a păcii, dragostii şi unirnii, prin carele cu dreapte dovediri cei uniţi să mântuescu de hulele carele lor li să aruncă, iară Neuniţii, nici iritici a fi, nici shismatici, mai ales in neamul romănescu a nu să putea aeve zice, pentru a neamului rumânescu folos şi mângâiare» 4 . Aşâ credea şi Klein, care, în marea sa is- torie a Românilor de pretutindeni, rămasă netipărită, n'are un singur cuvânt rău despre Neuniţi şi deplânge, dintre toţi Românii supuşi împăratului, numai pe cei din părţile Sătmarului, cari ascultă de un episcop rus, al Muncaciului, şi pe cei din Banat, cari au în Biserica lor stăpâni sârbi 6 . Să nu se uite apoi că, Scaunul din Sibiiu rămâind mult timp neocupat, vicariatul îl avu, după ortodocşii Ioan Popovicide Hondol şi Nicolae Huţovici (1805), unitul secretariu de Ca- meră Aron Budai (f 29 Mart 1847), fratele poetului, grama- 1 Cipariu, Archivu, pp. 719, 737. — Data morţii în Siebenburr/ische Quartalschrift, V, p. 179. 2 Cf. încă Ştefan Hărăguş. Preoţimea română in veacul al XVII l-ha; din «Telegraful Român» pe 1907 : Lupaş, Az erdelyi gor.-kel. egyhâz şi Mateiu Voileanu, Momente din viaţa bisericească a Românilor orto- doxi din Transilvania, 1780-1787 ; Sibiiu, 1902 ; llarion Puşcariu. Do- cumente pentru limbă şi istorie, Sibiiu, 1889, 1897, 2 voi. 8 Cipariu, Archivu, p. 717. * Studii şi doc, XI H, p. 16, no. 27. 5 Ist. Ut. rom., II, p. 193. Digiti zedby G00gle LUCRĂKILB DE TEOLOGIE ALE SCRIITORILOR ARDELENI 211 ticului şi lexicografului Ioan Budai Deleanu 1 . Klein se duse peste puţin la Oradea, unde şi Darabant şi canonici ca Samuil Vulcan şi Corneli ii erau prieteni şi la întors ţinu predică In biserica ueunkă a Turzii 2 . La 1798 insă i se porunci de Guvern să nu părăsească Blajul, unde va li bine ţinut la mănăstire: din partea lui, el dăduse totuşi asigurarea că în Sibiiu şi in împrejurimi a sfătuit pe târgoveţi şi săteni să treacă la Unire 3 şi că a izbutit să distrugă ura faţă de Uniţi, rugându-i a trai «ca fraţii»; el aminti că a fost rugat să predice la Răşinari şi Sălişte, ceia ce n'a putut face insa 4 . Decât să stea închis, voia rr.ai bine să treacă la ritul ca- tolic 6 . De fapt insă, el era, cum spun şi neuniţii în certi- ficatul lor, iscălit de Ioan Popovici de Hondol, ca vicariu, şi de Aron Budai, ca notariu, numai diulitoriu de inpărăchie- rile întră neamul nostru in rândul legii» 6 . Abia peste vre-o patru ani putu el să plece, după ce, predicând ultima oară, spuse cuvintele, grele pentru puternicii din Blaj, că «tnici- •odată n'a cugetat că din piatră va stoarce apa» 7 . CAP. IV. Lucrările de teologie ale celor trei mari scriitori ardeleni. înainte şi după aceste împrejurări de pătimaşă prigonire, cei doi tovarăşi de lucru ai lui Klein lucrau, unul, Şincai, la cărţile de şcoală .şi apoi la greaua operă a Cronicei sale, 1 Cipariu, Archivu, pp. 719, 737 ; Organul luminării pe 1847, no. 14. 2 Cipariu, Archivu, p. 718. * Cei din Gura-Râului declară că ar face şi asta, dacă ar fi ajutaţi intr'un proces cu Saşii ; ibid., pp. 719-20. 4 Ibid., p. 720. 6 Ibid., p. 736. •fl lbid., p. 737. — Si în 1805 Românii neuniţi îşi cerură episcop de «naţionul» lor, pe Nestor loanovici, care fusese «fecior învăţat, dară sărac de avere» şi învăţase in străinătate (Stinghe, Doc, II, pp. 263-6). " lbid., p. 739. Digiti zedby G00gle 212 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI ■■ ■ - , , i j. iar cellalt, Maior, la tratate de polemică ce rămaseră nett- părite, precum şi la culegerile-i fie predici : «Propovedaniile la îngropăciunea oamenilor morţii), «Didachaile, adică învăţă- turile pentru creşterea fiiilor, la îngropăciunea pruncilor morţii) (4809) şi «Predice sau învăţături la toate Duminicile şi serbătorileD (4811), la un TiUmaque românesc, ce se tipări în 4848, la scrieri filologice 1 , apoi la o Istorie a începuturilor româneşti, «Pentru începutul Românilor In DaciaD, rare se publică în 1842 abia şi, în sfârşit, la Istoiia Bisericii Ro- mânilor, şi anume «atât a acestor din coace, precum şi u celor din colo de Dunărei), care, începând a se tipări la 4813, fu oprită şi confiscată pentru criticile ei îndrăzneţe 2 , spre a fi preschimbată apoi şi împărţită sau vândută nu- mai în această formă schilodită. Cum se vede, Maior aducea servicii din cele mai mari predicatorilor, dându-li în mână cuvântări alcătuite într'o aşâ de curgătoare limbă. Iar, în Istoria Bisericii Bomânilor de pretutindeni, carte făcută numai in scurtul spaţiu al nopţilor de iarnă din «unsprezeace săptămânii),' dar foarte larg concepută şi cuprinzătoare, el tratează vechile timpuri de viaţă religioasă, fără osebire, epoca Vlădiciei de Bălgrad în Ardeal, Unirea, care e de «credinţă», şi nu de «leage» şi are în vedere scopuri materiale ce n'au fost atinse, ajun- gându-se în schimb la ruşinea tiraniei «teologului» şi la prigonirea împotriva Neuniţilor, ca şi cum nu s'ar şti «că mai multe muşte se prind cu miiare decât cu oţet» 8 . Se ating, în partea despre credinţă, ca şi în a doua, despre ie- rarhie, împrejurările mai nouă la BJaj, la Orade, la Mun- caciu şi la Sibiiu, care urmează, după el, vechiului Scaun bălgrădean ; critica nu lipseşte pe alocurea, dar Maior făgă- duise a spune şi mai multe despre «faptele cele scâlciate ale celor putearnicb, ce trăiesc încă. Toată urmarea, cu 1 V. Ist. Ut. rom., tabla. * Cf. şi Cipariu, Acte şi fragm., p. 145 şi urra. : din partea inedită. 3 P. 55 ; cf. Cipariu, Acte şi fragmente, p. 163 şi urm. Digiti zedby G00gle LUCRĂRILE DE TEOLOGIE ALE SCRIITORILOR ARDELENI 213 privire la i3toria bisericească a Principatelor şi a Românilor din Balcani, lipseşte. Dar era de sigur o nouă, mare şi binefăcătoare ideie aceia de a trata la un loc istoria Bisericii Românilor de supt toate stăpânirile, şi ivirea acestei opere arată cât de mult slăbise în acest timp antagonismul zadarnic, rxcluzivismul fanatic, oarba pornire de a învrăjbi oamenii din acelaşi neam în numele aceluiaşi Dumnezeu 1 . Studiile de limbă, de istorie, coborându-şi rezultatele şi în judecarea eveni- mentelor religioase, îndreptaseră astfel, în parte măcar, răul <îel mare pe care-1 făcuse pofta de traiu bun, ambiţia de drepturi, vanitatea de onoruri, frica de orice Guvern, a preoţimii de dincolo. în acest timp, munca fără preget a lui Klein, la Viena, Ja Blaj, la Sibiiu, la Bălgrad, la Orade, dă Românilor de dincolo o întreagă literatură bisericeasca. Cercetând cu luare aminte textul biblic in originalul grec şi în cel latin, el începu o tălmăcire nouă a Bibliei întregi după Septantă, inoind faţă de Biblia din 1088, mai ales in Vecinul Testament; o mântui singur în trei ani la 1786, şi cartea enormă fu publicată, după o revizie, probabil mai mult răbdătoare decât competentă, de Bob, în tipografia metropolitană, la 1795 2 , — monumentală lucrare, deşi de o valoare literară mai mică decât vechea traducere, dar totuşi în stare şi singură să deâ un veşnic nume acelui ce a să- vârşit-o. Pe lângă «Cuvintele» Sf. Vasile şi ale lui Dorofteiu, Klein mai traduce pe Anastasie Sinaitul, pe Ioan Gură de Aur, pe Chirii de Ierusalim, pe Pahomie, Grigorie de Na- zianz, Ioan Damaschin, Sf. Epifanie, Sf. Efrem şi Sf. Cle- ment, — mai toţi părinţii pe cari un rând întreg de şcolari ai lui Damaschin, Grigorie şi Chesarie — ale căror lucrări le cunoaşte Klein si le laudă — îi tălmăciseră dincoace de 1 Cf. Ist. Ut. rom. II, p. 259 şi urm. 2 Cf. Ci pariu, Archivu, p. 700. Digitized by LiOOQ IC 214 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI munţi. Astfel el fu îndemnat să scrie însuşi Propovedaniile Miu învăţături la îngropăciunea oamenilor morţi, care vă- zură lumina înainte de ale lui Maior, la 1784, lucrare pentru popor, făcută, spune însuşi scriitorul, nu cu cmăes- trie ritoricească, nici cu graiu de vorbă înnaltă şi adâncă, ci mai de josu şi mai prostii, ca şi cei proşti să inţăleagă şi să se folosească», vrednică insă de toată luarea aminte prin limpeziciunea acelui stil familiar pe care Klein singur, intre tovarăşii săi învăţaţi, ii are. Spre sfârşitul vieţii sale el pre- gătiâ o nouă ediţie mărită sau o carte nouă de predici, de Contji (conciones) 1 . A dat cea d'intâiu traducere (1803) a Imitaţiei lui Hristos, pe care Bob o tipări la 1813, supt titlul rid icul de «A Thomii delaCâmp (Kempis!)de Urmarea lui llristos patru cărţi», fără a pomeni numele tălmăcito- rului. Aşa se întâmplă şi cu altă lucrare a lui, adesea re- tipărită, din Segneri, vestitul predicator iezuit, «Povăţuîre către cel ce se pocăeşte». Lucrări de teologie, prelucrări şi traduceri, fuseseră în- cepute şi de alţii : se citează, de Cotore, «Despre sebis- maticiia Grecilorir» 3 , «iCurtea de religia şi obiceiurile Tur- cilor», o «Istorie a sebismei Grecilor» după Mairnbourg 3 , o nouă Pravilă de canoane, rânduită alfabetic ; Ioan Hal- maglii teologul scrisese ((învăţătura pentru proşti»; pre- pozitul Ştefan Popp un tratat despre Rotez 4 ; loan Măr- gineanu «Pildele şi învăţăturile Sf. Scripturi» ; loacbim Popp, Teologia dogmaticii de care erâ profesor la Blaj ; Dimitrie Ivaşco, canonic şi protopop la Muncaciu, o Teologie dog- matico-morală\ Chirii Ţopa, paroluil de Sibiiu si protopop- de Haţeg, altă Teologie morală 5 . i kt. Ut. rom.. II. pp. 174, 176. 2 Ms. 921 din Blaj; cf. kt. IU. rom., II, p. 178. * Klein, in Cipariu, Acte şi fragm., p. 104 şi urm. ; of. iu lnatmctja publică, 11, p. 72. * Ibid. 6 V. şi Studii şi doc, XIH, p. 111. Pentru Adunarea de rugăciuni din slavonă, a lui Nicolae Popa din Câmpeni; ms. 926 din Blaj. Digit zedby G00gle LUCRĂRILE DE TEOLOGIE ALE SCRIITORflOR ARDELENI 215 Klein dădu însă cel d'intâiu un curs sistematic de în- văţături înalte bisericeşti, prelucrând Logica, Dreptul firii, Etica, Politica, Metafizica *, mântuite încă înainte de 1796, Teologia morală, «moralicească» — după Wen- ceslas Schwanz— , pe care Hob o opreşte iritai u, pentru a o tipări pe urmă, la 1700, reţinând încă la el exempla- rele, de frica unei nouă ediţii a autorului 2 . A lucrat, în iarna lui 1789, la Orade, Canoanele sfintelor soboard 3 . O «Praxis consistorialii trebuie să se adaoge, «Praxisul fo- rului bisericesc». Un tratat despre revelaţie, «credinţa creş- tinească cea descoperită», e citat şi el în notele lui Siucai Ja «Orodias». Vasile Fi li pan lucrase o Istorie bisericeasca după un original latin. Tot Klein insă, după trudă de mulţi ani, isprăvi traducerea marii opere a lui Fleury, care eră ( n*ata la 1799, dar nu se publică niciodată 4 . O prescurtare, «Istoria bisericească pe scurt pentru folosul iubitorilor de Învăţa- tură», eră i^ata in 1790. I se ceruse de Rob si un Talc mai Jarir al Vechiului Testament, pe care-1 refuză, cu t«>ate că întovărăşise cu mici lămuriri Biblia tradusă de el B . O viaţă de om, oricât de lun^ă, nu se poate întrebuinţa mai bine: cel puţin, până la dansul, nimeni nu făcuse atâta, nici măcar, mai de curând, harnicul Macarie din Căldaru- şani şi Ornica. (Iu atâtea, aşa de bune şi aşa de felurite manuscripte, rpiscopia din Blaj şi-ar li putut câştiga un mare nume si o însemnată situaţie culturală, punând tiparul său întru ajutorul celor trei însemnaţi scriitori ai Ardealului, şi mai ales al lui Klein, care-şi închină toată priceperea şi munca 1 Instr. Publică, II, p 72. 2 Archivu, p. 715 şi urni. 8 Pupiu, Siucai, p. 120, nota. 4 Mss. în Bibi. Seminariului din Blaj. Inşi rărea lor, in Ist. Ut. rom., IJ, p. 169 şi urm., p. 408 şi urni. •*> Traduceri profane dădu din Marmontel, BcUzariu şi din Lucian. De veris narra(io)ubus. Digiti zedby G00gle 216 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI sa fără păreche Bisericii. Din teascurile lui Bob cel f£ră înţelegere pentru cultura mai înaltă şi menirea ei apare doar, la 1786, un frumos Acaftist. Ani întregi de zile apoi, tipografia blăjeană nu mai dă nimic. Pe acest timp Guvernul ardelean părăsise Sibiiul, care păstra insă o mare însemnătate, nu numai în ce priveşte negoţul, cam decăzut, dar mai cu deosebire in domeniul social şi în al spiritului. Ştim că Vlădica neunit izbutise a se strămuta acolo. «Greci» bogaţi, din Compania de negoţ, cu efimeriul lor adus de peste Dunăre, vorbiau şi scriau totuşi mai mult româneşte. Un Avram Meheşi, un Teodor Aaron, un Popovici de Hondol, fruntaşi ai inteligenţei ro- mâneşti, locuiau statornic aice. Din Sad pornise, pentru ca să înveţe medicina la Viena, unde se făcu oculist, un frate al agitatorului neunit preotul Molnar, zis Tunsul pentru că i se tăiase pletele, — Ioan Molnar 1 . După o călătorie de afaceri în Ţara-Românească şi după un rol de pacificator în numele Guvernului faţă de răscoala Jui Horea, el fu numit prole3or de specialitatea sa la Universitatea de curând întemeiată în Cluj. Erâ ocrotitul baronului Banfîy, guver- natorul Ardealului, şi-i dedică o gramatică germană a limbii româneşti, singura întinsă şi practică, şi care pentru aceia si avu mai multe ediţii (cea d'intâiu, la Viena, în 1788.) Erâ şi un bun gospodar şi, pe lângă R etorica lui şi Istoria uni- versală după Millot, menite şcolilor româneşti mai înalte, ca şi o parte din prelucrările lui Klein, el tălmăci şi potrivi după nevoile poporului nostru cărticele despre creşterea al- binelor («Povăţuire cu praxis către sporirea stupilor*) : poate şi alte lucrări de economie vin dela dânsul 2 . în 1789, Molnar, care erâ «filosof» după noua reţeta franceză a lui Voltaire si, încă mai mult, francmason — 1 Cf. Hurrnuzaki, Fragmente, II, pp. 134-5; Petru Maior, Ist. Bi<. Rom., p. i 10 şi urm. ; Popea, Mitr., p. 443 : Cipariu, Archivu, p. 625 : Ist. Ut. rom., II, p. 286 şi urm. 2 V. Ist. Ut. rom., II, p. 246. Digiti zedby G00gle LUCRĂRILE DE TEOLOGIE ALE SCRIITORILOR ARDELENI 217 doctrină pe care o aflau şi Românii din Principate prin câte-o traducere, — se gândiâ a tipări pentru Românii săi un ziar, de cuprins economic şi moral, supt forma poporală a învăţăturilor unui popă Miron din Valea-Frumoasă *. Voia să-l tipărească la tipografii sibiieni de pe vremuri, Hoch- meister sau Petru Bart, care, acesta din urmă, fu poftit in curând să vie la Bucureşti, de Mitropolitul Filaret, pentru a conduce tipografia metropolitană 8 . Neizbutind cu acest proiect, deşi Guvernul işi dădu aprobarea, numind ca re- vizor pe directorul Eustatievici, nici cu acela, mai târziu, al unei foi de noutăţi politice pe vremea războaielor Revolu- ţiei franceze (1793), Molnar, pe care împăratul îl făcuse nobil : «de MullersheimD, atunci în 4793, forma îndată planul unei «societăţi de învăţaţi din Valahia» şi al unei biblioteci literare supt supravegherea episcopului neunit Gherasim, bibliotecă la care aveau să colaboreze scriitori români din Ardeal şi din Ungaria, ca şi cei din Principate, spuindu-se chiar, in petiţia lui Petru Bart, că e vorba de o societate bucureş- teană. Apoi schimbă numele, după observaţii oficiale, în acela de «Soţietate filosoficească a neamului românesc în Mare-Prinţipatulu Ardealului». Un apel către Românii din «ţară», publicat la 1795, pune în vedere apariţia, cu bani de boieri şi arhierei bogaţi, a unor tratate de Geografie, Fizică, Matematică, Filozofie, Istoria Românilor, de «Teo- loghie moralicească a Răsăritului», precum şi «alte istorii bisericeştii). Acestea sânt însă manuscriptele lui Klein, şi nu trebuie să uităm petrecerea în Sibiiu pe acest timp a marelui traducător religios. Biblioteca rămase însă in stare de proiect. La Sibiiu se tipări numai, pentru speculă, pe lângă unele mărunte cărţi 1 Ilarie Chendi, Începuturile ziaristicei noastre, Orăştie. 1900. 2 Scriitori bisericeşti, p. 22: «Răposatul a început corespondenţă cu tipograful de aici, ca să vie acolo şi să aşeze tipografia lui la Sf. Mi- tropolie ; cum a şi venit, dar nu şi-a ajuns scopul, pentru că a găsit paretisit din Scaunul Mitropoliei pe răp. chir Filaret». Digiti zedby G00gle 218 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI profane, o nouă ediţie din Pildele filosoficeşti (1795), din Alfavita sufletească (1803) şi Liturghia, cea d'intâiu carte liturgică pentru Neuniţii Ardealului, ia 1798 (ed. a 3-a, 1809), Ceaslovul din 1809 — Klein îşi dă aici Acaftistul, la 1801, iar Hagi Constantin Pop tipăreşte pe socoteala lui un Acaf- tist al Sf. Cruci, în 1802 1 . Braşovenii, cari aveau cărturari ca Radu Duma şi Radu Tempea, dela 1797 director al şcolilor neunite şi gramatic 2 , dau la fraţii Boghici, dela ei de-acasă, cărţi de cetire sau de slujbă, ca retipărirea Florii Da- rurilor sau publicarea «Rânduielii Mortului)) (1807-8, 1810). Era însă la Buda o mare tipografie, din veniturile căreia se hrăniâ Universitatea şi, pentru a folosi acesteia, Guvernul îi dăduse privilegiul de a tipări cârti cu litere cirilice. Pentru revizia din punctul de vedere al ideilor cuprinse întrlnsele fu numit la 1803 Samuil Klein, care scăpă astfel de temniţa mănăstirii din Blaj 3 . El rămase aici până la moarte, în 13 Maiu 1800 4 , îngrijindu-se, între altele, de vestitele Calen- dare, în care-şi tipări şi o parte din Istoria Românilor. Prin prezenţa lui Klein la Buda, stăpân peste cel mai frumos şi nu cel mai scump tipar, prin râvna pentru religie a lui Molnar, pe care însă Şincai îl batjocureşte odată ca schis- matic pentru că sprijinise pe alt concurent la locul de co- rector, Onişor B , prin aşezarea la Argeş a lui Iosif, păstră- torul moştenirii marelui Chesarie şi patronul paisianilor, se statornici o legătură prielnică vieţii bisericeşti a Românilor din toate Ţinuturile. Tipărituri-model, care se cumpărara dincolo ca şi dincoace de munţi, o semnalară îndată. încă din 1793, prietenii! lui Iosif şi al lui Molnar, Hagi 1 Cf. Scriitori bisericeşti, p. 42. 2 Ist. Ut. rom., II, p. 290 şi urm. 8 lbicl., II, p. 173 şi urm. * Şincai, III, pp. 429-30; Cipariu, Archivu, p. 739: îngropat la 45 în cripta parohiei catolice din Râczvâros. 5 Ist Ut rom., II, p. 212. Digiti zedby G00gle LUCRĂRILE DE TEOLOGIE ALE SCRIITORILOR ARDELENI 219 Constantin Pop, bogatul negustor sibiian, cerea voie să re- tipărească Mineiele lui Chesarie, dar el primi, pe lângă binecuvântarea, cerută prin Iosif, a Mitropolitului Filaret, si înştiinţarea că acesta se gândeşte însuşi la o a doua ediţie. Filaret îşi părăsi însă, peste câteva luni, Scaunul, şi Mitro- politul Dosofteiu Filitis, care publică din nou, prin sârguinţa singhelului Grigorie Râmniceanul, fostul egumen de Vieroş, Pravoslavnica mărturisire, apăsându-se, în Prefaţă, asupra biruinţei ultime a pravoslaviei in hotarele Ţerii-Româneşti şi ocărând «buzele împuţite ale hulitorilor celor ce măşâesc in urmele începătorilor de dejghinâri, carii cu coada lor au târât după sine atâtea mulţimi», nu avu niciun fel de în- ţelegere cu Ardelenii, cari şi pentru câştig se pregătiau de lucrul Mineielor celor nouă. Abia în 1795 Hagi Constantin Pop îşi face iarăşi oferta. în vremuri grele de ciumă, ea nu aduce nicio urmare, dar Iosif, care nu prea erâ bunul prieten al Mitropolitului, tipăreşte la Sibiiu, fără a se arăta locul, o Alegere a rugăciunilor din Psaltire, pe care o cu- noaştem din tipăriturile moldoveneşti, şi o Slujbă a Sf. Ni fon, ocrotitorul Argeşului 1 . Erâ vorba ca Mineiele să tie lucrate cu banii lui Pop la Mitropolie 2 . Anul următor aduce pro- punerea de a se tipări insă la Sibiiu Tâlcul lui Teofilact, pe care Chesarie incă-1 avea gata după izvodul lui Damas- cbin 3 , iar ceva mai târziu i se dă de ştire negustorului că, dacă vechiul Tâlc trebuie îndreptat după greceşte, Ghe- rontie şi Grigorie au altul, tradus tocmai din acea limbă 4 . La această dată Molnar intervenise, căci Iosif ştia acum r în 1796, «răvna ce are pentru procopsirea şi întemeiarea neamului nostru românesc» 5 . Afacerea se tot zăbovi, şi in 1800 nu mai erâ vorba de publicarea «Mineelor de lună» r i Scriitori bisericeşti, pp. 23-5. 2 Ibid., p. 27. s Ibid., pp. 28-9. * Ibid., pp. 33-4. 5 Ibid, p. 31. Digiti zedby G00gle 220 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI kt Biida sau la Râmnic, la Bucureşti, ci de o alegere, un Antologhiu, în trei volume, având numai la sfinţii cu csăr- bătoare pe deplin» slujbe, iar la ceilalţi cstihirile vecer- niei» x ; Bart faci însemnarea cheltuielilor pentru o mie de •exemplare. i Ibid., p. 40. tizedby Google Digitiz PARTEA A IX-a. UNIREA TUTUROR CURENTELOR RELIGIOASE ÎN OPERA LUI VEN1AM1N, MITROPOLITUL MOLDOVEI. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle CAP. I. • Noile tipărituri ieşene. încă din 1796, Iosif asigura pe Pop că o parte din ccTeo- filact» ar ii gata să o ieâ «unu episcopii alu Romanului , pe un «din Blaj oarecarele,. deşărt de socoteală şi plin de fumuri*, el arată că până la Iaşi ajungeau şi tipăriturile Blăjenilor şi ci astfel vechea circulaţie a cărţilor în tot cuprinsul clerului de limbă ro- mânească se restatornicise acum. Planul lui Veniamin erâ şi mai mare : el voia să se ieâ la întrecere cu acei Uniţi despre cari scria aşa de aspru: în Socola erau să se aşeze «scoale de paradosirea bogos- loviei şi de tălmăcirea Sfintelor Scripturii, «dascăli procop- siţi in limba moldovenească», pentru a invăţâ «dogmele> pe «feciorii de preoţi şi diaconi». Tot odată, alţi «dascăli în. depline ştiinţe» erau «să tălmăcească cărţi bisericeşti, ca, cetind ucenicii, să se înveţe ştiinţele şi dogmele bunei Cre- dinţi», în acelaşi timp, Moldova se făcea adăpostul cântăre- ţilor reformei in Psaltichie : Veniamin primi pe protopsaltul Bisericii celei Mari Petru din Efes, şi-i dădu, la 4805, 30O de lei pe lună, «pentru ca să paradosască muzica» *, şi o a treia categorie de dascăli trebuia să pregătească pe viitorii preoţi şi în această privinţă a . Astfel, înainte de Munteni, cari se gândiau însă şi ei la un asemenea institut 8 , Moldovenii îsi avură Seminariul. i Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 345-6. 2 Uricariul, VII, p. 128 şi urm. ; III. pp. 39-43 : Foaia pentru minte^ inimă şi literatură, 4848, pp. 25-6; Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 345-6. Cf. N. Popescu, Dascălul de cântări Macarie ieromonahul, Bucurejtt*- 1908. » Bis. ort, XVI, p. 109. Digiti zedby G00gle NOILE TIPĂRITURI IEŞENE 225 Războiul aduse oprirea publicaţiilor ieşene. Ruşii, stăpâni dela sfârşitul anului 1806 pe amândouă ţerile, credeau că nu vor mai trebui să iasă din ele, provincii încorporate la împărăţia lor şi din care goniseră pe consulii şi agenţii Puterilor, ca unii ce nu mai aveau niciun rost în teritorii definitiv anexate. Gavriil Bănulescu fu adus din Rusia, unde fusese Mitropolit de Ghiev, dar trăia bolnav şi retras, încă din 1803, cu pensie de 3.000 de ruble pe an *, pentru a li făcut exarh peste Moldova ca şi peste Ţara-Românească. Partida Balş din Iaşi şi partida Filipescu din Bucureşti ce- rură. odată cu scoaterea lui Constantin- Vodă Ipsilanti, regent al Principatelor, şi chemarea dela Dubasari a lui Gavriil. După multe dovezi de neîncredere şi duşmănie din partea autorităţilor ruseşti, Veniamin se retrase la mănăstirea Neam- ţului, şi, în Februar 1808, el demisiona arătând că are ne- voie să petreacă la munte, «pentru mântuirea sufletului şi din pricina slăbiciunii sănătăţii» 2 . Trebuia, după chiar ce- rerea sa, să-si iea locuinţa in mănăstirea Slatina, dar el ră- mase la Neamţ, unde petrecu până la 1812. în locu-i veni, dela Dubasari (Maiu), Gavriil, şi, după câteva săptămâni, el trecea, la 10 Iulie 1808, şi în Ţara-Românească, unde se căpătase prin aceleaşi mijloace plecarea Mitropoli- tului «turcesc» Dosofteiu Filitis 8 ; erâ întovărăşit de «cira- cul» lui Veniamin, arhimandritul Filoteiu 4 al Mitropoliei, şi de Chirii, Mitropolit al Proilavului B . Gavriil încercă să facă o mare reformă a clerului ro- mânesc din amândouă Principatele: începu, vestindu-i scutirea de orice dare către Stat şi în 1809 el hotărî, călu- gărilor să nu se amestece la «lucrurile politice şi ale lumii», să nu cate moşii în arendă, să nu locuiască «în casa mi- renilor» — ca dascăli sau în altă calitate — , iar egumenii fură i Cf. şi Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 339. 2 lbid.y p. 45 şi urm. * Cron. lui Naum Râmniceanu ; Erbiceanu, in Cron. greci, pp. 279-80. * lbid. * Gavril stătu aici până la August; lbid., p. 280. 15 226 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI poftiţi a nu face împrumuturi — cazul lui Chirii dela Mi- hai-Vodâ, osândit şi în Divan, care pradă mănăstirea cu 300 de pungi şi care scăpă de răspundere fâcându-se... «supus francez», era recent *, — fără iscălitura exarhului însuşi a . Iosif de Argeş, cel mai vrednic dintre toţi clericii munteni, fu pus «efor al tuturor mănăstirilor din ţară, şi închinate şi neînchinate», la 23 Mart 1809 8 . Gavriil măr- genl numărul preoţilor de sate şi al călugărilor, numi pro- topopi de judeţe şi crea conzistorii. Se luară şi cele d'intăiu măsuri împotriva egumenilor greci. în Moldova, el nu s'a gândit a face alt Mitropolit, pe când in Ţara-Românească, prin ucaz al Ţarului, Şef al Bisericii ruseşti, în care acum prin dreptul de cucerire era cuprinsă şi a noastră, Dosofteiu fu «scos» şi trimes ta surgun la o mănăstire din Moldova, iar în locul lui fu numit un Grec din Mitilene, fost de Arta, Ignatie 4 , la 15 Ianuar 1810. Gavriil păstră însă şi după aceasta drepturile sale de exarh al Sinodului, şi astfel slujba la încoronarea Ţarului n'o făcu în Bucureşti Ignatie, care veni numai la 5 Maiu, ci tot Gavriil 6 . îu vremea lui Gavriil, meşterii de tipar din Iaşi dau numai cartea de rugăciuni din 1809, pe când în Bucu- reşti, Ignatie nu cheltuieşte nici pentru Octoihul din 1811, — reeditat după cel din Râmnic, 1810, al lui Iosif Argeşiul. în urma păcii din 1812, el trecu în Italia, la Pisa, unde vedem că i se dedică un Sogno di Scipione, din gre- , ceste 6 , şi unde se afla şi după 1821 T . Gavriil rămase exarh pe jumătatea de Moldovă care se smulse de Ruşi cu acest prilej, dându-i-se numele, fals şi fără niciun rost, de i lbid;, p. 283. 3 lbid., p. 285. Pentru reforme, şi Arbure, Basarabia, p. 742 şi urm. * lbid, p. 286. întorsul lui Gavriil la Bucureşti, in ziua de 8 Ii* nuar 1810; p. 289. * lbid., pp. 289, 291. * lbid., pp. 291-3. * Papadopol-Calimah, In Rev. p. ist, arch. şi fii, IV, p. 126; cf. 2X* ort., XVI, pp. 317-8. 7 Bianu, In Revista nouă, I ; Scriitori greci, p. 10. Digiti zedby G00gle NOILE TIPĂRITURI IEŞENE 227 s = a Basarabia» 1 . Moştenitor al episcopiilor de Cetatea- Albă, de Hotin, de Proilav şiDristra — care, despre partea Turcilor, se păstra şi la 1825 2 , episcopi fiind în acest timp Calinic şi Antim 8 — , el rămase aici până la sfârşit (f 30 Mart 1821), cu titlul de «exarh, Mitropolit al Chişinăului şi Hotinului 4 d, având ca «vicariu» pe un episcop de «Acherman şi Bender», Daniil, Dimitrie Sulima 6 , fost «vicariu* şi la Iaşi 6 . O simplă hotărâre împărătească, un nou şi urm. Pentru dascălii ruşi precedenţi, Arbure, pp. 745-7. * Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 228. Digiti zedby G00gle 234 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI CAP. III. Biruinţa curentului paisian în Principatul Ţerii-Roraâneşti. Pe această vreme Scaunul muntean ajunsese şi el, printr'o adevărată revoluţie naţională, în stăpânirea Românilor. Urmând tradiţia Mitropoliţilor greci, Ioan-Vodă Carageâ, noul Domn al Ţerii-Româneşti după retragerea Ruşilor în 1812, nu chemă înapoi pe Dosofteiu, a cărui viaţă se în- cheie într'un târziu, în ziiia de 14 Decembre 1826 *, la Braşov, — unde a fost şi el îngropat în biserica făcută de bogatul boier Grigore Brâncoveanu, în cetate chiar, şi înzestrată prin testament cu moşiile Poiana Mărului şi Sâmbăta-de-stis. Dar Carageâ îşi căută alt Grec. Era foarte potrivit Moraitul Nectarie de Râmnic, şi el fu ales. Nec- tarie uită cu totul exemplele date de înaintaşii săi şi tipări un mare Molitvenic şi o Apologhie, — a lui Dinritrie de Rostov, se pare, — pe când Grecul pe care-1 lăsase în Scaunul râmnicean, Galaction de Govora, nepot al lui Nec- tarie, dădea Liturghiile, o învăţătură pentrti, spovedanie şi traducerea, de călugărul Rafail, a Vieţii Sf. Vasile cel Nm *. De oare ce la Buzău erâ Gostandie Filitis, nepotul fostului Mitropolit Dosofteiu, Iosif al Argeşului se găsi a înfăţişa singur elementul românesc în Episcopat. Mulţi boieri cu itibire de lieam socotiră că aceasta nu se poate îngădui. Ei cerură şi izbutiră a căpăta dela slabul Domn bătrân Alecu Suţu jertfirea Mitropolitului mâncău şi trândav, ca şi a episcopului buzoiai), împotriva căruia nu se puteau aduce învinuiri de imoralitate. Pe când Buzăul erâ căpătat i Le 8 vio da x, pp. 407-9 ; Braşovul şi Românii, pp. 247-8, 266 şi urm. Urmaşul său, Nectarie, se stinse tot acolo, la 13 Octombre 1825. Bra- şovul şi Românii, pp. 247-8; Studii şi doc, XIII, pp. 68-9. 2 Ca ucenici ai lui Nectarie trebuie sâ se însemne un Daniil, un Ioanicbie de Stratonichia ; v. testamentul său, în Braşovul şi Românii, p. 266 şi urm. Digiti zedby G00gle BIRUINŢA CURENTULUI PAISIAN ÎN MUNTENIA 235 de un Român dintre boierii Răteşti, Gherasim, a cărui mamă fusese o Bălăeeancă 1 , — Mitropolia o lua, poate nu fără bani, un alt Român, un tânăr arhimandrit, fost până atunci egumen de Tismana, Dionisie Lupu, titular de Sivas (n. 25 Februar 1769) pe care contemporanii săi îl laudă pentru vorbă netedă, dezinteresare, iubire a culturii şi pri- cepere în ale Bisericii ca şi în ale Statului 2 . Dionisie făcea parte din şcoala Râmnicenilor. Era aspru faţa de egumenii ce împrumutau pe socoteala mănăstirii lor 8 , cu si- moniacii, cu preoţii fără carte. N'a făcut, ce e drept, şi el un se- minariu ca acel din Moldova,— exarhul Gavriil plănuise unul — , dar a trimes în străinătate pe cei d'intâiu bursieri meniţi a fi profesori la şcoala mai înaltă românească, deschisă de Gheor- yhe Lazăr, şi între ei se alia şi un tânăr cleric, Eufrosin Poteci, ucenic al Academiei domneşti, care încă din 1818 tipăriâ ]a Buda o traducere a sa, «Mai nainte gătirea spre cunoş- tiinţa lui Dumnezeu» 4 . Cs banii Eforiei merseră în Apus pentru a studia muzica Nil Nicolae Poponea şi Macarie, care-şi zicea «Portarie» al Mitropoliei, şi acesta din urmă, un înoitor în notaţia psal tichiei, stăpânit de ideile reformei bizantine a lui Petru Efesiul, care făcuse la Bucureşti tip?r de psaltichie grecească, publică la Viena în tipografia Arme- nilor mechitarişti, cu privilegiu pentru lucrările în limbi răsăritene, trei cărţi de bază ale mişcării de prefacere: Theoriticonul, Anastasimatariul şi Irmologhiul 6 . Din partea Jui însă, Mitropolitul n'a putut să dea altceva decât un l Zilot, Cronica, în Rev. p. ist. arch. şi fii., V, p. 75. « lbid.,x cf. Bis. Ort., XII, p. 271; XIV, p. 410; Urechiă, în Tine- , rimea română, noua serie, L » Bis. Ort, XIII, pp. 271-2. * Cf. Ist. Ut. rom. în veacul al XlX-lea, I, p. 61 şi urm. 5 N. M. Popescu, Macarie ieromonahul, passim. Mai târziu a lucrat Antologhiul, Stihirariul, Irmologhiul calofonic, Pricestniarul, Lilur- ghia, alte cîntări şi, pentru episcopul Chesarie, Prohodul, strămutat, j>entru întâia oară, poetic, din greceşte, care s'a tipărit la Buzău in d836 ; v. N. M. Popescu, Ediţia P)«ohodului ieromonahului Macarie şi ediţiile altora, în t Biserica Ortodoxă» pe 1908. Digiti zedby G00gle 236 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI «Cuvânt» al lui Hrisostom şi o Prescurtare a Psaltirii, de Sf. Augustin (1820). Dionisie fugi in Ardeal după retragerea din Bucureşti a lui Tudor, căruia i se supusese mai mult de frică, iscă- lind în buza tunului îndreptat asupra casei din Belvedere a lui Dinu Golescu memoriile de plingere şi îndreptăţire către Poartă ale Domnului pandurilor. Ca şi Veniamin, el aşteptă in exilul său de bună voie începerea printr'o nouă cucerire a erei ruseşti definitive. La chemările stăruitoare » ale Domnului numit de Turci în 1822, Grigore Dimitrie Ghica, el răspunse că e greu bolnav de picioare şi nu poate veni *. Vodă trebui să-1 înlocuiască, şi, după multe tânguiri umilitoare către Ţar şi cei de pe lângă dânsul, Dionisie, aşezat din mărinimia lui Grigorie Ghica în mă- năstirea Dealului, se stinse în Bucureşti *. Dintre ucenicii lui Chesarie, Iosif de Argeş, de candida- tura căruia la Mitropolie fusese vorba in 1819, murise la 27 Octombre din anul următor, făcând loc unui spiritual şi intrigant Grec, cu spiritul voltairian, Ilarion dela Dealu, care ştiii să înteţească la răscoală pe Tudor, dar nu fu în stare să-1 şi scape 3 . El lăsase un ucenic, pe Nicodim Gre- ceanu, dela Căldăruşanii paisieni, care face la Sibiiu in 1811 o tipăritură, după Polizoi Contu, «învăţături de multe ştiinţe folositoare», revăzută de însuşi Iosif, căruia i se si dedică opusculul 4 . Kl declară că s'a ostenit «spre folosul neamului româ- nesc)), precum Veniamin in lucrările lui din 1822 avea In 1 V. şi Krbiceanu, Prefaţa la Cron. Greci. 2 V. Hurmuzaki, X, tabla. Muri la 7 Februar 4831, în casa-i dela Bucureşti, in mahalaua Batiştii, şi a fost îngropat la Mitropolie ; Les- viodax, p. 410. s Bis. Ort., XIII, pp. 208 şi urm.; 274; XIV, pp. 419-22. * Gf. Papiu, fineai, p. 81; Bis. Ort.. XIV, p. 411; Scriitori biseri- ceşti, p. 50. Digiti zedby G00gle BIRUINŢA CURENTULUI PAISIAN ÎN MUNTENIA 237 r * vedere «întrebuinţarea româneştii tinerimii). Astfel de idei, luate din cetirea unor scrieri ale Ardelenilor — îndată veni Istoria originilor româneşti de Petru Maior — , le avea şi un călugăr dintr'un neam de Jţerani venit din Jina Ardea- lului, lângă Sibiiu (n. în Corbi, 27 Novembre 1764), Naum Râmniceanu, care stătuse pe lângă episcopul Filaret, şi, înainte de a-şî începe lucrările şcolare, morale şi literare şi de a căuta, după o lungă carieră de cântăreţ şi dascăl, odihna la Cernica, unde muri după 25 Novembre 1834, călă- torise 'n Banat, venind din Sibiiu până la Lipova şi la mă* năstirea Hodoş-Bodrog (1788). în Sibiiu fusese aşezat în Septembre 1810 (şi sfinţit la 21 April 1811), ca episcop românesc parohul Sas-Sebeşului, Vasile Moga, om cinstit, bun bisericaş, dar cu totul lipsit de însuşirile mal înalte ale preoţilor. El îngriji de o mai bună creştere a cle- rului său, dar nu ştiu să-1 înzestreze cu cărţi, fiind poate şi prea slab, prea sărac pentru aceasta. Moga, care nu ştiu să păs- treze pentru Ardeal pe Gheorghe Lazăr, avea oarecare le* gaturi cu Principatele, şi in 1820 el dădea voie dascălilor de latineşte să plece la «laşi, în Ţara- Românească» x . Iar, pe când el gospodăria ticnit pe neuniţii lui, în Banatul supus ierarhiei sârbeşti, mişcarea literară nouă dă şi lucrările pentru biserică ale preotului din Becicherecul-Mic, Dimitrie Ţichin- deal (n. c. 1755), care, în dorinţa lui, firească la un profesor* catehet al şcolii pedagogice, de a face ca şi clerul roma* nesc bănăţean să ştie mai mult decât dmbrăcarea şi dez- brăcarea, zicerea Evangheliilor, deschiderea şi închiderea dverilor, ieşirea la oameni, arătarea şi intrarea în altariu», tipări la 1808 «Epitomul sau scurte arătări pentru sânta besearică, pentru veşmintele ei şi pentru dumnezeiasca li- turghie care se săvârşaşte într'insa, aşijderea şi pentru preotul şi slujitoriul lui Dumnezeu, prin scurte întrebări şt răspunsuri» şi avea gata un tratat despre serbători după i Studii şi doc, XII, p. 209, No. lv. itizedby Google Digitiz 238 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Sârbul I. Muşcatirovici, o Teologie Pastorală, uua Dogma- tica şi o Istorie a Bisericii, care nu văzură lumina 1 . Dar marea osteneală pentru a da cărţi de slujbă, de teo- logie, de polemică, se cheltuia tot la Iaşi. Nici alegerea ca Mitropolit muntean a lui Grigorie Nemţeanul (n. Bucureşti, c. 1765), pe care Ghica-Vodă-1 descoperi în pacea-i stu- dioasă dela Căldăruşani şi-1 făcu în două zile, din diacon, preot şi episcop 3 , la 10-1 Ianuar 1823, nu strămuta tiparul în altă parte. Cele mai multe lucrări făcute de Grigorie cu nedespărţitul său Gherontie ieşiseră la Iaşi sau la Neamţ, ori şi la Bucureşti, înainte de aceasta, — afară de cele rămase în manuscript — : Chiriacodromiul în 1801, Teofilact (1805), Teologia lui Ioan Damaschin, în 1806, Adunarea de dogme a lui Atanasie, în 1816, Antifoanele, în 1817, ca şi o An- tirisis grecească împotriva lui Neofit Duca, marele das:ăl bucureştean, «pentru fecioria» călugărească ; Cuvintele Sf. Casian, Exaimeron al Sf. Vasile, în 1827, «Pentru preoţiei a lui Grigorie de Nazianz şi a lui loan Hriso3tomul, Cu- vânt al lui Ghenadie Scholarios, în 1827, Patericul, ta 1828, Cuvintele lui Fotie şi lui Grigorie Palamas, despre Purcederea Sf. Duh împotriva Latinilor, Cuvintele lui Bryennios, Puţul şi împărţirea de grâu ale Sf. loan Hri- soatomul, care, acestea două, apărură la Buzău, în 1833 *. Ca Mitropolit el dădu doar câteva — prea puţine — cărţi de slujbă: retipărirea Vieţilor Sfinţilor dela Neamţ, precum şi o cărticică de polemică împotriva Armenilor, mai mult o curiozitate bibliografică, decât o scriere menită să poarte luptă reală împotriva unei primejdii serioase, Pentru ere" şurile Armenilor (1824), apoi Pravoslavnica Mărturisire (1827), Spiţele neamurilor fi SfătUiri către duhovnici (1827) 4 . Până la noua năvălire a Ruşilor în 1828-9, când i ht. Ut. rom. în sec. al XVUlAea, II, p. 422 şi urm. * Hurmuzaki, X, p. 209 şi urm., n-1 cclxxxi. 1 V. Lesviodax, l. c. * lbid. Digiti zedby G00gle BIRUINŢA CURENTULUI PAISIAN Itl MUNTENIA 239 el nu voi să se plece voii lor şi fu expediat, la 10 Februar 1829, în Rusia, de unde se întoarse zdrobit şi aproape de moarte \ păstorind numai dela 22 August 1833 până la 22 Iunie 1834 2 , Grigorie a fost, ceia ce nu era tocmai de aş- teptat, mai mult un mare moralizator prin exemplu, decât un luminător al clerului său. Scrieri dau alţii, ca Eufrosin Poteca, întors din Apus, după studii de filosofie şi ştiinţe, care traduce Discursul asupra Istoriei Universale al lui Bossuet, apoi Cuvântările lui Massillon, opere de-ale misti- cului rus Alexandre de Stourdza, tratate de şcoală, şi pre- gătiâ chiar o lucrare asupra mănăstirilor muntene, după ce, luându-i-se catedra de filosofie dela şcoala românească a Sf. Sava, unde lucra după linia trasă de marele său dascăl Gheorghe Lazăr, el se adăposti ca egumen laGura- Motrului, unde se şi stinse la 1859 abia 3 . Şi protosinghelul Mitropoliei se face cunoscut prin vre-o traducere din gre- ceşte. Dacă deci pentru învăţătura innaltă a limbii greceşti Aca- demia din Bucureşti rămase până la închiderea ei, în 1821, cea mai bună şi mai cercetată şcoală, — Mitropolitul Ve- niamin, care-şi avu şi el bursierii : la Chalke pe Gheorghe Sâulescu, crescut supt umbra lui, mai târziu în Apus un grup întreg de tineri, pentru carieră profesorală în domeniu laic, trimese şi el la Bucureşti pe un Iancu Nicola, şi alţi cinci tineri, — înainte şi după 1821, cărţile pentru tinerimea «românească» şi pentru clerul românesc ortodox, «moldo-vla- hicescD, «româno-dachicescD, spune Veniamin, — ca un Petru Maior, un Naum Râmniceanu, în Prefaţa «Funiei întreite», — apar în Moldova 4 . Astfel, până la războiul din 1828-9, Ve- * Hurmuzaki, X, p. 625 şi urm. 2 Lesviodax, p. 413. * G. Dem. Teodorescu, în Rev. p. ist., arch. şi fii., II, p. 1 şi urm.; cf. Ist. Ut. rom. în veacul al XlX-lea, I, p. 61 şi urm. * Şi in timpul tulburărilor dela 1821, Nemţenii apucă a da in Iaşi învăţătura părintească a Patriarhului Antim de Ierusalim, supt îngri- jirea episcopului de Huşi, rămas vicariu metropolitan. Digiti zedby G00gle 240 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI niamin publică Psaltirea, Antologhiul, Evanghelia, Graiu* rile Maicei lui Dumnezeu, Liturghiile din 183i, în formă de «EvanghelistariuD, un Molitvenic, pe care-1 intitulează, după ruseşte, «MolebnicD, apoi cel d'intâiu Ermologhiu de cântări nouă, care răzbate, — pe când al lui Macarie, gătit totuşi pentru toţi Românii şi recomandat pretutindeni, 8e cumpără foarte puţin şi se păstrează mai mult ca o curio- zitate \ Cărţi nouă de literatura noastră religioasă sânt şi alte publicaţii ieşene, ca Maslul şi Aghiazmatariul. Dar, in acelaşi timp, se dă o literatură teologica, nouă cu desăvârşire, din nou tălmăcită de părinţii din Neamţ, in mănăstirea lor sau in cele ce erau legate cu dânsa, ori de Mitropolit chiar, în care se deştepta tot mai mult che- mare de scriitor, râvnă de luminător al legii, la Iaşi. Pe lângă cele trei lucrări de traducere făcute la Colincăuţi, Învăţăturile hristianiceşti privesc mai mult clerul mirean; Cartea folositoare, Nevăzutul războiu, învăţătura creşti- nească, un Catechism explicat, Apantisma, care spune lupta şi in titlul său, reprodus de-a dreptul din greceşte, alcătuiesc un întreg arsenal de discuţie dogmatică. Cea d'intâiu Pra* vilă pentru judecata canonică e aceia a lui Veniamin, şi tot el dă Bisericii româneşti culegerea întreagă a canoanelor, Pidalionul. Un dubitoriu de înţelepciune», lucrare a Mitro- politului, apare apoi, pe vremea ocupaţiei ruseşti, la 1831. Din Ilie Miniat traduse el, după 1828, Piatra Scundele^ pentru combaterea catolicismului, care, de curând, cu toata împotrivirea Mitropolitului şi a boierilor, căpătase un în- tâia episcop de Bacău rezidând în ţară, care nu cunoştea de multă vreme decât modeşti Prefecţi franciscani sau părinţi iesuiţi 2 . După Evghenie Bulgaris el dă îndeletnicirea spre buna murire. Era fără păreche această îndelungată muncă, făcută cu atâta tragere de inimă, între oameni cari-1 inţele- 1 Scriitori bisericeşti, p. 51 şl urm. 2 Studii şi doc, I-II, p. 463 şi urm. Pentru dorinţa catolicilor din Corai dea-şi face biserică în Huşi, Melchisedec, Cron. Huşilor, I, pp. 393-4 < v. şi pp. 428-9. Digiti zedby G00gle BIRUINŢA CURENTULUI PAI8IAN ÎN MUNTENIA 241 geau de multe ori, dar altă dată îndrăzniau să ridice insulta şi până la curăţia cugetului şi la rodnicia faptei sale x . La urmă el lăsă, după atâtea tipăriri, şi două lucrări în manu- script, Tâlcul Psaltirii, tradus, cum văzurăm, şi la Orade, şi Trimeterile Sf. Pavel *. Astfel Veniamin putea scrie fără laudă de sine aceste cuvinte : «Nădejdea care am hrănit şi hrănesc în sufletul mieu că, înmulţindu-se cărţile şi ştiinţile în limba naţiei, dacă nu eu, dar urmaşii mei se vor învred- nici a se folosi de ciiros învăţat şi încuviinţat şi a câştiga norod luminat în ştiinţa hristianiceştilor învăţături, m'au făcut neadormit şi neobosit în tălmăcirea sfintelor cărţi, — din care multe stau netipărite, pentru neînlesnire». 1 V. Doc. CaUimachi, II, p. 71 şi urm. Şi când erâ la Roman, epifcop tânăr, cutare poet de cenacul boeresc a luat in batjocură viaţa lui privată. * Publicate, acestea, mai dâunăzi, de pâr. Atanasie, episcop de Râmnic. Digitized by VjOOQIC Digiti zedby G00gle PARTEA A X-a. LUPTA BISERICII CU STATUL SI LUAREA EI ÎN STĂPÂNIRE DE ACESTA. ORGANIZAREA BISERICILOR DE PESTE MUNŢI. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle CAP. I. Sfârşitul vechilor curente de culturi bisericească. Cei trei mari ierarhi din acest timp, Veniamin, Iosif şi £hesarie, avură ucenici şi urmaşi, cari se întâlnesc şi până pe pragul vremilor noastre. Dela marii lor dascăli ei moş- teniră smerenia călugărească — Veniamin a fost îngropat afară din mănăstirea Slatina, iar Grigorie al Ţerii-Româ- neşti afară din Mitropolie, şi nici dela unul nu s'au păstrat epitafe — , iubirea pentru cartea bisericească, pentru tiparul bisericesc, pentru cultura specială a clerului, fiind toţi do- ritori de tipărituri şi sprijinitori de şcoli, măcar In măsura pe care li-o Îngăduia un nou veac, îndreptat spre alte ţinte. . I ■' 2 Broşura citată, p. 52.. > ....... « Bis. Ort Rom,, XXVII, p. 191. * Bolintineanu, L'Autriche, la iTuftguiş ef. Ies. Prmcipautes danu- ~Menqe8;V&\»,i\$&k< ^ . > ,,-... . ţ ,, ■ ,. > s \ * Inscripţii, I, p. 73. . - - Digiti zedby G00gle «250 rsrowA ars«RWii BOMANtşn _ de Însuşi. Calinic, »ini847,— ţiCiopogâria, frumoasa biserică nouă dala Zamfira în Prahova*. Nefiind destule cărţi bise- riceşti^ care se aduceau acum din Moldova şi din Ardeal, iar tipografia din Buzău fiind socotită ca tBecompietă», Nifon hotărî facerea din nou a. tipografiei metropolitane, aşa de pustiită, încât mai rămăseseră doar «vre-o câteva oca de slove ruginite, care nu se mai pot întrebuinţai. Se aduseră la 1850-1 două teascuri, o maşină din Viena şi hârtie de 5.000 de lei. La 19 Februar 1852, Mitropolia în- ştiinţa Guvernul că tipografia e «intru tot completă şi a început cu ajutorul lui Dumnezeu tipărirea cărţilor bise- riceşti* 8 . ; Aici se dădură Apostoltd din 1851, LiturgkHU din 1853, MolUfenicul din 1854> Triodul din 1856, Evan- ghelia din acelaşi an, ChiriacodramiiU, după cel din Buzău — şi acesta după cei din fteamţ t-t, la 1857, Mindele In sfârşit, la 1862, ^— cele mai multe din aceste cărţi supt privigherea lui Dioniaie Romano, despre rostul căruia va fi vorba mai departe. , Nifon a întemeiat Şeminariul . Regulamentului Organic, cu mult înnainte de a prevedea prin testamentul. său Şe- minariul personal care-i poartă numele. El a prezidat şi la întregirea supt Ştirbei- Vodă a operei de reparaţie, , gospo- dăreasca, dar absurdă şi criminală din punct închinare, al sufletel6r de arhierei £ari 6 tiltijk nu l Qwespondenţa iui $iirbt**%odă, tabla. ' ' "" "^ T,t,î * V. Bis. Ort. Rom., XVIII, p. 10 ; Istoricul eparhiei Râmnicului, * Istoria eparhiei Râmnicului, pp. 164-5. Gf. şi carie* pttfttferfettliii rAiiHii^i^lWfeti* -RăiţM AW&, p*tm> MatoiţiL - - 4 lbid., p. 165. Digiti zedby G00gle 352 ifctORîA Btsriiîcrt rowtAnbştî ■ ii ' ■ i ■ i ' i gawBiaaecMBaai şi-au închipuit că fapta ori gândul lor scapă de supt ochiul privighetor al lui Dumnezeu *. Grecul Ilarion de Argeş trebui să^şi părăsească episcopia, pentru grelele sale păcate politice din 1821 ; Grigore Ghica făcu să se aleagă In locul fugarului dela Braşov, oare nu voia să se mai Întoarcă, pe Grîgorie Râmniceanul, arhi- mandritul Mitropoliei, care lucrase până atunci la publi- carea de cărţi, dar nu mai avea putinţa de a o face in noul său sălaş. Murind el pe vremea Ruşilor, In 1828. ateştia aduseră Înapoi pe Ilarion, care duse tot viaţa lui veche de Voltaipian frondeur, fără pricepere pentru inte- resele deosebite ale neamului nostru. El a ţinut, fără folos pentru cultura românească, Scaunul Argeşului până la 7-8 lanuar 1845, când muri. După locotenenta unui Samuil de Stoai (Sinadon), Argeşul căpătă în sfârşit un arhiereu In sensul vechimii evlavioase şi muncitoare, pe Climent, care, cpatriot dela mănăstirea Spitalului Sfântului Pantelimon», cum îşi zice însuşi, fusese dela 1827 egumen la . Găiseni, unde, după aceiaşi mărturie, cs'a ostenit de a făcut multe lucruri vrednice de pomenire», şi anume — cum e cazul cu Vieţile Sfinţilor din 1830, — ccu bani din simpriia sa, iar nu cu bani din rezervă» 8 . La Argeş, îl vedem pe Climent în- grijindu-se de starea dărăpănată a bisericii lui Neagoe, cu pietrele din turnuri «mişcate», învelişul spart, zugrăveala stricată, marmura de jos sfărâmată, florile de piatră căzute, şi numai înţelegerii Caimacamului Alexandru Ghica- Vodă, care-i răspunse că «artisticele sculpturi şi podoabe trebuesc pipăite cu respect, şi de artişti superiori», se datoreşte că Mănăstirea Argeşului n'a fost şi ea prefăcută după modele apusene 3 . Aici la Argeş era să păstorească în sfârşit câtva timp, dela 1873 la 1875,. acel Iosif Naniescu, în care. pai; 1 V. şi Istoria eparhiei Râmnicului, pp. 165-6, mal ataş după Bis. Ort^ XXII, XXIV. * Jnscnpţii, II, pp. 5 IST0HA BI9RUCII BOMiNlf TI rului şi a modelului său Ioeif de Argeş,— precum Însuşi pri* misedela Iosif numele marelui Chesarie de Râmnic, care-f formase — , ajtan&e etgUmeh la Şerbăneşti 'peste Olt x . De aic? trecu la Căiseni, fiind acum protoeinghel, şi găsi ur- mele bunei gospodarii a lui Climent ; şi astăzi se văd acolo, In simpla biserică de sat, cu locul cotropit de brigadirif silnici ai Eforiei Spitalelor Civile, poticandrul $i sfeşnicele dăruite de egumenul Iosif . La Bucureşti nu se mai păstrează nimic din frumoasa biserică a Sărindarului, In care acest minunat bisericaş a stat ca egumen, ou rang de arhiman- drit, dela 1863 înainte, fiind şi profesor de religie la liceele bucureştene şi chiar, câtva timp, director al Seminariului, L-am văzut episcop de Argeş, înviind vremurile cuvioase ale lui Iosif cele d'intâiu. Ales Mitropolit al Moldovei la 1875, acest Basarabean^ care a trăit până la adânci bătrâneţe in chiliile sărăcă- cioase de lângă măreaţa Mitropolie a lui Veniamin Costachi, zidită după planurile lui Gheorghe Asachi însuşi şi sfinţită de un Rege al României, a fost, ca şi marele Veniamin r cel veşnic milostiv şi darnic, păzitorul cinstit al averii râ' mase Mitropoliei, în clădiri, odoare şi odăjdii, slujitorul cre- dincios în biserica Dumnezeului său şi, neasămănat iubitor de cultură, a fost inel de aur Intre bronzul vechilor timpuri* de carte bisericească şi fierul aspru al noii culturi laice re* vărsate şi asupra Bisericii. Care a fort Ieşeanul, Moldovea- nul, Românul cu iubire pentru legea strămoşilor săi care dă nu fi vărsat p lacrimă caldă cînd trupul bătrânului de opt- zeci şi doi de ani se cobora, la 1902, călugăreşte, afară din zidurile bisericeşti, în care el, sfânt viu, stătuse închid nându-se treizeci def ani între chipurile sfinţilor nemuri- tori ? O epocă din istoria Bisericii româneşti s'a încheiat în clipa când genele lungi albe se aplecară pe obrajii supţrdcr viaţă aspră, pecetluind pentru vecie lumina ochilor vii. * V. ln$*ripţii, I, pp. 185-6, no, uuv. v itizedby G00gle Digitiz CULTURA LAICĂ ŞI STATUL DUPĂ NORME APUSENE 257 CAP: II. Cultura laică şi Statul după norme apusene în lupta lor cu Biserica românească. A. Şcolile nouă. Alte şcoli decât mănăstirile, alte cetiri decât ale vechilor volume de asceză, alt mediu decât al «fraţilor» din obşte- jitie, altă tradiţie decât aceia care printr'un lung şir de ie- rarhi se urca până la Alexandru-cel-Bun al Moldovei şi până la Alexandru fiul lui Basarab al Ţerii-Româneşti dă- dură, în forme prescrise de un Stat, încălcător în puterea altor doctrine de cârmuire decât ale Voevozilor, o altă ge- neraţie de arhierei Bisericii româneşti. Acţiunea şcolilor celor nouă trebuie urmărită întâiu. Dacă ar fi trăit, Seminariul din Neamţ, în chiliile însu- fleţite de Paisie, cu profesori purtând rase de călugări, ar fi pregătit clerici potrivit cu datina. Seminariul ieşean insă, nu. El avuse, încă înainte de 1821, profesori ardeleni, ca Bob, poet, nepot de Vlădică unit, fost unit el însuşi, ca Vasile Pop, doctor în filosofie, autor de scriere latină asupra obiceiurilor poporale româneşti, de bibliografie, de articole prin foile din Braşov 1 ; ca Mamfi şi Costea, crescuţi în ace- laşi spirit naţional şi laic. Ei nu-1 putuseră da nici Bise- ricii unite, din ce în ce mai izolate, şi nici Bisericii neu- nite a lui Moga ( — 11 Octombre 1845) 2 , care, supt con- ducerea seminarială a lui Gheorghe Hainea, fostul preot la biserica braşovenească a Brâncoveanului 3 , nu găsiâ legă- tura cu cultura timpului său şi-şi pregătiâ preoţii numai cu «cetanie curată fără opinteale sau poftirire sau rupere a cuvintelor.... cu lovirea cuvântului la acţent sau oxie», 1 V. Ist. Ut. rom. în veacul al XlX-lea, I. 2 Se născuse la Sas-Sebeş in ziua de 19 Novembre 1774 ; Studii şi doc, XIH, p. 181, a, no. 10. * Ist. Ut. rom. în sec. al XVlIl-lea, II, p. 470. 17 Digitized by VjOOQiC 258 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI cu «scrisoare dezvoaltă şi slobodă..., priiveghind tare dascălul la aceaia ca să nu despartă stogurile», cu ccathihisisul cel mic, de rost bine, din tablă în tablă», cu cetirea Apostolului, Evangheliei şi Liturghiei ccu glas cuviincios», cu «patru părţi ale arithmeticii», cu «cântările bisericeşti şi aşezarea slujbelor după tipic», cu norme de creştere ca cstarea cu trupul drept, părul pieptănat, unghiile tăiate, faţa şi manile spă- late» *,— educaţie ca aceia a vechilor noştri ucenici de mă- năstire, cari totuşi o dădeau şi pe «grecie», învăţau Octoihul tot şi «seamnele psaltichiei», heruvicul, priceasna, rânduiala Vecerniei şi a Liturghiei, «axioanele de preste an şi aghioa- sele», deprinzându-se a cântă «de răsună mănăstirea», dar nesocotindu-se «îndestulaţi cu atâta învăţătură» *. «Cursuşul şcoalei candidaţilor de preoţie» din Sibiiu nu adâugiâ mult la această învăţătură, şi puţini ieşiau înainte la venirea ar- hiereului în paraclis, în «capelă», pe când cei mai mulţi «se trăgeau la uşă» de frica ignoranţei lor 8 . Ca la Blaj, şcolarii dela Socola învăţau teologie înaltă, fllosofie, limbă greacă şi latină, iar pe urmă toate ramurile culturii supe- rioare religioase se introduseră în program. Regulamentul Organic din 1832 prevedea studii pentru orice preoţi, şi el hotăriâ prefacerea Seminariului într'o Academie or- todoxă ca la Chiev, cum şi ajunse de fapt prin reforma dela 1839, care după dreptate-i dădil numele de «Seminariu Ve- niamin» 4 . Bănăţeanul Damaschin Bojinca, şcolar al Semi- nariului ortodox din Arad (dela 1822), jurist, îngrijitor al «Bibliotecii» ce apărea pentru toţi Românii la Pesta, ca şi urmaşul său, Bucovineanul Vladimir Sohupan, vre-un ucenic de-al episcopului Isaia Băloşescu, erau oameni apu- seni, în stare să conducă după cuviinţă o astfel de insti- tuţie. Dar calitatea inferioară a profesorilor ce.se puteau avea, un preot Teodorescu, un Lupu David, un Olărescu, i Studii şi doc, Xn, p. 201 ; cf. p. 209, no. lv. 3 Scriitori bisericeşti, p. 28, nota 2. 9 Studii şi doc, XU, p. 208, no. liv. 4 V. Adamescu, Istoria Seminariului Veniamin, Bucureşti, 1904, fi lucrarea mai veche a d-lui G. Erbiceanu. Digiti zedby G00gle CULTURA LAICI ŞI STATUL DUPĂ NORME APUSENE 259 un Veniamin Popescu, şi chiar a celor aduşi din Bucovina, cu cultură laică şi fără credinţa în naţie a Ardelenilor, Procopovici, Nasiovici, Mandicevschi, împiedecară înălţarea unei şcoli, pusă totuşi în aşa de bune condiţii materiale 1 . Bojinca aduse, de alminterea, şi profesori de peste munţi, pe Dimitrie Stoica şi pe Maramurăşeanul Gheorghe Vida, călugărit ca Gherman, care începu cea d'intâiu ediţie a lui Şincai 2 . Dela 1851 8 , Seminariul avea opt clase. Când, pentru a satisface anume vechi prejudecăţi, numărul anilor de studii si al materiijor se împuţina, doritorii de -cultură dintre preoţii cari făcuseră mai mult decât şcolile de catehism dela episcopie sau cele organizate cu acelaşi jndreptariu prin ordin.. domnesc în anii '50, aveau la îndemână marea şcoală ieşeană a mirenilor. Cu venitul a trei moşii smulse Grecilor dela Trei Ierarhi, ea se întemeiase prin Asachi, prin Săulescu, întors de la studii, şi supt ocrotirea directă a lui Veniamin şi a boierului Mihai Sturza. Ajun- gând Domn la 1834, Mihai făcu din această mare şcoală -de româneşte Academia profană, zisă «Mihăileană», după numele aceluia care mai târziu numai, trebuia s'o lovească, prefăcând-o acum într'un pension francez pentru nobili, în .care clericii ridicaţi din popor nu mai aveau ce să caute. Până atunci insă, porţile Academiei erau larg deschise fii- lor de preoţi saii de săteni cari voiau să-şi desăvârşească «studiile. Iar cine voia să meargă mai departe în domenii apecial bisericeşti era trimes de Veniamin, care păstra strâpse legături cu arhiereii ruşi, care purta pe piept Or- ■dinul Şf. Ana şi care aducea mirul din Rusia*, la Chiev, unde, şi acuma ca şi supt Petru Movilă, ca şi pe vremea lui Teodor Corbea şi a lui Eustatievici Braşoveanul, se .afla cea. mai înaltă şcoală de «cbogoslovieD a Românilor. 1 Adnin^scu, Ist. Seminariului Veniamin, pp. 62 3. . 2 Erbiceanu, Ist. Sem. Veniamin, pp. 59, 75. » Urechift, Ist. Ocoalelor, III, p. 29. •* Melchisedec. Cron. Huşilor, şi Cron. Rom. V. şi mai sus. Digit zedby G00gle 260 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI CAP. III. Biserica Bucovineană in acest timp. A. Nou clerici: Scribanii şi generaţia lor. Episcopul Melchisedec. In acest amestec al «patriotismului)) de acasă, a! ideilor de origine romană, de simpatie pentru Apusul francez, pentru limba, pentru civilizaţia lui liberală, pe de o parte, cu or- todoxismul strict, pe de alta, ce se răzimâ pe nestrămutate canoane, se formă un alt rând de conducători şi reprezin- tanti de căpetenie ai Bisericii noastre. Doi din ei sunt fiii unui preot din Burdujeni *, târguşor la care s'au gândit în zilele lor de mărire, dăruindu-i,— pe lângă vechea mănăstire a lui Teodor Movilă şi a lui Miron Costin, stăpînită la 1785 de Grecul Anania de Sivas şi zugră- vită atunci de alt Grec, Veniamin din Troia sau «Troada» 2 , — biserica lor, care, făcută de Filaret, cuprinde mormântuf lui Neofit 3 , şi un spital de pomenire. Fiul cel mai măreai preotului Ioan, Nicclae, călugărit ca Neofit 4 în schitul pai- sian Gorovel, nouă fundaţie a călugărilor din Neamţ, ven'r la Iaşi ca preot român la Trei Ierarhi, din care arhimandritul grec trebui să plece cu vremea; el predica la Mitropolie, cu titlu oficial, incă din 4838, după ce mântuise cursurile Academiei. în acest an el îndrăzneşte a tipări cu litere la- tine — ştia şi italieneşte — , într'o ortografie îndreptată de profesorul ardelean Câmpeanu, adus la Sîminariu de Bo- jinca, un Catichis sau învăţături de căpitenie a' Bisericii ortodoxe». Cu Eftimie Murgu, Bănăţean, care fusese chemat si el ca profesor la Iaşi, tânărul cleric merge la Bucureşti, i o Fiu de Lovit», ii zice lui Filaret un articol de ofense publicat ir» • Bucovina», no. 20. 2 Sate si mănăstiri, p. 6. « Ibid. 4 V. Erbicoanu, Neofit Scrihan, «in Bis. Ori.» pe 1888: Digiti zedby G00gle BISERICA BUCOVINEANĂ lN ACBST TIMP 261 -ca să urmeze cursurile dela Sf. Sava. Intră în conflict, el, preot care traducea pe LUcian— tradus însă şi de alţi clerici, înainte de dânsul — , care cetiâ franţuzeşte, admira pe Vol- iaire ca şi «filosoful» Mitropolit Gheuca, şi făcea versuri naţionaliste— cu Fîlaret Beldiman, reprezintantul vechii şcoli paisiene, ba chiar cu Mitropolitul. Fu închis la Neamţ, unde ee credea că se poate pocăi mai bine. în surgun, iace şcoli, la Folticeni, la Neamţ chiar, unde îndreaptă manuscriptul Pidalionului, ca să se îmbuneze cu «stăpânul» 1 . în 1846 e\ era paroh la Sf. Vasrtle din lăşî şi director al şcolii mi- reneşti inferioare din Trei Ierarhi, în care calitate, precum «i în aceia de profesor la Seminariu, el scrie cărţi de şcoală. Mai târziu a fost unul din luptătorii pentru Unirea Princi- patelor 2 . Biruitorii, pentru cari luptase cu o neobişnuită •energie, îl făcură episcop titular de Edesa şi locţiitor al Ar- geşului, unde înlocuia pe un strict călugăr fără amestec în politică şi fără idei conducătoare luate din Apus, Cli- ment { — 1865). în lupta pentru organizarea canonică a Bise- ricii României, luptă de care va fi vorba în deosebi mai •departe, el fu numit episcop al acestei eparhii, dar, supt Înrâurirea fratelui său poate, el refuză cârja care i se în- tindea cu simplu decret domnesc. într'o serie de lucrări, el combătu întreaga politică religioasă a lui Vodă Cuza 3 . în «Duplul paralel intre Bisericile ortodoxe şi confesiunile apusene» (18&J), a reprezintat punctul de vedere strict ortodox faţă de unii tineri indiferenţi supt raportul confe- sional, iar în «Istoria Mitropoliţilor Moldovei» (Paris, 1857) îndrăznise a se atinge de puncte grele din istoria Bisericii naţionale. A traduâ din nou Mărgăritarele lui Ioan Gură de aur şi a compus Cuvinte bisericeşti (Bucureşti, 1868), ba chiar o Călătorie la Pământul Sfânt (ibid., 1875). A 1 V. şi Ist. Ut. rom. în veacul al XlX-lea, I, pp. 176-8. 2 V. broşura sa Unirea şi neunirea Principatelor. 3 Titlurile broşurilor şi la Dobrescu, o. c, pp. 124-5. Digiti zedby G00gle 262 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI mai scris Epistolii (1843) şi învăţături. A murit retras în Burdujeni, unde stătuse dela 1872 la 1884 *. Fratele lui Neofit, Vasile (n. 1811), şcolar al iui Bob, în* cepîi ca profesor laic al Academiei, scriind o retorică, o gra- matică franceză, o geografie a . în 1838, e trimes la Ciiiev pentru studii teologice; aici îl face călugăr, in 1841, Mi* tropolitul Filaret, cu un an înainte de a-şi isprăvi studiile supt auspiciile lui A. A. Stourdza, ale cărui opere mistice le traduce, după Efrosin Poteca, în acelaşi timp^ când pre- găteşte, întăia oară după Petru Maior, cu gânduri cpatrio- tice», o «Istorie Bisericească a Românilor» 8 , care, redactata în ruseşte, se păstrează într'un manuscris de «400 de coalfe» K Ca egumen al Socolei, el stă in fruntea Seminariului până la 1848, când, el fiind socotit om primejdios, iar Seminariul o pepinieră de revoluţionari, Filaret fii izgonit, numărul claselor reducându-se la patru. Supt revoluţionarul Domn Grigore Ghica el alcătuieşte o lege prin care clerul moldovenesc ar li căpătat, pe lângă seminarii eparhiale, un mare Seminariu central, cu un curs de gimnaziu, şi o Facultate, o Academie ca aceia in care învăţase el. Nu izbuti să o realizeze, dar conduse cu destoinicie, împodobit şi cu titlul de arhiepiscop Stavropoleos, seminariul, până în epoca Unirii. Atunci purtă lupta canonică lângă fratele său, refuzând a fi episcop îm- potriva canoanelor. Din seminariul lui Filaret şi"al lui Neofit Scriban au ieşit un mare număr de tineri preoţi cari puteau sta pe aceiaşi treaptă a culturii cu mirenii cari făcuseră studii mai bune. Să amintim pe fraţii Erbiceanu, dintre cari unul, Gheorghe, 1 V. asupră-i şi D. Lascar, Neofit Scriban, teză de licenţă, Bucurefti, 1898. Gf. articolul arhimandrituluifcluliu Scriban, în Enciclopedia Ro- mână, III, pp. 917-8. 2 ht. Ut. citate, I, p. 174. Cf. teza păr. G. Vasilescu despre el. » ht. Ut. citată, I, p. 178 ; Hurmuzaki, Supl. I, voi. IV, p. 228. 4 C r . Iuliu Scriban, in Enciclopedia Română, III, p. 918. Digitized by vj oogle BISERICA BUCOVINEANĂ ÎN ACEST TIMP 263 era bun cunoscător de greceşte, iar cellalt, d. Constantin Erbiceanu, fost profesor al Facultăţii de teologie din Bucu- reşti şi membru al Academiei Române, a îmbogăţit prin nenumărate contribuţiuni documentare cunoştinţa trecutu- lui nostru bisericesc; apoi pe Ioan Mandinescu, autorul unei Istorii Universale foarte preţuită pe vremea ei. Prin Socola a trecut Ghenadie Enăceanu (n. 6 Februar 1837 în Iaşi), care călători pentru completarea studiilor, la Atena, — dela constituirea Regatului grecesc, începe a fi şi ea cercetată de teologi — şi la Chiev, fu profesor de greceşte la seminariul Statului în Bucureşti, apoi director laSemi- nariul «Nifon», profesor la noua Facultate de teologie din Ca- pitala Regatului român, în sfârşit, dela 1887, episcop la Râm- nic, unde gospodăria sa a lăsat urme. El a scris, pe lângă cărţi de şcoală, şi un număr de studii istorice folositoare, despre Petru Movilă mai ales, şi a păstrat, în vizitaţiile sale \ multe inscripţii de peste Olt. E editorul «Condicii sfinte» oltene şi tipăritorul multor documente din colecţia, foarte bogată, pe care şi-o alcătuise şi care se află astăzi la Academia Ro- . mână (f la Neapole, 14 Ianuar 1898) a . încă un episcop muntean ieşi din şcoala Scribanilor : Io- sif Bobulescu, tot din Burdujeni (n. 15 Decembre 1818), preot însurat cu nepoata lor; profesor la Seminariul Socola pe vremea Unirii şi tovarăş de luptă al lui Neofit şi Fila- ret ; arhiepiscop de Sivas, egumen la St. Spiridon din Iaşi, dela 1880 episcop al Râmnicului — deci înaintaşul direct al lui Ghenadie; retras la 1886 şi mort patru ani mai târziu. Să adăugim pe protosinghelul Teoctist Scriban, profesor, până la 1856, la acelaşi Seminariu, pe Romul Scriban, al cărui nume chiar e o proclamaţie de naţionalism cu bază romană, l Vizite canonice, insolite de note istov ico-arheologice ; Bucureşti, 1892 * V. C. Erbiceanu, in Bis. Ort. pe anul 1889; Ruţu, Geografia cele- siastică a judeţului Vâlcea, p. V. şi urm. Digiti zedby G00gle 264 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI redactor la «Dacia Română» prin anii '60, un August Scriban, un Ghenadie Şendrea *, un Marchian Folescu, egu- men la Coşula şi întemeietorul celei mai vechi şi mai bune şcoli primare din Botoşani 2 , — cum se vede, tot clerici din părţile de sus ale Moldovei, în apropierea Bucovinei. Acolo însă bunul episcop Isaia Băloşescu, născut în Putna şi crescut în şcoala de mănăstire de acolo, egumen al Dra- gomirnei în 1793, apoi al Putnei, iar deJa 1823 episcop, făcii în adevăr un «Institut teologic» la Cernăuţi şi un «seminariuD superior — şi Veniamin trimese acolo pe la 1826, pe «tânărul IordachiD, dându-1 in seama episcopului si a superiorului dela Seminariu, Ardeleanul Melchisedec Lemeni 3 , — dar nu ştiu să-i insufle acel pronunţat spirit naţional care a făcut mărirea Seminariului moldovenesc din Socola 4 . Iar urmaşul său, Eugeniu Hacman (n. 1793), nepotul egumenului de Dragomirna, student la Viena, unde învăţă româneşte pe viitorul împărat Ferdinand, călugăr la Carlovăţ (1823), profesor la «Institut» şi, la patruzeci şi ceva de ani, episcop în locul simplului său predecesor, a fost un organizator de scoli româneşti cu caracter confe- sional — ca in Ungaria — , un Român militant, care a introdus * limba sa in locul celei latineşti în scoală cea înaltă de teo- logie. Dar nu poate fi vorba de un rol al lui, care să se poată compara cu acel jucat de fruntaşii generaţiei patrio- tice a clerului din Principate, şi mai ales din Moldova 6 , Iar, cât despre politica pe care a urmat-o în organizarea bi- sericească a Românilor din monarhia vecină, aiurea se cu- vine a o înfăţişa şi a o judeca din punctul de vedere na- 1 V. Noolit Scriban, Cuvânt Iu înmormântarea episcopului Ghena- die Scud rea, Iaşi, 1861. 2 Botuşănenii i-au închinat după moarte o broşură, azi foarte rară. 3 Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 415-6. 4 Tarnavski, in Enciclopedia Română, I, p. 377 ; v. şi Erbiceanu, Mitr. MoUL, pp. 464-6, 473-4. 5 Cf. Sbiera, ibid., Ii, pp. 639-40. Digiti zedby G00gle BISERICA BUCOVINEANĂ iN ACEST TIMP 265 ţional, permanent şi ireductibil, — căci de un punct de ve- xlere canonic ortodox nu se poate vorbi la nişte episcopi cari dela început până la sfârşit au mers după indicaţiile Statului. Dar cel mai însemnat dintre clericii formaţi în noul « mediu naţional, care avea legături însă cu Rusia, prin Paisie Însuşi, prin înaintaşii săi din veacul al XVII Mea, şi, de curând, prin Veniamin, — e Melchisedec. Şi el un fiu de preot, din părţile Neamţului, unde dra- gostea pentru •călugărie era de vre-o jumătate de veac în inima tuturor tinerilor de prin sate cari se credeau che- maţi la altă menire decât lucrul câmpului. Născut la 15 Februar 1823 \ în casa, binecuvântată cu unsprezece copii, a parohului Petru Ştefănescu din Gârcina, Mihail învăţă la şcoala Sf. Ioan, apoi la a Trei Ierarhilor din Piatra vecină, biserică nouă, făcută în cursul anului 1837 şi sfinţită numai târziu, peste zece ani, de Iustin al Edesei, care a mai fost pomenit; iconomul Vasile Ştefănescu, care se îngriji de zidire, poate să fie o rudă a preotului din Gârcina 2 . La 1834 intră in Seminariul Socolei. îl părăseşte pentru a fi dascăl de sat in Şerbeşti, pe moşia Cantacuzinilor din ra- mura lui Ioan Cânta cronicarul, care e şi ctitorul din nou al bisericii, — plină până astăzi de bune cărţi din veacul al XVIIl-lea 8 , împreună cu un Tipicon care fu dat satului de Însuşi Mitropolitul Veniamin, Mihai Ştefănescu se în- toarce apoi la Seminariu după înmulţirea claselor acestuia, şi la 4843 el era profesor la această şcoală înaltă a cierului moldovenesc. La 1848, după câteva luni de surgun in mă- năstirea Neamţului, unde, adecă, ar fi fost trimes în vederea întemeierii unui seminariu 4 , el pleacă la Ghiev, ca odată i V. G. G. Diculescu, Episcopul Melchisedec, Bucureşti, 1908, p. 1, nota 1. 2 V. Inscripţii, II, p. 24 no. 50. « Cf. Melchisedec, Notiţe, pp. 132-3; Inscripţii, II, p. 233 şi urm. * Diculescu, pp. 7-8. Digiti zedby G00gle 266 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI dascălul său, Filaret Scriban, şi cu acelaşi sprijin al puter- nicului Alexandro de Stourdza; în trei ani iea titlul de magistru in teologie, pe care numai Filaret ii căpătase până atunci ; ca şi acesta, e făcut călugăr de Filaret al ChievuluL Se întoarce la catedra sa, şi la 1852 Mitropolitul Sofronie, care urmase vicariului Mardarie de Apamea, îl numeşte pro* tosinghel. Trece la Huşi ca să conducă Seminariul început de Meletie Istrati la 4856, când capătă şi rangul de arhi- mandrit. Rămâne şi după moartea lui Meletie, pe care-1 plânge pentru peirea înainte de vreme, pe urma amără- ciunilor produse de politica nenorocită a fratelui său ; e acum pe lângă Ghenadie de Tripole, Şendrea, care ţine locul de episcop; capătă dela acesta, dela miniştrii Dimitrie Cantacuzino şi Mihai Racoviţă, îmbunătăţiri la Seminariu 1 . în 4860 e ministrul de Culte al lui Kogălniceanu, dar nu- mai trei zile, Adunarea nevoind a suferi ca cun călugăr» să stea pe banca ministerială 2 . Dela 4862, după Şendrea, ţine el, tot cu titlul de Tripoleos, locul de episcop, iar la 4864 e numit titular la Dunărea-de-jos. Deprins din Rusia să asculte de voia stăpânului terii şi cunoscând din studiul istoriei bisericeşti a Moldovei, cu care se ocupa de un timp, desele amestecuri ale Domnilor în rosturi religioase, care după canoane nu-i puteau privi, el nu protestă împotriva tiranici necanonice a lui Vodă- Cuza. Ajunge episcop la Roman în 1879. Aici a trăit el treisprezece ani (f 46 Maiu 4892), în ve- chile chilii dărâmate de lângă biserica lui Rareş, fără a se plânge de îngustimea traiului său, nici a-şi cere clădiri mai potrivite şi cu demnitatea lui de episcop şi cu valoarea lui personală. îmbrăcat simplu, străin de lumea mireană a claselor mai înalte, purtând cu mândrie veşmântu-i roşietec de şaiac mănăstiresc, Melchisedec a dus o viaţă care poate fi un exemplu oricui. Odată a mers in Rusia, cu o misiune 1 Ct-on. Huşilor, I, pp. 458-60. 2 Diculescu, pp. 42-3. Digiti zedby G00gle BISERICA BUCOVINEANĂ ÎN ACEST TIMP *267 a principelui Carol, pentru a încredinţa pe cei mari de acolo cât de falsă e calomnia că România e o ţară prigo- nitoare de ortodoxie, care-şi pregăteşte trecerea la catoli- cism (4868) *. Motive de partid l-au ţinut de-o parte de Mitropolie. • Opera lui Melchisedec se ţine intâiu in domeniul ştiinţei teologice. Pentru Seminariul dela Huşi prelucrează el, după izvoare ruseşti, o Liturgică (1853), un Tipic (1854), o nouă Teologie dogmatică, la 1855, apoi o Scurtă introducere in ştiinţele teologice (1856), în sfârşit, după cererea lui Me- letie Istrati, Catehismul ortodox (1858). A publicat în 1860 o Introducere la Biblie, la 1863 o Teologie pastorală şi la 1883 Cuvinte ale Sf. loan Gură de Aur. Dela un timp insă, studiile de istorie a Bisericii româneşti îl câştigă, şi el dă pe rând preţioase documente, cu note archeologice şi lă- muriri într'un stil limpede şi lipsit de orice pretenţii, în Cronica Huşilor (1869) şi Cronica Romanului (1875), la care voia să adauge o Istorie a Mitropoliei, rămasă în tna- nuscript, precum şi, desigur, Istoria' episcopiei Rădăuţului: Vizita ţiile şi le-a întrebuinţat pentru a strânge inscripţii de biserici şi mănăstiri, care alcătuiră volumul său de Notiţk istorice şi archeologice. E editorul unei părţi din opera liil Ţamblac, căruia i-a închinat un studiu. Ca membru al Aca- demiei Române, el a publicat în Memoriile ei inscripţiile bucovinene, pentru intâiaşi dată într'o formă corectă, şi, trecând in domeniul istoriei bisericeşti muntene, a tratait părţi dintr'insa în biografiile lui Antim (1886), lui Filafet al II-lea şi lui Dionisie Roman6 de Buzău; Atenţia lui s'a oprit iu sfârşit şi asupra legilor străine care au avut credincioşi pe pământul Principatelor, şi acţiunea catolicilor, a calvinii^ u unor secte ortodoxe rătăcite, ca Lipovenii, au aliat în el uii cercetător destul de obiectiv. A scris şi o< lucrare de polemică, «Papismul şi starea actuală a Bisericii ortodoxe 1 Cf. Dobrescu, în Conv. Ut. pe 1907, şi mai ales Diculescu, Un epizod diplomatic, 1907 şi o. c. Digiti zedby G00gle 268 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI În România» *. Mai puţin fericit a fost cu încercarea lui de a Introduce neologisme în cărţile .liturgice, pe care le revizui 2 . ■ » Activitatea lui Melchisedec a provocat emulaţie în rân- durile clericilor înalţi ai României. Ghenadie.Enăceanu şi-a dat silinţa de a se ţinea de. colegul său în Episcopie. Iar, după Ghenadie, episcopul de Râmnic Ataţasie, Moldovean din părţile Vasluiului, a crezut că nu se poate serba, din parte-i, mai bine jubileul regal din 4906 decât, dând, cu ajutorul celor mai bine Înzestraţi dintre cei ce-1 încunjură, o foarte bună carte cuprinzând cfetoricul eparhiei Râm- nicului»*. B. Sbminariile muntene. : în alte împrejurări se dezvoltă noua viaţă de cultură a clerului în Ţara- Românească. Aici seminariile superioare prevăzute de Regulamentul Organic se întemeiază încă de pe vremea lui Alexandru Ghica, cel d'intâiu Domn al noului regim. într'iin timp când in toate ramurile învăţământului se căutau profesori arde- leni, când Damaschin Bojinca era adus pentru a da o noua viaţă Seminariului din Socola, se Înţelege de ce şcolile de preoţi ale Muntenilpr începură şi ele cu directori, catecheti şi profesori în mare parte de peste munţi. în Seminariul din Bucureşti, care-şi deschise cursurile la 2 Septembre 1836, puţin timp după moartea Mitropolitului Grigofie, fu numit «profesor primăriul Nicolae Bălăşescu, mai târziu călugărul Nifon (intră la Cernica, înainte de a pleca din nou «dincolo», pentru un rol in revoluţia dela 1848), dela Haşag în Ţinutul Sibiiului. Acest autor al celui mai bun 1 V., pentru lucrările lui inedite, Diculescu, o. c, pp. 97-8, 119-24, 123 şi urm. 2 V. Ghibu, Limba cărţilor bisericeşti, Sibiiu, 1906. * Y. Kalinderu, Discurs de intrare la Academia Română. Digiti zedby G00gle BISERICA BUCOVINEANĂ IN ACEST TIMP 209 dicţionariu latin-român, din nenorocire neisprăvit, era ajutat de Zaharia Boerescul, profesor de teologie dogmatică şi pastorală şi de limba latină, — şi el,' după cât se pare, tot Ardelean 1 . Era vorba pe atunci şi de o publicaţie religioasă a lui Bălăşescu, care e cunoscut şi ca un bun cuvântător 2 . Seminariul Mitropoliei muntene avea numai patnu clase şi era oşezut în chiliile vechii tipografii dela Antim, unde stătu până la 1840; în 1842 i se face loc în acelea dela fundaţia Banului Mihai Cantacuzino zis Măgureanul, clă- dită la 4750 de egumenul Sărindarului, Sofronie, la «Schitul- Măgureanulub 8 . încercările de a-1 aşeza statornic, într'o clădire proprie, nu izbutiră; supt urmaşii lui Bălăşescu, şcoala avea, pe la 1850, vre-o sută de interni, afară de externii şi de simplii ^candidaţi ce se hirotonisesc după grabnice trebuinţe» — , aceştia alţi cinzeci 4 . O îndreptare se aduse numai în Domnia lui Vodă Ştirbei, când, după ocupaţia străină, Seminariul se deschise solemn, cu 50 de şcolari, la 24 Maiu 4851, dar numai cu două clase 6 . Ve- niamin Catulescu era «inspectori) în 1852 6 ; Ardeleanul Dio- nUie Romano, director şi profesor de religie, în 1855 7 . La Râmnic, pentru Seminariul «preparandiab al lui Neofit se începură lucrări încă din 1835, potrivit cu legea din 2 Novembre 1834; ele se mântuiră numai îu 1837, şi la 8 Novembre — un an mai târziu decât la Bucureşti — încep cursurile, cu 30 de şcolari interni şi numai doi profesori. Unul din ei, cel de căpetenie, era vice-protopopul de până atunci al Braşovului, Radu Tenîpea, care-şi zicea Tempian, adus anume pentru aceasta in ţară. Tempea era un bun i V. Gazeta Transilvaniei pe 1838. p. 38. 2 V. ht. Ut. rom. in veacul al XlX-lea, I, p. 288. * Viaţa lui Ftirbei-Vodă, II, p. 101. Pentru biserică, v. Inscripţii, I. pp. 297-8. * Viaţa lui Ştirbei-Vodă, l. c. 5 Vestitorul românesc pe 1851, no. 43. « lbid., pe 48S2, la no, 89 ; cf. no. 55. ' lbid. Digiti zedby G00gle 270 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI cuvântător, şi el a tipărit discursurile sale «la sfinţirea stea- gurilor Ţerii-Romăneşti> (4834) si Ja deschiderea Semina- riului (1837) ; cel ţinut la examenul şcolarilor săi în 1845 a rămas în manuscris. Mai e cunoscut prin prelucrarea sa Oglinda statului politiccsc şi bicericesc, apărută când eră încă la Braşov, în 1835, şi prin opera sa de Pravilă manuală din 1844 l . La 1844 el era încă cinspector şi pro- fesor al teolog hiei morale» * ; peste un au se retrăgea la schitul argeşean Flămânda, unde a şi murit Pe lângă acest Braşovean, dintr'o vestită familie de cărturari şi Jii- fleţit de cele mai frumoase sentimente pentru neamul său, întâlnim şi un preot Vasile Teodorescu, căruia i se zice cArdeleanub 3 . Şi Ioan Procopie, al treilea profesor, e Ar- delean. Seminariul a fost mutat,* după Tocul din 1847, la Craiova, apoi după crevoluţie* (1851) în mănăstirea Buco- văţ, a doua oară în Craiova, până ce episcopul Caliuic ii făcâ din nou locul in Râmnic. La Buzău, Ardeleanul Chesarie chemă pentru Seminariu pe Gavriil I. Munteanu, un văr al profesorului Florian Aairon. Miinteanu, născut în Vingard, la 1812, fu profesor poate dela deschiderea şcolii, în ziua de 15 August 1836, cu douăzeci de candidaţi la preoţie. Era şi un bun scriitor, cu dorinţă de a folosi naţiei şi Bisericii prin cărţi; eJ, care a tradus «Patimile lui Werther» (1842), e şi traducătorul unor Meditaţii religioase în două volume (1838-42), al unei nouă versiuni din «Urmarea lui Hristosi (1845), al unui manual de «Sinoptică» (1846). îot prin iniţiativa lui, Episcopia începe a tipări cm d f intâiu foaie biseiiqeqscă .in româneşte, «Vestitorul bisericesc», «foaie religioasă şi mo- 1 V. Istoria eparhiei Râmnicului, p. 287 şi urm. ; Baiulescu, 3/t>wo- j grafia comunei bisericeşti gr. -or. române a Sfintei Adormiri din ce- ' tatea Braşovului, Braşov, 1898, p. 122. I * Cf. şi Ist Ut. rom. în sec. al XVUl-lea, U, p. 291, nota 1. * Ist. eparhiei Râmnicului, p. 290. Digiti zedby G00gle BISERICA BUCOVINEANĂ ÎN ACKST TIMP 271 r- = ■■ , r ===== i rală», care a dat, pe lângă materiale amestecate, şi cuvântări ale Jui Ilarion de Argeş şi Poteca x . La această publicaţie tovarăşul lui Muntean era un cleric de obârşie din Sălişte (n. 1806), care trecuse şi prin mănăsti- rea Neamţului, prin tipografia lui Clinceanu şi Topliceanu, prin şcoala dela Sf. Sava şi prin cămările episcopului Ilarion, şi aici la Buzău se îngrijiâ de Seminariu ca şi de tipografie, Dionisie Romano *. Profesor încă din 4832, el işi ţinu locul până in 1842, când, înainte de moartea lui Chesarie — şi Mun- teanu părăsi Buzâul trecând la Râmnic, în 1845 3 — el trecu la Seminariul Mitropolitului, ea director, post pe care-1 avu până la Revoluţie. încă înainte de 1845 el scrisese Catihi- ml şi alte cărţi de şcoală pentru seminarii, cărţi pe care le complectară apoi doi Bucureşteni, Anton Pann, cunoscu- tul scriitor al poporului, prin cărţile sale de cântări după sistemul nou, Anastasimatariul şi Teoreticonul, şi Alexandru .Geanoglu Lesviodax, prin Istoria bisericească pe scurt, tăl- măcită din greceşte, cu multe şi însemnate adausuri, şi după documente, privitoare la eparhiile româneşti muntene şi la Mitropolia Moldovei, precum şi cu extrase din Condica sfântă. După 1848, Dionisie începu să dea la lumină «o mică bi- bliotecă religioasă şi morală, adunare de rugăciunii) 4 , în care se află traduceri de un Uie Benescu, un Pleşoianu. Tot odată, din însărcinarea Mitropolitului Nifon, el tipăreşte, un an de zile, a doua revistă pentru preoţi, Ecoul eclesiastic*. Stătu un timp la mănăstirea Sadova, şi apoi merse înapoi la Neamţ, unde avii, câtva timp, şi stăreţia şi de unde fu scos samavolnic de Guvern, la Septembre 1856. Supt Cuza- Vodă e locţiitor de Buzău, în locul ştersului Filoteiu,— ur- maşul lui Chesarie, şi Ardelean ca şi acesta — , pe care Mi- 1 Ist. Ut. rom. in veacul al XlX-lea, I, pp. 287-8; Ghibu, in Tele- graful român, LIV, pp. 397-8. 2 V. Inscripţii, I, p. 365 no. 933. 8 Istoricul eparhiei Râmnicului, p. 290. * Via{a lui Ştirbei-Vorfă, II, p. 100. * lbid. t p. 54 ; cf. asupra lui, teza d-lui Gh. Popescu. r Digiti zedby G00gle 272 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI i- = - nisteriul îl înlătură pentru . nebunie (a murit la 16 August 1860 numai *). Numit la Huşi ca episcop, el trece la Buzău f unde a răposat la 1873. Dionisie, care a strîns şi o mare bibliotecă, ce se păstrează astăzi la Academia Rotaână, a lăsat un mare număr de manuale, care se pot pune alături cu ale lui Melchisedecţ a tradus Confesiunile Sf. Augustin, strălucitul Geniu ci Creştinismului de Chateaubriand, două lucrări călugăreşti, Manualul adevăratului religios, Mângâietorul celor în^ tristaţi, celor bolnavi şi celor bătrâni, — din franţuzeşte ae pare, ca şi cărţile lui de şcoală. Unionist ca şi Filofteiuv adânc iubitor de neam, ultimele lui cuvinte nu cuprind ru- găciunea sufletului ce se desface din legăturile sale, ci această singură cerere către Dumnezeu: «Doamne, nu pe- depsi România după păcatele fiilor ei*; aceste cuvinte sânt săpate şi pe mormântul său *. Din aceste seminarii muntene, cu cele patru biete clase ale lor — seminariul metropolitan cu şepte clase, prevăzut , de legea din 1847, nu se întemeie decât în vremea noastră— r ; cu gospodăria lor slabă 8 , nu răsări o asemenea pleiadă de clerici culţi, patrioţi, conştienţi de acei din Moldova. O singura personalitate mai însemnată şi mai distinsă iese din ele) acel Atanasie Stoianescu, din Bucureşti, fost paroh la capeb ortodoxă din Pesta, director la Seminariul din Râmnic egumen la Sad ova şi Flămânda, pe care Neofit voia să-I aresteze la 1848 pentru amestecul în Revoluţie* şi care, scăpând de această urgie arhierească, ajunse el însuşi ar* hiereu Troados la 1859, apoi, în 1865, episcop necanonic, trecător, la Roman, iar la 1873 statornic şi canonic episcop" i Inscripţii, I, p. 366, no. 934. 2 lbid., p. 365, no. 933. 8 Un scandai la Buzău supt Filoteiu, în Viaţa lui Ştirbei- Vodăf pp. 102-3. * V. Cuvântul Adevărului pe 1908. Digiti zedby G00gle ORGANIZAREA BISERICILOR ROMÂNEŞTI PESTE HOTARE 273 de Râmnic : el a fost acela care, cu trei ani înainte de moartea sa — e îngropat ca un Paisian, la Cernica — , a binecuvântat ostile României nouă, care la Corabia treceau Dunărea spre biruinţă *. 1 Istoria eparhiei Râmnicului, pp. 166-7. 18 Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle PARTEA A Xl-a. AMESTECUL STATULUI ÎN BISERICA DIN ROMÂNIA. ORGANIZAREA EI. ALCĂTUIREA DEFINITIVĂ A BISERICILOR ROMÂNEŞTI » )E PESTE HOTARELE ROMÂNIEI. ÎNCHEIERE. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle CAP. I. Lupta şi înfrângerea Mitropolitului Veniamin. Cu aceşti oameni, atâţia dintre ei foarte luminaţi, unii bine înzestraţi sufleteşte, şi toţi — afară de acel Neofit care, urând Revoluţia dela 4848, a fost silit să o servească, a trădat-o, i-a prigonit afiliaţii, pentru ca pe * urmă să cadă tot pentru păcatele sale revoluţionare (27 Iulie 1849) — , desăvârşiţi patrioţi în cel mai vechiu şi mai frumos înţeles al cuvântului, Biserica românească ar fi putut luâ un nou avânt şi scrie un bogat capitol în istoria timpurilor nouă. Ceia ce a împiedecat-o dela aceasta, a fost amestecul Sta- tului, care, dela Chiselev până în timpurile de azi, a luat-o In stăpânire, une ori încetul cu încetul, alte ori prin lovituri mari neaşteptate, smulgându-i pe rând moşiile, averea cealaltă, drepturile, autonomia sprijinită pe canoane, cultura proprie, şcolile speciale, autoritatea şi prestigiul, urmând întru aceasta, când exemplul Rusiei cu Biserica robită, când al Apusului, cu Biserica pe alocuri cu totul izgonită afară din viaţa oficială, după ce însă i s'au luat mai toate mijloacele care-i pot îngădui să se ţie de sine. Acest proces de intervenţie, încălcare şi aservire, de care nu, sânt vinovaţi .oamenii, adesea plini, dacă nu de cre- dinţă şi de cunoştinţele necesare, măcar de bunăvoinţă, ci cu- rentele generale, ideile europene, şi nu mai puţin exemplul situaţiei Bisericii neamului în provinciile româneşti pier- dute, — rămâne să-1 studiem în dezvoltarea lui. Digiti zedby G00gle 278 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Mitropolitul Veniamin pare să fi avut şi o concepţie su- perioară despre drepturile sale, despre chemarea sa ca şef al Bisericii. Din corespondenţa sa cu Sofronie de Huşi, 11 vedem luând dela sine holărâri în chestiile cele mai însem- nate privitoare la dânsa. El hotărăşte, fără sa mai întrebe pe cineva, aducerea mirului dela Chiev \ el dă norme in caz de despărţenie, înlăturând vechiul sistem al ccărţii* prin care pe cale de contract privat un soţ putea îngădui pe celalt să plece*; el se pronunţă pentru botezarea din nou a neortodoxilor cari se convertesc, — veche discuţie rezolvită astfel în trecut — , sau, dacă se împotrivesc, măcar ungerea cu mir şi postirea după norma răsăriteană 3 ; el opreşte — după porunca din Constantinopol însă — căsătoria csu- diţilor», a supuşilor străini, cu pământenii 4 ; el caută să aducă la ortodoxie secta rusească a scopiţilor B ; el prevede ca un bărbat însurat sau o femeie măritată cari voiesc să meargă la mănăstire, să facă trei ani de încercare 6 ; el ca- teriseşte pe preoţii cari cunună pe cei înrudiţi de sânge 7 , şi pe preoţii cari ieau chezăşie asupra lor 8 . El porunceşte epis- copului să nu facă speculă cu schimbarea antimiselor pe la bisericile de sate 9 , şi micşorează preţul lor. Când egumenii greci, din neamul vinovat de trădare, sânt scoşi din ţară, cum ceruse şi o partidă dintre boieri 10 , — se opri şi publicarea scrierilor Sf. Vasile şi Grigorie, cu co- mentariile profesorului Vardalah, cum se indatorise prin 1 Melchisedec, Cron. Huşilor, l, p. 437. La 1823 el se cerea din Constantinopol, ca şi dezlegarea in unele cazuri canonice; ErbiceanUr Mitr. Mold., pp. 402-3. a Melchisedec, Cron. Huşilor, I, p. 431. » lbid., pp. 428-9. * Erbiceanu, Mitr. Mold., p. 259. * Melchisedec, o. c, pp. 431-2. « Ibid., pp. 435-6. 7 lbid., p. 435. 8 lbid., pp. 427-8. * Erbiceanu, Mitr. Mold., p 274. w Cf. Hurmuzaki, X, p. lxix şi urm. Digiti zedby G00gle LUPTA ŞI ÎNFRÂNGEREA MITROPOLITULUI VKNIAMIN 279 contract Mitropolia *, — Veniamin numeşte pe egumenii cei noi, români, ai mănăstirilor închinate 2 şi pe preoţii-iconomi dela bisericile din oraşe care fuseseră până atunci puse în rândul mănăstirilor. El alcătui singur regulamentul cel nou de viaţă călugărească în cuprinsul lor, hotărând să fie acolo un duhovnic, un diacon, doi cântăreţi, un «paraclisiarh», un «prescurariu», un chelar, pe lângă slugi 8 , introducân- du-se şi slujba ca «a mănăstirilor care sânt cu sobor de părinţii şi orânduindu-se «panahizi sau pomeniri» pentru ctitori, oprindu-se orice împrumut, orice cheltuială neîn- voită de Mitropolie, inchizându-se porţile mănăstirii pentru locuitorii ei, oprindu-se călugării de a lua prin sate rostul preoţilor de mir*. Orice încălcare din partea Guvernului întâmpină împo- trivirea lui. Astfel de încălcări încep încă supt regimul turcesc din 1821. Astfel Caimacamul Ştefan Vogoridi, strâns de nevoia ocupaţiei turceşti, porunci lui Meletie de Huşi, locţiitor de Mitropolit, să adune veniturile Scaunului me- tropolitan, pentru a le da ca ajutor terii, cum se ceru şi episcopilor; tot atunci se luă şi jumătate din venitul mă- năstirilor neînchinate, scutindu-se obştejitiile cele mari: Neamţul, Secul, Agapia şi Văratecul. Moşiile Mitropoliei fură arendate la mezat, în cursul aceluiaşi an greu, 1822 B ; Meletie fu silit chiar să facă împrumuturi pentru a scăpa ţara de nevoile întreţinerii Turcilor 6 . Clerul fii supus unei dăjdi pentru ajutorul Cârmuirii strâmtorate 7 , dar nu «zap- ciindu-se» prin dregători mireni, ci prin oameni arhiereşti. Dela mănăstirile închinate, trecute, cum văzurăm, în seama 1 Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 281-2, 433-4. « lbid., pp. 262-3, 264 şi urm. » lbid., pp. 265-6. ♦ Cf. şi ibid., p. 434. * lbid., pp. 239, 242. « lbid., pp. 244, 399-400. 7 lbid., pp. 247, 254. Digiti zedby G00gle 280 ISTORIA BISERICII ROMANIŞTI * " - ■^■^n^— — — — B— — * »— — » »^— » — şBSi — ■ ^ ^ «durelnicilor» egumeni de ţară, se luă cea mai mare parte din venit, lăsându-li-se numai un canalogon» — deocamdată pe doi ani, — • de o treime, pentru ţinerea în bună stare şi pentru reparaţiile de nevoie 1 . Veniamin se plânse la 1825 în ceia ce priveşte felul de administraţie, de către Stat, a moşii- lor, pe care acesta înţelegea, şi supt noul Domn Ioan Sandu Sturza, să le exploateze pentru trebuinţele sale. Grija lor se dase în adevăr unei comisiuni din care făcea parte Mi- tropolitul cu doi mireni, Gheorghe Buhuş şi Dumitrachi Ghica 8 , şi se adăugiâ că «sarcina trebuinţelor ce are Prea Sfinţia Sa Părintele Mitropolitul, nelăsându-i vremea de a sta deavalma lucrătoriu împreună cu boierii rânduiţi», i s'a cerut a numi un înlocuitor, pe egumenul Isaia Giuşcă, dela Socola 3 , şi aceasta împotriva socotinţei clerului înalt şi a boierilor că trebuie un comitet la Mitropolie, alcătuit din doi boieri, dar şi din Mitropolit, din toţi episcopii,, «fără* de nicio amestecare particularnică sau a Domniei», păstrân- du-se la Mitropolie şi partea pentru «întrebuinţări a pă- mântului, ca in sânul patriei, spre a se cheltui după ana- foraua zisului comitet» 4 . Nu odată el, a intrat in conflict cu Domnia supt acest nou stăpânitor 6 . Când Ruşii ocupă ţara în 4828, ciocnirile între autori- tatea politică şi Biserică nu încetează, ci cresc, noii câr- muitori fiind deprinşi de acasă dela ei cu stăpânirea prin ucazuri şi reglemente a eparhiilor şi a mănăstirilor supuse cu totul Ţarului- Patriarh. Veniamin porunci ca oamenii bi- sericeşti să se îndrepte mai întâiu către el şi apoi către • Guvern, ca «analoghia», partea ce reveniâ clerului la chel- 1 Ibid., p. 264 şi urm. 2 Ibid., p. 405. 8 Gf. şi ibid., p. 406 şi urm. * Ibid., p. 208. 6 Sturza a îngăduit lui Veniamin mănăstirea Floreştii pentru a pune acolo maice; ibid., pp. 452-6 şi a dat bani pentru facerea Mitropoliei celei nouă. Digiti zedby G00gle lupta şi Înfrângerea mitropolitului vini amin 281 tuiala căraturilor pentru oaste să se hotărească de autori- tăţi de faţă cu protopopii sau, cum se zicea acum, pro- loiereii — cari aveau, într'o organizare mai complicată, după jcea rusească, a Bisericii, supt ei pe proestoşi sau blagocini l — şi preoţii să nu primească astfel ţidulele de plată decât dela superiorii lor B . Nu se dădA ascultare cererii generalului prezident Palin de a se strămuta afară din Iaşi cimitirul, pentru motive de sănătate şi «bună poliţienească orânduială» 8 . Va fi fost silit însă a urma cinvitărito lui Palin de a face mi- lostenii săracilor de ziua împăratului, ba chiar de a strânge bani pentru statuia lui Caramzin 4 . Pentru averile mănăstireşti închinate se numi altă comisie mixtă, în care exarhii Atosului, Ierusalimului şi Sinaii stă- teau lângă Teodor Balş şi Costachi Conachi poetul 6 şi lângă doi arhierei ai terii, numiţi de Mitropolit, şi cea d'intâiu grijă a Ruşilor fusese a declara că drepturile de proprie- tate ale Sfintelor Locuri sânt restatornicite tt , potrivit şi cu firmanul pe care-1 căpătaseră la 1827 7 , dar pe care Domnii, înţeleşi cu Turcii, nu-1 observaseră 8 ; prisosul rezultat din exploatarea moşiilor trecea în păstrarea băncii din Odesa •. în sfârşit, lui Chiselev îi revine îndoielnicul merit de a fi voit să prefacă întâia oară mănăstirile de rugăciuni şi cultură ori artă bisericească în adăposturi pentru lepădă- turile şi naufragiaţii societăţii : în adevăr, plictisit de ve- derea cerşetorilor pe străzile laşului, el orânduise trime- terea la mănăstiri a întregii calicimi ; Mitropolitul Veniamin i Erbiceanu, Mitr. Mold:, p. 355. * Melchisedec, Cron. Huşilor, I, pp. 429-30. • Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 278-9, 282-3. 4 Jbid., pp. 287-8, 481. * Ibid., pp. 440-1, 442-4. • t Averile stătătoare a' Sfintelor Locuri s'au dat iarăşi precum eră din ceput rânduite» ; ibid., p. 449. ? Hurmuzaki, X, p. 606. • Uricariul, I, pp. 372-6. * Erbiceanu, Mitr. Mold., I. c. Digiti zedby G00gle 282 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI i zădărnici insă această măsură, propuind ca episcopiile să ae cotizeze pentru ca să asigure celor ce nu pot trăi decât prin pomană un ajutor de treizeci de bani pe zi x . în Ţara-Românească ştim în ce chip sălbatec s'a purtat acelaşi Guvern rusesc faţă de Mitropolitul Grigorie. Gene- rali grosolani ca Joltuhin, «filosofi» fără religie, având ură împotriva călugărimii, ca Pavel Chiselev, nu puteau res- pecta vechile privilegii ale Bisericii noastre. Când o nouă comisiune începu să lucreze viitoarea Constituţie a Princi- patelor, Regulamentul Organic, Minciaky, fostul consul, prezida boieri luaţi intr'ales, dar niciun cleric nu luă parte la dezbaterea proiectelor, pentru care Neolit, locţiitorul de Mitropolit muntean, protestă in fruntea protipendadei, lăsate şi ea la o parte 2 . Astfel alcătuit, Regulamentul poartă pecetea anti-cleri- calismului francez şi a stăpânirii Bisericii de Stat ca in Rusia. Viaţa canonică deosebită pe care o dusese până atunci Biserica românească, e înlăturată fără cruţare si iară pietate, fără simţ istoric şi fără înţelegere a dreptu- rilor ce derivă din prescripţii cu caracter nestrămutat şi dintr'o practică de atâtea veacuri. Episcopii şi Mitropoliţii se aleg de adunările obşteşti extraordinare, cuprinzând un număr covârşitor de laici, si clerului nu i se mai vine de- cât sarcina de a-i alinţi după datină. Rânduiala seminariilor se prevede prin lege, ca şi titlurile pe care trebuie să le aibă viitorii preoţi. Se pregăteşte în sfârşit o nouă admi- nistraţie a întregii averi bisericeşti şi crearea unui Minis- teriu al Bisericii, «Logofătul trebilor bisericeşti». în spiritul legii celei nouă de organizare vedem în Prin- cipatul muntean pe «Logofătul trebilor bisericeşti» Barbu Ştirbei înlăturând pe preoţii sfinţiţi in Bulgaria şi puin- 1 Melchisedec, Cronica Huşilor, I. pp. 430-1. 2 Erbiceanu, Mitr. MoltL. pp. 457-8 ; cf. şi Bis. Ort., XVII. p. 482 ; XXIII, p. I0I3 şi urm. Digiti zedby G00gle AVERILE EPISCOPIILOR LUATE ÎN STĂPÂNIRE DE STAT 283 du-i Ia bir cu ţeranii, hotărând că în niciun sat nu vor fi mai mult de doi preoţi, dând numirea lor în puterea. pro- topopului, dar şi a proprietarului şi a juraţilor, aşezând eforii la bisericile din oraşe, cu răspundere faţă de întărit de Domn, fiindcă «are înclinare cu partea mirenească». «State» se vor înainta, se vor «su- pune» şi pentru Seminare — Mitropolitul trebuia să ţie două — , care vor avea neapărat de două ori mai mulţi şcolari decât până atunci. Banii pentru reparaţii se vor vărsa într'o «Casă de rezervă» ; şi pentru milostenii se va face «o listă întă- rită cu pecetea Mitropolitului». Pădurile se vor vinde «în Obşteasca Adunare», în folosul aceleiaşi Case. Darurile cre- dincioşilor se vor trece «intr'o condică şnuruită», pece- tluită cu pecetea Mitropolitului şi adeverită de Logofătul trebilor bisericeşti» 1 . în Moldova se reproduseră întocmai aceste măsuri de umilinţă şi jignire, dând doar in manile Mitropolitului, dator cu o contabilitate in regulă, nu patru şeptimi din veniturile averii ce i se confisca fără drept şi fără îndreptăţire, ci mai mult, cinci şeptimi 2 . O Casă Cen- trală primi de acum înainte banii pe cari în acestălalt Prin- cipat ii socotiâ şi controla Vornicul averilor bisericeşti, noul ministru de Culte. Această stare de lucruri cerea o singură întregire: se- cularizarea averilor mănăstirilor închinate, cu privire la care Regulamentul orânduise că o parte din veniturile lor va fi dată Statului pentru opere de cultură şi binefacere, încă dela 1835 ar fi voit-o Ştirbei, care zugrăviâ starea lor ticăloşită în cuvinte energice de revoltă : «Halal de mănăs- tirea în care se mai găseşte o candelă aprinsă înaintea alta- rului I Halal de biserica în care ard câteva făclii si unde un preot în zdrenţe, neplătit, mai vine să cetească litur- 1 Şi in Erbiceanu, Mitr. Mold., pp. 490-2. 2 V. Manualul administrativ, II, pp. 261-7. Digiti zedby G00gle 286 ISTORIA BISERICII ROMANEŞH ghia» *. Se hotăra, neputându-se lua o măsură pe care n'ar fi îngăduit-o Rusia, sprijinitoarea statornică, pentru scopuri curat politice, a Grecilor abuzivi, cari nu mai reprezintau acum o singură lege ortodoxă în forma ei cea mai curată, ci un neam osebit de celelalte şi având scopurile sale lu- meşti bine definite, — ca moşiile mănăstirilor închinate să se arendeze pe cate trei ani numai şi fără a se dâ bani d'inainte, ca egumenii să nu mai invoace protecţia şi sa nu mai ceară judecata consulatelor, ca ei să nu distrupâ, din lăcomie de bani, pădurile 2 . Mulţămită Ruşilor, mănăs- tirile din Răsărit, îmbogăţite prin situaţia privilegiată pe carie noua organizare o făcea proprietăţii mari, putură zn- bovl zece ani observarea prescripţiilor regulamentare, cu toate silinţile Domnilor din acest timp, mai ales ale lui Vodă Bibescu 8 . Supt Vodă Ştirbei 4 numai, se ajunse la arendarea moşiilor mănăstirilor închinate, prin Stat, care voia ridicarea unei părţi a preţului de arendă de către dânsul, având jn vedere însă mai ales grele nevoi budgetare momentane 6 : Sfântul Mormânt şi Patriarhia din Alexan- dria încheiară o învoială cu Guvernele Principatelor, dar la încasarea sumelor prevăzute nu se ajunse niciodată, Atosul tiindu-se în atitudine de duşmănie: Rusii făcând să i se audă glasul poruncitor, şi chiar agenţii la Constan- tinopol ai lui Ştirbei — Ghica din Moldova se multămisp deocamdată cu o mică subvenţie — trădând interesele acelui care-i numise şi-i plătiâ 6 . în zădar afirmă Domnul mun- tean că, de fapt, «nici nu mai sânt, ca să zic aşa, mănăs- tiri pe pământul muntean, ci numai biserici ruinatei. în 4855 se dădu un nou asalt, Ştirbei cerând numai sfertul cuvenit, iar Grigore Ghica, prin C. Negri şi D. Ralet,.eari 1 Raportul lui, citat, din 1840. 2 Viaţa lui Ştirbei-Vodă, I, p. 11. 5 V. Râgne de Bibesco, II. 4 Corespondenţa lui Ştirbei-Vodă, passim. 5 Viata lui Şlirbei-Vodă, I, p. 36. « lbid., pp. 38-9. Digiti zedby G00gle AVERILE EPISCOPIILOR LUATE IN STĂPÂNIRE DE STAT 287 merseră în misiune la Constantinopol, nu mai puţin de două treimi x . îndată Domnii cădeau, şi Convenţia de la Paris, dând o nouă faţă tuturor lucrurilor, zăbovi, prin art. XIII, soluţia, făcând astfel necesară lovitura lui Cuza-Vodă, se- cularizarea violentă şi fără despăgubire, după tradiţiile Re- voluţiei francese, din ideile căreia se inspira noul Domn. De acum înainte, supt Domnii regulamentari, umbre sfi- oase se urmează, după placul partidelor din Adunări sau, după Revoluţie şi convenţia de la Balta-Liman *, din Diva- nurile ad hoc, ca acelea care, alcătuite din boieri mari — Rusia ceruse un colegiu de şese mireni şi şese egumeni — , dădură, în 1850 — 1, Moldovei pe Mitropolitul Sofronie, pe episcopul de Huşi Meletie Istrati, iar Ţerii-Romăneşti pe tuspatru arhiereii : Nifon, ca Mitropolit, Climent la Argeş, Filoteiu la Buzău, Calinic la Râmnic. Jocul boierilor, influ- enţele consulilor îşi aveau partea lor în aceste alegeri cu «bilete», în care ai fi găsit orice alta decât coborârea, afir- mată de Biserică, a Sfântului Duh. Cel puţin Ştirbei şi Ghica avură curagiul de a face alegerile, pe când înain- taşii lor, — ferind u-se de lovituri din partea unei opoziţii, veş- nic răzvrătite, de boieri neastâmpăraţi, cari, în cadrele strâmte ale Regulamentului, se jucau de-a Convenţionalii, — lăsaseră peste orice măsură şi cuviinţă Scaunele arhiereşti vacante 3 . Cât de departe erâ de la aceşti slabi episcopi săraci, ple- caţi către societatea mireană care-i alesese după lungi va- canţe, şi înduşmăniţi între sine prin aceiaşi ambiţie de a i lbid., pp. 40-1. 2 Viaţa lui Ştirbei- Vodă, II, p. 26 si urm. ; Melchisedec, Cron. Rom., II, p. 216 şi urm.: Cron. Huşilor, I, p. 456. 8 Un cleric moldovean se plânge de aceasta în JJucovina pe 1809, No. 22: tEpiscopiile rămân vacante câte cinci, zece ani, atât pentru că candidaţii se întrec care să dea mai mult pentru darul ce-1 vânează, cât şi pentru că lăcomia alegătorilor nu mai cunoaşte nici o margine, nu poate fi mulţămită nici cu cele mai însemnate sume de auri. Digiti zedby G00gle 288 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI fi Mitropoliţi — ne mai fiind acum vechea normă de Înain- tare normală — până la idealul pe care-1 avuse Veniamin: cin tot anul măcar odată a se aduna arhiereii eparhiilor împreună cu Mitropolitul lor, a se sfătui şi a face chibzui- rile putincioase pentru sporiul theoseviei şi creşterea bune- lor năravuri sau moralităţii evangheliceşti Intre credincioşii Bisericii, ca nici credinţa fără faptă, nici fapta fără credinţa să se vadă rămasă» * ! De la noul regim al lui Vodă-Cuza se aştepta şi o nouă. trainică organizare a Bisericii. Domnul Romăniei-Unite no era om s'o zăbovească. Avea în gând secularizarea averilor mănăstireşti închinate, dar, în acelaşi timp, stăpânit în toate de ideile franceze, sfătuit de oameni cari n'aveau, cu ace- leaşi idei, cunoştinţele speciale de istorie şi canoane care s'ar fi cerut, el voia să desăvârşească opera, începută de Alexandru Ghica şi Mihai Sturza, a dezbrăcării de orice autonomie, putere şi autoritate a Bisericii, surgunită în re giuni pur spirituale care sânt, bisericeşte, vecine cu moartea. îl mai îndemna şi putea să-1 îndreptăţească la asemene? măsuri încă ceva: situaţia creată de curând celorlalte B- serici romaneşti, de peste Carpaţi şi de peste Molniţa. CAP. III. Organizarea cea nouă a Bisericilor româneşti de peste munţi A. Biserica unită supt Vlădica Lem6ny. La 7 Octombre 1830 muriâ în Blaj Ioan Bob, ori, cum se scria el : Ioan Bobb de Kapolnok-Monostor, bogatul epis- cop al Românilor uniţi, şi erâ îngropat cu pompă, cuvân- tând româneşte o «tristă predicarei> unul dintre canonicii săi, traducătorul din nou, din evreieşte, al Psalmilor (1835). 1 Melcliisedec, Cron. Fluşilor, I, p. 439. Digiti zedby G00gle ORGANIZAREA BISERICILOR DE PESTE MUNŢI 289 r - ...... — — — ~—— ■»— ~- ■ — —. Teodor Pop de Ujfalu 1 . îşi lăsă toată averea «clerului său săraca *. Abia după doi ani, in 1832, Episcopia căpăta un titular, pe fiul de nemeş Ioan Lemeny (numit la 23 August), supt păstoria căruia curentul de cultură şi de înaintare politică a neamului unguresc pătrunse şi în Bi- serica românească a Uniţilor, fixându-se chiar şi un soroc după care limba ungurească trebuia să se introducă în slujbă. Episcopul ţinuse un discurs maghiar la îngroparea înaintaşului său; el se simţiâ că face parte din clasa stă- pânitoare de limbă ungurească ; interes pentru cultura nea- mului din care totuşi făcea parte, înţelegere pentru meni- rea lui firească, pricepere în a găsi drumul firesc pentru progresele lui nu se puteau cere de la unul ca dânsul, Ceasul absorbirii in Biserica romano-catolică a micii epis- copii unite ardelene nu părea să fie depărtat. în gimnaziul blăjean, unde eraţi profesori un Simion Bărnuţ, un Timoteiu Cipariu, «profesor de teologhie* şi la Seminariu, care cetiâ cărţile lui Radu Tempea şi traduceri de-ale Mitropolitului Veniamin şi care făcu bucuros dru- mul la Bucureşti pe vremea lui Alexandru-Vodă Ghica 8 , — acolo era spiritul cel nou şi dorinţa de lucru pentru neam. Seminariul cu patru ani de curs sau şcoala «moraliştilor» de tdouă ierni» ori chiar Facultatea de teologie cu patru profesori nu erau străbătute de însemnătatea momentului. Doar în scrisul unui Ioan Rusu, care alcătuieşte o geografie în trei volume, în prefaţa căreia face naţionalismul cel mai răspicat 4 , se vede că şi printre clericii uniţi erau oameni gata de o luptă neapărată 6 . Lemeny o văzii însuşi când scoase pe o parte din profesări de la locurile lor. I Studii şi doc, XIII, pp. 23-4. a Nilles, p. 672. • Scriitori mireni, pp. 28-30. 4 ht. Ut. rom. in veacul al XlX-lea, II, p. 229 ; cf. I. Raţiu, în c Foaia scolastică» din Blaj, 1907. 6 Despre scrierea de caracter religios a unul Sigisraund Pop, profe- sor la noul gimnaziu episcopal din Beiuş, Foaia din Braşov, 1346, pp. 387-8. 19 Digitiz itizedby G00gle 290 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Cipariu e, de fapt, personalitatea conducătoare aici, şi, — cu toate protestările din 1842 ale clerului din Blaj \ — în do- meniul bisericesc. în 1833, după cinci ani de profesorat la Seminariul teologic şi cu un an înainte de a lua şi catedra de studii biblice acolo, tânărul preot (n. 21 Februar 1805), viitorul canonic (dela 11 Ianuar 1842) ieâ şi conducerea tipografiei diecezane, pentru care-1 vedem 9 comandând litera prin Eliad. Supt privigherea lui, care in literatura religioasă a dat numai târziu, la 1854, Ştiinţa Sf. Scripturi, iar la 1859 Istoria biblică a Testamentului Vechiu, se publică, după normele sale de ortografie, cea d'intăiu carte de ru- găciuni cu litere latine, care era menită să se împrăştie larg, Orologhiariul din 1835, căruia-i urmă abia Ja 1870 un Liturglriariu. B) Biserica neunită şi Andrei Şaguxa. Dincolo, la Sibiiu, Moga îşi trăia ultimii ani de bătrâ- neţă, ajutat în conducerea diecezei şi sfătuit de soţul fiicei sale Angela, Moise Fulea, protopop al Sibiiului până Ja 1850. dela care avem doar o cărticică a «năravurilor bune* şi o nouă Ihicoavnă 3 . Nici în Banat "nu se zăriâ o licărire măcar de vremi mai bune, şi supremaţia Sârbilor rămăsese neatinsă încă. Iar in Oradea-Mare a Uniţilor, după Samuil Vulcan (j 25 Decem- bre 1839) 4 , care-i căpătase, dela episcopia unită ruseasca a Muncaciului, cele septezeci şi două de parohii din părţile Sătmarului, baronul Yasile Erdelyi, rectorul Seminariului, făcut episcop la 2 August 18 i2 şi instalat la 18i3, nu-s! i Foaia pe ÎS 46, pp. 367-8. 2 Scriitori mimti, l. c. 3 Pentru cea d'intâiu, v. si Studii şi doc. XII,-p. 202, no. xxx\ ni. 4 Srhematistmw historicus vcnerabilis cJeri di&cesis Mngno-Yara* diaisis. 1000. Digiti zedby G00gle ORGANIZAREA BISERICILOR DB PESTE MUNŢI 291 ■i — i ■ : însemnă stăpânirea duhovniceasca mai mult de cum a făcut Lemeny, vecinul său de eparhie. Numai prin neaşteptatul fenomen al numirii în fruntea diecezei neunite a unui om ca Andrei Şaguna, şi anume în ajunul anului de crisă 1848, se datoreşte, — în legătură cu puternicul curent de viaţă ce domnia între tinerii şcolari ai lui Bărnuţ, ai lui Cipariu, cari erau şi cetitori ai foilor lai Bariţ, iar, pe lângă aceasta, fuseseră înrâuriţi de cu- rentul naţionalist unguresc, — învierea spiritului românesc in amândouă Bisericile şi definitiva lor organizare. La 43 Iulie 484G, Guvernul ardelean înştiinţa pe Andrei Şaguna, arhimandritul de Govila, că e numit administrator al diecezei rămase vacante prin moartea octogenarului Moga. Noul numit, născut la l-iu Ianuar 4809 st. n., în orăşelul un- guresc Miskolcz, era îiul unor negustori macedoneni şi fu- sese crescut — după ce mamă-sa, văduvă, îl făcu, o clipă, din interes, catolic 1 — de unchiul său după mamă, Atanasie Grabovschi, care-şi avea Casa de comerţ în Pesta. Pe acel (imp, printr'un Boiagi, printr'un Rojamai ales 2 , între Aro- mânii aşezaţi in viitoarea Capit ilă a Ungariei şi între scrii- torii români cari se mândriau cu obârşia romană a nea- mului şi căutau a o pune in lumină prin lucrările lor de gramatică şi istorie, se statornicise o strânsă legătură. Lui Grabovschi îi dedica Alexandru Teodorovici-Teodori, preot în Pesta şi unul dintre alcătuitorii marelui Dicţionariu din Buda, Istoria Universală, tradusă după originalul sârbesc al egumenului dela mănăstirea bănăţeană a Sf. Gheorghe, Pavel Chenghelaţ, şi, în «înştiinţarea» sa pentru o «biblio- tecă românească întocmită în douăsprezece părţi», Garca- lechi, îndrăzneţul editor de cărţi româneşti, înseamnă pe Ata- nasie şi pe Constantin Grabovschi ; Elena Grabovschi făcea 1 Lupaş, în Conv. Literare, 1909, no. 1, 2 V. Ist. IU. rom. în sec. al XVIll-lea, II. Digiti zedby G00gle 292 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI ■ " ■ ■ ===== * parte dintr'o societate a femeilor române din Pesta la 1815 K Această creştere explică graiul curat românesc al lui Atâ- rnase Şaguna, — căci Atanase i-a fost, ca şi unchiului, numele d'intâiu — şi frumoasele lui sentimente pentru neamul ro- mânesc pe care trebuia să-1 înţeleagă ca şi acei bogaţi Ma- cedoneni, jertfitori de bani pentru cartea românească, dela Tisa până în depărtatul Pind al obârşiei familiei lor. După gimnaziul făcut în Pesta chiar, Şaguna merge la 4820 pentru studii teologice la Vârşeţ, unde erâ episcopia sâr- bească, şi pentru Românii din aceste părţi. «D. Atanasie Şaguna, theolog în Vârşeţ», dar stând şi< in Pesta, e în- semnat la 4830 între prenumeranţii la Antropologhia lur Vasici-Ungurean. Patriarhul de Carlovăţ, Ştefan Stratimiro' viei, dela care Macarie Bucureâteanul cerea voie să-sî ti* pârească cartea de cântări şi care stătea în legătură cu bogatul Macedonean Şina 3 , îl luă ca notariu consistorial şr profesor. La 4833 se făcu călugăr la Hopova, in Sirmiu, mănăstire de Sârbi, unde rezidase vicarii episcopului din aceste părţi 8 . înaintând repede, prin meritul său ca şi prin excelentele relaţii ce avea, tânărul Andrei trece prin gra- dele de diacon, protodiacon şi archidiacon, singhel şi pro- tosinghel. în 4842 erâ arhimandrit, şi ajunsese ca pro- fesor la Vârşeţ, unde erâ episcop Maxim Maximovici, dar unde, intre şcolari, unii prin numele lor chiar, Popescu. Scumpie, arată obârşie românească, şi unde se rătăciau şi Români olteni, ca acel client al lui Vasfci, cdumnealui Gheorghe Hagi Pedestrăşescu, robul Muzetor şi al poeziei, din Valachia Mică». La 4845 începe egumenia lui Şaguna la Covila. unde erau şi călugări români. De aici îl luă numirea îm- părătească în locul de administrator al episcopiei Neuniţilor, 1 Neujahrsgeschenk den Herren und Frauen, B'urgern und Bmf gerinnen walachiseher Nation, zu Pesth, am Abend des 31-ten December 1849, dargebracht vom Petrowitsch K. Pier. (sic) ; cf. O. Lugoşianu, te Revista Nouă, VIII, pp. 278-84. 2 Scriitori bisericeşti, p. 54. « Nilles, pp. 749, 754. Digiti zedby G00gle ORGANIZAREA BISERICILOR DE PESTE MUNŢI 293 *- ■ . ■■» §i, peste vre-un an de zile, în soborul din Turda (2 Decem- bre 1847), el căpăta 27 de voturi pentru episcopie. împă- ratul îl numi, şi, de Duminica Tomei în anul 1848, când era acum foc de răscoală în ţară, noul Vlădică erâ sfinţit la Car- lovăţ, spre marea mulţămire, nu numai a supuşilor săi or- todoxi, ci şi a Uniţilor, dintre cari cel mai mare cu mintea, Cipariu, cunoscându-1 după o lucrare a lui tipărită in Foaia Jui Bariţ, salută călduros, în Organul Luminării \ pe acest virtuos «mare bărbat român». în Sibiiu erâ primit (24 April) .cu facle, ca un erou biruitor. Istoriei politice îi aparţine conferinţa naţională din Blaj, iniţiată de canceliştii, de tinerii funcţionari români din can- celarii, dela Murăs-Osorheiu, — în chiar ziua sfinţirii lui Şaguna, afară din Ardeal — , acea mare zi de 3 Maiu 4848, care văzu pe Şaguna, abia miruit ca episcop şi pe mândrul nemeş Lemeny slujind alături la marea serbare de pe Târnave, unde ţerănimea chemată de Bărnuţ arată prin «umărul şi atitudinea sa că Românii din Ardeal şi Ungaria vreau să fie* neam deosebit; meritul cel mare îl avea de sigur acel episcop care veniâ de departe în reşedinţa riva- lului său firesc, după felul de a înţelege al unui Bob şi Moga. Trebuie să se spuie numai că, atât Lemeny, cât şi -Consistoriul sibiian, în lipsa episcopului, chemaseră, după înţelegere cu Guvernul, numai pe protopopi şi câţiva fruntaşi nepricepuţii şi «deştepţi», pe cari aceştia aveau să-i aleagă 2 . Pentru istoria Bisericii e însă de cel mâi mare interes ho- tărârea inter confesională privitoare la dânsa : «Naţiunea ro- mână pretinde ca Biserica română fără distincţiune să fie şi să rămână de confesiune liberă, independentă dela ori- care altă Biserică, egală în drepturi şi foloase cu celelalte Biserici ale Transilvaniei. Ea cere restabilirea Metropoliei române şi a sinodului general anual după vechiul drept, în care sinod să fie deputaţi bisericeşti şi mireneşti. In i CF. Ist Ut. rom. în veacul al XlX-lea, II, pp. 242-3. 2 Gaz. de Transilvania, 1848, n-le 31-2 ; Popea, Memorialul, pp. 52-3. Digiti zedby G00gle 294 ISTORIA BISERICII ROMÂNRŞTI — « acelaşi rând să se aleagă şi episcopii români liber, prin majoritatea voturilor, fără candidaţiune. La aducerea-amiute despre vechiul drept al Românilor de a avea Mitropolie şi sinod general anual, s'a proclamat de popor Mitropolia ro- mână transilvană cu aplause unanim x i>. Supt această hotărâre iscăliâ Lemeny întâiu şi după el Şaguna, părând că arată astfel voinţa lor de a face parte din aceiaşi Biserică românească liberă, cu titlul legiuit <1e Mitropolie. Amândoi fură aleşi, cu Cipariu, cu Fulea, cu canonicul Vasile Raţ şi protopopul Popasu, pentru a menre la Viena cu actele adunării. Episcopul cel nou al Sibiiului fusese primit la Mănărade de o deputăţie de canonici şi stătuse in gazdă la colegul său 2 . Iar, dacă spusese că se va aşeza în ce mijlocul pieţei)) Blajului, aceasta nu veniâ din exclusivism confesional, ci ca răspuns unor stu- denţi blăjeni cari nu-1 voiau la Curtea episcopului lor, duş- man al profesorilor 3 . Adunarea fusese deschisă chiar de Şaguna, ca să dea nota prudenţei şi a ordinei. Şi el, in circulara sa, a lăudat-o, pe când Lemeny i-a dez- aprobat urmările şi a găsit cu cale să amintească desluşi că sânt două legi şi doi patriarhi 4 . K de observat insă ca Şa- guna scrie din Blaj, la 4 Maiu, iar Lemeny din Cluj, alia la 14 Iunie. De alminterea inspiratorul adunării, Bărnuţ spusese lă- murit că toate «uniunile», politice ori religioase, au fost nadă străină spre «a strica pe Românii), cari au nevoie doar da se uni intre sine». Şi, dacă, din prudenţă, cuvântătorul adause,— innainte de a trece la ((prozelitismul» episcopii >: până la Bob, — ao crimă în contra păcii naţionale», — si la 1 Se prevedea si dreptul de prezenţa în dietă pentru episcopi. şi chhr pentru canonicii lor. V. actele in Pa piu. Istoria Romanilor, II. şi in Popea, Memorialul, p. 56 şi urm.; prezentarea la Viena, de Sa^uv-» Popea, p. 132 şi urm. V. şi lucrarea păr. Ilariu Puşcariu despre Mi- tropolia sihiiană. 2 Popea, o. c, p. 71. « IbirL, p. 76. * lbid., pp. 77-9. Digiti zedby G00gle ORGANIZAREA BISERICILOR DE PESTE MUNŢI 295 certe ca a lui Atanasie Vlădica şi lui Popa Sofronie, unul cu «icoana sinodului de la Fiorenţa», cellalt cu «pălăria în bâtă>, şi de a semnala cum Bob a renegat libelul de apărare al Românilor ca «făt al unor spirite neastâmpărate» — , că nu e vorba de «uniune dogmatică confesională, religionară» ci «naţională», ţerărvimea arăta desluşit ce crede despre dezbinarea religioasă strigând «Da, să ne unim ; să nu mai fie uniţi şi neuniţi şi neuniţi între Români h 1 . Iarăşi judecătorul istoriei politice e chemat a spune dacă legăturile lui Şaguna cu Ruşii în dezvoltarea unei revoluţii, — care mână pe Lemeny la dieta, de unire cu Ungaria, din Cluj, ii spăimântă cu ameninţările de moarte ale plebei şi-1 făcu peste puţin să-şi părăsească Scaunul, murind despreţuit In mănăstirea Franciscanilor din Viena, - - au fost prielnice sau neprielnice neamului. Aceste legături puteau fi aşteptate din partea unui ucenic al şcolilor de teologie sârbeşti. După restatornicirea prin Ruşi a autorităţii unui tânăr îm- părat, dela care Şaguna aştepta, fără să se fi înşelat cu totul, binele Românilor, se gândi Guvernul din Viena, care avea, nu numai o datorie de plătit Românilor, pentru loialismul lor, dus până la primejduirea averii şi la jertfa vieţii, dar şi interese de servit prin acest popor, la organizarea lor bisericească de- finitivă. Biserica unită, creaţiunea lui Leopold l-iu, trebuia să meargă innainte. Aceasta se şi hotăra, cu toată politica anti- imperialistă a lui Lemeny 2 , in conferinţa din Viena, la 48 Novembre 1850, aprobându-se de împărat la 12 De- cembre din acelaşi an. Paşii de nevoie se făcură la Roma, şi aici se redacta, în Novembre 1853, restabilirea pentru Uniţii de limba românească (linguae romenicae), înoirea vechii Mitropolii de Bălgrad, dându-se noului Mitropolit titlul de «Făgăraş şi Alba-Iulia» 3 . Biserica Orăzii-Mari se rupse din legătura cu Scaunul primaţial unguresc ; pentru 1 lbicl, p. 125 » Ibid., pp, 206-7. • Bula, în Schematismul dela Oradea -Mare, p. 73 şi urm. Digiti zedby G00gle 296 ISTORIA BISERICII ROMANEŞTI Banat se făcu noua episcopie a Lugojului, iar pentru păr- ţile maramurăşene, în rostul episcopiei Vadului de odinioară, episcopia dela Gherla, cu un vicariat permanent in Sighet, unde, cum ştim, în chip statornic stătuseră, în tot veacul al XVIII-lea, vicari români ai episcopului rusesc unit din Muncaciu (15 Decembre) *. Roma cerea doar noului Mitro- polit Alexandru Sterca Şuluţ (n. 18 Februar 1794 la Abrud, fost paroh în Bistra şi Şimlău ; episcop dela 18 Novembre 1850, după vicariatul lui Simion Crainic ; consacrat la 22 Iulie 4851) să facă, înainte de a-şi lua demnitatea arhiepiscopală, pro- fesia de credinţă impusă Orientalilor de Urban al VUI-lea şi să se îndatorească a da raport scris la fiecare patru ani despre starea diecezei către Congregaţie 9 . Alexandru Şuluţ, om blând şi paşnic, a păstorit până la 7 Septembre 1867,* având grija fundaţiilor împărăteşti şi a noii gospodării metropolitane. Chiar după ce Şaguna ajunse şi el Mitropolit, nu avu nimic de împărţit cu dânsul, şi, precum se văzuseră alături amândoi episcopii români la actul de ctitoria al naţiei politice româneşti, tot alături sta- tură la actul de ctitorie al culturii neamului, prin întemeia- rea, la 1860, a unei «Asociaţii» menite s'o reprezinte şi s'o dezvolte în aceste părţi libere 8 . Urmaşul său, Ioan Vancea (n. 18 Maiu 1820; preot în Vaşad şi Măcău ; profesor în Orade ; în Iulie 1865 episcop in Gherla: la 21 Octombre 1808 numit Mitropolit), vestit prin fundaţiile sale, a dat, după crearea, în 1867, a unei Ungarii autonome,— dela care se puteau aştepta fireşte prigoniri din punct de ve- dere naţional maghiar — , din nenorocire o direcţie romani politicii sale, în loc să se apropie cât mai mult de puterea reală a poporului său şi, în lupta firească ce era să se deschidă, să întindă mână frăţească Bisericii din Sibiiu. Totuşi, precum, supt Lemeny, cugetarea tinerilor, a frun- taşilor intelectuali ai Bisericii unite, a scriitorilor şt pro- 1 Cf. ibid., p. 70 şi urm. 2 Cf. Nilles, p. 675 şi urm. 8 Iorga, in Prinos Sturdza. Digiti zedby G00gle ORGANIZAREA BISERICILOR DE PESTE MUNŢI 297 m ■ ' — fesorilor, trecea departe peste îngustul cerc confesional, care nu e tras nici în ceruri şi a cărui brazdă nu se vede nici pe pământ, în ţarina bună a sufletelor simple, astfel, dacă din curentul strict catolic a răsărit o personalitate nesimţitoare pentru neam şi guvernamentală până la dez- gust ca episcopul Ioan Szab6 din Gherla, urmaşul bunului cărturar Ioan Alexi (autor de gramatică românească; 1854 — 1862) sau o personalitate pompoasă şi deprinsă prea mult a ceda în fond, ca episcopul de Orade, DimitrieRadu, venit după smeritul binefăcător prin şcoli şi danii Mihai Pavel (dela 1879), ori un bun bisericaş şi un primitor prieten ca episcopul Vasile Hossu din Lugoş, sau perso- nalitatea atât de corectă, în strictele margeni ale Bisericii, a Mitropolitului Victor Mihâlyi de Apşa, urmaşul lui Vancea (dela 1894), in schimb oameni ca I. M. Moldovan, canonic, membru al Academiei Române, autor de scrieri polemice, editor al «Actelor sinodali», ucenic al lui Cipariu şi con- tinuator al spiritului liber din vremea lui Şincai, Klein şi Maior, ca Augustin Bunea, canonic, membru corespondent al Academiei Române, istoric bine informat şi sigur, care nu se supune tuturor prejudecăţilor confesionale, ci se gândeşte şi la neamul său, cuvântător înzestrat, în glasul căruia vibrează, cînd trebuie, şi simţul naţional, apărător al drepturilor româneşti ale Bisericii sale, — astfel de oameni se ridica la acele înălţimi morale, spre care singure, orice sar zice din punct de vedere bisericesc, merge recunoaş- terea şi stima unui popor. Planul conducătorilor mişcării dela 1848 de a face din tot neamul românesc din monarhia austriacă — deci soco- tindu-se si Bănăţenii, chiar Bucovinenii — credincioşii unei singure Biserici metropolitane — ei cereau chiar bătrânului împărat Ferdinand să se proclame «Mare-Duce al Româ- nilor», pe când noul suveran Francisc-Iosif adause în cu- rând Ja titlurile sale numai pe acela de Mare-Duce al Bu- covinei — , nu fusese părăsit odată cu entuziasmul celor Digiti zedby G00gle 298 ISTORIA BISERICII ROMANEŞTI d'inlâiu clipe. La 25 Februar 1849, Şaguna însuşi, marele proprietar Mocioni din Banat, Ioan Stoica, înalt funcţionar ardelean, protopopul din Braşov Ioan Popasu, Treboniu Laurian, care reprezintă o politică liberală laică, une ori deosebită de a episcopului de Sibiiu, un număr de fruntaşi din oficialitatea ardeleană şi bănăţeană, dar, împreună cu ei, şi Eudoxiu Hurmuzachi, cel mai ales dintre şefii români în Bucovina, viitorul istoric al poporului său şi membrul bucovinean al dietei împărăteşti Mihail Butnariu (Botnar) cereau, intre altele, deschiderea «congresului general al întregii naţib pentru a-şi alege, pe lângă un «şef naţional» (Nationaloberhaupt), un «senat români) (romănischer Se* nat), un agent la Viena, şi «un şef bisericesc neatârnat, întărit de Măria Sa şi căruia să-i fie subordonaţi cei- lalţi episcopi naţionali» («eines selbststândigen, von Ihrer Majestăt zu bestâtigenden Kirchenoberhaupts, dem die ubrigen Nationalbischofe untergeordnet werden solleni 1 . Se amintiâ că «Românii au avut odată un cap bisericesc, căruia ceilalţi episcopi ii erau supuşi, şi anume — nu la Blaj; sau la Făgăraş, ori la Sibiiu — , ci la Alba-Iulia **. Co- mitetul naţional din Sibiiu, în care unitul Timoteiu Gipariu şi unitul Bărnuţ stăteau lângă neunitul Nicolae Bălăşescu, fostul director al Seminariului din Bucureşti, aprobă aceste cereri 8 . Deocamdată se ceru, la moartea lui Ştefan Pope viei, episcop sârb la Vârşeţ, alegerea unui urmaş român, cu privire la majoritatea românească a credincioşilor şi aducându-se înainte si cererea Făcută de adunarea roma- nească interconfesională din Lugoj, în 1848 ; se recomanda tot odată ca administrator stareţul Patrichie Popescu 4 . Ro- mânii voiau o Facultate românească de drept la Blaj, cu «a catedră pentru învăţătura legii greceşti neunite* 6 . Se con- i Mă., p. 249. 2 Mă., p. 263. » lbid., pp. 254-6. * lbid., pp. 355.-7. 5 lbik., p. 361. Digiti zedby G00gle ORGANIZAREA BISERICIXOR DE PESTE MDNŢI 299 testă dreptul sinodului sârbesc, chemat la Carlovăţ, de a discuta şi afacerile bisericeşti ale Românilor, afirmându-se că Biserica neunită e, prin limba ce întrebuinţează excluziv, ca şi prin vechea tradiţie metropolitană, o Biserică naţio- nală 1 şi amintindu-se purtarea întreagă a episcopilor sârbi, dintre cari Stratimirovici spunea limpede că nu urăşte ni- mic mai mult «decât graiul românesc». Bănăţenii, din partea lor, cereau să fie scoşi din Voevodina din nou creată şi uniţi cu fraţii lor de peste Murăş 2 , pe când Orăzenii voiau un Prefect al tuturor Românilor la Blaj 8 . Şaguna, întors la Sibiiu în cursul anului şi găzduit în casa Bruc- kenthal, negocia prieteneşte pentru căsătoriile mixte, cu Muncaciul şi cu Blajul, fără a primi însă răspuns prielnic din ultim 1 !! centru bisericesc unit, «care din toate puterile se nevoia a susţinea starea sa suprematizătoare d'inainte de 1848», scrie Şaguna, «şi nu vrea să şlie de jurământul dela Blaj» 4 . Dar Şuluţ, atunci vicariu in Sălagiu, îi arătă toată prietenia şi-1 numiâ «neînvins atlet», dorindu-i izbândă «în arena naţiunii noastre» 5 . în sfârşit, în 4850 se deschiseră la Viena conferinţele pentru organizarea ortodoxilor supuşi Austriei, şi ele ţinură zece luni de zile, şi in cursul anului următor. Ele nu du- seră la niciun capăt 6 . în curând Guvernul retrase patenta imperială din 4 Mart 4849, care, odată cu Constituţia, dăcjeâ fiecărui popor îndreptăţirea sa naţională pe toate terenu- rile, în curând fu chemat sinodul pentru alegerea de epis- copi la Vârşeţ, la Timişoara şi la Arad, unde Românii răz- bătuseră încă din 4829,— muJţămită silinţilor făcute de foştii şcolari, crescuţi în spirit naţional, ai preparandiei (întemeiate i lbid., P- 388 şi urm. * lbid., PP . 391 şi urm. 8 lbid., P- 398. * Ibib., P- 363. * lbid., PP . 363-4. • V. Puşcariu, Documente, II. Digiti zedby G00gle 300 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI b 1813) şi ai Institutului teologic (care datează din 1822), In frunte cu interesanta personalitate a lui Moise Nicoarâ *, — prin episcopul Nistor Ioanovici dela mănăstirea Bezdinului şi apoi, după moartea acestuia, la 1830, prin Gberasim Raţ, care stăpâni Scaunul până la 1850. El nu fu primit insă, ca duşman al Sârbilor, să ieâ parte la congres. In 1860 Şaguna erâ In Senatul Imperiului, cu Mocioni pentru Banat şi baronul Nicolae Petrino pentru Bucovina. O nouă conferinţă, chemată la Viena in acest an, ceru iarăşi, la 21 August, un singur sinod bisericesc pentru toţi Românii, sinod din care să facă parte şi mirenii — ceia ce ar fi fost un adevărat Parlament al neamului *— şi o singură Mitro- polie a tuturora ; ceia ce Însemna insă acum, după crearea Mitropoliei din Blaj, numai o Mitropolie ortodoxă. Pe te- meiul acestui act, împăratul orândul, la 27 Septembre, adunarea sinodului din Carlovăţ pentru a fixa modalitatea despărţirii bisericeşti de către Sârbi. Şi Bucovina era, cum ştim, supusă acestora. Deci şi epis- copul Hacman fu poftit la Sinod. El se declarase la 1849, pe vremea când corespundea prieteneşte cu Şaguna, pentru Biserica românească unică. Acuma insă, văzând că ea nu-i poate reveni lui, episcopul, care astfel reducea o chestie de această însemnătate la o mizerabilă afacere de gloriolă personală şi de egoism local, făcu să se declare printr'un sinod preoţesc că doreşte Mitropolie şi pentru Ardeal, dar şi pentru sine. SifioduJ cel mare din Carlovăţ a putut fi strâns numai . in August 1863, şi Hacman vorbi aici în sensul de mai sus. Se hotărî in adevăr Mitropolia lui Şaguna, pe care Împă- ratul o recunoscu la 24 Decembre ; iar mai pe urmă şi i V. Bfangra, in Tribuna pe 4908. * Ideia participării mirenilor t la conzistorii şi la apelaiorie» o aflăm fi in dorinţele dela 1848 ale Sârbilor; v. Foaia din Braşov pe 4840, p. 36. Digiti zedby G00gle ORGANIZAREA BISERICILOR DE PESTE MUNŢI 3(M cel d'intâiu Parlament maghiar o înmatricula, la 1868. Tot odată se făcu din Caransebeş un Scaun episcopal româ- nesc, în paguba episcopului sârbesc de Vârseţ, unde Kos- suthiştii numiseră pentru scurt timp ca administrator al diecezei vacante pe Românul Ignatie Vuia. Cel d'intâiu ocupant a fost, dela 6 Iulie 1865, una din personalităţile conducătoare în timpul Revoluţiei, protopopul Braşovului şi organizatorul şcolilor de acolo, Ioan Popasu (n. 20 De- cembre 1808, din părinţi dela Văleni-de-Munte), care în- văţase la Blaj şi la Viena *. El a păstorit până la 5 Fe- bruar 1889. Eparhia Aradului ajunse acum slobodă de orice legătură cu Sârbii şi se încorpora la noua Mitropolie românească. Procopie Ivaclcovici, episcop încă din 1850, trecu astfel dela ascultarea faţă de Carlovăţ la subordonarea faţă de Şaguna. Stăpânirea lui arhierească ţine până la 1873. Iar, pentru Bucovina, Hacman avu să poarte o îndelungată luptă cu mirenii din dieceza sa, cari voiau şi ei partici- parea la sinod câştigată de Ardeleni. Numai în 1870 se fă- cură în Cernăuţi pregătirile pentru proclamarea autonomiei. La 23 Ianuar 1873, Hacman ajungea arhiepiscop şi Mitro- polit, căpătând ca sufraganţi pe episcopii de Zara şi Cat- taro. în bucuria triumfului meschin, el muri la Viena, in ziua de 12 April st. n. din acelaşi an. Congresul bisericesc, pentru care se dădură atâtea lupte nu se strânse nici supt Teoiil Bendela (1873-5), nici supt Teoctist Blajeviciu, ci numai în 1882, când fostul paroh şi învăţător Silvestru Morariu-Andrieviciu, ajuns Mitropolit (la 12 Mart 1880), ii strânse pentru a dâ un statut ca al lui Şaguna, care insa n'a fost nici întărit, nici înlocuit, până astăzi. De curând, pentru vicariul Bucovinei a fost înviată episcopia de Ră- i Andreiu Ghidiu şi Iosif Bălan, Monografia oraşului Caransebeş Caransebeş, 1903. p. 121 şi urm. ; cf. Andrei Bârsoanu, hi. teniilor Brt i şn vu lui, jtass i m . Digiti zedby G00gle 302 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI dăuţi, însă numai ca un. titlu onorific: cel d'intâiu purtă- tor a fost păr. Vladimir de . Repta (Novembre 4898). Şâguna a fost din toate punctele de vedere întemeietorul diecezei saje. Când a văzut întâiu Sibiiul aşa cum îl lăsase Moga, cuvinte de plângere-i sunară de pe buze: «Stăm ca un Nemernic şi nu zăriam nici măcar un semn, cât de mic şi neînsemnat, al unei episcopii româneşti în Sibiiu. Unica casă numită a clerului, dar şi aceia în starea cea mai pri- mitivă, era totul ce se putea zice : al nostru» 1 . O simplă şcoală de catehism, care dădea un învăţământ de şase luni: niciun aşezământ pentru pregătirea învăţătorilor dela cele câteva şcoli de sat rămase din zilele lui Eustatievici si Tenrfpea ; nici măcar început de tipografie. Şaguna făcu un Seminariu de un an, ale cărui cursuri fură întinse apoi până la doi, la trei ani (1803), şi care poartă astăzi, in s^nrmde amintire recunoscătoare, numele de Scminariul Andreian. Prin el s'a prefăcut vechiul cler incult, căpătând puteri nouă care cunoşteau măcar practica bisericeasca. Preparandia de învăţători e opera lui, care a întins foarte mult întreaga organizaţie şcolară confesională, supusă pa- rohilor şi protopopilor săi. La 1«S52, — cam în acelaşi timp cu a lui Nifon, Mitropolitul muntean, — tipografia sa diece- zană începu să deâ clerului ardelean neunit cărţile pe care le aştepta de mult. în formatul şi cu litera tipăritu- rilor din Buda, se publicară, după o revizie a textului sta- bilit de înaintaşi, Evanghelia, Psaltirea, Minecle, etc. Mi- tropolitul a scris însuşi, prelucrând din sârbeşte, pentru ca Seminariul său să aibă o Istorie bisericească (1860) cu părţi consacrate Românilor, un Compendiu de drept ca- nonic (1808), un Manual de canoane sau Enchiridion (1872), o carte de Pastorală. Acesta e rolul său bisericesc, căruia-i stă alături un rol politic şi naţional de care n'avem a ne ocupa aici. 1 Poj>r»a, o. c, p. 5. Digiti zedby G00gle MOŞTENIREA LUI ŞAGUNA 303 CAP. III. • Moştenirea lui Şaguna. Şaguna, mort la 16 Iunie 1873 (e înmormântat în Ră- şinari) a lăsat doi ucenici, ca şi dânsul strict ortodoxi, ca şi dânsul de o corectitudine exempJară în viaţa privată şi în administraţie, ca şi dânsul, în sfârşit, oameni culţi şi scrii- tori buni. Unul, fiu al preotului din Săcele, e Nicolae Popea (n. 17 Februar 1826) ; student la Cluj pe vremea turbură- rilor din 18i8, teolog la Viena, apoi cancelist la Guvern, b luat de Şaguna ca secretariu la moartea Braşoveanului Grigore Pantazi, în 1854. La 1870 fu numit vicariu în noua alcătuire a Conzistoriului, şi apoi arhimandrit (1871), după ce jucase un rol politic în dietele ardelene şi în Senatul din Viena. Scrisese cartea de istorie şi polemică «Vechea Mitropolie a Românilor din Transilvania şi Ungaria» (1800), menită să arate că Scaunul sibiian e singura Mitropolie adevărată istoriceşte, apoi Viaţa lui Şaguna (1879) şi dă- duse culegerea de documente apărută supt titlul de «Me- morialul Mitropolitului Şaguna» (I, 1889), când, la 1889, el fu ales episcop de Caransebeş, după ce de două ori căzuse, la alegerea de Mitropolit, din partea unui sinod, care nu preţuieşte totdeauna însuşiri ca ale sale: în 1873 făcuse loc lui Procopie Ivacîcovici (n. 1809), episcopul de Arad (dela 1853), care, crescut intre Sârbi, avu curajul de a trece Patriarh de Carlovăţ, in 1874 (f 1881), iar în 1874 lui Miron Romanul (Bihorean, n. 1828), fost călugăr la Hodoş-Bodrog şi profesor la Arad, unde fii episcop dela 4873 *(t 13 Octombre 1898). La Caransebeş veni adânc dezgustat şi nu mai avu inimă să lucreze ca organiza- tor sau scriitor, pentru a continua opera începută de Popazu prin Seminariu şi Preparandie. La alegerea din 4898 a izbutit episcopul de Arad, păr. Ioan Meţianu, din Zărneşti (n. 1828), care şi-a făcut studiile în Seminariul lui Şaguna şi fusese mult timp protopop la Bran, iar, în cele Digiti zedby G00gle 304 ISTORIA BISEBICn ROMÂNEŞTI politice, deputat la dietele ardelene 1 . Popea a răposat la Caransebeş, după ce Academia Română-1 primise intre membrii săi, la 4908. Al doilea şcolar al lui Şaguna be află in viaţă. E păr, Ilarion Puşcariu, din Bran (n. 5 Septembre 1&42), arhiereu foarte cult, care a scris un mare număr de lucrări pentru şcoală, o Istorie bisericească pe scurt, o Istorie biblicii cMetropolia Românilor ortodoxi din Ungaria şi Transilvania? şi a dat materiale preţioase în două volume de documente. De când Guvernul unguresc bănuitor poate aproba sau răspinge pe alesul Sinodului şi are, prin adausul la leafa preoţilor, salariul de Stat sau congrua, dreptul de a se amesteca în viaţa Bisericiii româneşti, a carii gestiune fi- nanciară o poate şi controla, situaţia unui episcop s'a făcut foarte grea, şi nu e de mirare, deci, dacă personalităţi mai puţin răspicate iese la lumină in rangurile oficiale ale celor două Biserici, ca unele ce nu atrag fulgerul prin prea mare» lor înnăltime. CAP. IV. Biserica bucovineană in cea din urmă a ei fază. Biserica metropolitană bucovineană, o Mitropolie întrcr ţară de 500.000 de oameni, dintre cari o treime de neor- todoxi, cu sufragani, mai împovărători decât folositori, tocmai in Dalmaţia, trebuia să se învârtă într'un cerc strâmt, farâ să poată atinge, supt paza neobosită a Guvernului, vre una din chestiile mari care o aşteptau : soarta fondului religio- nar, administrat de străini in spirit străin şi pentru străini: chestia sinodului mixt, dorit mai mult pentru vanitate sau 1 Locul dela Arad 1-a Lisat păr. Ioan I^natie Papp. itizedby G00gle Digitiz BISERICA SUPT CUZÂ-VOnĂ. SECULARIZAREA 305 pentru egoiste scopuri de partid de către laici ; chestia pre- tenţiilor neamului rusesc, care, înmulţit in ţară prin va- gabondagiu, reclatriă pentru sine, dacă nu încă toată die- ceza, măcar o parte din ea, sau o nouă eparhie— pe această bucăţică de pământ — , cu jumătate din averile dăruite de Domnii şi boierii Moldovei româneşti. Dela Blajeviciu, poet până la bătrâneţă, avem, pe lângă o gramatică, un Tipic netipărit, o Viaţă a lui Isus, o Istorie biblică a Aşezămân- tului celui vechiu, o Creştinească învăţătură a năravurilor, — toate ieşite la Viena, în lipsa unei tipografii diecezane, în zădar încercă să o întemeieze statornic Mitropolitul Sili- vestru (n. 14 Novembre 1818), care dădu înainte de ale- gerea sa un şir de bune cărţi pentru şcoală, ţinu Cuvântări, pe care le tipări in 1860, alcătui Psaltichia bucovineană din 1879 şi noul Tipicon din 1883 l . Energia sa şi spiritul meticulos de rânduială, ca şi bunul spirit românesc de care era însufleţit, îi creiază o situaţie excepţională în rândijl şefilor bisericeşti ai Bucovinei, situaţie care fu înnălţată prin comparaţia, firească, cu urmaşul său, Arcadie Ciupercovici, care mântui în despreţul public. Actualul Mitropolit, Via- dimir de Repta, fost profesor de Universitate (dela 1902) y trăieşte numai pentru Biserică şi înţelege prea bine greu- tatea situaţiei sale pentru a încerca, în strălucitul său palat din Cernăuţi, vre-o acţiune caracterizată în orice sens. CAP. V. Biserica din România supt Cuza-Vodă. Loviturile date Bisericii moldovene. Secularizarea averii mănăstirilor închinate, Divanul ad-hoc din Moldova, supt conducerea de fapt a lui Kogălniceanu şi având ca sfătuitori bisericeşti peTScriban şi pe Melchisedec, şefii partidului naţional între clerici, ceru «autocefalia bisericească a Moldo-României, fiică şi membră i V. n-l jubihr al Candelei din Cernăuţi. 20 Digitized by LiOOQ iC 306 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI a unei sfinte şi soborniceşti şi apostolice Biserici de Ră- sărit...., conformându-se in totul cu credinţa Bisericii Răsă- ritului*, Înfiinţarea unei autorităţi sinodale centrale, pentru trebuinţele duhovniceşti, canonice şi disciplinare, unde va fi reprezintată ţi preoţimea de mir a flecarii eparhii, — care jertfise atâta în lupta pentru Unire şi care avea atâţia re- presentanţi în adunare — , caracterul românesc al Episcopa- tului, neprimindu-se nici dmpământeniţito, crearea unor seminarii depline şi pentru călugări, reforma pe baze ca- nonice a monahismului, alegerea episcopilor de Adunarea Obştească a terii, — după canoane şi «drepturile clerului ab an#(/wo», ca şi după «legea fundamentală» în vigoare, — adău- gindu-se la ea sinodul şi zreprezintanţii extraordinari ai clerului monahal şi mirean din fiecare Ţinut al eparhiei văduve» ; «salariare» de Stat a «servitorilor Bisericii*, pă- mânt pentru preoţii de sate, întreţinuţi încă de proprietari, plată şi pentru parohii catolici; «fond clerical» pentru toate averile bisericeşti, care vor alcătui «o singură Casă, admi- nistrată de Departamentul averilor bisericeşti* ; budget făcut de sinod şi ministru, şi controlat de Adunare ; egumeni na* ţionali la toate mănăstirile ; drept de apel dela episcopi ia sinod; «erudiţie teologică» cerută la episcopi; rezolvirea prin Guvern a chestiei mănăstirilor închinate \ Cum se vede, un început de Ratificare, de laicizare, de descâlugărire a Bisericii, pe care numai clerici foarte în- drăzneţi o puteau iscăli. în acest sens şi, fireşte, mergând ceva mai departe, a lucrat Cuza-Vodă. încă din 1859, noul Guvern al Principatelor-Unite arătă că e dispus să trateze Biserica în acelaşi chip ca orice ser- viciu de Stat. Episcopul Filoteiu de Buzău, stăpânul unei mari averi, era nebun ; nu numai că i se dădu un înlo- cuitor, dar averea lui fu luată in administraţie de puterea civilă. i V. Dobrescu, pp. 93-6. Digitized by LiOOQ iC BISERICA SUPT CUZĂ-VODĂ. SECULARIZAREA 307 Mitropolitul Sofronie, care de sigur că nu iubia pe Vodă- Cuza, nu era însă om să deschidă războiu cu nimeni. Dar, când, ca In Bucovina împăratului Iosif, o comisiune mixtă cercetă felul de administraţie In obştejitiilc moldoveneşti, îl găsi rău şi dădu prilej Ministrului să pronunţe luarea în posesie a întregii lor averi. Când cea mai mare parte din schituri fu închisă printr'un simplu vot al Adunării moldo- veneşti *, chemându-se cerşetori sau şcolari in chilile goale, — Mitropolitul trebui să vorbească, prin întinsa, înt'eriieiata şi fru- moasa plângere, pe care, nu numai ca arhiereu, ci şi ca bun patriot român, iubitor de neamul său, o scria 2 în Sep- tembre 4859. Ca urmare, el fu bruscat grosolan şi apoi suspendat pentru neascultare, trimiţându-1 şi în surgun la Slatina lui Veniamin. I se aduse învinuirea că s'a jucat cu anatema împotriva funcţionarilor terii, administratori la mănăstiri ; că n'a vrut să scoată pe stareţul din Neamţ, că provocase o mică răscoală în mănăstire — stareţul, un uitat •de sine şi un agent rusesc, rupsese pajura terii de de-asu- pra localului de şcoală, de care ştim că de mult voia să scape 3 — ; că nu vrea să facă Te-Deum de ziua Domnului ; că vinde despărţeniile pe bani, că face preoţi fără studiile din şcolile de catechism, care fuseseră organizate în toate epar- hiile, la 4855. Decretul pentru confiscarea averii chinoviilor ieşi la 49 Octombre 4860. îndată Mihail Kogălniceanu, care era atunci ministru al Cultelor şi care confunda dreptul de a ur- mări pe calea îngăduită de lege, care în acest caz nu poate decât să se înrădăcineze în canoane, pe un cleric vinovat de rebeliune sau de rea cârmuire cu măsura, în- călcătoare şi nejustificabilă din punctul de vedere al drep- 1 Cf. protestarea lui Melchisedec, Cron. Huşilor, I, p. 460. 2 V. [Varahiil Lateş], Documente foarte importante pentru istoria Bisericii şi a naţiunii române, Iaşi, 1866. * Cuvântarea lui Kogălniceanu, 30 Iunie 1860; în Monitorul Oficial al Moldovei pe 31 Octombre. Cf. şi n-le 19, 45 din acest an. La Dobrescu, pp. 99 şi urm., 112 şi urm. V. şi Răspuns la petiţiunea Sf. S. Sofronie Vârnav de stareţul Timoteiu [1860]. Digiti zedby G00gle 308 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI tului bisericesc şi ah oricărui drept, al oric$rii dreptăţi, de a dâ Bisericii naţionale Înseşi, înjosindu-i prestigiul şi răpindu^t rostul, lovituri din care nu se mai poate ridică, — începu ancheta împotriva surgunitului din Slatina, care, aşteptând poate sprijinul Rusiei, nu voia să primească de bune legile Adunării şi decretele Domnului. Se convocă de Guvern un sinod de doisprezece arhierei, potrivit cu Regulamentul Organic, care era încă legea terii, ca să judece pe un Mi- tropolit bătrân, căzut în păcate faţă de un Domn tânăr x . Scandalul se curmă prin demisia pe care, cu câteva săp- tămâni înainte, ştiură să i-o iea lui Sofronie prieteni ai Bi- sericii, cari nu erau mai răi patrioţi decât chiar Cuza-Vodă şi Mihail Kogălniceanu. Nimeni nu se găsi, nici chiar clericii cari scriau la revista ieşană Preotul, pentru a lua apărarea lui Sofronie. Nec- tărie Hermeziu, locţiitorul de episcop de Roman, Melchi- sedec, care căpătase de curând acelaşi post la Huşi, nu puteau porni războiu cu o Cârmuire care arătase că nu se teme de nimic. Numai opoziţia, condusă de Lascăr Catargiu r apără cauza Mitropolitului, şi, adăugindu-se şi alte atacuri, în chestii politice, Ministeriul căzu la 28 Ianuar 4861 a , fără a se schimba o politică pe care o voia Domnul însuşi. So- fronie rămase singur în nenorocirea sa, şi în curând, în Maiu 1861, el trecea înnaintea altui judecător, mai chemat să-1 întrebe cum a păstorit turma ce-i fusese încredinţată. Nici măcar cea mai simplă piatră de mormânt nu arată unde se odihneşte acest fiu de boier mare, care stătuse mulţi ani de zile în fruntea Bisericii moldovene. Greşeala şi-o plăti îţi oarecare măsură Kogălniceanu prin legea din 4860 a Seminariilor. Se îmbogăţi programul şcolii înalte din Socola şi se încercă o Facultate de Teologie, cu Scribanii şi cu Sohupan. Legea din 4864 treci însă semi- nariile in organizarea generală a învăţământului, rupând i Monitoriul din 1861, no. 83 : cf. no. 87. . 2 Xenopol, Cuza-Vodă, I, p. 177 şi urm. Digiti zedby G00gle BISERICA SUPT CUZA-VODĂ. SECULARIZAREA 109 şi legăturile lor fireşti cu episcopatul şi dându-li o. îndrep- tare mireană, cu profesori luaţi, numai pentru ştiinţă, şi dintre laici 1 . La cei doi vicari din Roman şi Huşi, se adăugi astfel noul, vicariu metropolitan, Chesarie de Sinai, dintre arhiereii ti- tulari, cu nume de eparhii răsăritene, pe cari, dela Veniamin Încoace, Patriarhii din Constantinopol îi decretau bucuros, în schimb pentru un mic venit actual, după cererea Mi- tropolitului Moldovei sau al Ţerii-Româneşti *. La retra- gerea lui Chesarie, Guvernul, fără a întreba vre-o instanţă bisericească, numi ca «locotenent al Mitropoliei» pe nepotul de frate al luiSofronie, tânărul şi mlădiosul Calinic Miclescu, care aparţinea mai mult clasei sale decât cercului călugă- resc în care intrase prin înrâurirea unchiului. în Ţara-Românească, Guvernul princiar ştia că se poate zdrobi sau câştiga oricând sufletul şovăielnic al lui Nifon. EI nu putea să întâmpine niciodată împotrivirea unui schivnic depărtat de lume ca episcopul de Râmnic Calinic, şi vedem pe Cuza, care ştia să preţuiască însuşiri sufleteşti oricât de deosebite de ale sale, făcând omagiu, într'o scri- soare personală, «religiozităţii şi pietăţii» lui 8 . Climent de Argeş, care trăi până în 1861, era dintre aceiaşi episcopi cari nu vreau să vadă dincolo de margenile competinţei lor locale. în Dionisie Romano, care trecu apoi la Huşi, se găsise un bun administrator al Scaunului buzoian. Astfel puterea laică putu resolvi singură chestia mănăs- tirilor închinate, prin acelaşi Kogălniceanu care dăduse în 1861 lovitura împotriva lui Sofronie şi a veleităţilor de 1 Urechiă, ht. Şcoalelor, III. 2 Cf. Melchisedec, Cron. Huşilor, II, pp. 170-5. Tocmai pe atunci mor, dintre aceştia, Mardarie, al doilea de Apamea, Atanasie de Sivas, dela Sf. Spiridon, Irinarh, de Dioclea, şi Ghenadie Şendrea, de Tripolis ; ibid. 9 ht. eparhiei Râmnicului, p. 164. nota 1. Digiti zedby G00gle 310 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI neatârnare ori de autonomie a clerului călugăresc din ţară. Se urmară negocieri la Bucureşti, în 1860, cu delegaţii tuturor Locurilor Sfinte; din comisiune făcea parte şi juriscon- sultul C. Bozianu, apoi, după demisia lui, un Brezoianu reprezintă în noua comisiune pe omul de Drept, iar Mel- chisedec pe omul Bisericii. Neajungându-se la un capăt, se impun toate averile bisericeşti muntene la o taxă de 10*^ peste darea funciară obişnuită şi se porunceşte o anchetă asupra stării în care Grecii ţin mănăstirile lor. «A patra parte» din venituri e înscrisă acum în budget, cerându-se şi pentru trecut 1 . Negocierile ar fi trebuit să înceapă din nou, cu Scarlat Făl- coianu ca specialist în materie de Drept şi cu Melchisedec pentru canoane, in primăvara anului 4862, dar Locurile Sfinte cereau arbitragiul după Convenţia dela Paris, arbitragiu care nu veni. Anul 1862 încă aduce măsura de a se vărsa în Vis- tierie catul arendelor 2 . Peste câteva luni se scoate limba gre- cească din bisericile şi mănăstirile stăpânite de străini 8 . Odobescu, ministru de Culte, porunceşte a se opri orice încercare a Grecilor de a înstrăina comorile de artă ce se mai păstrau în mănăstirile ocupate de dânşii 4 ; Brezoianu r cu B. P. Hasdeu şi cu boierul versat în studii istorice Şt. Grecianu, trebuiau să facă o catagrafie a mănăstirilor cu toate averile lor. O măsură generală de izgonire a egume- nilor nesupuşi arăta că momentul hotărâtor se apropie 5 . La 13 Decembre 1863 se vota în sfârşit secularizarea averii mănăstirilor închinate : ca despăgubire se întindea Locurilor Sfinte o sumă de mai multe milioane, pe care Grecii o despre- ţuiră întâiu şi o pierdură pe urmă, chestia fiind declarată ca isprăvită printr'un nou vot în alte Camere. i Xenopol, Domnia lui Cuza-Vodă, I, pp. 319-20, după care citaţiile din Monitor iu. 2 Monitorul Oficial din 22 Novembre. » Ibid., 21 Mart 1863. * Xenopol, pp. 327-8. * lbid. Digiti zedby G00gle SCHISMA PENTRU NUMIRILE DE EPIgCOPI 311 Noul Cod civil tradus din franţuzeşte luă în curând cle- rului nunţile şi despărţeniile, ca şi actele stării civile, ho- tărând şi gradul până la care se îngăduie cununia între rude de sânge. CAP. VI. Schisma pentru numirile de episcopi. Tot fără a cere vre-un tomos patriarhal, ori a chemă vre-un sinod de ţară, pe cale pur laică se întemeie la 1864, cu judeţele căpătate de curând în Basarabia, afară de Cahul, trecut la Huşi, dar cu Covurluiul şi Brăila, — după indi- caţiile lui Melchisedec, care stiâ din studiile sale ce a fost Mitropolia «Proilavulub — , episcopia cea nouă a Dunării- de-jos, răsplătindu-se cu ea, pentru multe şi însemnate ser- vicii, pe Melchisedec. Eparhia, cu reşedinţa la Ismail, fii întemeiată la sfârşitul anului (17 Novembre), iar decretul iscălit la 11 Maiu* 1865. Atunci chestia canonicitătii izbucnise. Cuza-Vodă, care înlocuise prin lovitura de Stat din Maiu 1864 Convenţia cu Statutul său de absolutism moderat, el care isprăvise cu Grecii şi pusese un capăt arzătoarei chestii rurale, voi să dea Bisericii româneşti, pe aceiaşi cale de voturi şi de- crete, o .nouă orânduială. La 20 Ianuar trecea prin Cameră şi la 5 Februar prin Senat o lege, redactată de respectatul profesor Laurian, care prevedea: autonomia Bisericii ro- mâneşti şi numirea episcopilor de către Domn, prevăzân- du-se şi vrâsta cerută (40 şi 35 de ani), şi judecarea de Sinod în cele duhovniceşti, iar altfel de Curtea de Casaţie. Un «Decret organic» din 6 Decembre 1864 crease un sinod de clerici şi laici : sinodul eparhial, cu arhiereul local, trei aleşi ai preoţilor, decanii dela Facultăţile de teologie ce se vor înfiinţa la Iaşi şi Bucureşti şi rectorii seminariilor. Un Digiti zedby G00gle 312 ISTORIA BISEBTCn ROMÂNEŞTI sinod general va fi alea la protopopii intâiu, apoi la pre- fecturile din oraşele unde stau episcopii; el are o misiune mare: hirotoneşte pe arhierei, stabileşte parohiile, cerce- tează cărţile bisericeşti, Îngăduie călugărirea — pentru care un regulament special * prevedea vrâsta de 60 de ani, sau 50 pentru femei, ori infirmităţi — , supraveghează pe epis- copi, îi judecă în certele lor, primeşte apeluri împotriva hotărârilor lor şi stă la dispoziţia Guvernului cu sfatul său lămuritor. îndată după sancţiunea legii de către Domn, Melchisedec căpătă Dunărea- de-jos, Dionisie Traianupoleos Huşul şi, neplăcându-i această eparhie, el fu mutat, prin alt decret, din ultima zi a aceleiaşi luni Maiu, la Buzău, dându-se Huşul (la 17 Iulie) lui Iosif Gheorghian, un blând cleric, fiu de preot din Botoşani (n. 1829) şi şcolar al Academiei, preot român la Paris şi egumen la Burdujeni. Pe aceiaşi cale se încercă o numire la Argeş. La 18 Maiu 1865 şi Calinic Miclescu ajungea astfel Mitropolit al Moldovei, pentru că fusese loaial faţă de Guvern, ţinuse predici călugări- lor şi anunţase concursuri pentru locurile de 'protopopi*. Singur Nifon, păzit în toate mişcările lui, şi Calinic de Râmnic, indiferent pentru astfel de vălmăşaguri ale lumii, făceau parte din vechiul episcopat canonic. Furtuna se înteţi atunci împotriva episcopilor necanonici. Scribanii, Iosif Bobulescu erau în fruntea luptătorilor ; cu averea, cu numele său, cu autoritatea cinstei şi a bătrâ- neţelor sale, corniţele Scarlat Rosetti, care făcu să apară foaia Ecle&ia, susţinea cauza canonicităţii ; un Nicoke Roz- novanu din Iaşi putea visa de Domnie; opoziţia, care se îndrepta tot mai mult împotriva Domnului însuşi, erâ foarte bucuroasă că a căpătat o chestie nouă. Patriarhia de Cons- tantinopol afla prilej să-şi răzbune pentru secularizare, i Tot in Monitoriu, 1864, no. 273. * Dobrescu, o. c. t p, 115. Digiti zedby G00gle ORÂNDUIREA DIIMHTIVl A BISERICII ROMÂNIEI 313 pentru planul Doţnnului de a da terii calendarul apusean, oare fii răspins insă de o conferinţă, a clerului românesc. Sinoadele de călugări şi preoţi, prezidate de câte un pro- topop mai popular, degenerau in scandaluri şi erau lipsite de orice autoritate *. Discuţiile, tot mai învierşunate — un cleric cu studii bune, un arhiereu, Gliment Nicolau, direc- torul Seminariului din laşi, trase asupra Mitropolitului Ca- linie (1871) — durau încă la sfârşitul Domniei lui Cuza- Vodă. Se merse până la memoriul către consuli! CAP. Vil. Orânduirea definitivă a Bisericii României. Constituţia dela 1866 luă din dorinţele adunărilor ad-hoc autocefalia, sinodul — unul singur, «centrab — şi rezervă chestia numirii sau alegerii de episcopi, viitorului. Noul principe Carol impuse o împăcare, ce nu se putea face decât păstrând pe necanonici, dar aducând pe Patriarh să-i recunoască. în nădejdea unor avantagii, ca şi din plă- cerea de a fi măgulit, acesta se arătă destul de prevenitor la scrisorile arhiereilor ce-şi cereau umil iertare 1 . Vizita Prinţului la Patriarh, în zilele pe care le petrecu la Cons- tântinopol, fu şi mai binevenită pentru covârşitoarea vani- tate grecească, şi Ecumenicul era bucuros şi de aceia că poate primi pe înlocuitorul «tiranului» Cuza. «Biserica cea Mare» fu consultată şi cu privire la noua lege de organi- zare, care se lucra foarte încet şi cu pază. Abia la 1872 ea erâ gata. Mitropoliţii şi episcopii tre- buiau să se aleagă de Adunarea legiuitoare, — afară de etero- i Dobrescu, pp. 136-7. a Ibid., p. 134 şi urm. : Digiti zedby G00gle 314 ISTORIA BISERICII ROMANIŞTI docşi, — care se contopiâ pentru acest prilej cu ainodul; acesta erâ să fie alcătuit, nu din episcopi in partibus, de titulari ai eparhiilor pierdute de ortodoxie In Aaia-Mkă şi Siria, de clienţi băneşti ai Patriarhiei constantinopolitane, ci de arhierei de ţară, având şi titluri româneşti, fiecare după oraşul cel mai însemnat din eparhia pentru care erâ alea şi sfinţit. Se păstrează prescripţiile privitoare la limita de vrâstă a celor ce se pot alege — 40 de ani — şi se ho- tăreşte, in conformitate cu dorinţele dela 1857, ca, dela 1892 măcar, numai clerici cu titluri academice să poată ieşi din alegere ; Domnul întăreşte pe baza unui raport mi- nisterial şi el învesteşte. «Necanonicib lui Cuza se păstrează toţi. Peste câţiva ani, la 1878, Episcopia Dunării-de-jos pierdea Basarabia şi primiâ în schimb cele două judeţe dobrogene, asupra cărora râvniâ, după încetarea episcopiei «Proilavu- lui», Mitropolitul Silistrei şi încerca să se întindă episcopul bulgăresc necanonic oploşit la Tulcea. Numai după ce România-şi căpăta la 1877 neatârnarea, numai după ce Suveranul ei se proclamă în 1881 rege, se făcură paşii trebuitQri pentru a se căpăta autocefalia, c Marea Biserică)) nu se împotriveşte acelor dulci presiuni care-i dau avantagii, pentru a ced^ formal ceia ce, de fapt, s'a pierdut de mult. Astfel ministrul de Culte Dimitrie Sturdza căpăta la 25 April 1885, după ce sfinţirea mirului se fă- cuse în ţară la 1882, tomosul patriarhal de autocefalie. Să adăugim că Bisericii acum autocefale i s'a dat vecină- tatea unei episcopii catolice de Iaşi şi unei arhiepiscopii de Bucureşti. Ele sânt făcute pentru străinii de această lege din oraşele noastre şi pentru sătenii unguri din Moldova, cărora Primatul unguresc a încercat în zădar, în epoca de slăbiciune a noastră supt Regulamentul Organic, să li dea un cler maghiar cu sentimente naţionaliste, duşmane Sta- Digiti zedby G00gle ORÂNDUIREA DEFINITIVĂ A BISERICII ROMÂNIEI 316 tului * ; pe lângă aceşti credincioşi ţerani, vechi catolici,- câtevâ persoane boiereşti convertite din snobism şi modă n'au nicio Însemnătate. Episcopiile latine le conduc Ita- lieni, cari ni pot fi simpatici, ori Sviţerieni indiferenţi din punct de vedere naţional. încunjurată de bănueli, şi fără o conducere unitară, sfâşiată de intrigi, nehotărâtă în ac- ţiunea sa, această Biserică străină şi menită a rămâne străină r deşi sprijinită de propaganda, In tineretul femeiesc bogat, a Institutelor de creştere franceze, a maicelor dela Notre- Dame de Sion, care ştiu să întrebuinţeze patima de în- gâmfare în străinism a unor strate sociale, n'are nicio pu- tinţă de dezvoltare. Seminariile, căzute cu totul în mâna Statului, fură de mai multe ori dezorganizate şi reorganizate. Prin deosebite legi se suprimară cele ce mai dăinuiau pe lângă episcopii,, şi, urmându-se tendinţei de centralizare în toate, se păs- trară numai două, la Iaşi şi Bucureşti ; un al treilea, cu- caracter particular şi avere proprie, a trebuit să rămâie cruţat, Seminariul Nifon. Preoţimea a trecut prin legea dela 1893 a ministrului Tache Ionescu supt un nou regim de salariare : la sate o plăteşte Statul, dintr'un nou bir comunal special; la oraşe o plătesc, când vreau, după un tarif fixat de lege, comunele. Nu poate fi preot rural decât absolventul de seminariu complet. Pentru a se avea preoţi urbani cu titluri academice, Facultatea de teologie a fost întemeiată,. — aproape fără legătură cu sinodul, care însă are şi el un drept de recomandare al profesorilor, supuşi întru toate legii de Instrucţie — la 1884. Cei mai mulţi profesori sânt mireni, cu studii dela Cernăuţi, unde, mai de mult încă, Institutul teologic se prefăcuse în Facultate, cu profesori învăţaţi ca d. Eusebiu Popovici, şi cu limbă de propunere română şi ruteană. Protopopii se numesc astăzi şi cu voia ministrului de- 1 Studii şi doc, MI. itizedby G00gle Digitiz 316 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI partid, şi acesta a introdus şi procurorii ecleziastici de model rusesc, defenzorii, cari reprezintă şi ei nuanţa, politică a €elui care-i numeşte; şi consistoriile eparhiale sânt numite supt auspiciile autorităţii laice. în sfârşit, o Casă a Bisericii, hrănită din daruri întâm- plătoare şi din veniturile pământurilor parohiale sau a ră- măşiţelor averii mănăstireşti confiscate de Stat, a luat fiinţă în al doilea Ministeriu la Culte al d-lui Spiru Haret (1902). O tipografie a cărţilor bisericeşti lucrează în Bucureşti din 1882. «Biserica Ortodoxă Română», revistă slab redactată, -e servită, în schimbul abonamentului, tuturor preoţilor 1 . i Preoţimea noastră are mai multe reviste de eparhie, care vege- tează. Tradiţiile t Revistei teologice» dela Iaşi ar trebui înviate. Digiti zedby G00gle ÎNCHEIERE. Această organizaţie sufere de mai multe rele esenţiale, st căror constatare e o datorie a autorului acastei cărţi, deâi n'are a face cu caracterul ei patronat de Ministerul. Felul de alegere al episcopilor îi supune fluctuaţiilor şi intereselor politice, une ori chiar intereselor personale. Epis- copii nu mai pot veni din mănăstiri, dintre care cele mat multe sânt astăzi închisori, spitale, aziluri, une ori şi şcoli sau ruine, iar celelalte sânt lăsate în seama unor egumeni ignoranţi şi fără demnitate, cari se impun alegerii episcopului pentru un motiv sau pentru un altul. Acolo nu mai e nici cărturărie, nici gospodărie, nici râvnă pentru Biserică şi simţ al chemării ei : cu două-trei mănăstiri model, dintre cele cu nume mai glorioase, bine organizate şi cuprinzând în ele se- minariile, apoi Facultatea de teologie, condusă în spirit bise- ricesc, de arhierei şi Tipografia cărţilor bisericeşti, cărora li trebuie formă practică, material trainic, text curat şi limbă adevărat românească — in locul limbii modernizate care a fost aşa de mult şi cu dreptate criticată \ — adevărate pepiniere de episcopi şi arhierei, am folosi mai mult decât cu toate paraginile de astăzi. O singură mănăstire de femei, — având ateliere de arte, pe care actul de fundaţie al lui Venia- min le prevede pentru Văratec şi Agapia, unde doar de se mai lucrează, in vălmăşagul oaspeţilor mireni din fiecare vară, printre cari eterodocşi, şaiac, mohair şi dulceţuri de speculă, — ar ajunge. 1 V. Ghibu, Limba curiilor hiwriccsti. Digitized by LiOOQ IC 318 ISTORIA BISERICII ROMANIŞTI Preoţii — scăpaţi de tutela epitropiilor de enoriaşi — ar putea li consultaţi In tot ce priveşte părţi din gospodăria Bisericii, rezervând Sinodului dogma şi administraţia bi- sericească superioară, scoţându-1 de supt tutela ministrului •de Culte. Nici Intr'un caz dintre preoţii trăiţi In mediul laic, materialist şi sceptic, amestecaţi in viaţa politică, le- gaţi prin interesele familiei lor din preoţie, nu s'ar ridica episcopii, prin voturi date potrivit cu interesele unui partid astăzi, ale altui partid de mâine, în folosul unor preoţi văduvi, foşti profesori şi elemente cunoscute în luptele politice. S'ar înlătura astfel şi cafacerb ca aceia din 4896 a Mitropolitului Ghenadie Petrescu, fost episcop de Argeş, a cărui ambiţie jigni pe unii şi servi pe alţii, aducând ca- terisirea sa de sinod, care apoi, supt alt Ministeriu, îi restitui, la distanţă de câteva luni (20 Maiu — 4 Decembre), situaţia de Mitropolit, luându-i făgăduiala că va demisiona, — cafa- cere* care, unită cu «cazuh Mitropolitului Moldovei Partenie (1909), a săpat esenţial prestigiul clerului înalt în România. Un fond al Bisericii, cu izvoare mult mai bogate decât ale Casei Bisericii de astăzi, cu o conducere care să faci a se simţi voinţa arhiereilor, — impuindu-li-se oricâtă răfr pundere pentru aceasta, faţă de înalta instituţie a Curţi Conturilor — , ar avea să suporte toate cheltuielile clerului Iar grija monumentelor bisericeşti, care sânt cea mai cu- rată fală a noastră, nu poate fi împărţită cu nimeni de o Comisiune a lor, cu caracter permanent, cu competenţă de- plină şi cu puteri executive. Credinţa tare a celui ce scrie aceste rânduri, e că numai astfel Biserica românească, în care au intrat, de o vreme, atâţia tineri cu sentimente curate, s'ar putea ridica din zdrenţele umilinţii şi din praful ruinelor sale. Şi aceasta trebuie să se facă, pentru că în starea Bisericii unui popor f»e oglindeşte mai strălucitor moralitatea lui, condiţie esen- ţială a vieţii lui de Stat şi naţionale. Digiti zedby G00gle LISTA M1TROPOLIŢ1LOR ŞI EP1SCOPILOR ROMÂNI. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle N.B. Episcopiile se aşează după vechimea lor. I. Episcopia Cumanilor 1 (catolică) CU REŞEDINŢA L MILCOV. Efectiv: Teodoric, călugăr Predicator (Dominican), fost prior al Ungariei, 4227 (—1244 ?). Titulari (cu drepturi in Secuime) : Vitus de Monteferreo (consacrat?), capelan regal un- guresc, 4332. Toma de Nympti, Augustin, 4347-8. Bernard, mutat la Plock, 4353—4357-60, 4363, «fost episcop». Albert de Usk f 4374. Nicolae de Buda, Augustin, 4374-5. Gobelin, d. 4386. Emeric Secuiul, 4434. Grigorie, 4433 (—4462?). Ladislas de Ondola, 4469 (?). Mihail, 4468-93. Paul, Ladislau, Dimitrie, tustrei 1502-44. Mihail 4542-26. Laurenţiu (?), 4523 (?). 1 Cumania = după neamul slăpânitor, Ţara-Românească + Moldova, de mai târziu. 21 Digitiz itizedby G00gle II. Episcopia (catolică) de «Severin şi părţile de dincoace de munţi» (Traroalpina). Predicaţie a Dominicanilor în Banatul unguresc al Se- verinului 1237 ; voie dela Papa pentru regele unguresc de a numi episcopi, 1238 (episcopul Grigorie din 1246 nu pare să fie din acest timp). Grigorie" 1369 (?)— 82. Grigorie are putere şi in Câmpulung. Luca (?) şi Francisc (?), 1390, 1394. Nicolae, 1399. Iacob riV Cavalli, fost de Vercelli, 1412. Dionisie, 1437. Benedict (şi pentru Moldova), 1439. Ştefan, 1447, 1498 (atul ?), Grigorie, 1500-2. Digiti zedby G00gle III. Episcopia Argeşului (catolică). Jficolae Antonii, Predicator, sufragant al arhiepiscopului de Ka- locsa, 9 Maiu 1380-1382 (?). Titulari : Francisc de S. Leonardo, Carraelit, 1390. Gheorghie, 1394. Andrei, 1396. Francisc, 1399. loan (?). Gheorghie, 1402. Ioan de Antiqua Villa, 1418. Paul de Hunyad, 1421. Vitus, probabil 1432. Alţi doi, numiţi : 1438, 1441-51. facob Ilichter, 1458. ftaimund, 1466. Paul de Vâcz, sufragant de Alba-Iulia, 1480. Andreî, 1495. Andrei, 1505. Dionisie de Gilău (Gyalu), 1512-20. Nicolae, 1644. ;De Argeş, paste Moldova şi Ţara-Româneatcă. Bernardino Querini, 1590-1604 sau 1607(7). Ieronim Arsengo (Arsenghi), fo3t cvicariu apostolic şi episcop- ales al Moldovei», rezidâad tn Bacău (1580-90), 17 Septembre 1607—1611. Urmează : episcopia de Baeău şi episcop* de Nicopole, Digiti zedby G00gle Titulari: IV. Episcopia de Bacău (catolică). Valerian Lubieniecki, io legătură cu tradiţia locuint*' episcopilor catolici mai vechi in mănăstirea fran- ciscană din Bacău, l-iu Februar 1611 — c. 161& Adam Goski, 26 Novembre 1618. Gavril Fredro, 19 Iulie 1627-1631. loan- Baptist Zamoyski, 8/18 Iulie 1633 (trece la Przemy9l). Matei Marian Kur?ki, 1651—21 Februar 1661 (mutai la Aenos). Vicariu: Gavril Thomasii, 1660. Atanasie Rudzinski, 31 Iulie 1665 68. Vicariu: Petru Parcevich, 1668-73. Iacob Goracki, 31 lanuar 1678—... Francisc Dluski, 22 Decembre 1681 *. Vicariu : Vito Piluzio. Amand Victorin Czeszejko, 1693. - Stanislas Francisc Bieganski, 24 Novembre 1698'. Toma Hanuszewicz, c. 1709. Ioan- Dam ase hin Lubieniecki, 23 Februar 1711. Adrian Skrzetucki, 23 Septembre 1716. Iosafat Parysiewicz, 15 Iunie 1717 (sau 25 lanuar 1718), Toma Zaleski (neconsacrat), 13 April 1733. Stanislas Raimund Jezierski, 20 Decembre 1737 (con" sacrat)— 28 April 1782. Dorainic Petru Karwosiecki, 1782—11 Mart 1789. 1 Se dau datele numirii. Digitized by LiOOQ IC LISTĂ DE EPISCOPI 3» Prefecţi ai Misiunilor Moldovei. Felix-Anton Sauli, c. 4697— c. 1714. OexandriTFischer, c. 1714— c. 1718. Silvestru de Amelia, c. 1718— c. 1724 [oan-Francisc Bossia, c. 1724—.., lacittt Lyssa, c. 1740—... ilomuald Gardi Dam ioni, c. 1744 oan-Maria Ausilia, 1744—... francisc-Anton Mansi, 1746 — ... Clement Laydet, c. 1752—... 3audiu Gavet, 1766. oan-Hrisostom di Giovanni, 1768, Huiller, c. 1760—... Iosif.Martinotti, c. 1777— c. 1780. Anton-Mario Mauro.c. 1770— c. 1784 Fedele Rocchi, c. 1785—19 Septem- bre 1795. Mihail Sassano, August 1796— c.l 798. Vineenţiu Gatti, 1798— c. 1803. Dionisie Brocani, c. 1803— c. 1805. Aloisiu Landi, e. 1805—1812. Iosif-Bonaventura Berardi, 1812. Episcopi in Moldova : Bonavenlura Carenzi (nerecunoscut), 26 Decembre 1808. Iosif-Bonaventura Berardi (nerecunoscut), 4 Novembre 1814, loan-Filip Paroni, titular de Iloan, 13 April 1818-1825. Bonaventura Zabberoni, titular de Helenopolis, 1825-7. Prefecţi : Aloisiu Landi, 1826. Inocenţiu Para fiii, 1830. oan-Carol Magni, Decembre 1831- 1838. ^tru-Rafael Arduini, titular de Gar- rae, 1838-43 (strămutat la Alghero). >aul Sardi, titular Verensis, 1843-8. Lnton de Stefano, titular Bendensis, 1848-59. Iosif Salandari, titular de Marcia- nopole, 1864-73. Anton -Măria Graselli, titular de Trapezopolis, 1874-5. Ludovic Maranzoni, titular de Gor- tyna, 1875-7. Fidelis Dehm, titular de Golophon, 1877-80. Nicolae-Iosif, Gamilli, titular de Mc~ synopolis, 1881-94. Episcopi de Iaşi : Gamilli, 1883—1894, Dominic Jaquet, 1894—1903. CamiUi, a doua oară, 1903. Digiti zedby G00gle V. Episcopi de Nicopole, având grija Principatului muntean. Paul Dovanlia, 1792—6 Iulie 1804. Francisc Ferreri, c. 1807— -16 Novembre st. n. 1813. Fortunato Ercolani, 1815 — 1820 (rechemat; mutat la CiUâ-di' Castelio, 1822). losif-Maria Molajoni, sosit la Bucureşti, 2 Decembre 1825-47. Angelo Parsi, c. 1847—63. Iosif Pluym, 1863-9. Ignatiu Paoli, 19 August 1870. Arhiepiscopi de Bucureşti. Paoli, 27 April 1883 arhiepiscop; f 27 Februar 18*5. Paul Iosif Palma, 19 Maiu 1885— f 2 Februar 1892. Otto Zardetli, 14 lanuar 1894— f 10 Maiu 1902. Xaveriu de Hornstein, 31 Mart 1896— f 3 Iunie 1905. Raimund Netzhammer, 16 Septembre 1905. Digiti zedby G00gle VI. Episcopia de Siretiu (pentru Moldova-de-sus) (catolică.) Cf., pentru adausuri Ia această episcopie şi la celelalte episcopii catolice, şi dr. Wladyslaw Abraham, Biskupstwa laeinskie w Moldawii w wieku XlVi XV> Lemberg, 1902 ; Carol Auner, A Romdniai magyar telepek torteneii văzlata. Timişoara, 1908. V. şi Schmidt, Romano-catholici per Moldaviam epis- . copatus ei ret romano-catholicae res gestae, Budapesta, 1887, — pe lângă Eubel, l. c. Efectivi : Andrei Wasilo Jastrzebicz, din Cracovia, sufragan al Cracoviei, 9 Mart 1371 (mutat la Vilna, 17 Fe- bruar 1387). Ştefan Rulheni (?), 1388 (?). Ştefan Martini, 8 Iunie 1394—... Ioan Sartorius, capelan regal, vicariu de Ierusalim şi Iosafat, 1400, 1402. Titnlari Ştefan Zajaczek, 1430. Nicolae Venatoris, din Ordinul Sf. Pavel Eremitul, 5 Mart 1413 (numit la Scardona, 1418). Toma Erneborn, Dominican, 31 Iulie 1413-... Ioan al IMea, 29 Iulie 1434. Urmare, de fapt, episcopia de Moldova. Digiti zedby G00gle VIL Episcopi de Moldova sau Baia Moldovei (catolici). Ioan, Ungur, c 1420. P6tru din Czips (Czipser), 30 April 1438. NicoUe, sufragant de Lemberg, 1447. Ioan al U-lea Roşa, Predicator, c 1452-5. Ioan al IlI-lea Minulem, sufragiu de Alba-lulia, e. 8 Iulie 1457-c. 1476. Ioan Simon (Dawidicz) (acelaşi ?), pomenit la 11 Sep- tembre 1461. Titulari: Petru de Insula, Minorit, 29-31 Mart 1476. Stă la Cetatea- Albă (—1484?). ? 1502. Toma de Zagradino (?), 1497. Mihail Marinowski, 1510. Digiti zedby G00gle VIII. (I ortodoxă) Mitropolia Ungrovlahiei. (mitropoliţii : exarhi ai plaiurilor, adecâ munţilor ; cf. numirea de munteni.) Jachint (Hyakinlhos), episcop de Vicina, însărcinat cu Mitropolia munteană, cu «toată Ungrovlachia» «plaiurilor», ca exarh, delegat al Patriarhiei de Gonstantinopol, Maiu 1359 — c. 1379. Antim, fost Daniil Kritopulos, întâiu Ia Se veri n şi în părţile oltene, cu titlul de «al unei părţi din Ungrovlahia către Severin», al «unei jumătăţi», Octombre 1370—1381. Hariton, protos, întâiu-stariţ la A tos, 1379-81. Antim, ca singur Mitropolit al Ungrovlahiei ; schimnic, 1381-8... Antim, întors în Scaun, 1389-.. . Atanasie, Mitropolit al Severinului, 1389-401 ; rezidă în ţară la 1394. Macarie (?), 1442. Iosif, prin 1460. Macarie, pomenit la 23 Mart 1482-3. Teodor, înainte de c. 1510. Organizaţia Patriarhului mazil de Gonstantinopol, Nifon, 1500-1508. Maxim (Maximian; fost Gheorghe) Brancovici, Despot sârbesc, c. 1507—... Macarie, tipograful, între 1508 şi 1514— c. 1530. Mitrofan, c. 1530; pomenit 1533. Tarlaăm, supt Radu dela Afumaţi; pomenit, 1538, c. 1541, 1544. Simion, Mihail, [ c. 1540. Ieremia, J Anania, pomenit 1545-7, 155G; f 3 Februar 1558; îngropat la mănăstirea Argeşului, ca rudă a lui Neagoe-Vodă. Simion (cel de mai sus?), 1558. Digiti zedby G00gle 330 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI — — -=a Efrem, pomenit 4560. Daniil, pomenit 1566. Eftimie, pomenit 1568-9—74. Serafim, apare 4576-8; f 6. 1590. Mihail l-iu (al lui Petru Cercel), 1586. Nichifor, pomenit 1590. Exarhul Nichifor Parhasios pentru amândouă ţerile; numit 1592; se află in 1595. Exarhul (?) Dionisie Rali, Mitropolit de Târnova ; 1593-6M, Mihail al IMea, d. 1590-3. Eftimie, 4593— Maiu-Iunie 1595. Mihail, a doua oară, Maiu-Iunie 1595— ... Eftimie, a doua oară, 159.. — 1605. Luca, fost de Buzău, 1605—1629. Grigorie, 1629—1637. Teofil, fost de Râmnic, 1637-48. Ştefan, 1648— c. Novembre 1653. Ignatie Sârbul, 1653; retras 1655; pomenit şi 1659. Ştefan, a doua oară, 1659— + 25 April 1668. Teodosie de Veştem, ales la 20 Maîu 1668, scos în primăvara lui 1672. Dionisie dela Atos, primăvara lui 1672, f 24 Decembre 1672. Varlaam de Glavacioc, ales 24 Decembre 1672—26 April 1672; -J- după Septembre 1698. Teodosie de Veştem, a doua oară, 26 April 1679j f 27 Ianuar 1708. Antim Ivireanul, 28 Ianuar 1708 (metathesis patriarhală la 21 Februar) — August 1716. Mitrofan, fost de Nisa, August 1716—1720. Daniil de Aninoasa, 1720—1732. Ştefan, 1732— f 23 Septembre 1738. Neofit Cretanul, fost al Mirelor, 1738-54. Filaret Michalitzi, 1754— Iulie 1760. Grigorie, fost al Mirelor, 28 Iulie 1760— f 18 Septembre 1787* Cozma, fost Ia Buză 0, 9 Octombre 1787— f 12-3 Septembre 1792. Filaret al IMea, fost al Râmnicului şi vicariu (1775), 23 Sep- tembre 1792— Septembre 1793 (demisionat). Dosofteiu Filitis din Ianina, fost de Buzău, 11 Octombre 1793— (15 Ianuar 1810, scos ; 1812, retras) ; f 14-26 Decembre 1826. Gavriil, exarh al Sinodului rusesc, Iulie 1808— Maiu 1810. Digiti zedby G00gle MITROPOLIA ŢBRII-ROMÂNEŞTI 331 g ■ ' = ===== i i ase» Ignatie Grecul, numit 15 Ianuar, instalat 5 Maiu 1810—10 Au- gust 1812. Nectarie, fost la Râmnic 1812-1-iu Maiu 1819 (refras; f 13 Sep- tembre 1825). Dionisie Lupu, titular de Sivas, l-iu Maiu 1819 (pribeag 1821; înlocuit Ianuar 23 ; f 7 Februar 1831). Grigorie din Căldăruşani, 10-1 Ianuar 1823—10 Februar 1829 (scos de Ruşi) ; întors 22 August 1833— f 22 Iunie 1834. Vicariu : Neofit de Râmnic, Februar 1829—22 August 1833 ; dela 22 Iunie 1834 la 1840. Neofit, fost la Râmnic, 29 Iunie 1840—27 Iulie 1849 (demisionat). Nifon, 14 Septembre 1850— f 5 Maiu 1875. Calinic Miclescu, fost Mitropolit al Moldovei, 31 Maiu 1875— f 1886. Iosif Gheorghian, fost de Huşi, 1886—29 Mart 1893 (retras) ; reales 5 Decembre 1896 — -J- Ianuar 1909. Ghenadie Petrescu, 1896—20 Maiu 1896 (scos) ; restabilit 4 De- cembre; retras 5 Decembre. Atanasie Mironescu, ales la 5 Februar 1909. Digiti zedby G00gle IX. (II) Episcopia Severinului şi a Noului-Severin sau a Râmnicului. N.B. Episcopii rechi de Sererin sânt de fapt Mitropotiţi ai Ungrorlahiei ca şi ceilalţi Mitropoliţi. Ilarion, Ioasal, Iosif I-iu, Prohor, Grigorie, \ 15..— 1577. Grigorie, Sava, Onufrie, Luca, Leontie, c. 1508. Paisie, 1535. Daniil, de Severin şi Axdeal, 1577-8. Eftimie dela Olteni, c. 1580. Hihail, apoi Mitropolit, c. 1590. Efran, c 1590— după 29 Decembre 1591. Teefil l-iu, d. 20 Mart 1592-c. 1601. Efrem, c. 1601— c. 1612. Teofil al n-lea, apoi Mitropolit, c. 1619-37. Ignatie Sârbul, apoi Mitropolit, 1637— c. Novembre 1653. Dionisie de Cozia, c. Novembre 1653— Septembre 1658. Ignatie Grecul, Septembre 1658— f Mart 1668. Serafim, Mart 1668— c. 1671. Tarlaam, apoi Mitropolit, c. 1671— Decembre 1672. Ştefan (schimnic : Sava) de Sadova, ales 15 Ianuar 1673—1693. Digiti zedby G00gle EPISCOPIA 8EVBRINULUI SAU A RÂMNICULUI 333 Harion, 30 Iunie 1693—16 Mart 1705 (scos, ca eretic). Antim Ivireanul, apoi Mitropolit, 16 Mart 1705— 28 Ianuar 1708. Damaschin, 28 Ianuar 1708— f 5 Decembre 1725. Vicariu: eclesiarhul Dionisie (opt luni). Ştefan de Govora, ales şi intărit de Împărat ; 15 Octombre 1726, nesfintit— f 20 August 1727. Inochentie de Tismana, ales Septembre 1727, fntărit 11 Maiu i728; f l-iu Februar 1735. Climent, («exarh Severinului şi a toată Mehadia»), ales 28 Iunie 1735 ; instalat abia Maiu 1737 ; retras 8 Maiu 1749 (schivnic Cozma). Grigorie Socoteanu, 8 Maiu 1749—21 Maiu 1764 (retras) (apoi Mitropolit). Partenie, 21 Maiu 1764— a 1770. Chesarie, vicariu, 26 Decembre 1771 ; episcop, 26 Decembre 1773— f 9 Ianuar 1780. Filaret, fost al Mirelor, apoi Mitropolit Mart 1780—23 Octombre 1792. Nectarie Moraitul, apoi Mitropolit, 8 Septembre 1792—16 De- cembre 1812. Galaction, 25 Ianuar 1813— retras în 1824. Neofit, apoi Mitropolit, 1824—1840. Calinic, 14 Septembre 1850— f April 1868. Atanasie Stoianescu, 1865 (canonic, dela 1873)— f 9 Februar 1880* Iosif Bobulescu, 30 Novembre 1880^-tfârşitul anului 1886. Ghenadie Enăceanu, 10 Decembre 1886— f 14 Ianuar 1898. Atanasie Mironescu, apoi Mitropolit Primat, 12 Mart 1898 — 5 Fe- bruar 1909. Digiti zedby G00gle X. (III) Episcopia de Cetatea-Albă (titulari ; rezidă in Moldova). Iosif, frate (?) cu Petru şi Roman- Vodă, deci de pe la 1378. Concurent: Heletie dela..., 138 — . footopopul Petru, c. 1390; dichiu, vicariu, «exarh» pa- triarhal, 1395. Digiti zedby G00gle Xi: (IV) Mitropoliţi ai Moldovei. Ieremia, nutrit de Patriarhia constantinopolitană pentru «Mauro- vlachia», c. 1392—1394 (trece la Târnova). Iosif, «al Moldovlahiei», mufat dela Cetatea- Albă, 26 Iulie 1401— după 1407. Macarie, «al Moldovlahiei», 1415 (?)— c. 1429. Crigorie, unit, numit de Papa, 1436. Damian, ales la Constantinopol, 1437—1451. Ioan, Samuil, d e Suceava, sau poate şi de Roman (v. Roman) ; Ioanichie, j 1429— c. 1451. Vasilie, / Teoctist, 1451— f 18 Novembre 1477. Gheorghie Nemţeanul, 1477—1510-1. Teoctist al IMea(?), 1490-1-c. 1503. Teoctist al H-lea, sau al IlI-lea, 1510-1— f 15 Februar 1528 (mort ca schimnicul Teodor). Calisirat, 1528—... Teofan, fost de Rădăuţi, lb!2... sau 153...— 1538-9. Grigorie Roşea, 1541—1564. Teofan, 22 Septembre 1564-72. Anastasie, fost de Roman, 1572-8. Teofan, a doua oară, 1578-84, (fugă în Polonia) ; 1582 (înainte de 41 Septembre) — c. Decembre 1587. Gheorghie Movilă, fost de Rădăuţi, pomenit la 20 Decembre 4587 ; fugar în Tirol şi Veneţia, August 1591 ; întors la 4595, după August. Agafton, fost de Roman, 1591 (pomenit întâiu la 25 Februar 1592). Nicanor, după Februar 1592— c. 1594. Digiti zedby G00gle 336 ISTORIA BISERICII ROMANIŞTI Mitrofan, pomenit la 10 August 1504. Mardarie, fost de Rădăuţi, după Iunie 1505— August 1505. Gheorghie Movilă, după August 1505 ; fuge în Polonia, Maiu-Iunie 1600; întors c. Septeţnbre 16Q0« Dionisie Ralli, fost de Târnova, numit Iunie 1600 ( — Septembre). Teodosie Barbovschi, fost de Rădăuţi, pomenit începutul luf 1606— c. Iunie 1608. Anastasie Crimca, fost la Roman, pomenit c. 15 Iunie 1608 ; scos în 1617. Teofan, pomenit la 25 Mart 1617— c. 1619 ; 1622-3 petrece îkr Bistriţa olteană. Anastasie Crimca, a doua oară, c. 1619— c. 1629. Atanasie, c. 1629— f 13 Iulie 1632. Tarlaam, hirotonisit 23 Septembre 1632— c. April 1653 ; testa- mentul din urm?, 18 August 1657 ; f înainte de 16 April 1658/ Ghedeon, c. April 1653— c. 1659. Sava, fost de Roman c. 1659 — f 5 Ianuar 1664. Ghedeon de Secul, 1664— c. 1670-1. Dosofteiu, pomenit 1670-1 ; fuge in Polonia, Decembre 1673— -Ianuar 1674 ; închis 1676 7 ; fugar în Polonia 1686, toamna ; episcop* de Azov şi Taganrog ; -j- 1711. Teodosie, 1674— c. 1676-7; f după 1697. Sava de Putna, 1687— retras, 1700-1. Misail, fost de Roman, 1700-1—1708. Ghedeon de Agapia, 1708-23. Gheorghie de Neamţ, 1723-4— 1730 (?). Antonie, 1730 (?)— plecat cu Ruşii 1739 (după Novembre) ; Mk tropolit de Bialogrod şi Oboian (1741) ; f 2 Ianuar 17£8. Nichifor Grecul (Peloponezianul), 1739 (după Novembre) sau 1740— Novembre 1750. Iacov, fost la Rădăuţi, 13 Novembre 1750— Februar 1760. Gavriil Callimachi, fost de Salonic, 20 Februar 1760— {- 20> Februar 1786. Leon Gheuca, fo3t de Roman, Februar 1786— f stârşitul lui 178$ sau începutul lui 1789. Amvrosie de Ecaterinoslav, vicariu, 1788 — Ianuar 1792. Gavriil Bănulescu, fost Ia Achermao, Ianuar- April 1792 (apoi de" Gotia). Iacov Stamati, c. 22 Iunie 1792—10-1 Mart 1803. Digit zedby G00gle MITROPOLIŢI AI MOLDOVEI 337 Veniamin Costachi, Mart 1803— Februar 1808 (retras). Gavriil Bănulescu, ca exarh al Sinodului rusesc (şi pentru Prin- cipatul muntean), instalat Maiu 1808 (numit Mart). Veniamin Costachi, 1812— Ianuar 1842 (retras ; f 18 Decembre 1846). Meletie, fost la Roman, 1843— f 1848. Sofronie Miclescu, fost la Huşi, 1851—1860. Calinic Miclescu, apoi Primat, 18 Maiu 1865—1875. Iosif, fost de Argeş, 1875—1902. Partenie, fost al Dunării-de-jos, 1902 — Ianuar 1909 (retras). Pimen, fost al Dunării-de-jos, ales 5 Februar 1909. 22 Digitiz itizedby G00gle XII. (V) Exarhi maramurăşani, rezidând la Si. Mihail din Peri, lângă Sighet. Pahomie, 1391. Apoi egumeni : Simion Sălăgeanul, 1458. «arie, 1494. Urmează episcopi de Vad. în Huncaciu ejmcopi ruşi şi romani: Petronie, recunoscut de Mihai Viteazul, 1600. Sârghie, fost egumen de Tismana, d. Iuoie 1000, sfintît 1603 — 1614. Alţi episcopi ruşi: A ta nas ie Krupeski, 1614. Eftimie, 1618. Petronie, a doua oară, 1623. Ioan Grigorovici, 1627. Vasile Tarasovici, sfinţit de Mitro- politul Moldovei Varlaam, 1633— abdicare, 1642. Dimitrie de Moiseiu, Român, or- todox, 1635-c. 1640-50. Petru Partenie Rotosinschi, unit (la Ungvar), 1649, sfinţit în Ardeal, 1651. Porfirie Ardan. calvinizant, 1649. Ioanichie Zăican, neunit, 1658-84. Iosif Voioşi no vschi, calvinizant, 1670-5. Mibail Serbin, t arhimandriţi de Muncaciu, Decembre 1675. Teofan Mavrocordat, 1675. Ieronim Lipniţchi, 1685-8. Metodie Racoveţchi, ortodox, 1688. Digiti zedby G00gle XIII. (VI) Episcopia Vadului («de Rhew»). Harion, pomenit 1523. Varlaam, 4627. Anastasie, supt Petru Rareş (1529 şi urm.). Tarasie, 19 Iulie 1546—1550. Gheorghie, 5 Ianuar 1550 — ... Pierderea Ciceului de Domnii Moldovei aduce, până în epoca lui Mihai Viteazul, suprimarea acestui Scaun. Digiti zedby G00gle XIV. (VII) Noii episcopi de Vad şi Mararaurăş («în Ardeal şi Mararaurăş»), precum şi pentru Ârdealul-de-sus. Eftimie, fost al Ardealului, 157...— c. 1579. Spiridon, sfârşitul lui 1579, recunoscut 1585— c. 1599. Ioan Cernea (Chyernay) (ştă în Vad), pomenit 1599— 1600. Spiridon, a doua oară, c. 1601 ; întărit de principe, 29 April 1608. Teofil, de Ardeal, întărit şi pentru această dieceză la 21 Februar 1615. Eftimie, întărit de principe la l-iu Iunie 1623. Dosofteiu Moldoveanul, pomenit întâiu la 21 April 1622; dela 1624-5 şi în Bălgrad. Venedict, 4 Maiu 1631. Şirul lor se încheie cu anexarea diecezei de către Mitropolitul Ghenadie Brad al Ardealului (după 1631 ; titlul de Vad îl iea însă acesta şi la 4 Decembre 1628). Nerecunoscuţi de Guvern : Miron (de Vad) (?), August 1635— Iunie 1&37. Sava (de Bistra), 1651. Simion Petraşcu («protopop» al Guvernului), numit 11 August 1652. Dumitru (de Maramurăş). V. mai sus. Savul (Sava) (episcop al părţilor de sus), numit 12 April 1650. Mihail Molodeţ (de Maramurăş), c. 1651-7. Iosif de Camilli, titular de Sivas ; unit, c. 1689 — f 1726. Vicariu român unit: Isaia de Atos, Ianuar 1694 — -J- 15 Maiu 1701. » » Gheorghe Ghenadie Bizanţie, 1705. Iosif Stoica, Român, ortodox, c. 1690—1711. Digitized byVJ OOQ IC NOII EPISCOPI DE VAD ŞI MARAMURĂŞ 341 — ■ i ■ Ştefan sau Serafim de Petrova (Petrovan, Petrovai), toamna anului 1711-d. 1715. Bosofteiu Teodorovici, de Moiseiu (?), d. 1715-1728, 1733-4 (la Uglea). Iosif Hodermarszky, 1707-15. Gheorghe Ghenadie Bizanţie, de Muncaciu, 1716—1733. Vicariu pentru Români : Procopie Hodermarszky, dela 1723-9. Simion Olszawski, 1729-33. Vicariu : Ioan KupcseDko, 1733-9. Grigorie Bulko, 1740— f 22 Novembre 1742. Ioan Blajovschi, 1743-4. Blajovschi, 1738-42. Andrei Bacinschi, 1746-54. Daniil Havrilovici, 1754-61. Andrei Zsetkey, 1761-72. Mihail Paraszovics, 1772-78. Oheorghie Koszeghy, 1778-806. Vasilie Papp, 1806-8. Mihail Tabacovici, 1808-13. Ştefan Andrucovici, 1813-5. Petru Anderco, 1815— f 2 Iunie 1869. Urmează episcopia de Gherla. Digiti zedby G00gle XV. (VIII) Episcopia de Gherla (urmaşă a celei de Maramurăş). Ioan Alexi, numit la 17 Mart 1854 ; recunoscut de Papă in No- vembre ; sfinţit la 28 Octombre 1855 ; f 29 Iunie 1862. Vicariu pentru Maramurăş : Ioan Pavel, 24 Novembre 1860— în- ceputul lui 1879. Ioan Vancea, numit la 4 Iulie 1865 ; recunoscut 25 Septembre; sfinţit 3 Decembre; Mitropolit la 21 Octombre 1868. Hihail Pavel, numit la 11 Septembre 1872; recunoscut de Papi la 23 Decembre ; sfinţit la 26 Ianuar 1873 ; 29 Ianuar 1879 trece la Orade. Vicariu: Ioan Pop, 12 Decembre 1874 — f 10 Decembre 1879. Ioan Szabd, numit la 18 Februar 1879. Mihail Kokânyesdy, Pop, Decembre 1879 — l-iu Septembre 1887. Tit Budu, 15 Novembre 1887. Digiti zedby G00gle XVI. (IX) Episcopia — întâiu Mitropolie — de Roman sau «episcopia-de-jos a târgului Romanului». Calist, pomenit la 30 Septembre 1445. Tarasie, supt Ştefan-ce l-Mare, c. 1472. Vasilie, pomenit la 16 Octombre 1488 şi la c. 14 Novembre 1499. Teoctist, pomenit la 17 Novembre 1502. Macarie l-iu, pomenit la 1513-4. Dorofteiu, pomenit la începutul lui 1528 — c. 1531. Macarie al IMea, 23 April 1531— Septembre 1558. Mitrofan, fost episcop (unde ?), 1550 (pus de Ilie Rareş). Anastasie, apoi Mitropolit, 1558-72. Grigorie (?), 1572-4. Gheorghie, f 1574. Eftimie, 1574—... Evstatie, 1577— c. 1584. Agafton, c. 1584—1591. Nicanor (şi înainte de Ianuar 1586 «fost episcop»), 1591 (pomenit intâiu 28 Februar 1592) — după 10 August 1594 Agafton, întors la Roman, pomenit la 13 August 1595— c. 6 Maiu 1605. Anastasie Crimca, c. 6 Maiu 1605— Iunie 1608. Mitrofan, 1608-13. Pavel, 1613-6. Anastasie, c. 1616— c. 1631. Dionisie, fost de Rădăuţi, c. 1631-3. Mitrofan, fost de Huşi, 1633—41-2. Evloghie, c. 1642— c. 1648. Anastasie, pomenit la 26 Mart 1651— c. 10 Maiu 1658. Sava, fost la Rădăuţi, c. 10 Maiu 1658— c. 16 Decembre 1659. Dosofteiu, c. 16 Decembre 1659— c. 1671. Digiti zedby G00gle 344 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Teodosie, c. 1671—1674. Ioan, fo«t de Huşi, 1674— c. 1685. Sava al II-lea, pomenit la 25 August 1685— după 4 Maiu 1686 Misail, apoi Mitropolit, toamna 1686— c. 1700-1. Lavrintie, fost de Rădăuţi, c. 1702—1706. Pahomie, 18 Decembre 1706, hirotonisit 18 Ianuar 1707 ;— Februar 1714 ; f Chiev, 1724. Sava, 1714— c. 1718. Gheorghie, c. 1718—1723^4. Atanasie, 1723-4 -c. 1733. Daniil, 173... Ghedeon, fost de Huşi, 1734 43. Teofil, fost de Huşi, c. 1743— f l-iu Septembre 1747. Ioanichie, 15 Septembre 1747— începutul 1769. Leon Gheuca, 2 Februar 1769— Februar 1786. Iacov Grecul, Februar 1786— f 25 Octombre 1786. Vacanta. Antonie de Putna, 19 Iulie 1787— f Iunie 1796. Veniamin Costachi, dela Huşi, Iunie 1796— Mart 1803. Gherasim Clipa, 20 Mart 1803— f primăvara 1826. Meletie (necanonic ; pus de Turci), 1821-2. Meletie Brandaburul, fost la Huşi, apoi Mitropolit, l-iu Junie 1826—18441. Veniamin Roset, 2 Februar 1844— f 1851. Vicariu: Iustin de Edesa, 1851-6. Nectarie Hermeziu, de Sotiriupolis, 1856-64. Atanasie Stoienescu, de Troia, 1864—11 Maiu 1865, vicariu, apoi episcop— 6 Novembre 1868 (demisionat).' Isaia Vicol, de Dioclea, vicariu, Novembre 1868—1873; apoi episcop— f 20 Iunie 1878. Melchisedec Ştefănescu, dela Huşi, 22 Februar 1879— + 16 Maiu 1892. Inochentie Moisiu, Decembre 1892—5 April 1894. Ieronim Ionescu, 25 Februar 1895— f 7 Novembre 1896. Ioanichie Floru, 1897— f 28 Iunie 1899 Gherasim Safirin, 17 Februar 1900. 1 1844, şi pentru Meletie ca Mitropolit. itizedby G00gle Digitiz XVII. (X) Episcopi ortodocşi rătăcitori prin Ardeal, loan de Calfa, 1456. XVIII. (XI) Episcopi de Galaţi (în legătură cu vechiul exarhat de Peri). Macarie, constatat la 1466 şi 1469. Digiti zedby G00gle XIX. (XII) Episcopia de Rădăuţi. Ioanichie, pomenit înlâiu la 25 April 1472 — după 1490. Pahomie, pomenit la 18 Novembre 1504 şi 1515. Teofan, pomenit întâiu la începutul anului 1528. Teodosie, pomenit la 2 Mart 1548. Mitrofan, d*4« Roman, 5 Iunie 1551—... Gheorghie, 155...— f 1558. Eftimie, 1558—... Dimitrie, supt Despot ; fugar în Ardeal ; f în luptă, April 1565. Isaia, 1572— c. 1580-1. Gheorghie Movilă, c. 1580-1 ; fuge în Polonia, 1581 ; Întors la 1582— c. Decembre 1587. Ghedeon de Raşca, c. Decembre 1587-91. Mardarie, 1591— c. Iunie 1595 (trece ca egumen la Drohobycz, unde şi in 1602). Amfilohie, c. Iunie 1595— după 25 Mart 1598. Teodosie Barbovschi, după 25 Mart 1598 — fuge în Polonia Maiu- Iunie 1600 ; întors... Anastasie Crimca, pus Iunie 1600 (-Septembre) ; apoi... — c. 6 Maiu 1605. Ioan, fost de Huşi, c. 6 Maiu 1605— c. 1609. Efrem, c. 1609— c. 1615. Atanasie, c. 1615. Efrem al Il-lea, c. 1617— c. 1623. Evloghie, c. 1623— c. 1627. Dionisie, apoi de Roman, c. 1627 — c. 1631. Anastasie, apoi de Roman, pomenit 13 Iunie 1639—1651 (?). Ştefan (?), Iunie 1645. Sava, apoi la Roman, c. 1631 — 58. Digiti zedby G00gle EPISCOPIA DE RĂDĂUŢI 347 Teofan de Putna, fost la Huşi, pomenit la 10 Maiu 1658—1667. Serafim, fo?t de Huşi, 1667— c. 1682; f după 1691. Misail de Secu, apoi de Roman şi Mitropolit, pomenit 4 Maiu 1686— toamna 1686. Lavrintie, apoi la Roman, toamna 1686—1702. Nicolae Vasilievici, pomenit Ia 8 Maiu 1694 (supt ocupaţia po- lonă ; fotografie a unei pagini de ms. comunicată de păr. D. Dan). Ghedeon de Agapia, pomenit la 2 Decembre 1703—1708. Calistru, 1708 — retragerea sa in Maiu 1728. Antonie, apoi Mitropolit, 1728— c. 1730. Misail, c. 1730-c. 1735. Varlaam, fost la Huşi, c. 1735—45. Iacov Putneanul, apoi Mitropolit, 1745 — 13 Novembre 1750. Dosofteiu, c. 13 Novembre 1750; episcop exempt al Bucovinei r 12 Decembre 1781 ; f 2 Februar 1789. Urmează : episcopi exempţi ai Bucovinei. Digiti zedby G00gle XX. (XIII) Episcopi exempţi ai Bucovinei, apoi ai Bucovinei şi Dalmaţiei. Dosofteiu, 12 Decembre 1781— f 2 Februar 1789. DaniiI Vlahovici, April 1789— f 20 August 1822. Isaia Băloşescu, 1823— f 1834. Eugeniu Hacman, 8 Maiu 1835 ; sfinţit 15 August ; 23 Ianuar 1873 arhiepiscop şi Mitropolit ; f 12 April st. n. din acelaşi an. Teofil Bendela, 1873-5. Teoctist Blajeviciu, 1875-82. Silivestru Andreieviciu-Morariu, 12 Mart 1880— -}• 3 April 1895. Arsenie Ciupercovici, 1895—1902. Vladimir de Repta, dela 1902. Episcopia de Rădăuţi (titulară); dela Novembre 1898. Digiti zedby G00gle XXI. (XIV) Episcopii din Feleac, lângă Cluj. Episcopul grec din părţile greceşti, Marcu, înainte de 1489. Daniil (Danciul, fiul preotului Vlad, care găzduise pe Marcu), 148& Petru (fratele lui Daniil), 1538. Pentru aceşti episcopi, v. Sate §i preoţi din Ardeal, p. 316 şi urnir Digiti zedby G00gle XXII. (XV) Protopopi de Şegheşti, ai Crişurilor (cu drepturi episcopale). Dan, 1503. * loan 1538. Avram de Burdan, « episcop • al K- Petru, 1554. horului, 1641. Mihail, 1608. Petru de Giuciu (Csucsy), numit 15 Decembre 1648. XXIII. (XVI) Protopopi de Inidoara şi ai Haţegului (cu drepturi episcopale). Petru de tZoczathi, 1506-26. Moise Peştişel, 1582. Nicolae, fiul lui loan, c. 1659. Digiti zedby G00gle XXIV. (XVII) Episcopia Buzăului. Serafim, 1508. Paisie, înainte de 1535. Ieremia, pomenit la 1550. Atanasie (episcop al lui Radu Iliaş), 1553-70, poate c. 1587. luca din Cipru, apoi Mitropolit, 1587 (pomenit 1594)— 1605. Chirii, 1605-1620. Efrem Trufaşei, 1620—1638. Ştefan, apoi Mitropolit, 1638—1649. Serafim, apoi la Râmnic, 1649— Mart 1668. Grigorie, ales 4 April 1668—1691. Mitrofan, fost de Huşi, 10 Iunie 1691—1702. Damaschin, apoi de Râmnic, 3 Octombre 1702— Ianuar 1708. Ioasaf de Argeş, 14 April 1708-1716. Dani ii, apoi Mitropolit, l-iu Octombre 1716-19. Ştefan, apoi Mitropolit, 14 Septembre 1719 *-32 (f 16 Iulie 1738). Misail, 8 Ianuar 1732-41. Metodie, 2 Ianuar 1741— f 23 Mart 1748. Pilaret, 24 Mart 1748-53. Antim, 1753-7. Rafail Grecul, 12 April 1757—4 Septembre 1763. Cozma, Septpmbre 1763—9 Octombre 1787. Soaofteiu Filitis, 11 Octombre 1787—11 Octombre 1793. Costandie Filitis, 29 Octombre 1793—28 Iulie 1819. Gherasim Rătescu, 28 Iulie 1819—1824 (| 1844). 1 A se îndrepta astfel şi la Mitropoliţii munteni. Digitized by LiOOQ iC 352 ISTORIA BISKRICn ROMÂNEŞTI Chcsarie, April 1826—30 Novembre 1846. Filoteiu, 4 Septembre 1850— f 16 August 1860. Dionisie Romano, vicariu, 1861-5 ; Maiu 1865-73. Ghenadie, apoi de Argeş, 1864. Inochentie, 1873-93. Dionisie Qimescu, 1894. Digiti zedby G00gle XXV. (XVIII) Episcopii din Geoagiul-de-sus. Crifltofor, recunoscut de regina Isabela la 1557. Sava, scos Înainte de 10 April 1562, restituit la această dată. Gheorghie de Ocna, scos la 10 April 1562. Digiti zedby G00gle XXVI. (XIX) Episcopia calvinizantă pentru tot Ardealul. Gheorghie de Sângiorz, adus dela Vad, cepiscop şi superinten- dent al bisericilor româneşti», constatat Decembre 1566-69. Pavel din Turdaş, «episcop românesc», 1569 — c. 1577. Digiti zedby G00gle XXVII. (XX) Episcopi de Ardeal sfinţiţi la Ipec şi în Principate; ortodocşi. Eftimie de Neamţ, 5 Octombre 1571 întărit de principe ; confir- mat după sfinţire la 3 August 1572. Trece 'n Moldova io Mart 1574. Întors, păstoreşte la Vad. Cristofor, numit 6 Iunie 1574. Ghenadie, «arhiepiscop», «Mitropolit al Ardealului» şi terilor su- puse principelui, sfinţit c. sfârşitul lui 1578 — 158... Ioan de Prislop, numit la 20 Mart 1585, hirotonisit in vară ; Mi- tropolit în Bâlgrad din 1599 ; izgonit 1601 ; f restabilit de Basta ; -j- ... Teoctist, pomenit la 13 Mart 1606—. Augustin, ... Teofîl de Prislop, 1614; confirmat şi în Nord la 21 Februar 1615. Eftimie de Vad(?), ... Dosofteiu de Vad, pomenit in Bălgrad la l-iu Ianuar 1625—... Gheorghe, Ghenadie Brad, 4 Decembre 1628 — începutul lui Sep- tembre 1640. Ilie sau Iorest, Septembre 1640 ; sfinţit Octombre — 1643 (Iunie 1645 îq Moldova). Simon, Simion Ştefan, 10 Octombre 1643 ; reconfirmat la 7 Iulie 1651 ; — c. 1652. Daniil, apoi numai de Făgăraş, numit 1652— 1656; la Olt, c. 1656; scos la 1659; 20 April 1662— c. 1680 (când fugar la Bu- cureşti). Sava Brancovici, numit la 28 Decembre 1656; întărit la 23 April 1662 ; reîntărit 24 Octombre 1679 (?) ; scos la 2 Iulie 1680 ; f 1683 (înainte de Septembre). Digiti zedby G00gle 356 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Ghenadie, Iulie 1659. Iosif Buday de Piskints, ales 2 Iulie 1680—1681-2. Ioasaf, hirotonisit 1 (11) April 1682, retras la 14 Iulie 1682. Ioan din Vinţ, vicariu, Iulie 1682— Decembre 1685. Varlaam, numit Decembre 1685; întărit in Bucureşti, Ianuar 1686; confirmat de principe la 19 April 1686; f 1692. Teofll (Toma Szerâmi), numit Decembre 1692; f 1697. Atanasie Angliei, sfinţit la Bucureşti, 22 Ianuar 1698. Unirea cn Biserica Romei, 7-24 Octombre 1698; confirmată la 5-14 Septembre 1700. V. Biserica nnită a Românilor din Ardeal şi Ungaria. Digiti zedby G00gle XXVIII. (XXI) Episcopia de Inău (Ienopole). Episcop român : Teodor, 1595 şi urm. Sava, 1608 şi urm. Asupra bălrâneţelor lui, v., după Iovan Radonici, Tribuna din Arad pe Februar 1909. Mateiu-Moise, 16... Longhin Corenici-Brancovici, «arhiepiscop de Ioău», în Ţara-Ro- mânească la August 1643 (la mănăstirea Comana). Sava (Brancovici; altul decât Mitropolitul), după 1643. Digiti zedby G00gle XXIX. (XXII) Episcopia Huşilor. Ioan, înainte de 1600; probabil 1597-9; fuge în Polonia, Maiu- Iunie 1600 ; întors, Septerabre 1600—1605. Filoteiu, pus Iunie 1600 (— Septembre). Filoteiu, a doua oară, c. 6 Maiu 1605— c. 1617. Iosif, 1617. Mitrofan, c. 1617— c. 1622. Pavel, c. 1622— c. 1627. Mitrofan al II-lea, c. 1627— c. 1633. Ghedeon, c. 1633— c. 1656. Sava, 1656. Iorest, poate fost de Ardeal, 1656-7. Teofan, 1657— c. Maiu 1658. Dosofteiu, pomenit la 10 Maiu 1658... Serafim, apoi la Rădăuţi, 1667. Ioan de Secul, 1667-74. Calistru, 1674-83. Mitrofan, apoi de Buzău, 1683—1691. Varlaam, 1691— Ianuar 1709. Sava, 19 Ianuar 1709—1713-4. Iorest, 1713-4—1727-8. Ghedeon, 1727-8—1734. Varlaam, c. 1735. Teofil, c. 1735— c. 1743. Ieroteiu de Putna, c. 1744— Maiu 1752. Inochentie de Putna, Maiu 1752-30 Octombre 1782. Vicariu: Leon Gheuca, episcop de Roman, 20 Novembre 1769—1770. Digiti zedby G00gle EPISCOPIA HUŞILOR 359 Iacov Stamati de Neamţ, apoi Mitropolit, Octembre 1782— c. Iunie 1792. Veniamin Costachi, 26 Iunie 1792— Iunie 1796. Gherasim, apoi la Roman, 2 Iunie 1796— Mart 1803. Meletie Brandaburul, apoi la Roman, 27 Mart 1803—1826. Sofronie Miclescu, apoi Mitropolit, l-iu Iunie 1826—1851. Meletie Istrati, 31 Mart 1851— f 31 Iulie 1857. Vicari: Ghenadie Şendrea, de Tripoli, 1857—8 Novembre 1858. Calinic de Chariupolis, 8 Novembre 1858— sfârşitul iui 1860. Helchisedec Ştefănescu, 1860-64. Dionisie de Traianupolis, Maiu 1865. Iosif Gheorghian, apoi la Dunărea-de-jos, 17 Iulie 1865-79. Calinic Dima, 1879-84. Silivestru Bălănescu, 1884—1902. Conon Arămescu-Donici, 8 Februar 1902. Digiti zedby G00gle XXX. (XXIII) Episcopi ai Proilavului (ai Brăilei, Renilor, Ismailului, Chiliei, Cetăţii-Albe, Benderului, apoi şi Hotinului). Meletie Sirigul, 1644. Ioanichie, 1716. Calinic, apoi Patriarh de ConstantinopoJ, 24 Septembre 1743—16 Ianuar 1757. Daniil, 1765— f 1771. Ioachim, 1777. Chirii, 1788. Calinic, 1814. Antim, («exarh a tot termul Dunării»), 1821-2 (poate 1828-9). De HoUn: Neofit, episcop numit, 1765. Amfilohie (apoi egumen de Zagavia), 1795. Urmează episcop al Achermanului şi Benderului, Mitropolia Basarabiei §i episcopia Ismailului. Digiti zedby G00gle XXXI. (XXIV) Biserica unită a Românilor din Ardeal şi Ungaria. Atanasie Anghel, instalat ca episcop unit la 25 Iunie 1701— f 19 August 1713. Ioan Ţircă, sfinţit la 1706-7 (fuge în Moldova). Vicari : losif Bardia şi R6gay. Wenceslas Franţa, ales 9 Septerabre 1713; neaprobat. Ioan Giurgiu Patachi, numit 23 Decembre 1715 ; aprobat de Papa la 18 Maiu 1721 ca cepiscop al Făgăraşului» ; instalat in August 1723 ; f 29 Octorobre 1727. Vicariu : Adam Fitter, 1727-8. Ioan Inochentie Klein, ales 4 Iunie 1728 ; întărit de împărat la 25 Februar 1729 ; sfinţit la 25 Octombre 1730 ; fuge la Roma, Decembre 1744 ; abdică 7 Maiu 1751 ; f 23 Sep- terabre 1768. Vicari: Petru Aaron şi Nicolae din Balomir. Petru Pavel Aaron, numit 28 Februar 1752; sGntit l-iu Sep- terabre 1752 ; f 9 Mart 1764. Atanasie Rednic, ales 30 Iunie 1764; întărit de Papa, 15 Maiu; f 2 Maiu 1772. firigorie Maior, ales 15 August 1772 ; numit 27 Octombre ; re- tras 12 August 1782 ; f Februar 1785. Ioan Bob, numit 21 Octombre 1782 ; confirmat 15 Decembre 1783; sfinţit 6 Iunie 1784 ; f 7 Octombre 1830. Ioan Lemeni, numit 23 August 1832 ; întărit de Papa, 16 April 1833 ; sfinţit 6 Iunie ; retras, Mart 1850 ; + 29 Mart 1861. Alexandru Sterca-Suluţiu, numit 18 Novembre 1850; confirmat de Papa, 17 Februar 1851 ; sfinţit 22 Iulie ; f 7 Septembre 1867. Ioan Vancea de Buteasa, numit 21 Octombre 1868; întărit de Papă, 21 Decembre ; f 31 Iulie 1892. Victor Mihâlyi de Apşa, numit 9 Novembre 1894 ; întărit 18 Mart 1895. Digiti zedby G00gle XXXII. (XXV) Episcopia de Oradea-Mare. Heletie Covaci, titular de Teg6a, numit 12 Iulie 1748; f 1770. Hoise Dragoşi, numit sufragan la 5 Novembre 1775, episcop 96 Iulie 1776 ; recunoscut de Papă la 16 Iunie 1777 ; sfinţit la 9 Novembre ; f 16 April 1787. H. Savniţchi, neprimit de dieceză, 1787. Ignatie Darabant, numit la 8 April 1788 ; confirmat de Papa Ia 3 Februar 1790 ; sQntit la Mart ; f 31 Octombre 1805. Samuil Vulcan, numit la 25 Octombre 1806 ; f 25 Decembre 1839. Vasilie Erd&yi, numit la 2 August 1842, recunoscut de Papă U 30 Ianuar 1843 ; sfinţit la 11 Iunie ; f 27 Mart 1862. Iosif Papp-Szilâgyi, numit la l-iu Novembre 1862 ; sfinţit la 3 Maiu 1863 ; f 5 August 1873. Ioan Oltean, numit 1873 ; f 29 Novembre 1877. Mihail Pavel, numit la 29 Ianuar 1879 ; f l-iu Iunie 1902. Dimitrie Radu, numit la 1902. Digiti zedby G00gle XXXIII. (XXVI) Episcopi de Buda, Câmpii Hăhaciului şi în Ardeal. Dionisie Novacovici, instalat la Braşov, 11 Iunie 1761 ; f 8 De- cembre 1767. Vicariu : Ioan Gheorghievici, 1768. Sofronie Chirilovici (rezidă în Sibiiu), l-iu Decembre 1770-1783. Ghedeon Nichitici, 6 Novembre 1783 ; instalat l-iu Iunie 1784 ; f 6 Decembre 1788. Gherasim Adamovici, 1789 — f 13 April 1796. Vicari : Ioan Popovici de Hondol (1796-805) ; Nicolae Huţovici, 1805; Aron Budai— 1810. Urmează episcopi români ortodocşi de Ardeal. Digiti zedby G00gle XXXIV. (XXVII) Episcopi, apoi Mitrapoliţi, români ortodocşi de Ardeal. Vasilie Moga, întâiu episcop român, fără legături cu eparhii Budei, Septembre 1810 ; sfinţit 21 April 1811 — f 11 Oc- tombre 1845. Andrei Şaguna, administrator din 13 Iulie 1846 ; ales 2 Decembre 1827 ; sfinţit in Dumineca Tomei ; 12 Decembre 1850 Mi- tropolit; f 16 Iunie 1873. Procopie Ivacicovici, 1873-4 (patriarh sârbesc de Carlovăt; f 1881). Hiron Romanul, 21 Novembre 1874 — f 13 Octorabre 1898. Ioan Meţianu, dela 19 Decembre 1898. Digiti zedby G00gle XXXV. (XXVIII) Episcop al Benderului şi Achermanulni Gavriil Bănulescu, 1791. Digiti zedby G00gle XXXVI. (XXIX) Episcopii Argeşului. Iosif de Sivas, 13 Decjmbre 1793 J — f 27 Octombre 1820. Ilarion, 20 Novembre 1820-23. Grigorie Rătescu, 1823-8. Ilarion, a doua oară, 1828— f 7-8 Ianuar 1845. Vicariu: Samuil de Sinai, 1845-50. Climent de Găiseni, 14 Septembre 1850-62. Vicariu : Neofit Scriban, titular de Edesa, 1862-5. Ghenadie, 1865-8. Neofit Scriban, 1868-73. Iosif Naniescu, 1873-5. Ghenadie Petrescu, 1875-93. Gherasim Timus, ales 1893. * Gf. şi Ist. Ut. rom. în secolul al XVlll-lea, II, p. 377 şi nota 5. Digiti zedby G00gle XXXVII. (XXX) Mitropolia Basarabiei. (Urmare a Hotinului: «Mitropolit al Chişiniului şi Hotinului».) Gavriil Bănulescu, fost de Acherman şi Gotia şi exarh la Prin- cipate, 4812— f 30 Mart 1821. Vîcariul său : Dimitrie sau Daniil Sulima, de «Acherman şi Benderi. Episcopii următori de Chişinău şi Acherman sânt Ruşi. Digiti zedby G00gle XXXVIII. (XXXI) Epicopia de Arad (faza românească). Nistor Ioanovici, 1829-f 1830. Gherasim Raţ, 1830— f 1850. Procopie Ivacicovici, apoi Mitropolit, 1853-73. Miron Romanul, 1873-4. Ioan Meţianu, 1875-1898 Digiti zedby G00gle XXXIX. (XXXII) Episcopia Lugojului. Alexandru Dobra, numit la 17 Mart 1854 ; sfinţit Ia 28 Octombre 1855 ; f 13 April 1860. Ioan Oltean, numit la 25 Iulie 1870 ; recunoscut de Papa la 5 Octombre ; sfinţit la 18 Decembre ; 1873 trecut la Ora de. Victor Mihâlyi, numit 25 Novembre 1874; recunoscut de Papa, 21 Decembre ; suafit 14 Februar 1875 ; Mitropolit, Novembre 1894. Dimitrie Radu, numit la 22 Novembre 1896 ; recuuoscut de Papa 3 Decembre ; sfinţit 9 Maiu 1897 ; trece la Oradea-Mare 1902. 24 Digiti zedby G00gle XL. (XXXIII) Episcopia de Caransebeş. Vicariu : Ignatie Vuia, 1865. Ioan.Popazu, 6 Iulie 1865— f 5 Februar 1889. Nicolae Popea, 1889—1908. Digiti zedby G00gle XLI. (XXXIV) Episcopia Ismailului (Dunării-de-jos). (urmare a Proilavului ; creată 17 Novembre 1864.) Melchisedec Ştefănescu, apoi la Roman 11 Maiu 1865—27 Fe- bruar ±819. Iosif Gheorghian, apoi Mitropolit Primat, fost la Huşi, 27 Februar 1879—22 Novembre 1886. Partenie Clinceni, apoi al Moldovei, 10 Decembre 1886—1902. Pijnen Gsorgescu, 1902—5 Februar 1909/ Digiti zedby G00gle Adaus la Mitropolia Ungrovlahiei. Amnia se inlâlneşte şi după 1558 (comun'caţie a d-lui N. Do- brescu) ; aceasta schimbă deci şi data venirii ca arhipăsfor a urmaşului său. Grigorie de Râmnic, pus Ia 26 Iulie 1770 (— c, Octombre 1771, în Oltenia) (f 28 Decembre 1777). Digiti zedby G00gle ERATA. Voi. I, p. 29, r. 13 de sus, ceteşte Iachint, pentru Ioachim. P. 229, r. 14 de jos : 21 Februar, pentru l-iu Februar. P. 296, r. 1 de sus: Atanasie, in loc de Anastasie. P. 305, nota 5. Articolul lui Pargoire e in anul 190.9 din t Echos d'Orient». Voi. II, p. 85, r. 2 şi 6-7 de sus: episcopul de Roman e in cazul in- tâiu Ghedeon, in al doilea Ioanichie. P. 266, r. 17 de jos : 1860, pentru 1862. P. 237, r. 2-9 de sus : Dimitrie Radu, pentru loan Radu. Digiti zedby G00gle ERATA LA LISTA EPISCOPILOR ŞI MITROPOLIŢILOR. Episcopia de Severin, ceteşte : (Transalpina) ; r. 1 de jos : (a/tal ?). Episcopia Argeşului. Richer pentru Richter. ?, 1505 pentru : Andrei, 1505. P. 330, la Varlaam —26 April 1670. • 331 la Dionisie Lupu : înlocuit Ianuar 1823. Digiti zedby G00gle ^ TABLA NUMELOR KEDACTATA DK d. D. MUNTEANU-RÂMNIC. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle A. Aaron, Teodor (negustor din Sibiiu), II, 216. Abrami (loan, predicator), 11, 52-3. Acachie, egumen de Putnp, 105. Academia Mihăileană, II, 259- 60. « Academia Moghilo - Zoboros- ţiană» (şcoala lui Petru Mo- vilă), II, 141. «Acaftisteriu» de Dosofteiu Mi- tropolitul Moldovei, 301. Acaftistul lui Petru Movilă, 293. Acaftistul Maicii Domnului, 1742, II, 110, n. 5. Acaftistul din 1763 şi 1774, II, 139. Acaftistul din 1784, II, 155. Acaftistul lui Klein, din 1786, II, 216. Acaftistul lui Klein, din 1801 (şi «Rogationi de sera» din 1779), II, 204 n. 2. 218. Acaftistul Sf. Cruci, 1802, II, 218. Acaftistul din 1807, II, 229. Acaftistul din Sibiiu, 1821, II, 230. Acatiu, principe al Ardealului. V. Barcsai (Acatiu). Achirie, protopopul din Ini- doara, 172. Acolutia din 1736 a lui Da- ponte, II, 111. Adamovici (♦ pi?cop), 11, 210. «Adevărata mingiiere», 1761, II, 139. Adrianopol (Mitropolia din), 212, 413. «Adunare de multe învăţături», din 1747, II, 169. «Adunare de rugăciuni», de Şt. Bosie, 1751, II, 161. «Adunare de dogme», 1816, II, 238. «Adunarea cuvintelor celor pentru ascultare», Neamţ, 1817, II, 166 n. 4. «Adunarea dogmelor», 1819, II, 231. «Adunarea cuvintelor», de Pai- sie Veliciovscbi, II, 231. «Adunarea de rugăciuni*, de Nicolae popa din Câmpeni, II. 214 n. 5. Agafton, episcop de Roman, 187, 235, 240 n. 3, 423. Digit izedby G00gle 378 ISTORIA BISERICII ROMANEŞTI Agaftoa Ru*ul (întemeietorul schitului Vorona ; paisian), II, 187. Agattoa, Mitropolitul Moldo- vei (?), 201 şi n. 1. Agallianos (Teodor, teolog), 4 M. Agapia (mănăstire), 201-2, 238 ; 11,81,180-7,279,317. Egu- meni. V. Antonie. «Agapit şi Dorofteiu», (de Petru Movilă), 293-4. «Aghiazmatariu» de Veniamin Costachi, II 240. Aiud (ca centru calvin), 272; II, 19. Alani (Români), 19. Alaric, 9. Alba-Iulia (Mitropolia din), V. Bâlgrad şi la ipiscopi şi Mi- tropoliţi, după listă. Alba-Iulia (şcoala calvină din), 302. «Alcătuire inaurită» (trad. de Toma Cară Logofătul), 1771 ; II, 170. Aldobrandini (legat papal), 190. «Alegere de rugăciuni din Psal- tire» (de Iosif al Argeşului), II, 219. Alexandrei (fiul lui Roman al II-lea), 71-2, 83. Alexandria (Patriarhia de), II, 01, 286. V. Atanasie, Lu- caris (Chirii). «Alexandria» din 1796, II, 193. Alexandru Dascălul (polon, din Braşov), Ii, 153 şi n. 2. Alexandru Teodorovici (Teo- dori; preot), II, 291. Alexandru, Ţar bulgăresc, 20, 32. Alexandru (fiul lui Ştefan-cel- Mare), 96. Alexandru- Vodă, Aldea, 82. Alexandru- Vodă al lui Basarab, 20-3, 29, 36, 49. Alexandru -camna). Alexandru-Vodă Coconul, fiul lui K-ulu Mihnea, 226 şi n. I, 247, 249, 253, 263, 271, 279. Alexandru - Vodă Ghica, II, 154-5, 252, 268, 283, 289. Alexandru-Vodă lliaş, 31 n. 2, 251-2, 260 265, 275, 279, 281, 305 6 Alexandru-Vodă Ipsilanti, 11, 65, 151, 188, 190, 193. Alexandru-Vodă Lăpuşneajiu, 90, 93, 105, 107-9, 118, 157-8, 160-2, 167-8 d, 1, 169, 179, 187, 189, 198, 201, 255, 261 ; II, 75. Alexandru-Vodă Mircea, 138, 140-1, 143, 146-7, 180. Alexandru-Vodă Movilă, 231, 243. Alexandru-Vodă Moruzi, II, 146, 187, 192. Alexand r u- Vodâ Ma vrocordat, II, 193, 195. Alexandru-Vodă Suţu, II, 234. Alexie Co/nnenul (împărat), II, 6. Alexie Ţarul, 315, 356-8 ; II, 4&. Altxi Ion (scriitor), II, 297. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 379 «Alfavita» din 1783 (tipărită), II, 206. «Alfa vita sufletească» (de Di- mitrie de Rostov; traducere de Mihail Strilbiţchi, 1781) ; II, 191. «Alfavita sufletească» (1803), II, 218. Allatius Leon * (teolog), 296, 415. Alstedius ( Gatechismul lui ), 302. Amasia (Mitropolia de), 49 ; II, 1U4. Ambrosie (arhiereu rus din Ecaterinoslav, vicariu de Mi- tropolit al Moldovei), II, 194. Amfilohie, episcop de Hotin, scriitor, II, 175, 196. Amfilohie, episcop de Rădăuţi, 235 şi n. 4, 423. Ana, Doamna lui Alexandru- cei-Bun, 61-2, 67-8, 97. Anania, egumen de Bistriţa 251. Anania, Mitropolit muntean, 144 şi n. 8. Anastasia, fiica lui La teu- Vodă, 69, 90. Anastasia, Doamna, mama lui Alexandru-cel-Bun, 89-90. Anastasia, Doamna, mama lui Alexandru Lăpuşneanu, 157. Anastasia,Doamna lui Gheorghe Duca- Vodă, II, 74, 80, 177, 190. Anastasie Crimca, Mitropolitul Moldovei, 217, 238-9 n. 4 240-1 n. 2, 242-4, 247, 250, 260, 264-6, 304 Anastasie (Mitropolitul Moldo- vei, supt Ioan-Vodă cel Cum- plit, 187, 189-90. Anastasie, egumen de Galata, 238. Anastasie, egumen de Moldo- vita, 84'. Anastasie, episcop de Rădăuţi, 238 9. Anastasie, episcop de Roman şi Mitropolit, 158. Anastasie II, episcop de Roman, 316, 356, 388. Anastasie, episcop de Vad, 110. «Anastasie Sinaitub, traducere de Samuil Klein, II, 213. «Anastasimatariu» de Măcar ie, dascălul de cînlări, II, 235. «Anastasimatariul» lui Anton Pan, II, 271. Anchial (oraş), 149. Andreiu Wasilo din Cracovia, (episcop catolic de Siretiu), 34, 113. Andreiu din Creta (Viata lui), II, 92. Andreian (Seminariul), II, 302. Andrian, călugăr de la Ră- dăuţi, II, 88. Andrian a ( soţia lui Şerhan Cantacuzino Vornicul), II, 64. Andriano de la Argyrokastron (mănăstire), 389. Andronie, egumenul de Verbila, 139. Anghelina, fata lui Neagoe- Vodă, 130. Aninoasa (mănăstire), 141. Aninoasa (sat; danie), 132. «Ahtifoanele»lui Nichifor Xan- topulo (1816), II, 231. «Antifoanele», 1817, II, 238. Digiti zedby G00gle 380 ISTORIA BISERICII ROMANEŞTI «Antihristul» din 1703 (tradu- cere de preotul Radu dela Treisfetitele), II, 108. Antim, patriarh de Ierusalim, II, 239 n. 4. Antim (Mitropolit, fost Daniil Critopolos), 30, 35, 38-9 şi n. 5, 57. Antim Ivireanul, Mitropolit, II, 4n. 1, 5,6, 8,11, 15, 47-8, 50-1 n. 2, 52-6, 65, 88, 101, 103, 109, 111, 114-5. Antim (mănăstirea, in Bucu- reşti), II, 109, 250. Antim (episcopul de Drtstra), II, 227. Antim, arhimandrit grec, 295. Antim, arhimandrit de Sinai, II, 61. Antim Creţul, egumen de Di- sericani, II, 92. Antim, egumen de Humor, II, 176. Antioh-Vodă Cantemir, II, 7, 76, 78, 80, 87, 89, 93. Antiohia (Patriarhia de), II, 61. « Antirisis», de Gherontie şi Gri- gore (Paisieni), II, 238. «Antirisis», de Nectarie Pa- triarhul (1682), 411. «Antologhiub din 1628, 297. «Antologhion» slavon, de Mel- hisedec de Câmpulung, 300. «Antologhion»,de Petru Movilă, 293. «Antologhiub din 1697, II, 5. «Antologhiub dinl705.II 101. « Antologhion» din 172(5, II, 115. «Antologhiub din 1737 şi cel din 1745, II 111, 114. «Antologhiub din 1752 şi cel din 1766, II, 151. «Antologhion» din 1756, 11,160. « Antologhion» din 1777, II, 154 «Antologhiub din 17&5, II, 1 178. i Beghiş (protopopie), II, 17. Beiuş (biserica din), II, 38-9, Beiuş (protopopia din), II, 128; (gimnaziul din), II, 289. Bela (regele), 16. Beldy (nobil uogur), 389. i Belgrad (Mitropolia sârbească), j II, 105-6, 112. «Beiizariu», traducere de Klein din Marmontel, II, 215 n. 5. Benedict, episcopul de Severin, 59, 76. Benescu (Iiie, profesor), II y i 271. Benkner Ioan (judele Braşo- vului), 170-3, 182. Benko (erudit), II, 204. Berânda (fraţii şi Dicţionarul! lor), 293. Berea (mănăstire), II, 63. Bereg (Ţinut lângă* Maramu- răş), 51, 223. Berhomete (protopopia), II, 179. Berivoiu (protopopia), II, 20, Bernard, episcop al Milcovu- lui, 17. Bernardini (Misionari catolici), 193. Besborodco (guvernatorul Principatelor), II, 192. Beşimbac (sat), II, 38. Beşteleiu (schit), II, 62. Betleem (episcopia şi mănăs- tirea), 378; II, 57. Bethlen (Gâbor, principe), 350. Bethlen (Ioan, istoric), 347. Bethlen (Ştefan, principele Ar- dealului), 229, 231, 233. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 386 Berrhoea (Averchie de), 290. Bezdin (mănăstire), II, 300. Bia (vicariat unit in Ardeal), II, 125. Bialogrod (Mitropolie), 11,94-5. Bibescu-Vodă, 45; II, 250,286. Biblia in limba gotică, 8. Biblia slavonă din 1581, 203. Biblia din 1688, 213, 401 n. 1, 402, 405 ; II, 255. Biblia lui Klein (1786), II, 213, 255. Biblia dela Petersburg, II, 255. Biblia lui Ghesarie de Buzău, II, 255. «Biblion kalumenon Eklogion» (1663), 395 n. 2. Biblion Historikon (1631), I, 253. Bicsad (mănăstire), II, 21. Bihor (Biserica românească din), 229. Bihor (Avram, episcop în), 330. Bilăi (diacon în Şcheia), 271. BiograGile arhiereilor sârbi, de Sinesie de Arad (1761), II, 136. Biro :David, Piaristul, tipograf), II, 139. «Biscupuh, episcopul catolic, 72. «Biserica Ortodoxă Română», revistă bisericească, II, 316. Bisericani (mănăstire), 96, 232, 271-2, 394; 11,89,91-2,165, 186. Bisericani (Antim Creţul, egu- men de), II, 92. Bislra (biserica şi protopopia), 329; II, 17. Bistriţa (biserica românească şi protopopia din), 229 ; II, 17. (oraşul) 22, 110, 202, 219, 231-2, 351-2. Bistriţa (mănăstire din Mol- dova), 48, 53, 68, 71, 73, 82, 91-2, 94, 97, 107, 237, 267, 271, 304 n. 2, 325; II, 76, 89. Bistriţa (Atanasie, egumen de), 239. Bistriţa (mănăstirea din Ol- tenia), 120, 124-5, 152, 252, 261, 288, 376 n. 2, 377; II, 5, 64, 104, 106, 150, 152, 204. Bistriţa (Anania, egumen de), 251. Blaj (episcopia şi tipografia), 222; II, 125, 138,171,229. (Protopopia), II, 17. (Şcolile şi Seminariul), II, 140, 289-90. Blajovschi (Vlădică de Mara- murăş), II, 126 şi n. 1. Blandrata (favoritul lui Ioan Si- gismund al Ardealului), 166. Bobulescu (episcopul Iosif), ^ n. 1. Bocskai (Ştefan, prinţul), 227-8. Boerescul (Zaharia, profesor), II, 269. Bogdan- Vodă l-iu, 69, 89. Bogdan al II-lea, 52, 81-2, 84, 89, 95, 103, 105. Bogdan al IlI-lea, 94, 117, 121, 155, 100. Bogdan, fiul lui Alexandru Lă- puşneanu, 192. Bogdan Voevod (pretendent în Ţara-Komânească), 151. Digiti zedby G00gle 386 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Bogdan (boier moldovean, cum- natul lui Radu -cel -Mare), 119, 126. Bogdana (mănăstire), II, 89. Boghici (fraţii, tipografi), II, 218, 230. Bogomil şi bogomilism, 76. «Bogoslovia», de Macarie de Bistriţa, II, 171. Boiagi (scriitor), II, 291. Bojinca (Damaschin),II, 258-60, 268. Bonnicio (Pavel), 407. Boris (Ţarul), 11. Borşa (biserica din), 328. Borzeşti (Ivserica din), 96, 104. Bosie (Ştefan), II, 161. Bozen (biserica Franciscanilor din), 196-7, 235. Bozianu (C, jurisconsult), II, 310. Bradul (schit), II, 62. Brăila (episcopie : Proilav), 19, 316. V. şi Proilav. Brăiloiu (Dosofteiu, călugăr), II, 634, 107. Brăiloiu (familia), II, &3. Bran (protopopie), IJ, 303. Brâncoveanu (Grigore, ctitor la Braşov), II, 234. Brâncoveni (mănăstire), 120, 287 ; II, 64, 105. Brancovici (Gheorghe, Despo- tul), 82, 348, 350-1, :*60 şi n. 3, 362-3, 365 şi n. 3, 367-8 şi n. 3, 369-70, 407. Brancovici (familia), 113, 121-3, n. 1, 369, 424. Braşov (biserica neagră), 26. (tipograGa din), 301. (An- drtij, dascăl la), II, 161 n. 1. Braţcaia (mănăstire în Lem- berg), 294, 308-9 a. 2. Brătianu (familia), 29. Braţul (Voevod muntean), 151. Brebu (mănăstire), 287. Brezoianu (boier), 53. Brezoianu (jurisconsult), 11,310. Bruckenthal (Instituţia, in Si- biiu), II, 299. Bruţi (Căpitan de Lâpuşna), 190, 193. 195. Brzesk, 203, 204. Buccow (general), II, 435. Bucoavnă din 1699 (Ardeal), II, 20. Bucoavnă din 1726, II, 442. Bucoavnă, de Macarie de Bis- triţa, II, 171. Bucoavna româno-germanâ din 1783 (şi 1788, 1795), II, 206. Bucoavna din 1850, a lui Moise JUilea, II, 290. Bucov (biserica din), II, 66. Bucovăţ (mănăstire), 142, 215 ; U, 62, 270. Bucovina (Mitropolia din), II, 301, 304. Bucşănescu (Sandu, epitropul mănăstirii Sf. Pantelimon), II, 148. Bucşaai (biserica din), 142. Bucureşti (Seminariul Central >, II, 263, 268, 272. (Mitropolia ), 288, 382, II, 67, 90. (tipo- graiia din), 410, 411, 413. (Arhiepiscopia catolică din), II, 314 5. Bucureşti (Arhimandritul, bi- serică în), II, 59. Bucvariul din 1781, II, 206. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 387 Bucvariul rusesc din 1794, II, 193. Buda (episcopia sârbească din), II, 135-6, 142. Buda (tiDografia din), II, 218, 228, 229-30, 235. Budai (Aron, fratele lui Budai- Deleanu), II, 210-1. Budai (Ioan-, Deleanu), II, 211. Budiş (sat), 233. Buhuş (Ghecrghe), II, 280. Buhuş (Dimitrie), II, 74, 91. Buia (moşie), 220. Buicliu (lorga, autorul ziarului campaniei în Morea), II, 168. Bujoreni (sat), 151. Bulgaria (Alexandru, Ţar), 20, 32. Bulgaris (Evghenie), II, 240. Buliga (Lupu, Aga), 282. Buliga (schit), 282. Bunea (Augustin, canonic), II, 297. Bunea (mănăstire), 289. Burdujeni (mănăstire), 389 ; II, 312. Butnariu (Mihail), II, 298. Butoiul (schit), II, 52. Buzău (episcopia şi tipografie), 131, 135-6 n. 1, 141, 144, 151-2, 284 ; II, 7, 12. (semi- nariul), II, 255, 270-1. (bi- serica Banu), II, 64, 152. Buzeştii (familia), 142, 263-4; II, 60. Buzinca (Dimitrie Stolnicul), 283. c. Căbeşti (protopopia de), II, 128. Cacavela (dascălul Ieremia), 11,7. Caffa, 99. Cahul, 237. Călata (protopopie), II, 17. «Călătorie la Pământul Sfânt» (1875), de N. Scriban, II, 261. Calafendeşti, 90. Galbor (protopopie), II, 20. Căldăruşani (mănăstire), 286, 376 ; II, 63, 187-8, 228, 253, 283. Calendariul lui Sebastos Kyme- nites, 413. Calendariu slavon, II, 116. Calendariu românesc (Întâiul tipărit, Braşov), II, 116. Calendariu pe 1785 (Strilbifr. chi), II, 192. Calendariul din 1794, II, 196. Calendariul lui Klein, II, 218. Calendariul (chestiunea -ui), II, 313. Caliani (prelat unit), II, 131, 202. Călimăneşti(mănă8tire), 47.57. Călimăneşti (ostrovul), 129. Călin (protopopie), II, 17. Călineşti (biserica din), 289. Digiti zedby G00gle 388 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Calinic, Patriarhul Constanţi- nopolului, II, 34. Calinic Miclescu, Mitropolit, II, 247, 309, 312-3. Calinic, episcop de Râmnic (1847), II, 250-1, 254, 270, 287, 309, 312. «Calist Catafighiotub, II, 92. «Calist», de Macarie de Bis- . triţa, II, 171. Calist, Patriarh de Constanti- • -- nopol, 293. Calist, episcop de Roman, 70, 84. CaHstrat, episcop necunoscut, 106. Calistrat, egumen de Humor, II, 173. Calistru, episcop de Huşi, 392. Calistru, egumen de Putna, II, 89, 16J, 163. Calistru, egumen de Voroneţ, II, 89. Căiugăreni, 286. Caloiarii Pater, II, 32. Căluiu (mănăstire), 40 n. 1, 142 şi n. 7 ; II, 60, 106, 187, 263. Camenita (episcopatul de), 62, 192. Camillis (d<% episcop maramu- răşean), II, 26, 129, 171. Câmpeanu (profesor ardelean), II, 260. Campofranco (Bonaventiua de, Conventual), 408. Câmpulung (biserica catolică din), 408. Câmpulung (mănăstire şi tipo- grafie), 27, 297-8, 376-7 ; II, 64, 246. (Andreii?, jude), 410. (Cloşterul). V. CloşteruL (Dionisie egumen). V. Dio- nisie. Câmpulungul Moldovenesc (vi- cariatul de), II, 179. Câmpulungul Moldovenesc (o- raşul), 16, 25 6, 30-1, 33 y 38, 282. Câmpulungul Rusesc (vicaria- tul de), II, 179. . Canisius (Iezuit), 418. Canoanele lui Mateiu Vlaslaris, 318. «Canon pe scurt», de Petru Movilă, 293. «Canoanele Sfintelor Soboară» r de Ioan Bob, II, 215. «Canonul Sf. Spiridon», 1750, II, 116. «Canonul la pavecerniţă», tăl- măcire de Vartolomeiu Ma- zăre anu, II, 165. Cânta (Ioan, cronicarul), II, 265. Cantacuzino (familia), 280, 359, 361, 374-6; II, 51-2, 61. Cantacuzino (Constantin Postel- nicul), 289, 295, 374, 376-7, 393, 402 ; II, 51. Cantacuzino (Constantin Stol- nicul), 11,4,47, 51, 56 n. 6, 66. 402, 410. Cantacuzino (Drăghici), 374. Cantacuzino (Ilie), II, 96. Cantacuzino (Iordachi), 108, 401-2 ; II, 91, 103. Cantacuzino (Mateiu, Agă), 380. Cantacuzino (Minai, Şaitano- glu), 149-0. Cantacuzino (Mihai, Spătar), II, 6ti, 148, 269. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 389 Cantacuzino ŞerbaD, Vornic şi Andriana, soţia lui, II, 64. Cantacuzino (Toma), II, 66, 91, 93. Canlemir (Dimitrie). V. Dimi- trie-Vodă. «Capete Lucrătoare», de Ni- chita Stathat, II, 189. «Capete de Poruncă», 4714, II, 55. «Capete de Poruncă», 1775, II, 169 n. 2. Caplea, sora lui Radu-cel-Mare, 119, 122, 126, 215. Căpoteştilor (codrul), 24. Căpriana (mănăstire),. 118; II, 89. Capua (Anibal de, cardinal), 190. Cară (Toma, Logofăt, tradu- cător), II, 170 şi n. 1. Caracal (mănăstire de la Atos), 317. Caraciu (Vistier, ctitor), 138. Caramzin (scriitor), II, 281. Caransebeş (Biserica calvină romanească), 234, 326, 330. Caransebeş ( episcopia orto- doxă), II, 301-4, 326. Caransebeş (protopopia de),171. Caransebeş (Seminariul din), II, 303. «Cărarea pe scurt» (1683), 385. Carcalechi (Z., tipograful), II, 291. Careiu (parohie), II, 21. Cariofil (loan, Logofăt al Pa- triarhiei Conslantinopolului), 413-5; II, 4, 13, 15. Carlovăţ (Patriarhia de), II, 17, 134,5, 142, 152,178-9^230, 264, 299-301. Carol l-iu (rege), II, 313-5. «Carte de suflet folositoare», de Macarie de Bistriţa, II, 171* «Carte folositoare de suflet», 1794, retipărită ia 1799 şi 1800, II, 199. «Carte foarte folositoare de su* flet», de Calinic de Rimnic, II, 251. «Carte folositoare de suflet», 1819, II, 231. «Carte folositoare», de Mitropo- litul Veniamin Costachi, II, 240. «Carte sau lumină» 1699, II, 7. «Carte sau lumină, cu dreapte dovediri» (1760), II, 170-1. «Carte românească de învăţă- tură de la pravilele împă- răteşti», din 1648, 322. «Cartea schimbării» (de Dosof- teiu al Ierusalimului), 1692* 1699, 415. «Cartea dragostei», 1698, 416. «Cartea bucuriei», 1705, 416. «Carte pastorală», 1760, II, 139; «Cartea de religia şi obiceiurile Turcilor», de Cotore, II, 214. «Cărţi ale minunilor», de Petru Movilă, 294 «Cărţi de învăţături creşti- neşti», 1807, II, 229. «Cărticică împotriva Latinilor», de Matei din Pogoniane, 252. «Cărticică îndemănatecă»,1819, II, 231. Casa Bisericii, II, 316, 318. Căscioarele (schit), II, 62. Digiti zedby G00gle 390 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Caşin (mănăstire), 317, 356; II, 75, 81, 89. Câşlegi, 7. Ca {a (protopopie), II, 17. cCataGghiotul» («Calist», lu- crare paisiană), II, 189. Cătălina (Doamna), 115. Catargiu (Filip), II, 166. Catargiu (Lascar), II, 308. Catavasierul din 1724, II, 110. Catavasierui din 1734, II, 114. Catavasierul din 1742, II, 110 n. 5. Catavasierul românesc din Ră- dăuţi (1744), II, 116. Catavasierul din 1747, II, 144 n. 3. Catavasierul din 1750, II, 114 n. 3. Catavasierul din 1753, II, 151. Catavasierul din 1768, II, 153. Catavasierul din 1769 şi 1777, II, 139. Catavasierul din 1778, II, 160. Catavasierul din 1781, II, 154. Catavasierul din 1784, II, 155. Catavasierul din 1787-8, II, 161. Catavasierul din 1788 (Stril- biţchi), II, 192. Catavasierul din 1792, II, 192, 194. Catavasierul din 1793, II, 156. Catehismul luteran, 165-6, 170, 183. Catehismul lui Chirii Lukaris, 303. Catehismul lui Gh. Bui tul ,1636, 410-1, 418. Catehismul calvinesc (I *şi II), 302-3 n. 1, 321, 325, 332-3 n. 2, 345. Catehismul lui Şt. Fogaraşi (1648), 330-1, 351. Catehismul lui Vito Piluzio (1677), 411. Catehismul catolic din 1702, II, 35. Catehismul unit dinl709, II, 27. Catehismul din 1726 (Mara- murăş), II, 22. Catehismul lui Petru Pavd Aaron, 1753, II, 138. Catehismul aceluiaşi Sn lati- neşte, 1757, II, 138. Catehismul cel Mare al lui Sin- ea i, din 1780 (dela Buda), II, 205-6 n. 1. Catehismul prescurtat al lui Şincai, 1780, II, 206 n. 1. Catehismul explicat de Mitro- politul Veniamin, II, 240. Catehismul din 1815, II, 229. Catehismul din 1845, de Gavril Munteanu, II, 271. Catehismul ortodox din 1868, de Melchisedec, II, 267. Catihis, de NeoQt Seri ban, II, 260. Cattaro (episcopia de) II, 30 f. Cătulescu (Veniamin, profesor), II, 269. Căuşani (biserica din), II, 178 n. 4. Cazanii (1580-1 ; Coresi), 146, 181 n. 4, 182-3. Cazania lui Petru Movilă, 293. Cazania dela Bălgrad (1640), 301, 319. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 391 Cazania lui Silvestru de Go- vora (1642), 300 Cazania lui Varlaam Mitropo- litul (1643), 319-20. Cazania (1688, ms.), de Ştefan ieromonahul dela Cozia, II, 154. Cazania (lin 1732, II, 110, 115. a Cazanii de prăznuire», tradu- cere de lanachi Postelnicul, din llie Miniat, II, 111, 154, 169.' Cazania din 1765 şi 1768, II. 154. Cazania din 1769 (cu litere la- tine şi ortografie ungurea- scă), II, 139. Cazania lui Filaret, episcop de Râmnic (1781), II, 155. Cazaniile din 1790, de Eusta- tieVici, II, 209. Cazania dinViena, 1793, II, 230. Cazania (Ghiriacodromion). lui Dosofteiu Fiii tis, 1800, II, 156. Cazimir (rege polon), 35, 37. Ceahlău (mănăstirea d»* pe), 271. V. Durau. «Geale patru cărţi ale Bogos- loviei», II, 189. Ceaslorăţ (1687), 386. Ceaslovul biglot din 1702, II, 6. Ceaslovul din 1703, II, 6. Ceaslovul din 1715, II, 102, 108. Ceaslovul din 1731, II, 110. Ceaslovul lui Varlaam (1745), II, 116. Ceaslovul din 1747, II, 110 n. 5. Ceaslovul din 1749, II, 110 ri. 5. Ceaslovul moldovenesc din 1750, II, 116. Ceaslovul din 1763 şi 1777, II, 160. Ceaslovul din 1767 şi 1778, II r 153-4. Ceaslovul din 1779 şi 1787, II, 155. Ceaslovul din 1784, II, 150. Ceaslovul din 1792, II, 192. Ceaslovul lui Strilbitchi (1792), II, 194. Ceaslovul din 1794, II, 193. Ceaslovul din 1796, II, 156. Ceaslovul din 1809, II, 218. Ceaslovul basarabean (1815), II, 227. Ceaslovul Mare şi Mic (1816), din Moldova, II, 231. «Cele trei mari virtuţi», 1699, II, 6. Ceremu$ (protopopii, II, 179. Cernăuţi, 6 n. 1, 69, 90-1; II, 75. Cernăuţi (^pi^copia ortodoxă din), II, 304 şi urm. Cernăuţi (institutul de teologie din), II, 264. Cernăuţi (protopopia de), II, 171. Cernica (mănăstirea), II, 187-8, 237, 251, 273, 283. Gernigov (Mitropolia din — a Cazacilor), II, 94. Cernoievici. dinastie muntene- greană, 124. Gerven (Mitropolia de), 211. Cesarea (Mitropolia). II, 46. Cesarea Capadociei (Andrei de), II, 109. Cesarea Palestinei (A.nam>, e- piscop de), II, 110, n. 5. Digiti zedby G00gle 392 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Cetatea-Albă (cetatea şi epis- copia), 20, 37, 48-50 n. 3, 52-3, 62, 67, 100; IJ, 227. Cetatea-de-Baltă, 99, 110. Cetatea Neamţului, 24. Cetăţuia (mănăstirea), 382, 389, n. 5, 390, 395, 412 ; II, 81, 89. Ghalke (mănăstire din Insulele Principilor), 264, 317; II, 89. Chalkedon, 10. «Charles XII», trad. de Gher- vasie călugărul din Iaşi, II, 191. Charmenopulos, scriitor grec, 322. Ghecragarion, trad. de Ghe- rontie şi Grigorie, II, 231. Checragariul din 1814, II, 199 n. 3. Cheia (mănăstirea), II, 187, 283. «Cheia înţelesului» (1078), 399. Chesarie, episcop de Buzău, II, 253 5, 270-1. Chesarie, episcop de Râmnic, II, 149-50 n. 4, 151 şi n. 2, 3; 155-7, 167, 171, 190,199, 200, 213, 218-9, 245, 256. Chesarie Sinadon, locţiitor de episcop de Roman, II, 247; vicariu al Mitropoliei Moldo- vei, II, 309. Chiajna (Doamna), 141, 145, 150, 157, 173. Chiev (Mitropolia, şcoala şi ti- pografia), 30, 50, 6-2-3, 81, 225, 290, 292 şi n. 4. 294, 303, 305. 308-9. 311. 314; II, 35, 94-6, 164, 166, 258. 278. Chilandar (mănăstire din A tos». 122, 128; II, 62, 121. Chilia, 19-20, 64. «China Supusă», de N. Milescu şi Patriarhul Hrisant, 393-4. Chioarul (cetatea), 51, 229; II, 17. Chios, 34. Chipriana (mănăstirea), IL 227. Chiprovaci (biserică bulgărea- scă catolică). II. 105. Chiproviceni (Bulgari catolici \ 410. Chiriac ieromonahul, lucrător tipograf (1682), 401. Chiriac Râmniceanul, dela Câ- luiu, II, 187. Chiriacodromion din 1699 (Ar- deal), II, 20, 109. Chiriacodromion din 1801, II. 238. Chiriacodromion al Mitropoli- tului Veniamin (1811), 11,228. Chiriacodromion din 1857, II, 250. «Chirii de Alexandria» (lucrare paisiană), II, 189. «Chirii de Ierusalim» (tradu- cere de Klein), II, 213. Chirii, episcop de Buzău. 251. 256-7. Chirii. Mitropolit al Proilavu- lui. II. ii25, 227 n. 3. Chirii, egumen la Mihai-Vodă, II. 266. Chirii, arhimandrit de Raşca. II. 186. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 393 Chirii Ţopa, protopop de Ha- ţeg, 214. Chirii de Aciua (preot) II, 41. Chirii* , protopop de Inidoara, 353. Chirtop (meşter), 120. Chiselev (generalul), II, 281 2. Chişinău (Mitropolia din), II, 227. Chitoiu (protopopia de), II, 20. Chiueşti (protopopia de), II, 20. Christacek (mănăstirea ), II, 177 o. 9. Chodkiewicz (Hatmanul), 292. Ciceul, 51, 99, 110, 223. Ciolanul (schit lângă Buzău), II. 187, 253, 255, 283. Ciorogârla (mănăstire), II, 250. Ciugolea (Sofronia), 318. Ciupercovici ( Arcadie, Mitropo- lit al Bucovinei), II, 1305. Ciugud (sat), II, 3. Cipariu (Timoteiu). II. 289-91. 293-4, 298. Clara (Doamna lui Alexandru Basarab). 21, 33, 45. Clatia (mănăstire), 315; II. 81. Climent al XUea (Papă). II, 40. Climent (Mitropolit de Adria- nopol). II, 10. 12. 15. Climent (episcop de Argeş). II, 252. 250, 261. 287, 319. Climent (episcop de Râmnic). II. 114-5, 130. 147. 149. 151. Climent (Nicolau, director al Seminariului din Iaşi), II, 313. ■Ciment (egumen de Bistriţ). II. 107. Glinceanu (Răducanu, tipograf), II, 201, 271. Clipa (preotul, din Vieovul-de- Sus), U, 232. Glocociov (mănăstire), II, 62. aCloşterub din Câmpulung. 16, 25-6, 38. Cluj (protopopia şi biserica din), II, 39, 41. Cneajna (fiica lui Alexandru Lăpuşneanu), 109. Cobia (mănăstirea), 142. 145, Cobia (protopopia de), II, 20. Codrul Iaşilor (mănăstirea din), 389. Codul Civil din 1865, II, 311. Goeni (biserică din Argeş), 375. Colegiul Propagandei din Koma, II, 57. Colegiul germanic (din Roma), II, 35. Colegiul grecesc (din Roma). II, 35. Gdegiul iliric (din Vienaj. II, 35. Colbul pazmanian (dinViena), II. 35, 203, Colegiul unguresc (din Roma). II. 35. Colonia, 91. Colţea (biserica), II, 60. Colun (protopopia de). II. 17. Gomana (mănăstirea lui Radu Şerban), 252, 350-1. 424; II, 61. «Comentariu la Gramatica lui Gâzi» (1768), de Neofit ie- rodiaconul, II. 154. Comliş (protopopia). II. 20. Digiti zedby G00gle 394 ISTORIA BISERICII ROMANEŞTI Comnen (Nicolae Papadopulo), 410. Cotnnenul Alexie (împărat), II, 6. «Comoara lui Damaschin Stu- ditul» (1747), traducere de Mihalcea Logofătul, U, 168. Compania grecească (din Băl- grad), II, 30-2. tCompendiu de drept canonic» (1868), de Şaguna, II, 302. Comuleu (Alexandru, misiona- riu), 192, 194. Conachi (Costachi), II, 281. «Condica Sfântă», II, 263, 271. Condica Soleai (de Vartolomeiu Măzăreanul), II, 165 n. 1. «Confesiunile Sf. Augustin», traduse de Dioniăie Romano, II, 272. aCongrua» (salariu preoţesc de la Stat, în Ungaria), II, 304. Constantin-cel-Mare, 7. Constantin al Xll-lea (împărat bizantin), 81. Constantin (prinţ de Ostrog), 203-4, 256. Constantin Mânase (cronogra- ful lui), 158. Constantin (protopopul, locţii- tor dp Mitropolit al Moldo- vei), 76. Constantin (dascăl slavon din Muntenia), II, 172. Constantin (preot husit), 75. Constantin (fiul lui Rareş), 157. Constantin - Vodă B a s a f a b (Cârmii), 264, 282,288, 351, 353, 372-4, 378, 388; II, 48, 65. Constantin- Vodă B»-âncove*nu r 47, 114, 369, 372 3, 382, 400, 411, 414-6 ; II, 3, 5-6 r 9-1 1 şi n. o, 15, 19, 24. 30 r 32, 34, 46, 48-9, 51-3. 63-8 r 101, 103, 108, 148, 152, 156, Constantin- Vodă C a n t e m i r r 396, 399, 412 ; II, 80-1. Constantin-Vodă Duca, 414-5; II, 139. Constantin-Vodă Ipstlanti, II. 225. Constantin- Vodă Mavrocordat r II, 56-8, 60, 76, 83-6, 117, 141, 145, 157-8, 168. Constantin-Vodă Movilă. 240 r 243, 266, 291-2. Constantin-Vodă Moruzi, U r 184, 194-5. Constanfin-Vodă Racoviţă, Il r 116, 147-9, 184. Consta n ti nopol (Patriarhia de) r II, 3124. Constituţia din 1866, II, 313. «Conţii» {Conâones), de Klein r II, 214. Convenţia dela Paris, II, 287 r 310-1. Copou (biserică din Iaşi), II, 74. Corbea ( David,agent muntean) r II, 32. Corbea (Sevastian, nepotul lui Toader), II, 93. Corbea (Toader, traducător) r II 93. Cordeşti (schitul din), II, 61. Coresie Diaconul. 143. 145, 170 r 172-3, 177, 180, 182-3, 196 r 232, 256, 318, 333 5, 394. Cornăţel (biserica din), 142. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 395 Corneli (canonicul unit), II, 211. Corni (parohia catolică din), II, 240 n. 2. Corniact (Constantin, vameş din Lemberg), 255. Cornides (erudit), II, 204. Cosău (protopopia dio), II, 21. Cosovo (lupta dela), 41. Costandie Filitis (episcop de Buzău), II, 147, 234. Costea (profesor ardelean la Iaşi), II, 233, 257. Costeni, 42. Costeşti (biserica din), 290. Costeşti (satul; danie), 217. Costin (Nicolae, cronicar), 45. Costin (familia), 24, 389, 396. Coşula (mănăstire), II, 183, 264. Cotlumuz (mănăstirea grecea- scă din), II, 62. Coţmani (biserica din), 90 ; II, 177. Cotmeana (mănăstire), 47, 57, 126. Cotnari, 71. (biserica catolică din), 191, 194, 206. (şcoala lui Despot- Vodă), 168. Coţofeanu (Mihai, ctitor), 289, 296. Cotore (teolog şi vicariu), II, 131, 139, 202, 214. Cotroceni (mănăstire), 263 n. 2, 375, 412 ; II, 62. Covila (mănăstire), II, 179, 292. Cozma al III-lea (Patriarhul Constantinopolului), II, 53. Cozma (episcop do Buzău, apoi Mitropolit muntean), II, 146, 149 52 n. 4, 153, 156. Cozma (schivnic), II, 147. Cozma Mandin (jude), 352. Cozia (mănăstire), 47, 57, 128, 137, 139, 142, 217, 269, 373, 376n.2, 377; II, 64,150,249. Cracovia (episcopatul de), 60. Craiova (episcopia de Râmnic, la), II, 251. Craiova (seminariul din), II, 270. Craio veştii ( boieri ), 119-21, 124 6, 131, 133, 138, 140, 142, 217, 250, 285, 288. Crasna (biserica romanească din), 229. Crasnobroda (mănăstire), 328 ; U, 22. Crâstea (pârcălab de Roman), 236. Crăstea (protopopul din Bra- şov), II, 24. Crăstina (mama lui Anastasie Crimca Mitropolitul), 241. tCrest», 6. «Creştineasca învăţătură]), de T. Blajovici, II, 305. «Creşterea Albinelor», II, 216. Cretulescu (Pârvu), 380. Cretulescu (Radu), 380. Cronici (în ordine alfabetica) : Cronica Bărăţiei din Târgo- vişte, 410. Cronica lui Constantin Canta- cuzino, 399-400. Cronica lui Eftimie, I, 160-2» V. şi Eftimie. Digiti zedby G00gle 396 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Cronica lui Isaia, II, 160-1. Cronica lui Macarie, I, 160 2, Crilos (tipografia din), 293. «Crinii Ţarinei», tălmăcire de Vartolomeiu Mâzâreanu), II, 105. C"istofor (episcop calvin al Ro- mânilor in Ardeal), 150, 180, 182 «Critica neînţelegerilor între Apus şi Răsărit», de Se- vastos Kymenites, 413. C'imca (Anastasie, Mitropolitul Moldovei), 217, 238-9 n. 4, 240-1 n. 2, 242-4, 247, 250, 260, 264-6, 304. V. şi Anes- tasie. Cntii şi Andronius (roman), II, 196. «Crucea lui Hristos», de Petru Movilă, 294. Gruşedol (mănăstirea), 123. Csâky (nobil ungur), 369, 386. Csik-Somlyo, 74. Csulay (Gheorghe, predicator), 303, 324, 331, 333, 346-7, 351, 354-5. Cuciur (sat), 91. Cugir (protopopia de), II, 17. «Culegere de înţelepciune», de Iancu Nicola (1827), II, 245. «Culegere de istorii» (1663), 395. Cumani, 14-6. Cupinic (mănăstire), 122. Curtea Domnească (biserică in Bucureşti), 140. Curtea Veche (biserică in Bu- cureşti), II, 250. Curtea Domnească (biserică in Iaşi), H, 157. Cutein (mănăstire şi tipografie), 297. Cutlumuz (sau a lui Hariton, mănăstire din Atos), 128, 130. «Cuvântare funebră», de das- călul Toader (1639), 318-9. 415 ; H, 305. Cuvânt pentru curăţie (ma- nuscris, 1640), 319. «Cuvântul lui Hrisostom», tra- dus deDionisie Lupu, II, 236. «Cuvântări» de Massillon, tra- ducere de Efrosin Poteca. II, 239i «Cuvântul pustnicesc» al lui Nil (lucrare paisiană), II, 189. «Cuvânt despre preoţie», 1702, II, 6. «Cuvântări», de Silvestru Mo- rariu (1860), II, 305. «Cuvintele» Sf. Vasile (lucrare paisiană), II, 189. «Cuvinte bisericeşti», de N. Scriban (1858), II, 261. «Cuvintele Sf. Casian», II, 238. «Cuvintele lui Efrem Şirul», traducere de Mihalcea lo- gofătul, H, 168. «Cuvintele Sf. Dosofteiu», tra- ducere de Klein (1784 şi 1768-9>, II, 203. «Cuvintele» iui Nichifor Theo- tokis (1793), traduse s.pt Filaret al H-lea, H, 171. «Cuvintele» Sf. Vasile şi D>- rofteiu, traducere de Klein, H, 213. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 397 «Cuvintele lui Fotie şi Pala- mas» (1827), II, 238. «Cuvintele Sf. Ioan Hrisostom», traduse de Melchisedec (1883), II, 267. Cuza-Vodă, II, 261, 266, 271 r 287-8, 306-14. D. Dabija-Vodă, 387 ; II, 74. Daci, 5. Dacia Romană, 2-5. Daia (protopopia din), 383-4 ; II, 17. (Gheorghe din), 386. Dâlhăuţi (mănăstirea), II, 187, 283. Dalmaţia, 4. Damaschin, episcop de Râmnic, II, 101-3 n. 4, 104 6, 108-13 n. 1, 114-5, 140, 147, 149, 155, 168, 200, 213. Damaschin (protosul dela Atos), 339. Damaschin (Studitul, din Salo- nic), II, 168. Dâmboviţa (cetate), 141. Damian (Mitropolitul Moldovei), 76-7, 81. Dan al Il-lea, 57-8. Dan (fiul lui Danciu şi nepot al lui Basarab-cel-Tânăr), 126 n. 3. Dan (Logofătul, ctitor), 146-7. Dan (Vlădica, din Şegheşti), 117. Danciu (fiul lui Basarab-cel- Tânăr), 126. Danciul din Brâncoveni, 220. Danciul (fiul Vornicului Neagoe Craiovescul), 119. Dancu (boier, ctitor), 109. Dancu (biserică din Iaşi), 315 ; II, 193. Daniil l-iu (Mitropolit muntean la 1566), 145. Daniil al Il-lea (Mitropolit mun- tean la 1720), H, 59, 104, 109-10. Daniil (Mitropolit de Severin şi Ardeal), 145 n. 2. Daniil (episcop de Râmnic), 151 n. 1 şi 3. Daniil (episcop de Brjila), II, 174. Daniil (episcop de Akkerman şi Bender), II, 226. Daniil (episcop de Strt haia), 379. Daniil (Andrian, Panonianul), 340, 346-51, 355, 379 n. 6, 386. Daniil (Danciu, episcop in Fe- ieac), 99, 133. V. şi art. ur- mător. Daniil Vlahovici, episcop al Bu- covinei, II, 179. Daniil Sihastrul, 95. Daniil, egumen de Sole?, II, 185 n. 6. Daniil (ucenicul lui Nectarie al Ungroviahiei), II, 234 n. 2. Daniil piseful, 390. Dănsuş (biserică), 139. Digiti zedby G00gle ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Daponte (Chesarie, erudit), II, 58, 111, 145, 150-1 n. 2, 153. Darabant (Ignatie, episcop), II, 214. David (Mitropolitul), 94. David (Lupu, profesor la So- cola), H, 258. David (meşterul), 137. Davidel (Alexandru, guverna- tor polon), II, 75. Dealului (mănăstirea), 115^6, 119, 124, 132, 252, 300, 310, 338, 376; II, 65, 236, 250. Dealul Spirei (schit), II, 62. Deduleşti (schit), II, 61. Defensori eclesiastici, II, 316. Della Porta (Nicolae, din Câr- muirea austriacă olteană), II, 105. Del Monte (misionar catolic), 410-1. «De officiis» (de Nicolas Ma- vrocordat), II, 54, 56. «Descrierea mănăstirilor din Atos» (1701), II, 6. «Descrierea Moldovei», de Di- mitrie Gantemir, II, 77. «Descoperirea pravoslavnicii credinţe», de Ioan Damaschin , II, 223. Despina (vara Doamnei Milita), 127 n. 3. Despot- Vodă, 107. «Despre căsătorie», de Klein (1781), II, 203 şi n. 5. «Despre posturi», de Klein (1782), II, 203 şi n. 5. «Despre serbători», de Ţichin- dta), II, 237-8. Deva (protopopia din), 367. «De veris narrationibus», tra- dus de Klein după Lucian, II, 215 n. 2. «Diaconicon», 27. Diacul (Andrei u), 256. «Dichiu» (titulatură biseri- cească), 73, 86, 230. Dicţionarul de Macarie din B s- tri|a, E, 171. Dicţionariul din Bud8, II, 291. «Dicţionariu latin-român», de N. Bălăşescu, II, 268-9. «Didachiile» lui Neofit Rodinul (1619), 254. «Didachii», de Antim Ivireanul, II, 51 n. 1, 54-5 n. 1. «Didachiile», de Petru Maior (1809), H, 212. « Didaskalia Ghristianike » (1768), E, 154. Dima (meşterul), 242. Dima (stegarul, ctitor), 132. Dimitrie de Rostov (Sfânt), II, 95-7, 165, 167, 187. Dimitrie, episcop de Rădăuţi, 187. Dimitrie, episcop de Vad, 328-9. Dimitrie Naprâgy, episcop ca- tolic, 218, 221. Dimitrie- Vodă Gantemir, II, 77, 79-80, 90, 93. Dimitrie (Logofătul ; tipogra- ful), 140. Dindar (negustor, agent mun- tean), II, 3, 25 32. Dintr'o zi (biserică in Bucu- reşti), II, 63. Dintr'un lemn (mănăstire), 220 n. 2, 288 ; II, 63, 283. Dionisie, Patriarhul Constan- Digiti zedby G00gle i TABLA NMMELOR 399 Unopolului, 359, 381, 413 ; H, 9, 81. Dionisie Rali, Mitropolit de Târnova, 149, 212-3 n. 3, 238-9; II, 10 şi d. 1, 13. Dionisie Lupu, Mitropolit mun- tean, II, 235-6 şi n. 2. Dionisie, episcop de Rădăuţi şi Roman, 305. Dionisie, episcop de Râmnic, 373, 378, 399. Dionisie Romano, episcop de Buzău, II, 250, 269, 271-2, 309, 312. Dionisie Novacovici, Vlădică or- todox in Ardeal, II, 135-7, 140, 142, 208. Dionisie (Bălănescu, egumen de Hurez), II, 148. Dionisie, eclesiarhul dela Râm- nic, II, 106, 109. Dionisie, egumen în Bucureşti, 377. Dionisie, egumen de Câmpu- lung, 339. Dionisie (călugăr, tipograf), 416. Dionisie (călugărul din Tricala), II, 168. Dionisiu (mănăstire grecească din Atos), 127 ; II, 50, 62. «Dioptra» sau «Oglinda», tra- ducere de Staico, dascăl, II, 168. Dioszeg (parohia), II, 133. Discurs asupra Istoriei, de Bos- suet, traducere de Efrosin Poteca, II, 239. Ditzina (cetate), 19. Divanurile adhoc, II, 287, 305-6, 313. Dluski, episcop latin în Mol- dova, 407. Doboca (biserica din), 229. Dobra (Pa vel din- Zlatna, tra- ducător), E, 105. Dobre (popa, meşter), 301-2. Dobre, preot, din Şcheii Bra- şovului, 170. Dobreni (biserica din), 288. Dobritin (cetate), 231. Dobriţin (parohia de), II, 21. Dobrogea, 4-5 n, 1, 18, 20n.l. Dobromir (meşter), 120, 130. Dobrotici (stăpânitor), 20 n. 1, Dobrovăţ (mănăstire), 96, 103. 117 ; U, 89. Dobrowski (oiiţer polon), II, 75. Dobruş (Postelnic al lui Mircea Ciobanul), 142. Dobruşa (mănăstire), 142. Dochiar iu (mănăstire din Atos), 118; II, 62. «Dogmatica învăţătură» (1760), II, 139. Doiceşti (biserica din), II, 66 Dolheşti (biserica lui Şendrea Portarul din), 98. Doljeşti (schitul din), II, 247. Dominicani, 16-7, 25, 48, 66, 68. Domenţian (popa, egumen de Neamţ), 53. Dorofteiu (Patriarh de Ohrida), 85-6. Dorofteiu (episcop de Roman), 105-6, 156. Dorofteiu (egumen de Căldă- mşani), II, 187-88. Dosotteiu (Patriarhul Constan- ţi nopoluîui), 415-6. Digiti zedby G00gle 400 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Dosofteiu, Patriarhul de Ierusa- lim, 77, 310 n. % 322 $i n. 2, 360, 378, 382-3, 385, 389, 393-4, 405, 407, 411, 421 ; II, 3, 10, 12, 49, 33, 45, 47, 89. Dosofteiu (Notaras, ca arhidia- con), 359-60, Dosofteiu, Mitropolitul Moldo- vei), 387-93, 395-8, 402, 405-6, 412, 414; II, 5, 8-9, 11-2, 21, 49, 73-4, 78, 92, 126 n. 1. Dosofteiu (Filitis, Mitropolit muntean), II, 146-7, 151 n. 4, 156-7, 199, 219, 225-6, 228, 234. Dosofteiu, episcop de Rădăuţi, II, 177-90, 192. Dosofteiu, episcop de Vad, 230- 33, 323. Dosofteiu (Vlădica ortodox de Maramureş), II, 38, 40-1. V. şi episcopul de Vad. Dosofteiu (Herăscul, egumenul Putnei), II, 86, 88, 166, 174- 76. V. şi episcop de Rădăuţi. Dosofteiu (Paisianul de Neamţ), II, 186. Dosofteiu (egumen de Putna), II, 90. Dosoftt»ir (ucenicul lui Ghe- deon de Rădăuţi), 160. Drăghici (Mare -Vornic), 139. Dragomir Călugărul, 135. Dragomir Logofătul, 380. Dragomir Pitarul, 222. Dragomir (Mare-Spătar, ctitor), 138. Dragomireşti (moşie;, 70. Dragomirna (mănăstire), 241-4, 264-6, 304 ; II, .90, 164 n. 2, 166, 172-3, 177, 179, 184 n. 4, 264. Dragomirna (Atanasie, egumen de), II, 90. Dragoş-Vodă, 24, 223. Drăguşin (Vistierul), 230. «Dreptul firii», de Klein (1796) r II, 215, 229. Dristra (Antim, episcop de), II, 227. Dristra (episcopia de),. II, 227, Dubasari (sat ; danie), II, 82. Duca- Vodă, • 378-9, 381, 389- 91, 395-6,. 406, 412 ; II, 73-4. Duca (Sotiriovici, din Tasos, tipograful), II, 87, 116. Dudescu (Constantin, boier), II, 147, 153. Duma (Radu dascălul, Braşo- vean), II, 141, 209, 218. Dumitraşco (fiul Cneajnei, fiica lui Lăpuşneanu), 109. Duca- Vodă (Gheorghe; Anasta- sia, Doamna lui), II, 74, 80, 177, 190. Dumitraşcu-Vodă Cantacuzino, 392, 395. Dumitru (meşterul), 120. « Dumnezeiasca Liturghie» (1679), 394-5. Dunărea-de-Jos (episcopia). II, 311-2, 314. Dunod (episcop catolic de Ni- copol), 410-1. «Duplul paralel intre biserici» (1852), de N. Scriban, U f 261. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 401 Durostorum, 8. V. şi Silistra. Duşcu (mănăstire, din Tricala), II, 62, 152, 155, Dymidecki (guvernator polon), II, 75. E. Ecaterina a 11-a, Împărăteasa Rusiei, II, 164, 192. Ecaterina (Doamna lui Ale- xandru- Vodă Mircea, mama lui Mihnea-Vodă), 138, 143. Ecaterina-Dafina (Doamna lui Dabija-Vodă), II, 74. Ecaterina Domnita (măritată cu Korecki ; fiica lui Ieremia- Vodă), 205. «Eclezia», foaie bisericească a lui Scariat Rosetti, II, 312. «Economia lui Florin», de Di- mitrie Eustatievici, II, 141. «Ecoul ecleziastic» (revistă bi- sericească), II, 271. Eder (directorul şcolar al Sa- şilor), II, 206. Edesa (episcopatul de), II, 261. Efemeri (preoţi ai companiei greceşti din Sibiiu), II, 130. Efrem, Mitropolit de Hebron, 214, 238. Efrem, Mitropolit muntean,145. Efrem, episcop de Buzău, 251, 280. Efrem, episcop de Huşi, 244 n. 2. Efrem, episcop de Rădăuţi,' 244, 249, 251, 260. Efrem, episcop de Râmnic, 150, 249. «Efrem Şirul» (lucrare pai- siană, traducere de Isac de Neamţ), II, 189, 231. Efrem Şirul («Cuvintele» lui, traducere de Mihalcea logo- fătul), II, 168. Eftimie, Patriarh de Constan- tinopol, 217, 271. Eftimie, • Patriarh de Târnov*», 13, 39 n. 5, 46, 50, 63, 65. Eftimie, Mitropolit muntean, 145. Eftimie al 11-lea, Mitropolit muntean, 145, 149, 200 şi n. 6, 211, 213 şi n. 1, 216. Eftimie, episcop de Rădăuţi, 159, 161. Eftimie, episcop de Râmnic, 150-1. Ettimie, episcop de Pioman, 179. Eftimie, egumen de Neamţ şi apoi episcop în Ardeal, 150, 160-2, 178-80, 184, 187. Eftimie (Vlădică rus, la 1618), 226. Eftimie, episcop calvin al Ro- mânilor, 229, 331-2. Eftimie schivnicul (Iacov l-iu, fost Mitropolit moldovean), II, 162. Eladie, călugăr la Bisericani, 272. 26 Digiti zedby G00gle 402 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Elata (dieceză), 34. Elena-Ecaterina Doamna (soţia lui Petru Rareş), 107-8, 155, 157. Elena, fiica lui Ştefan-cel-Mare, 355. Elena, Doamna lui Rareş (bi- serica ei din Suceava), 108. Elena (Doamna lui Petru Şchiopul), 191. Elena (iubita lui Radu Şerban), 288. Elena (fiica lui Radu Şerban, mama Cantacuzinilor), II, 66. Elena (Doamna lui Mateiu- Vodă), 282, 339-40, 423; II, 65. Eliade (Mânase, dascăl), II, 167, 172. Elisaveta, împărăteasa Rusiei, II, 94, 131, 136 7. Elisaveta Doamna (soţia lui Ie- renria Movilă), 243. Elisaveta Doamna, mama lui Miron-Vodă, 265, 269. Emilian (Mucenicul), 10. Emanuil, episcop de Patras, 381 şi n. 4. Euzenberg (general austriac), II, 146, 175, 177. «Enchiridion», de Nicolae Mi- le seu, 393. «Enchiridion» (1872), de Şa- guna, II, 302. «Enciclopedia» franceză din se- colul al XVlII-lea, II, 190. «Encomiile» tn stilul lui Ma- carie, 100. Episcopi moldoveni catolici, 100. Episcopi superintendenţi din Ardeal, 170, 173-8, 184. «Epistola Consolatoria» din 1761, II, 139. Epistolele de îndrumare ale lui Paisie Veliciovschi, 1I T 186. Epistolii (1843), de Neofit Seri- ban, II, 262. «Epi tomul» lui Ţichindeal (1808), II, 237. Epraxia (Maica; mama lui Radu- cel-Mare), 115. Eraclid de Capadocia, II, 153. Eraşul-de-Sus (protopopia), II, 20-1. Erbiceanu (fraţii), 262-3. «Eresurile Armenilor» (1824), II, 238. Erlau (seminariul din), II, 229. Ermologhiul din 1792, II, 161. Ermologhiul din 1834, II, 240. tfsop, II, 164. Esztergom (arhiepiscopatul de >, 16. «Etica», de Klein (1796), II, 215. Eugenikos (Ioan, teolog grec), 415. Eugenikos (Marcu, teolog), 416. Eugeniu Hacman (episcop bu- covinean), II, 264, 300-1. «Eufonia» lui Petru Movilă, 294. Eustatie (preot din Braşov), II, 141. Eustatie (egumen de Pobrata), 70. Eustatie viei (Dimitrie, Braşo- veanul), II, 93, 141, 166, 206, 209, 217, 302. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 403 Eutyches (eretic), 10. Evanghelia slavonă a lui Nea- goe- Vodă (1512), I, 173. Evanghelia slavonă de supt Mi- tropolitul Anania (1545-7), I, 144 şi n. 8. Evanghelia slavonă din 1551, 140. Evanghelia lui Coresi (1560), I, 172-3. Evanghelia slavonă a lui Coresi din 1562, 1583 şi 1588, 143, 173. Evanghelia cu tâlc a lui Coresi, din 1564, J, 173 4. Evanghelia slavo-română din 1580, I, 180-1. Evanghelia slavo-română a lui Lorinţ Diacul, 180-1. Evanghelia cu învăţături a lui Coresi din 1581, 182-3. Evanghelia slavonă (ms.) de supt Serafim Mitropolitul, I, 146. Evanghelia grecească din 1594, 250. Evanghelia din 1609, a lui Anas- tasie Crimca, 241. Evanghelia Învăţătoare din Go- vora, a lui Meletie Macedo- neanul (1642), 319-21. Evanghelia lui Petru Movilă, 293. Evanghelia din 1682, 401-2, 405. Evanghelia greco-română din 1693, II, 5. Evanghelia dela Snagov, din 1697, II, 7. Evanghelia din 1709, II, 6. Evanghelia din 1723, II, 110. Evanghelia din 1742, II, 110 n. 5. Evanghelia din 1746, II, 114-5. Evanghelia din 1750, II, 110 n. 5. Evanghelia din 1760, II, 153. Evanghelia din 1762, II, 153 şi urm. Evanghelia din 1765 şi 1776 II, 139. Evanghelia din 1775, II, 154. Evanghelia din 1784, II, 155. Evanghelia din 1794, II, 230, n. 2. Evanghelia din Buda, 1813, II, 230. Evanghelia din 1816, II, 229. Evanghelia din 1818-1821 (Mol- dova), II, 231. Evanghelia lui Gherontie, din 1821, II, 233. Evanghelia din 1834, II, 240. Evanghelia lui Chesarie de Bu- zău, II, 255. Evanghelia din 1852, a lui Şa- guna, II, 302. Evanghelia din 1856, II, 250, Evanghelia cu tâlc, de Calist, Patriarhul Constantinopolu- lui, 293. Evghenie Bulgaris (episcop grec de Cazan şi Astrahan), II, 191. «Evharisteriu», al lui Petru Mo- vilă, 293. Evhologhiu, al lui Petru Movilă, 293. Evhologhiul din 1815, II, 229. Digiti zedby G00gle 404 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Evloghie, episcop de Rădăuţi, 266,305. Evloghie, episcop de Roman, 308. Evloghie (dascălul, dela şcoala slavonă din Iaşi), II, 160-1, 172. Evstatie, episcop de Roman, 187. Evstatie (Vasilievici, preot ia Braşov), II, 93. Evstratie Logofătul, 321, 322-3 r 340, «Exaimeronul» Sfântului Va- silie, din 1827, II, 238. Exarh (al Plaiurilor; titlu), 22. Exarhi in Moldova şi Munte- nia, 51-2. Fabian-Bob (dascăl ardelean la Iaşi), II, 233, 257, 262. Fabulele lui Esop (traducere de Vartolomeiu Măzăreanul), II, 164. Facultatea de Teologie din Bu- cureşti, II, 311, 315, 317. Făgăraş (ducat), 32, 42. Făgăraş (episcopia din), II, 38, 122-3, 125. Făgăraş (episcopia calvină din), 347-8, 351-2, 355; U, 38. Făgăraş (protopopia din), i*30, 370; II, 17. Farcaş (Gli., canonic), II, 229. Fedeleşeioiu (schit in Vâlcea), 380. Feleac (biserica lui Ioan Hu- nyady io), 94, 99. Feleac (episcopii din), 1.3,3. Feleac (mănăstirea din), 11, 40. Ferdinand, tm pârâtul Germa- niei, II, 264, 297. Fierâşli (biserică, din Ilfov), 289. Filaret, Patriarhul Moscovei, 2" 9, 265. Filaret Beldiroan, Mitropolitul Apameii şi egumen de Câm- pulung, II, 246, 261. Filaret, Mitropolitul Ghievului, II, 262, 266, 308, 312: Filaret l-iu, Mitropolit muntean, II, 60, 145, 150, 152. Filaret al H-lea, de Mire, apoi Mitropolit muntean, II, 146. 148, 151, 155-6, 171, 217, 219, 230 n. 2, 237. Filaret, episcop de Râmnic, II. 199. Filaret Scriban, episcop, II, 260 şi n. 1, 261-3, 2(>0. FUip Solitariul (teolog). II, 168. Filipan (Vasile, seriilor), II, 215. Filipescu ( Dumitraşcu ), 289, 295. Filipescu (familia), II, (>0. Filipopol (Mitropolia din), ( !212. Fdipeştii- de • Pădure ^biserica din), II, «6. . Filipeştii-de-Targ (biserica din), Filot'teia (Mucenica), 28, 30. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 405 Filosofia lui Klein (manuscris), U, 217. Filoteiu, Patriarh al Constanti- nopolului, 131, 416. Filoteiu, episcop fie Buzău, II, 271 2 şi n. 3, 287, 306. Filoteiu, episcop de Huşi, 236, 238-40, 244. Filoteiu (arhimandritul lui Ye- niamin Gostachi). V. Gostachi (Veniamin). Filoteiu (călugărul de la Sfeta- gora), II, 8. Filoteu (mănăstire dela Atos), 115. Fitter (Adam, Iezuit), II, 41, 122. Fizica lui Klein (manuscris), II, 217. Flămânda (schit), II, 270, 272. «Floarea Adevărului» (1750), II, 138. «Floarea Darurilor», 1702, II, 8. «Floarea Darurilor», 1807, II, 218. Floreşti (mănăstirea din), 280 n. 5; II, 90. Florian (Aaron, profesor), II, 270. Floru (preot, caligraf), II, 172. Fogaraşi (Ştefan, predicator şi traducător), 302. Fogaraşi (Ştefan ; Catehismul lui), 3:30-1. Foldvari (Feldioreanul : arhi- mandrit), II, 178. «Forma clerului şi a păstoru- lui* (1809), II, 228. Forro Nicolae, (publicatorul E- vangheliei cu Tâlc a lui Go- resi), 174, 183. Fotie, Patriarhul Gonstantino- polului. 416. Francisc-Iosif, suveranul Aus- tro-Ungariei, II 297. Franciscani, 17, 21, 25, 33-4, 58-9, 61, 06, 74, 191-2, 194-6, 207, 365. Frăsinei (schit), II, 251. Frumoasa (mănăstire lângă Iaşi) 216, 262. Fundenii- Doamnei (biserica din), II, 6(5. «Funia sau Frânghia întreită», de Veniamin Gostachi, II, 233. Furtună (Mihail, boier), 308. Gabriel (Fredro, episcop cato- lic), 207. Gabriel- (Tomasi, episcop ca- tolic), 407, 409. Galaction de Govora, episcop de Râmnic, II, 234, 249. Galaction (călugăr la Hangu, paisian), II, 186. Galaction Vidalis (egumen din Atos). II, 5. Galata (mănăstire), 241-2, 262- 3, 307 ; II, 89, 193. Digiti zedby G00gle 406 ISTORIA BISERICII ROMANEŞTI Galata (Anastasie, egumen de), 238. Galaţi (sat lângă Bistriţa), 99. Găiseni (mănăstirea din), 139 ; II, 252, 256. Galia, 4. Galitia, 35, 60. Gaşpar Peucer (filolog), 168. Gaşpar-Vodă (Domn al Mol- dovei), 260. Gavriil Bănulescu (Mitropolit de Chiev), II, 194-5, 225 şi n. 5, 226 şi n. 3, 227 şi n. 4, 232. Gavriil (Patriarh de Ohrida), 148. Gavriil Callimachi, Mitropolit de Salonic şi al Moldovei, II, 159-60, 166, 170, 174, 185, 189-91, 195-6. Gavriil Severos, Mitropolit de Filadelfia, II, 47, 109, 322. Gavriil Protul, 118-9, 125 n. 2, 127 şi n. 1, 128 n. 1, 130 şi n. 1, 132 n. 2 şi 6. Gavriil (egumen), 47. Gavriil (călugăr, fiul lui Urie), 54. Gavril-Vodă Movilă, 251, 260, 268, 279, 292. Geanet Postelnicul, II, 147. Geley (superintendcnt), 299, 3012, 324 5. Geszty (Francisc, patronul «Pa- liei» din 1582), 183. Geoagiu (mănăstirea din), 220; II, 137-8 n. 1. Geografia de Buffier (tradu- cere de AmGIohîe de Holin). II, 175. Geografia lui Klein (ms.), II, 217. Georgia (episcopia de), 317. Ghedeon (Mitropolit de Chiev), 407. Ghedeoo, Mitropolii ui Moldo- vei, 388, 390; II, 76, 81-2 n. 7, 93, 97, 115. Ghedeon l-iu şi al II-lea,episcopi de Huşi, 325,356-7; 11,184. Ghedeon, episcop de Rădăuţi, 160, 202. Ghedeon Nichitici (episcop sârb In Ardeal), II, 142, 177-8, 208-10. Ghedeon Balaban, (episcop de Lemberg), 200, 255-6, 293. Ghedeoo, egumen de Raşca. 189. Ghedeon, egumen de Slatina, II, 90. Ghenadie Scholarios (teolog şi Patriarh al Constau tinopo- lului), II, 47, 161. Ghenadie, Mitropolit al Ardea- lului, 152, 181-4, 219-20, 233-5, 261, 299-302, 328, 344. Ghenadie, Mitropolit al Silis- trei, 413. Ghenadie Bizanţie, Vlădică unit In Maramurăş, II, 123, 126. Ghenadie dela Gozia (tradu- cător), II, 64, 107, .170. Ghenadie Roset (ierochirixul lui Veniamin Costachi), II, 232, 247. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 407 Gheorghie I-iu t Mitropolit al Moldovei (Nemţea nul), 87-8, 104-5. Gheorghie al II-lea (Movila), Mitropolit, 188-9, 194, 196-7, 201, 235, 240, 255, 258, 271. Gheorghie al IU-lea, Mitropo- litul Moldovei, II, 82 şi d. 4, 90, 94, 97, 115, 177, 184, 193 (şi icoana de la Neamţ). Gheorghie (episcop calvin pen- tru Români) 175-6. Gheorghie (protopop de Beiuş), II, 129. Gheorghie (protopop de Daia), 386. Gheorghie (protopop de Ini- dora), II, 31. Gheorghie (egumen de Căldă- ruşani şi Cernica), II, 187-8. Gheorghe (copist, fiul lui Ev- loghie dascălul), II, 161. Gheorghie, episcop de Huşi,308, 325. Gheorghie l-iu, episcop de Ro- man, 159, 179. Gheorghie al II-lea, episcop de Roman (1718), U, 81. Gheorghie, episcop de Vad, 110 şi n. 6, 175. Gheorghie de Ocna, episcop de Gioagiu, 171. Gheorghe Ştefan-Yodă, 309 n. 2, 313, 317, 337, 353, 356-7, 387-8,393, 408; II, 75-6. Gheorghe- Vodă Ghica (Dom- nul Moldovei), 351, 372, 388, 393, 395. Gheorghievici (Vlad, meşter ti- pograf), II, 114. Gherasim (Patriarh de Alexan- dria), 257; II, 10-1, 15,81. Gherasim (Patriarh de Gon*tan~ tinopol), 414. Gherasim Rătescu, episcop de Buzău, II, 235, 253-4. Gherasim, episcop de Roman, II, 230, 232-3. Gherasim Adamovicî, episcop sârb In Ardeal, U, 209, 217. Gherasim (egumen de Precista), II, 184. Gherasim (arhimandrit de Putna), II, 178, 184. Gherasim (paisian dela Neamţ), II, 192. Gherasim (ierodiaconul Iui la- cov Stamati), II, 187, 196, 223, 228. Gherasim Gretanul, 399. Gherasim Popa, 47. Gherghina (pârcălab de Poie- nari), 116 n. 2. Gherghina (reşedinţă domnea- scă in secolul al XV-lea), 285. Gherla (biserica din), 353. Gherla (episcopia de), II, 125. Gherla (episcopia armeană u- nită din), 418-9. Gherla (moşie; damV), II 38. Gherman (Mitropolit de Ce- sar£a), 214, 238-9. Gherman de Nisa (arhiereu grec), 402, 413. Gherman (ucenicul lui Macarie de Roman), 159-60. Gherman (pârcălab de Ro- man), 236. Digit zedby G00gle 408 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Gherontie dela Neamţ (ucenic paisian), II, 186, 199-201, 219, 223, 223, 229. 233, 238, 255. Gherontie («Apologia contra celor fără de Dumnezeu», tra- ducere de), II, 201. Ghervasie (proegutnen), 324. Ghervasie (călugăr, traducător al lui «Charles al XH-lea», in Iaşi), II, 191. Ghervasie (ucenicul lut Macarie de Roman), 159-00. Ghica.V. Alexandru, Gheorghe, Grigore, Scarlat. Ghighiu (mănăstire), II, 04 n. 2, 187. Ghioca (meşter zlătar), II, 05. Gioagiu (episcopie), 171. Giulesti (mănăstirea şi proto- popia din), II, 21. Giumalu (protopopia de), II, 17. Glavacioc (mănăstire), 114, 377; II, 04. Glebcovici (Ivau, tipograf), 298. Glykys (fraţii, tipografi în Ve- neţia), II, 155. Gorog (Andreiu Banul, din Si- hiiu), II, 32. Golea (Ioan, Logofăt), 202 n. 4. (şi Ana), 2Q2. Golea (mănăstire în laşi), 202, 307; II, 93, 189. Golescu (familie), 142; II, 05, 230. Golgota (mănăstire în Tesalia), 263. Gomioniţa (mănăstire), 338. Goracki (episcop polon în Mol- dova). 407. Gorgota (mănăstire). 142; II, 02. Goski (episcop catolic in Mol- dova), 207. Goţi, 8-9. Govora (mănăstirea şi tipo- grafia din), 114, 297-9, 320-1, 377 ; II, 04, 104-5. «Graiurile Maicei Domnului» (1831). II, 240. Gramatica slavonă, publicată de Antira (1098), II, 0. 152. «Gramatica slavonă» (1755), II, 152. Gramatica lui Macarie de Bis- triţa. II, 171. G ramat ica germano-rbmână (1788). de Ion Molnar, n, 210. Gramatica lui 1). Kustatievici, II, 141. «Gramatica teologhiceasca*, de Platou de Moscova (tradusă de Amlilohie de Hotin), II, 175. Grămeşti (danie), 90. Gratiani (Anton-Maria, misio- nariu), 108. Greceanu( familie). 402 ; 11,111. Grigorie (Patriarh de Alexan- dria). II. 82. Grigorie Mammas (Patriarh), 81. Grigorie, Mitropolit al Moldovei (cel ce merge la sinodul dela Florenţa). 74. Grigorie Roşea (Mitropolitul lui Petru Rareş). 104. 1(H> şi n. 8, 107 şi n. 3, 110, 156, 158-9 n. 4. Digit zedby G00gle TABLA NUMELOR 400 Grigorie l-iu, al Mirelor. V. Gri- gorie (Mitropolit muntean). Grigorie l-iu, Mitropolit mun- tean, 280, 290, 298, 30G, 373. Grigorie al II-lea, Mitropolit muntean, II, 145 şi urm., 449-50, 153, 169. Grigorie al Sidei (ucenicul lui Grigorie al II-lea Mitropo- litul), II, 146, 156. Grigorie al III-lea (Mitropolit muntean), II, 199-201, 213, 219, 223, 238-9, 245-6, 251, 253, 255. Grigorie (episcop de Buzău), 373, 381. Grigorie Socoteanu, episcop de Râmnic (ucenicul lui Cli- ment), II, 115, 136-7, 147- 51 şi n. 1. 152. Grigorie, episcop de Roman, 190. Grigorie Maior (episcop unii), II, 131, 134, 139-40. Grigorie (episcop catolic), 38-9. Grigorie (călugăr paisian dela Cîldăruşani), II, 187. Grigorie din Chiprovaci (că- lugăr franciscan), 408. Grigorie de Larisa, 316. Grigorie (stareţ de Neamţ), II. J85. Giigorie Râmniceanul (egumen de Vieroş), II, 219, 219. Grigorie de Heraclea (arliiereu). II, 2.32. Grigorie (episcop catolic In Ţara-Românea^câ), 33. Grigorie Ţamblac, 52, 62 şi n. 4, 63, 65, 76. Grigorie... (ucenicul lui Gri- gorie de Râmnic), II. 152. Grigorie Stan (lipograf la Ră- dăuţi), II, 116. «Grigorie Dialogul • (traducere de Daponte), 151 şi n. 2. tt Grigorie de Nazianz» (tradu- cere de Klein), II, 213. Grigore-Yodă Gallimachi, II, m n. 1, 190-1. Grigore-Vodă l-iu Ghica (Domn muntean), 359, 363, 372, 374, 377.379,381,409, Grigore al II-lea Mateiu Ghica- Yoda, II. 57-9, 84-5, 87, 94, 130. Grigore al III-lea AlexaDdru Ghica, II, 158, 184, 190. Grigore al IV-lea Ghica (1822), II, 236, 238. Grigorovici (loan ; Vlădică rus in 1627). 226. Gruia (mănăstire), 377. Gruiul (schit), II, 60. Gurghiu (biserica româuească din). 229. Giura (Logofătul, ctitor), 138. Gura (mănăstire din Pogo- nianf), II, 1^1. Gura-Motrului (mănăstire), II, 64. 239. Gurghiu (prolopopie). II, 17. Digiti zedby G00gle 410 ISTORIA BISBRICn ROMANEŞTI H. Hăbăşescu (Grigore, Hatman), 396. Hacman (Eugeniu), episcop. V. Eu geniu. Hadâmbul (mănăstire), II, 74. Hagîgadar (metoh), 418. Hagi-Koh-Varzares, episcop u- nit armean, 418. Haines (Gheorghe, preot în Braşov), II, 257. Halepliu (State, fratele lui Che- sarie de Râmnic), II, 150. Haliciu (Mihail, predicator şi versificator), 331. Haliciu (episcopie), 35, 37, 50, 60. Halmaghi (Ioan, teolog), II, 205, 214. Hamza (boier), 268. Hâncu (mănăstire), II, 227 n. 7. Hangu (Atanasie Grecul, egu- men de), II, 90. Hangu (mănăstire), 266; II, 82, 89, 186. Hanul Grecilor (schit), II, 62. Haporta (protopopia din), II, 17. Haralambie (Vlădică grec, supt Radu Mihnea), 254. Hârdău-Telciu (mănăstirea, de lângă Vad), 110. Hareborne (Trimes engles),194, Haret (Spiru C, ministru de Culte), II, 316. Hariton (Grecul, Mitropolit muntean), 38; U, 62. Hariton (Cutlumuz, mănăstirea lui—, dela Atos), 130. «Haritovreiton» (tParadeisos», de M acarie de Bistriţa), 11471 Hârlău, 71, 109. (Biserica lui Ştefan-cel-Mare), II, 75. (Bi- serica catolică din), 295, 207. (Şcoala lui Despot- Vodă), 167. Haromsec (protopopia din), II r 20. Hârteşti (biserica din), 138. Hăsăneştii (familie), II, 88. Hasdeu (B. P.), U, 310. Haţeg (protopopia din), 330: H, 17, 39. «Heliodor sau Istoria Etiopi- cească», traducere de Leon Gheuca, U, 191. Herce (Ştefan, predicator din Caransebeş), 172, 302. «Heortologhion» din 1701 y II, & Hevenesi (teolog), II, 36. Hexamilion, 65. Hilandar (mănăstire dela Atos). 423. Hirschel (Luca, judele Braşo- vului), 182. Hliboca (danie), 90. Hlincea (mănăstire), 317, 389. Hmilniţchi (Bogdan), 314, 353. Hmilnitchi (Timus), 314. Hodoş-Bodrog (mănăstire), ll r 237, 303. Hommonay (familie), 225, 327. Honterus (din Braşov), 165. Hop ova (mănăstire sârbească din Sirmiu), U, 292. Horecea (mănăstire), 11,177 n.9. Horodniceni (biserica din), 10(> n. 6, 109. Digit zedby G00gle TABLA NUMELOR 411 Horty (su per intendent) 386-7. Horvat (Nichita , canonic), 11,210. Hotărani (schit), II, 62. «Hotărârile pe scurt» «le lui Sf. Vasilie (lucrare paisiană), II, 189. Hotin (cetatea şi episcopia), 54, 158, 203; II, 227. Hotin (Amfilohie, episcop de, scriitor), II, 175, 196. Hrisant, Patriarh de Ierusalim, 394, 416 ;H, 4, 6, 10-1, 45 7, 51, 54, 57, 59 n.l, 81-2n. 5, 154. Hrizea (Vistier), 222, 289. Humor (mănăstire), 104, 158 ; U, 173, 176. Humor (Antim, egumen de), 176. V. Antim. Humor (Galistrat, egumen de), II, 173. Humor (Antonie, egumen de). V. Ânlonie. Hunyady (Ioan), 47, 94. Hun^ady (Paul, episcop catolic de Argeş), 58. Hurez (mănăstire), II, 65-9, 104, 106. Hurmuzachi (Eudoxiu, seriilor), H, 298. Huşi (biserica lui Ştcfan-cel- Mare), 96. Huşi (episcopia de), 235-8 r 240, 258 ; II, 80. Huşi (Seminariul din), II, 266-7. Huşi (biserica catolică din), 167 ; U, 240 n. 2. Husitismul în Moldova şi Ma~ ramurăş, 75-6. V. şi Cons- tantin, preot husit. Hust (cetatea şi biserica), 51, 193, 210, 225; II, 21. Huţovici (Nicolae, vicariu), II, 210. Hy pomenas (Gheorghe, din Ti a^ ptzunt, erudil), 47. Iachint, Mitropolit muntean, 22, 34, 38, 49, 51* Iachint Makripodari (episcop grec), 407. lacov, Patriarh de Constanti- nopol, 366 n. 1 ; II, 10, 81. Iacov l-iu, Mitropolit al Mol- dovei, 92 ; U, 88-9, 116, 157, 159, 161-3, 166, 169-70, 172. Iacov al II-lea Stamati, Mitropo- litul Moldovei, II, 1601, 189, 194-6,223. Iacov, egumen de Putna, H, 178. Iacov (egumen la biserica Bar- novschi), II, 193. Iacovevici (Mihail, Iezuit), 407, lacşici (familia), 122, 126. Iagello (Vladislav, rege), 37, 50, 61-3. Ianachi (Postelnicul, cărturar) f 263; II, 111, 169. Iancu Căpitanul, 285. Iancu-Vodă (Sasul), 188, 190 f 192. Iani Hadâmbul, 389. Iantra, 10. Digiti zedby G00gle 412 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI laşi (Mitropolia Sucevei şi Mol- dovei), II, 82, 85-7.V. la nu- mele Mitropoliilor. Iaşi (biserica catolică din), 105, 207. Iaşi (episcopia catolică din), II, 314-5. Iaşi (Iezuiţii din), 396. Icooiu ( Ataoasie, Mitropolit de), 359. Icoana din Neamţ (despre; de Mitropolitul Gheorghie), II, 196. lenachi (ctitor la Sf. Sava din Iaşi), 285. I^nii (biserică în Bucureşti), II, 63. lenopole (episcopia din), II, 38. Ierernia, Patriarh de Constau- tinopol, 148-50, 194, 197, J99, 214-10, 254, 205,271; II, 53. Ierernia , Mitropolit muntean 249. Ierernia, Mitropolit al Moldovei, 49-51 . Ierernia, episcop de Buzău, 151. Ierernia (dascăl), 405. Ieremia-Vodă Movilă, 188-9, 194, 196, 203 0, 214, 228, 235-8, 240-2, 255-7, 261-2, 291-2, 294. Ieronim (Biblia lui), 395. Ieroteiu de Monembasia, 148 n. 2, 253, 279. Ieroteiu (Cronograful lui — de Monembasia; 1570), 253. Ieroteiu, Mitropolit de Silistra, II, 10. Ieroteiu, episcop de Huşi ( 1744), II, 86, 88, 185. Ieroteiu, egumen in Cipru, 263. Ierusalim (Patriarhia de), 128; II, 60, 75. V. Dosofteiu, Hri- sant, Teofan (Patriarhi de). Ierusalim ( Antim, Patriarh de), II, 239 n. 4. Iezer (schit), II, 187. Ignatie, Patriarh rus, 250 n. 1. Ignatie de Arta, Mitropolit muntean, II, 226. Ignatie Sârbul, episcop de Râmnic, 42, 313, 372-3. Ignatie Grecul, episcop de Râmnic, apoi Mitropolit. 373, 409. Ignatie Darabant, episcop unit de Oradea-Mare, II, 140. Ignatie Vuia, locţiitor de epis- cop în Caransebeş, II, 301. Ignatie, egumen de Nucet, II, 5. Ignatie, rgumen de Voroneţ, II, 178. Ignatie Petrii zi (teolog), 340. Ilarion, Mitropolitul Ungrovla- hiei 1 , 114, 137. Ilarion, episcop de Argeş, II, 236, 252, 254, 171. Ilarion, episcop de Râmoic, 151 n. 1. Ilarion, Vlădică rus de Mun- caciu, 224. I'arîon, Vlălica din Vad. 110. Ilarion, egumen de Cozia, 137. Ilarion (călugărul, dascăl Ia Pulna), II, 165. Ilarion (ucenicul lui Gbedeon de Rădăuţi), 160. i A se adăugi la listă, cu data de c. 1492-3 (1524?). • Digitizedby VjOO ( TABLA NUMELOR 413 Ilia (protopopia din), 384; II, 17. Iliaş-Vodă (fiul lui Rareş, «Mah- met»), 107, 110, 1567. Iliaş-Vodă (fiul lui Alexandru- cel-Buo, 74, 83. Ilie, Iorest, Mitropolit la Băl- grad, 320, 323-4 n. 2, 325, 327-8, 357, 366. Ilie Bulgarul, plătitorul «Laf- saiconului» dela Bâmnic, II, 153. Ilie (diac din Suceava), 241. Iliri, 1, 5. Iliria, 2. Ilişeşti (mănăstire). II. 941. Myes ( Andreiu, episcop catolic)*, II, 37. clmitaţia lui Hristos» (1647), :J38. (Traducere de Klein ; 1813), II, 214. «Imnologhiul» lui Petru Movilă, 293. «împotriva vătămării calvi- neşti», de Dosofteiu Mitro- politul (1672), 414. Inău (episcopia de Arad), II, 38, 127- 8. Inău (biserica ortodoxă din), 234. «îndreptarea legii» din 1652, 340.' «îndreptarea păcătosului cu duhul bklndeţelor», 1765. de Vichentie Ioanovici. II, 170. «Îndreptarea păcătosului», tra- ducere de D. Eustatievici, II, 141. «îndreptarea păcătoşilor», de Mitropolitul Gavrii! şi Evlo- ghie dascălul, II '~ c îndeletnicirea iubitoare de Dumnezeu» (1815), II, 131. «îndeletnicirea spre buna mu- rire», de Mitropolitul Vc- niamin, II, 240. «înfruntarea Jidovilor», de Ra- binul Ntofit, II, 196. Inidora (protopopia din), 171, 330, 353, 389; II, 17. Inidora ( Achirie, protopoput -din), 172. Inidora (Gheorghie, protopop din), II, 31. Inidora danăş, protopop cal- vin in), 133-4; II, 31. Inochentie. episcop de Huşi, II, 164, 185, 190. Inochentie Twmăneanul, epis- cop de Râmnic, II, 106 7, 113, 168. Inochentie, episcop de Roman; II, 85, 89. Inochentie (loan) Ctain (Micul), Vlădică ardelean, II, 121-2 şi n. 1, 123, 125-7 şi n. 1, 129-34, 140, 202-3. Inochentie (tipograf- călugăr), 401. Innshruck (Cohgiul Iezuiţilor dio), 196. Institutul teologic din Arad, Ilr 300. Institutul teologic (Facultatea) din Cernăuţi, II, 315. «întrebare Creştinească» (ca- chism luteran, din 1544)» 166 şi n. 2. «întrebări bogosloveşti» (1741), II, 111. Digiti zedby G00gle 414 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI tîntrebătoarele răspunsuri», de Vasile dela Poiana Mărului, II, 167, 231. «Întrebările bogosloveşti», tra- ducere de Ianachi Postelni- cul, II, 169. ^ întrebări şi răspunsuri», 1765, traducere de Chesarie de Râmnic, II, 156, 171. ii întrebări şi răspunsuri bo- gosloveşti» de Sf. Atanasie (1803), II, 223. «Învăţăturile lui Neagoe-Vodă către fiul său», I, 1334 şi n. 2, 135. «învăţături peste toate zilele», de Melchisedec de Câmpu- lung, 300. «învăţături duhovniceşti», de Petfu Movilă, 300. Învăţăturile lui Galist (ms. dela Bisericani), II, 92. «Învăţături creştineşti» (1700), II, 8. «învăţătura preoţilor» (1702), II, 7-8. «învăţătura dogmatică» (1703), II. 49. «învăţătura bisericească» (1710), II, 55. «Învăţătură despre şepte taine» (1724, 1732, 1745), II, 111. «învăţături preoţeşti despre Taine» (1732). «învăţături bisericeşti», de An- tim (1746), II, 111. 169. «Învăţătură Creştinească» din 1756, II. 138. «învăţăturile pentru ispoveda- nie» (1764), 169 n. 2. «învăţături Creştineşti» (1765), de Vichentie de Belgrad. II. 128. «învăţătura pentru proşti», de Halmaghi, II, 214. «învăţătura arhierească» (Iaşi, 1771), II, 169 n. 2. «învăţătură a însuşi stipâni- toarei Măriri Ecaterinet a H-a» (1773), II f 170 n. 1. «învăţătura dulce sau Livada înflorită» (Ui maci re de Var- tolomeiu Măzăreanul), II, 165. «învăţăturile lui Pai sie», II, 189. «învăţătura pentru 1 spoveda- niei (1814). II, 249. «Învăţăturile Hristianiceşti». de Mitropolitul Veniamin Cos- tachi, II, 240. «Învăţături de multe ştiinţe folositoare», de Nicodim Gre- ceanu, II, 236. «Învăţătură pentru spoveda- nie», de Galaction al Râm- nicului, II, 234. «învăţătura părintească»(1825t. II, 239 n. 4. «învăţăturile lui Doroteiu sta- reţul» (traducere de Misail de Bisericani}, II, 165. «învăţătura», de Gavril de Fi- ladelGa, H, 109. «Învăţături», de NeoGt S^riban, II, 262. Ioachim, Patriarh de Antiohia, 258. Ioachim, Patriarh de Moscova, 393, 395, 407. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 415 loachim, episcop de Proilav, II, 227 n. 3. loachim Rhaeticus (matematic), 168. Ioan (Patriarh de Ipec), 424. Ioan (Mitropolit al Moldovei), 66 n. 4. Ioan, Mitropolitul lui Mihai Vi- teazul in Ardeal, 184/219-20, 222 şi urm., 227-9* Ioan Comnenul (Mitropolit de Dristra), 340, 412; U, 6. Ioan (episcop de Huşi şi Ră- dăuţi), 235-6, 239-40, 392. Ioan, episcop de Rădăuţi, 236, 244. Ioan, episcop de Roman, II, 73. Ioan Cernea, episcop de Vad, 219, 223. Ioan (Vlădică, din Caffa), 99. Ioan (protopop, Vlădică de Ma- ramurăş), 234. Ioan Ţircă (episcop ortodox), II, 19, 35, 46. Ioan Patachi (episcop unit) II, 37-40, 108, 122-3, 175. Ioan Bob (episcop), II, 140, 205- 209, 213-6, 224, 288, 293-5. Ioan Mcţianu (Mitropolit), II, 303. Ioan Ignatie Papp (episcop de Arad), II, 304 n. 1. Ioan Szabo (episcop), II, 297. Ioan Radu, episcop de Orade, II 297. Ioan de Antiqua Villa (episcop catolic de Argeş), 58. Ioan, Riza, episcop de Baia, 162. Ioan (episcop catolic de Baia), 66. Ioan, episcop catolic de Siretiu, 48. Ioan Gheorghievici episcop sârb de Vârşeţ, II, 208. Ioan Iosif Hodermarschi, epis- cop rus de Muncaciu, II, 122. Ioan Bosniacul (egumen de Dealu), 338-9. Ioan (arhimandritul dela Hu- rez), II, 67, 104, 153. Ioan (egumen de Neamţ, pai- sian), II, 186. Ioan Marinici (protopop), 327, Ioan Zoba (protopop din Al- vinţi), 367. Ioan (protopopul Beiuşului), II. 330. Ioan (protopop din Inidoara), II, 31. Ioan (protopop de Şegheşti), 171. Ioan din Vinţi, '385-6. Ioan Călugărul (meşter dela Râmnic), H, 152. Ioan de Varad (călugăr catolic), 267. Ioan Dascălul din Bălgrad (1763), II, 141. Ioan Făgărăşanul (preot, dior- tositoriu), II, 113-4. Ioan, preotul din Mănăştur, II, 41. Ioan, preot domnesc din Iaşi, II, 95, 260. Ioan Damaschin, II, 47, 139. IoanDamaschin, («Descoperirea Digiti zedby G00gle 416 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI pravoslavnicii credinţe» de), II, 223. lotn Damaschin (operele latine; ediţia din 1763), II, 139. loan Damaschin (traducere de Klein), II, 213. Ioan Gură de Aur (traducere de Klein), II, 213. Ioan Scărariul, de Macărie de Bistriţ», II, 171. Ioan Sinaitul (scriitor), II, 97. Ioan al V-lea (împărat), 21,83. Ioan al Vl-lea Cantacuzino, 21, 40, 306. Ioan al VUI-lea (împărat), 77. Ioan Asan (Ţar), 15, 18. Ioan (fiul lui Mircea, stăpânitor bulgăresc), 18. Ioan-Sigisnaund (principe al Ar- dealului), 166, 170, 176, 178. Ioan (fiul lui Neagoe-Vodă), 130, 134. Ioan-Vodâ Despot, 107, 158, 166-7 şi n. 1, 168 şi n. 4, 169 şi n. 1, 170, 188, 192. Ioan-Vodâ-cel-Cumplit, 159 şi n. 5, 163 1, 179, 187-8. Ioan- Vodă Potcoavă, 187. Ioan- Vodă (fiul lui VasileLupu), 308. Ioan- Vodă Callimachi, II, 159. Ioan- Vodă Carageâ, II, 234. Ioan-Vodă Sandii Sturza, II, 232, 280. Ioan Despotul (socrul lui Petru Rareş), 122, 155. Ioan Banul, 252. Ioan (Logofătul lui Neagoe- Vodâ), 121. Ioan Şătrarul (fratele Mitropo- litului Filaret), H, 152. Ioanichie (Patriarh de Antio~ hia), 352. Ioanichie (Patriarh de Gonstan- tinopol), 317. Ioanichie (Mitropolit de He~ ractea), 308. Ioanichie (Mitropolit al Mol" dovei), 66 n. 4. Ioanichie (Mitropolit de Stau* ropolis), II, 61. Ioanichie (episcop de Brăila r, II, 82. Ioanichie (episcop de Rădăuţi 91-2 n. 1. Ioanichie (episcop de Roman), II, 85, 88, 184-5. Ioanichie Galetovschî (arhiman- drit), 399. Ioanichie, egumen de Drago* mima, II, 178. Ioanichie (egumen de Molda* vita), II, 89. Ioanichi de Stratonichia (uce- nicul lui N^ctai'ie al Ungro- vlahiei), II, 234 n. 2. Ioanovici (Nestor, candidat de episcopie), II, 211 n. 6. # Ioasaf (Patriarhi ai Constanti- nopolului), 178, 271. Ioasaf (Mitropolit ardelean»/ 370-1, 383-5. Ioasaf (episcop de Râmnic), 151 n. 1. Ioasaf (arhimandrit de NeamjN 94. . Ioil (călugăr din Bisericani, 272. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 417 Ionescu (Tache, ministru de Culte), II, 315. Iordachi (beizadea ; fiul lui Şer- ban-Vodă), 307, 402; IJ, 52. Iorest (Mitropolit ardelean). V. Ilie (Iorest). Iorest, episcop de Huşi, II, 82, 184 şi n. 5, 193. Iorest (egumen de Bisericani), II, 92. Iorest (egumen de Hangu), II, 90. Iorest (egumen de Solea), II, 90. Iosif Bulgarul (Patriarh), 65, 76-7. I3sif l-iu (Mitropolit al Mol- dovei), 48-53, 60, 62, 65-6 n. 4, 69, 82-3 ; II, 83. Io3if Budai (Mitropolit arde- lean), 367-71. Iosif Naniescu (Mitropolit al Moldovei), II, 252-3, 255. Iosif Gheorghian (Mitropolit), II, 312. Iosif (episcop de Argeş), II, 156, 199-201, 218, 223, 226, 228-30, 236, 245, 253-6. Iosif (episcop de Huşi), 244 n. 2, 266. Iosif Stoica (episcop de Mara- murăş), H, 20, 33, 38. Iosif Bobulescu (episcop de Râmnic), II, 263, 312. Iosif (episcop de Sivastia), 290. Iosif (egumen de Argeş), 131, 135. Iosif (egumen de Tismana), II, 63. Iosif (egumen de Vieroş), II, 65. Iosif (pro tcsinghelul, din Cons- tau tinopol), 259. Iosif dela Neamţ (ucenic pai- sian), H, 186. Iosif Bardia (defensor catolic), II, 37, 55. Iosif al H-lea (împărat al Ger- maniei), II, 175, 206. Iosif (dascăl grec), 295. Iosif (dascăl slavon din Iaşi), H, 116. Iov (Patriarh al Moscovei), 148. Iov Boreţchi (Mitropolit al Chie- vului), 259, 291-2. Ipec (Patriarhia şi Biserica diD), 21, 41, 82, \m, 150, 316, 349. Ipsilanti (Alexandru- Vodă), II, 65, 151, 188, 190, 193. Iredişte (şcoala românească din — , in Banal), II, 108. Irina (Doamna lui Petru Şchiopul), 196. Irina rh, episcop de Dtocl£a (1860), II, 309 n. 2. Irmologhiul lui Macarie, das- călul de cântări, II, 235 şi n. 5. Isac (egumen de Neamţ), 53. I s a c ( dascăl - cărturar dela Neaml), II, 186. Isaccea, 19. Isaia Copinschi (Mitropolit al Chievului), 291. Isaia Băloşescu (episcop buco- vinean), II, 258, 264. Lsaia (episcop de Iaău), II, 128. Digiti 27 zedby G00gle 418 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Isaia d-la Slatina (episcop de Rădăuţi), I, 160-2, 179, 187. Isaia («lichiul Mitropoliei din Iaşi, 1821), II, 232. Isaia Grecul (vicariu unit de Orade), II 21. Isaia (arhimandrit la Si. Pavel din Atos), II, 49. Isaia Giuşcâ (egumen de S> cola), II, 280. Isaia (călugăr din Neamţ), II, 201. Isaia, călugăr unit (Imcu din Sâmcel), II 202. Isaia, preot din Apoldul-Mic (1703), II,' 141. Isaia din Atos, 41. ftlsaia Pustnicul» (lucrare pai- sianâ), II, 189. lsidor (Mitropolit unit al Chie- vului), 81. Isi«, 3. Islazul (sat ; danie), 257. Ismail (reşedinţa episcopiei Du- nării- de-Jos), II, 311, 316-7. Istoria Biblică, deT. Blajeviciu, II, 305. Istoria biblică a Testamentului Vechi u, de T. Gipariu, II, 290. Istoria Biblică, de Ilarion Puş- cariu, II, 304. Istoria Bisericii A n t i o h i e i, (1702), II, 10. Istoria Bisericii Romînilor, de Petru Maior, II, 212. Istoria B sericii, de Ţichindeal, 11, 238. Istoria bisericească, de Farcaş (ms.), II, 230. Istoria bisericească (traducere de Klein), II, 207. Istoria bisericească, de V. Fi- lipan, II, 215. Istoria bisericească pe scurt, de AKx. Gianoglu Lesviodax, H, 271. I itoria bisericească, de Şaguna 1858, II, 302. Istoria bisericească, de Ilarion Puşcariu, II, 304. Istoria bisericească a Româ- nilor, de F. S;riban, II, 262. Istoria eparhiei Râmnicului (1906), de Atanasir, episcop şi Mitropolit al României, II, 268. Istoria episcopiei Rădăuţi, de Melchisedec episcopul, II, 267. Istoria Mitropoliei Moldo?ei (ms.), de Melchisedec epis- copul, II, 267. Istoria Mitropoliţilor Moldovei, de N. Scriban (1857), II, 261. iUoria Moldovei, de Garra, ll t 190. Istoria naturii sau a firii (1783), de S. Klein, II, 200. Istoria Patriarhilor Ierusalimu- lui, de Dosofteiu Patriarhul, 416; II, 47. Istoria Sacră, de Alexandru Mavrocordat, II, 54, 56. Istoria schismei Grecilor (după Maimbourg), de Cotore, II, 214. Istoria Scripturii Noului Tes- tament, de Veniamin Cos- lachi, II, 233. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 419 Istoria Universali (traducere din Ghenghelat), II, 291. Istoria Universală, de Mandi- nescu, II, 263. Istoria Universală (tradusă de Molnar, după Millot). V. Molnar. Îslrate-Vodâ Dabija, 359 şi n. 2, 390. I Uvanovici Mihail (meşter tipo- * graf), II, 20. Itcani (bisericuţa din), 103. Itica I^ropolitică (lucrare de Varlolomeiu Măzăreanu), II, 191. I ica, tradusă de Ghenadie Go- zianul, II, 107. * lubitoriul de înţelepciune», 'de Mitropolitul Veniamin (1831), n, 240. Iuga (protopop), 50 n. 3. Iurg Coriatovici, 36-7 n. 3, 69, 90. Iurie (boier, ctitor), 109. Iustin de Edesa (ucenic al Mi- tropolitului Veniamin), II, 247, 265. Iustinian, 10. Ivan (Ţar rusesc), II, 113. Ivaşco (Dumitru, protopop de Muncaciu). II, 214 Ivir (mănăstire din Ato3), 128, 248, 262 ; II, 62. Ivir (lberia), II, 4. Izabela (Regina Ungariei), 136. «Izvoade pentru lucruri de obşte», de D. Eustatievici, II, 141. Izvoranu (mănăstire in Buzău), 250; II, 62. J. Jaleş (fostul judeţ), 45. J alo va (protopopia din), II, 21. Jidovştita, 42. Jitia (mănăstire), II, 62. Jitianu (mănăstire), 288. Joz (protopopia din), II, 41. V. şi Juc. Joltubin (general rus), II, 282. Juc (vicariat unit in Ardeal), II, 125. Jugani (sat de danie), 309 n. 2. «Jurământul preoţilor», de e- piscopul Calinic de Râmnic, .""iirSoiT" K. Kakavelas (Ieremia, dascăl), 412, 416. Kailiakra, 19-20. Karidas (Gheorghe, Vistier), 340. K as trio ta (Gheorgl e, boier), II, 9. Digiti zedby G00gle 420 ISTORIA BISERICII ROMANEŞTI Katzikia (mănăstire grecească), II, 61. KaimiJz (ministrul Mariei-Te- rezei), II, 135. Kemeny (Ioan, principe al Ar- dealului), 347. Kerameus (Nicolae, dascăl şi teolog), 359, 412, 416. Keza (protopopia de). II, 17. Klein (Samuil), II, 201-7, 210- 11, 213-8, 228, 297. Kl- iu (IsloriaRomâuilor (ms.), II, 217-8. Kogâlniceanu (Ienach», croni- carul), II, 157. Kogălniceauu (Mihail), II, 260, 305, 307-13 Kollonits (cardinal), 410, 419; II, 24, 26-30, 34, :*6, 122. Komaron (episcopia de), II, 22. Konovicz (Iosif, leolog dela Chiev), 311. Kopiuski (Iii* 3 , arhimandrit de Chiev), 259. «Kora* (prolopopia din), II, 17/ Korecki (cumnatul lui Alexau- dru-Vodă Movilă), 231. Koressi (Gheorghp, teolog), 415, Korydalleus (Teofil, erudit), 415. Kova^zoai (Petru, predicator;, 362 Krilias (Mare-Eclesiarh al Bise- fi< ii Constau tinopo! ului), Iî f 160. Krup-ki (Atanasie, episcop iu Maramurăş), 225 6. Kunalis (Kritopulos), 318 Kunig (I>an, misionariu), 193. Kur^ki (episcop polon), 407. Kurzbtck (tipograful luî KleinV II, 203. Kymeniles (Se vas tos : «Critica neînţelegerilor între Apusşf Răsărit», de), 413. L. Lăcătuş (Dimitrie, tipograf), II, 141. Lăculete (mănăstire), 289. «Lafsaicon»-ul lui Eraclid de Capadocia (traducere de Ale- xandru Polonul, in Ţara-Ro- mânească şi de Teofilact Clu- cerul, în Moldova), II, 153. Laiotă (Basarab), 96, 172. € Lămurirea credinţe», de Si- mion de Salonic, 411-2. Lancrăm (locuinţa lui Savaepis* copul), 171, 176, 178, 182. Lăpuşn^anu ( Alexandru- Vodd), 90, 93, 105, 107-9, 118, 157-8, 160-2, 167-8 n. I, 169, 179, 187, 189, 198, 201, 255, 261 ; II, 75, 183. Lăpuşneanu (biserica lui din Lemberg: Adormirea). 255, Lipuşul (protopopi?), 11. 17. Laţcu-Vodă, 34, 69. 74 89 90, Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 421 La {cu (Câadea, pârcălab), 54. Lăudat Clucerul (ctitor), 138. Jjţiurian (A.Treboniu, profesor), II, 298, 311. Lavrintir, episcop de Ca- sa ndra, 316. Lavrintie, episcop de Roman, II, 95. j^avriatie (călugărul dela Hu- rez), II, 68, 152. Lavrintie Z'zania (preot, tra- ducător) II. 109, 114-5. Lazăr Bara qo viei (episcop de Cerm'gov), 313. L*z<1r (eclesiarh la Voronej), II, 92. Lazăr (egumen in Moldova; 1742), II, 86. Lazăr (egumen de Neamţ), II, 89. V. şt precedentul. Lazăr (uc micul lui Pahomie de Roman), II, 93. Lazăr (cneaz), 41, 43. Lazăr(Gheorghe),235,237, 239. jazuri (protopopia din), II 20. L^apindea (protopopie) II, 17. aL asiviţa sau Scara virtuţilor», II, 97. «Leastviţa» (tălmăcire de Var- tolomeiuMăzăreanul),H,165. Lfgpa Clerului (1S93), II, 315. Legile Seminariilor, II, 308, .315. Lemberg .(oraşul şi biserica or- todoxa), 37, 259, 266, 293, 393, 312, Lemberg (Iosif, rpiscop orto- dox de). 255, 259. Lemberg (episcopatul catolic şi .Colegiul din), 194, 199, Lemberg (seminariul din), II, 229. Lemberg (stavropighia, «Braţ- caia» din), 292, 294, 308-9 n. 2. Lemberg (tipografia din), 256, 294,297,312,338,390,399. Lemeay (Ioan, episcop unit al Ardealului), II, 289, 291, 293-6. Lemin (protopopia din), II, 20. Lemnul Crucii (Despre, de Teofilact Clucerul, 1759), II, 153, 170. Leon (Gheuca, Mitropolit al Moldovei) II, 160-1, 185, 189-93, 261. Leon, episcop de Roman, II, 164, 194. Leon (Asachi, protopop de Ho- tin), II, 232-3. Leon (împăratul, fiul lui Vasile Macedoneanul), II, 4. Lron-Vodă Tomşa, 279-81, 290, 374. Leontari (tatăl Mitropolitului Dosofteiu), 387, 389. Leon tie(Moschuna, arhimandrit unit), II, 202. Leontie, episcop de Râmnic, 151. Leopold (fiul lui Grigore Ghica- Vodă), 409. Leopoldină (diploma, din 1701), II, 123. Lesviodax (istoric bisericesc), 113. Leucuşeni (moşie), 70. Leurdeanu (Stroe, ctitor), II, 65. Digiti zedby G00gle 422 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Lewenberg (Rudolf, Iezuit), II, 39. Lexicon slavo- român al Iui Mar- darie Cozianu), 293 n. 4. Lichudis (fraţii), 385, 406, 412. Ligaridis (teolog), 415. Lipniţchi (Ieremip, episcop de Baia-Mare), II, 21. Lipova -Timişoara (episcopia de), II, 128. Lipova (biserică ortodoxa), 234. Lilavor (Iacşa), 37 n. 3. «Litosub (lui Petru Movila), 234. Liturghia slavonă din 1507-8, I, 124. Liturghia calvină pierdută (se- colul al XVl-lea), I, 177. Liturghiile din 1610 şi 1612 (ale Mitropolitului Anastasie), 241. Liturghia lui Petru Movila, I, 293. Liturghia din 1646, 338. Liturghia din 1680, 382, 401 n. 1. Liturghia greco-arabă din 1701, II, 6. Liturghia din 1702, 401, 405; II, 9. Liturghia georgiană din 1710, II, 6. Liturghia din 1713, li, 102, 108. Liturghia slavo-română din 1715, II, 47. Liturghia din 1728, II, 110, 114. Liturghia din 1733, II, 113-4. Liturghia greco-arabă a lui Si- li vestru de Antiohia, II, 58. Liturghii din 1741-42, II, 110 n. 5. Liturghia românească din 1745 (Moldova), U, 116. Liturghia din 1747, II, 110 n, 5, 114 n. 3. Liturghiile blăjene din 1756 şi 1775, II, 139. Liturghiile din 1759 şi 1767 f II, 151. Liturghia Sf. Iacov (traducere de Partenie de Râmnic ), II, 149. Liturghiile din 1780, U, 154, Liturghiile din 1787, II, 155, Liturghia din 1794, II. 161, 196. Liturghia din 1797, H, 156. Liturghiile din 1798 şi 1809, II f 218. Liturghiile din 1813 şi 1816, II, 249. Liturghia basarabeană din 1815, II, 227. Liturghiile lui Gal act ion de Râmnir, II, 234. Liturghiile din 1819 (Moldova >, 11,231. Liturghia lui Macarie, dascălul de cântări, II, 235 n. 5. Liturghia din 1834, II, 240. Liturghia din 1853, II, 250, Liturghia din 1870, de T. Ci- pariu, II, 290. Liturghia arhierească (tradusă de Vartolomeiu Mdzăieanul), II, 165. Liturgica din 1853, de Melchi- sedec episcopul, II, 267. Locurile Slin te, 215, 296-7, ele Digit zedby G00gle TABLA NUMELOR 423 Lodomiria, 35. Loga (diaconul, dela Tismana), II, 108. Logica Iui Klein (1796 şi 1807), II, 215, 229. Longhin Corenici (Mitropolit de Ioău), 350, 423 4. Lor in t Diacul (tipograf), 181, 334. Lovcea (Mitropolie bulgărească), 211. Lubieniecki (Valerian, episcop catolic în Moldova), 228. Luca (mănăstire bucovineană), II, 177 n. 9. Luca din Cipru, Mitropolit al Ungrovlahiei, 151, 2i6, 228, 249, 423. Luca Mitropolitul (schitul lui), II, 62. V. şi Izvoranu. Luca, episcop de Râmnic, 151 n. 1. Luca (episcop de Vicina), 19. Luca (egumen de Peri), 224. Lucăceşti, 72. Lucavăţul (sat; danie), 90. Ludescu (Stoica, cronicar), 380. Ludovic (Rege al Ungariei), 20, 32, 38, 60. Lugoj (biserica din), 302, 326, 330. Lugoj (biserica calvină-română din), 234. Lugoj (episcopia unită din), II, 296. Lukaris (Chirii 1 ), 204, 233, 2545 şi n. 1, 256-7, 290-1, 303, 306, 310-1, 317, 358, 378, 393, 414; II, 15, 61. Lupu (Anastase, Agă), II, 85. Lupu (Bogdan, boier), II, 7. Lupu (Mehedinteanul, Pahar- nic), 251, 253. Lupus (mucenic), 9. Lusinius (Ioan, episcop soci- nian), 167-8. M. Macarie (Egipteanul), 294, 296 n. 1. Macarie (Patriarhul Antiohiei), 28 n. 2, 360, 372. Macarie (Patriarh delpec),150, 179. Macarie (Mitropolit al Moldo- vei), 66-7, 76. Macarie, Mitropolit muntean (1482), 113 şi n. 2. Macarie (Muntenegreanul, egu- men şi Mitropolit muntean), 85, 124, 126-7, 131-2, 136 şi n. 2. Macarie (Mitropolitul Nicome- diei), 77. Macarie, episcop de Roman, 105-6, 109, 123, 155-6 n. 1, 157-9 şi n. 4, 160-2. Macarie de Vama, II, 10. i Cu privire la el v. o nouă lucrare de părintele Hrisostom A. Pa- padopulos, Triest (din Nea ^Jtylpa), 1907. Digiti zedby G00gle 424 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Măcar ie (Vlădica grec dela Dealu), 279. Macarie (episcop unit în Ar- deal), 99. Macarie (stareţul dela Agapia), II, i86. Macarie (egumen de Bistriţa Moldovei), 105. Macarie (egumen de Bistriţa, prietenul lui Paisie Veli- ciovschi), II, 171. Macarie de Căldăruşani, II, 215. Macarie dela Pocrov (ucenicul lui Pahomie), II, 96. Macarie, egumen de Sânt'Ilie, II, 173, 176. Macarie dela SlatiDa (1787), II, 193. Macarie (egumen de Voronet), II, 173, 183. Macarie (ieromonahul, dascăl de câotări), II, 167, 224 n. 2, 235 şi n. 5,240,245,292. Machow (episcopia de), II, 22, Măcinul, 19. Macri (Macarie, teolog), 415. Macri (Mihail, teolog), 414. Macri (Visarion), II, 6. Magdalina (călugărita, văduva lui Hamza; ctitoră), 268. Măgureanu (schit), II, 269. «Mahmet» (Ilie Turcitul, fiul lui Rareş), 107. «Mai nainte gătire», de Eu- frosin Poteca, II, 235. Maior (Grigorie, episcop), II, 205. V. şi Grigorie. Maior (Petru), II, 201-2, 204, 206-7, 212, 214, 230, 297. Maiota (Gheorghe, predicatorul lui Vodă Brâncoveanu), II, 4 şi n. 3, Maler (Filip, zugrav), 165. Mamul (mănăstire), II, 63. Mănăstur (biserica şi proto- popia din), II, 39, 41, 131, 209. Mandinescu (scriitor), II, 263. Mandişevschi (profesor), II, 259. Manea (meşter zidar), II, 67. Manea, Marele- Vornic, 138, 284. Manfi, dascăl ardelean la Iaşi, II, 233, 253. « Mângâietorul », de Dionisie Romano, II, 272. Manoil (diaconul), 52. Manoil (împărat bizantin), 48, 65. Manoli-Vodă Giani, II, 149-50. Manoli (pârcălab de Roman), 236. Mânu (Apostolo, ctitor), II, 8, 63. «Manualul adevăratului reli- gios», de Dionisie Romano, II, 272. «Manualul» lui Cariofil (1697), II, 4. «Mănunchiu de flori» sau «Chita florilor», compilaţie, de Mi- halcea Logofăt, II, 168. «Manual de Patriotism», de Iancu Nicola (1829), II, 245. «Manual împotriva lui Cariofil», de Dosofteiu Patriarhul (1693), 415. «Manual contra schismei», de Maxim Peloponesianul (1690)* 413-4. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 425 Manzovici (Constantin, cărturar bisericesc), II, 230. Maramurăş (Biserica şi epis- copia din), 51, 75, 229, 327- 30; II, 421. Marchian (Folescu, egumen), II, 264. Marcu (Patriarhul Ohridei),117. Marcu (Grecul, dela Feleac, e- piscop), 99. Marcu (egumen la Bistriţa Gor- jului), 120. Marcu Dascălul, II, 10. «Marcu Pustnicul» (lucrare paisiană), II, 189. Marcu (fiul lui Radu dela Afu- maţi), 137, 139. Mărcuţă (Marcu, Armaş), 147. Mărcuţa (mănăstire), 147 ; II, 65. Mardarie (episcop, şi Mitropolit al Moldovei), 200, 202-4, 235 n. 4, 423. Mardarie (vicariu al Mitropo- liei Moldovei), II, 266, 309 n. 2. Mardarie (ucenicul lui Paho- mie de Roman), II, 96. Mardarie (caligraf), 251. Mardarie Gozianul, 293 n. 1. Marele Schit (din Galiţia), H, 87, 175, 183. Margareta-Muşata (Doamnă), 48. Margareta (soţia lui Alexandru- cel-Bun), 59, 61. «Mărgăritare» (1691), II, 4. .«Mărgăritare» (ed. a 2-a, 1746), II, 111, 169. Mărgăritarele lui Ioan Hri- sostom, traduse de N. Scri- ban, II, 261. Marghita (Doamna lui Simion- Vodă), 291. V. şi Melania. Mărgineanu Ioan (scriitor), II, 214 Mărgineni (mănăstire), 139, 289, 295, 380; II, 61. Margus (cetate), 9. Măria (sora lui Ştefan-cel- Mare), 98. Măria Rareş (mama lui Petru- Vodă), 108. Măria (Doamna lui Petru Rareş), 155, 157. Măria Doamna (fiica lui Ieremia- Vodă), 205. Maria-Tereza (împărăteasa Germaniei), II, 131. Mariana (soţia lui Andrian, mama lui Iacov l-iu, Mitro- politul), II, 88. Marica (Doamna lui Brânco- veanu), II, 63. Marien Diacul, 183. Marienburg (cetate), 204. Martini (Ştefan ; episcop de Si- re tiu), 60. Martiri, 4. Mârtonffy (episcop catolic), II, 37 n. 5, 38-9. «Mărturisirea ortodoxă», de Petru Movilă, 334; II, 6. «Mărturisirea» lui Chirii Lu- karis, 414. «Mărturisirea ortodoxă» (gr.; ed. 1767, de Petru Movilă), H, 154. Digiti zedby G00gle 426 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Mărturisirea ortodoxă (ed. Iui Calinic de Râmnic), II, 251. «Maslu», de Veniamin Mitropo- litul, H, 240. Massillon («Cuvântări» de, tra- ducere de Efrosiu Poteca), II, 239. Mateiaş (Rpge), 98-9. Mateiu (Patriarh de Alexan- dria), U 58. Mateiu al Mirelo", 125 d. 1, 251-3, 275, 279 şi d. 1 ; II, 5. Mateiu (Moise, episcop bănă- ţean), 359. Mateiu Basarab, 31 n. 2, 141, 220, 273, 279, 281-7, 289, 290, 294-9, 301, 303, 306, 338, 340, 345, 356, 371-6, 398,408, 423; II, 48, 60-5. (Biserica lui, din Buzău), II, 255. Matematica lui Klein (ms.), II, 217. Măteşti (biserică), II, 66. Mauriciu (fmpărat), 11. Mauroeides (Nicotae, predica- tor), D, 170. «Mauro via hia», 49-50. Mavridakis (predicator), II, 58. Mavrocordat Alexandru (Tăl- maciu), 415; II, 54. Mavrocordat (Alexandru, Cons- tantin şi Ioan), II, 193, 195. Mavrocordat (Ioar, fiul lui Ni- coIae-Vodă), II, 58. Mavrocordat (Nicola?, «De Of- ficiis» de), II, 54, 50. V. şi Nicolae-Vodă. Mavrocordat (Scarlar, ginerele Brâncoveanului), II, 66. Maxim, Mitropolit muntean, 121-2 şi n. 1, 123 şi n. 3, 124, 127; II, 152. Maxim de Cerigo (episcop), 147. Maxim de Hierapolis, II, 10/ Maxim Maxiroovici (episcop sârb), II, 292. Mjxim (Peloponesianul), 414; II, 7. Maximian.V.Maxim(Mitropolil)< Măxineni (mănăstirea din), 280, «Meditaţii religioase» (1838- 1842 ; de Gavril Munteanu), II, 270. Mehedinţi, 41. Meheşi (Avram), II, 216. Meheşi (Iosif), II, 209. Mehmed-beg (de Nicopol), 126, Melanchthon, 168. Melania (călugăriţa, mama lui Petru Movila), 292. V. şi Mar- ghita. Melcbiseder, episcop, 66, 157; II, 265-8, 272, 305, 308, 310-12. Melchisedec (egumen de Câm- pulung), 297, 300, 339. Melchisedec (Lemeni, superior al Seminariului din Cer- năuţi), II, 264. Melenic (episcopie), 131. Meletie (Pigae, vicariu patriar- hal şi Patriarh de Alexandria), 149, 211-2 n. 1, 237 şi n. l f 254-5 şi n. 9, 259, 414, 416; II, 154. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 427 Meletie, Mitropolitul Moldovei (1848), IT, 246. Meletie Istrali, episcop de Huşi, II, 232, 246-7, 266, 279, 287. Meletie (episcop in Moldova), 48, 51 Meletie de Târnova (episcop de Roman, 1821), H, 233. Meletie (Govaciu, episcop unit de Oradea- Mar»), II, 133-4. Meletie (vicariu in Ardeal), II, 26. Meletie (arhimandrit în Buco- vina), II, 176. Meletie (Ghica, călugăr fugar din Bucovina), II, 183. Meletie (Macedoneanul), 320, 336. Meletie (Neagoe, preot unit), II, 202. Meletie (Sirigul, teolog), 305 şi n. 5, 310-2, 414. Meletie (Smotrifehi, prelat po- lon), 290. M letie (călugăr Ia Zograf şi Govora), 297, 300 n. 1. Mt letie (tipograf), 323. «Memorialul Mitropolitului Şa- guna», de episcopul N. Popea (1889), IT, 303. Memoriu in chestia şcolilor, de Iacov Stamali, Mitropolit, U, 195 n. 5. Memorii, de Radu Popescu, II. 51. Mt nedic (mănăstirea lui Vin lilă- Voda), 140. «Mercure franeaisr, II, 190. Merişani (*at, danie), II, 19, 25. Meşteri : Gheorghe, în Cons- tantinopol, 263. Metafizica lui Klein (1796), II, 215. Meteora (mănăstiri ale Tesaliei), II, 62. Metodie, episcop de Buzău, II, 60, 110 n. 5, 114 n. 4. Metodie al II-lea, episcop de Buzău (1740), II, 254. Metodie Racoveţchi (episcop din Biia-Mare), II, 22. Metodie de Dristra (Silistro), 381. Melodie, dichiul Mitropoliei Su- cevei, II, 172. Metodie (egumen de Solea), II, 176. Miakici, episcop «valah» in Croa- ţia, II, 35. «Mic Prinos Fecioarei», de Ma- carie de Bistriţa, II, 171. Midia (episcopie), 131. Miezipâresimi, 7. Miel (Pater, corespondent al lui Nicolae Mavrocordat), II, 56. Miera (mănăstire), II, 80. Mihail l-iu, Mitropolit muntean, 147. Mihail al II-lea, Mitropolit muntean, 147, 150-1, 200, 203, 423. Mihail (Molodef, episcop de Ma- ramurăş), 346. Mihail (episcop româno-calvin, din Tordaşi), 182. Mihail Pavel (episcop de Ora- dea- Mare), II, 297. Digiti zedby G00gle 428 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Mihail (egumen de Cozia), II, 148. Mihail (egumen de Mol do viţa), 189. Mihail (protopop din Beiuş), 330, 349. Mihail (călugăr din Bisericani), 272. Mihail (ucenicul lui Pahomie de Roman), II, 98. Mihail Diaconul (tipograf), 339. Mihail (Boris; Ţar), 11. Mihail Romanov (Ţar), 259. Mihail- Vodă (fiul lui Mircea), 57. Mihai Viteazul, 141-2, 147-9, 198, 200, 203-4, 207, 211-13, 215, 217, 220 3, 225, 227, 235, 237, 239, 247, 251 3, 258, 268-9, 280, 284-6, 348-9, 376; II, 37, 60-1. Mihai -Vodă Racovită, II, 78, 80-1, 92, 95-6, 115, 154. Mihai- Vodă Suţu, U, 151, 232. Mihai- Vodă Sturza, II, 247, 259, 284. Mihai-Vodă (hiserică din Bu- cureşti), 215, 228, 377; II, 62. Mihăieşti (hiserică din), 138. Mihâilaş-Vodă Movdă, 252, 291. Mihailovici (C^nstantio, preot), , 151. Mihalache (Popa, tipograf), II, 196. Mihalcea (sat; danie), 91. Mihalcea (Logofăt, traducător), II, 168-9. Mihnea-Vodă l-iu (cel Rău), 120 n. 2, 123, 125-6, 131, 140-1, 155. Mihnea-Vodă al II-lea, 143, 145-8, 151, 180, 182, 189, 197-9, 216, 247. Mihoea-Vodâ al IH-lea, 351, 372, 408-9. Milcov, 17. Milcov (Bernard, episcop de), 17. Milescu (Nicolae, Spătar), 309, 393-4; li, 83. Milita (văduva Cneazului La- zăr), 41. Milija (Doamna lui Neagoe- Vodă), 123-4, 127. Millo (Gheorghe, boier trimes la Propaganda), 11, 57. Minciaky (general rus şi consul), II, 282. «Mineiele» din 1698, II, 8, 109. «Mineiu ales pe scurt» (1702- 1715), de Popa Chirilâ din Ardeal, II, 41. «Mineiub românesc al )ui Da- maschin de Râmnic, II, 114. «Mineiele» lui Ghesarie II, 155-6, 219. «Mineiele» episcopului Iosif (tipărite în Buda), H, 228-9. «Mineiele» din 1852, ale lui Şa- guna, II, 302. «Mineiele» din 1862, H, 250. Miniat (Ilie, aulor de Predici), II, 111, 169, 240. «Minologhiub lui Petru Movilă, I, 293. Minoritii (Ordinul), 17, 58. Mirăuti (biserică), 52, 95, 105, 108. Mircea (stăpânitor bulgar), 18-9. Digiti zedby G00gle TABLA NMMELOR 429 Mircea-cel-Bătrâo, 39, 45-6, 48-9, 54, 58-9, 61, 129. Mircea- Vodă (Doamna lui), 31 n. 2. Mircea (fratele lui Radu-cel- Mare), 114. Mircea Ciobanul, 140-2, 144-5, 150, 157, 170, 172. Mircea (fiul lui Mihnea-Vodă l-iu), 126. Mireon (episcopie), 381. V. şi Filaret, Grigorie, Mateiu. Miroliub (Vasile, secretariul lui Dionisie Novacovici), II, 141. Mirou Romanul (Mitropolit), II, 303. Miron (episcop de Vad), 328-9. Miron-Vodâ Barnovschi, 265-7, 272- 3, 294, 304-6, 322; II, 91. Misail (Mitropolit al Moldovei), II, 81. Misail, episcop de Buzău, II, 60. Misail (arhimandrit la Biseri- cani), n, 89, 92. Misail (egumen de Bisericani), II, 164. Misail (egumen de Voroneţ), 95. Mişco (ctitor), 283. Misira (mama lui Dosofteiu Mi- tropolitul), 387. Mislea (mănăstire), 137, 377; II, 61, 250. «Mistirio sau Sacrament» (1651), 339. Milhra (zeu), 3. Mitilene (episcopie), 52. Mitrofan, Mitropolit al Mol- dovei, 202. Mitrofan Mitropolit al Ungror- vlahiei, 136, 145, 295 ; II, 10, 50, 53, 59. Mitrofan, episcop de Buzău, 11, 7-9, 11-2, 109. Mitrofan, episcop de Huşi, 244 n. 2, 260, 262, 267, 305, 402, 407, 411, 414; II, 79. Mitrofan, episcop de Rădăuţi, 157. Mitrofan, episcop de Roman, 157 şi n. 3, 240, 304. Mitrofan (egumenul mănăstirii Sânt* Onufrie a lui Ştefan Pe- triceicu), II, 163. Mitrofan (egumen de Biseri- cani), II, 92. Mitrofan (egumen de Moldo- viţa), 240. Mitrofan (călugăr la Bisericani), 394. Mitrofan (călugăr paisian Ia Raşca), II, 186. Mitrofana (soţia lui Nistor Ure- che, călugărită), 242, 269. «Mitropolia Românilor ortodocşi din Ungaria», de Ilarion Puş- cariu, II, 304. Mitropolia Ţerii-de-Jos (în Mol- dova), 70. Mocioni (ctitori), II, 298, 300, Modoran (Radu, tatăl lui Cli- ment de Bistriţa), II, 107, Moezia, 2-3, 5. Mogoş (Ban, ctitor), 138. Mogoşoaia (biserică), II, 66. Digiti zedby G00gle 430 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Mobaciului (Câmpii; episcopia sârbească de), II, 135. Mohilău (tipografia din), 298 ; II, 139. Mohu (protopopia de), 383 ; II, 17. Mohammed al H-lea (Sultan), 117. Moise (Mitropolit eârbesc de Belgrad), IJ, 112. Moise (episcop ortodox din Banat), II, 38. Moise Dragoş (episcop unit de Oradea- Mare), II, 134, 140. Moise Fulea (protopop, ginerele episcopului Moga), II, 290, 294. Moise (călugăr, tipograf), 140. Moise-Vodâ (ii Ţerii-Rojnâ- neşti), 139. Moise-Vodă Movilă, 292, 294, 304, 306-7. Moiseiu (metoh al Putnei), 234, 328-9; II, 127. Moldovan (loan, canonic), II, 297. Moldovita (mănăstire), 67 şi n. 2, 97, 137, 189, 201 şi n. 1, 244, 325; II, 89, 164, 166, 177. Moldovita (anastasie, egumen de), 84. Moldovita (Antonie, egumen de), 337. Molitvenicul din Getine, 140. Molilvenicul slavon din 1545, I, 140. Molitvenicul slavon al lui Co- resi, 174. Molitvenic cal vi nesc (secolul al XVI-Iea), I, 174-5. Molitvenic (roanu-cript, dia 1610), 319. Molitvenic din 1631, 395. Molitvenic din 1689, 385. Molitvenic din 1699, II, 9. Molitvenice slavone din 1699 şi 1706, II, 108. Molitvenic din 1706, II, 101. Molitvenic românesc din 1713, II, 108, 115. Molitvenicul român din 1721. II, 109. Molitvenicul din 1730, I r , 113. M)litvenicul din 1741, II, 110 n. 5. Molitvenicul clin 1747, II, 97, 110 n. 5, 114 n. 4. 115. Molitvenicul din 1757, II, 139. Molitvenicul din 1758 $i 176-S 11, 151. Molitvenicul din 1759 II, 153. Molitvenicul din 1764, II, 160. Molilvenicul din 1782, II, 155. . Molitvenicul diu 1783, II, 191. Molitvenicul din 1789 (Stril- bifcchi), II, 192. Molitvenicul din 1793, II, 230 n. 2. Molitvenicul din 1796, II, 156. Molitvenicul din 1804, II, 196. Molitvenicul din 1808 («Euho- loghiu*), II, 156-7. Molitvenicul basarabean (1820), II, 227. Molitvenicul Mitropolitului Nectarie (1820), II, 234. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 431 Molitvenicul lui Veniamin Cos- tachi n, 240. Molitvenicul din 1847, II, 250. Molnar (Ioan), 11,135, 216-9, 228. Molnar (preot, agitator neunit), 216-7. Molodeţ (călugăr), 159 60. Molybdos(Ioan, medic), 411 2. V. şi Gomnenul (Ioan). Mopi Grigoriu (mănăstire la Atos), II, 62. MonoGsitismul, 10. Monte (Giovanni-Battista del, misionar catolic), 410. Morariu (Silvestru, «Cuvân- tări» de)^ (1860), II, 305. Morea, 65. Moruzi (Alexandru Vodă), II, 146, 187, 192. Movilă (Alexandru- Vodă), 231, 243. Movilă (Petru, «Canon pe scurt», de), 293. Movilă (familia), 242-3, 262. Moxalie (Mihail, cronicar), 251, 298-9. Moxalie (Cronograful lui), 251. «Mreaja Apostolilor» (1757), de Nicolae Mauroeides, II, 170. Muncaciu (episcopia şi Biserica din), 223-6, 2 k J8, 234, 327; II, 22, 35, 133, 207, 210, 29(3, 299. . Munteanu (Gavril, profesor), II, 270-1. Muntiul (Efrem, ruda lui Klein), II, 207. Murano (mănăstire catolică), 143. Murgu (Eftimie, profesor), II, 260. Musachi (Macarie, candidat la episcopia unită din Ardeal), II, 122. Muşcatirovici (teolog sârb), II, 237-8. N. Naftanail (egumen de Raşca), II, 90. Nagy (lacob, de Harsânyi), 353. Nagyszegy (Gheorghe, nobil ro- mân), II, 30. Naissu*, 9. Nămăieşti (mănăstire), II, 177 n. 9. «Năravurile bune», de Moise Fulea, protopop, II, 290. Nasiovici (profesor), II, 259. Nafanail (egumen de Sâat' Ilie, lâogă Suceava), II, 89. Natanail (egumen dela Atos), 412. Naupact (episcopie), 317. Neaga (mama lui Neagoe-Vodă), 125 n. 1, 134. Neaga (sora lui Neagoe-Vodă), 166 n.2, 125. Digiti zedby G00gle 432 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Neaga (Doamna lui Mihnea- Vodă Turcul), 259. Neaga (fiica lui Gherghina, pârcălab de Poenari), 116 n. 2. Neagoe, protopop din Broşteni, II 202. Neagoe- Vodă (Basarab), 30 n. 2, 111, 120 n. 1, 121, 123-4, 127 şi n. 2, 128 n. 1, 129- 34 şi n. 2, 135-8, 145, 151, 155, 173, 262, 273, 282-3, 285, 287 ; II, 62. Neagoe Vornicul (din Craiova), 119, 125 6. Neagoe Stolnicul (dela Căs- cioare), 139. Neagoe Postelnicul (ctitor), 289. Neamju (cetate), 162 ; II, 75. Neamţu (mănăstire), 39 n. 5, 46 n. 3, 48, 53-4, 69-70, 82-3, 87, 94, 97, 106, 116, 120, 156, 158, 179, 207, 242; II, 95-6, 184-6, 194, 199, 223, 225, 227-8, 230-1, 233, 239-40, 248, 261, 265, 271, 279, 309. Neamţ (Antonie dela, ucenic paisian), II, 186. Nectarie, patriarh de Ohrida, 214, 238, 257. Nectarie, patriarh de Ierusa- lim, 358-60, 378, 387, 411. Nectarie Mitropo'itul Uogro- vlahiei, II, 151, 230 n. 2, 234 şi n. 2. Nectarie (Hermeziu, arhiereu ; ucenicul Mitropolitului Ve- niamin), II, 247, 308. Neclarie (Moraitul, arhiman- dritul lui Filaret al II-lea) f II, 151. V. şi Nectarie Mitro- politul. Nectarie (Călugărul, dela Câmpulung), 298. Negel (Grigoraş, tatăl lui Ve- niamin Costachi), II, 196. Negoiescu (Pană, ctitor, fratele Doamnei Marica), II, 63. Negoieşti (mănăstire), 287> II, 61. Negri (C), II, 286. Negru- Vodă, 25. Neofit Kretikos, Mitropolit af Munteniei, 30 n. 2; II, 60, 90, 145, 169, 249, 251, 272, 277, 282-3. Neofit Scriban (episcop), II, 620-2 şi n. 1, 263, 305, 312, Neofit de Creta. V. Kretikos. Neofit de Sevastia, II, 10, 12, Neofit de Sofia, 259. Neofit (arhidiacon grec), 295, Neofit (Rodinul, predicator), 253. Neofit, egumen, din Bucureşti, II, 154, 174. Neofit, călugăr, meşter, dela Buzău, II, 153. Neofit Duca (dascăl grec din Bucureşti), II, 238. Neofit Rabinu 1 , II, 196. Netzhammer (arhiepiscop ca- tolic), 5 n. 1. «Nevăzutul Războiu», de Mi- tropolitul Veniamin, II, 240. Neurauter Carol (Iezuit, teo- log), II, 29. Nifon (seminariul), II, 250,263, 315. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 433 Nifon (Patriarh), 116-8 şi n. 2, 119, 125, 127 n. 1, 128, 130, 132, 134-5. Nifon, Mitropolitul Ungrovlahiei (1850), II, 249-50, 271, 287, 302, 309, 312. Nifon (schit), II, 249, 283. Nicanor, Mitropolitul Moldovei, 238; II, 91 n. 1. Nicanor (episcop de Roman), 201 şi n. 4, 202 şi n. 1. Nicanor Melentievici (episcop de Cruşedol), II, 127. Nicanor (egumen de Bogdana), II, 89. Nicanor (egumen de Neamţ), II, 89. Nichifor Parhasios (Dascălul, vicariu patriarhal), 148 şi n. 3, 149, 199, 203 şi n. 3, 204 şi u. 3, 405. Nichifor, Mitropolit grec al Mol- dovei, II, 85-6, 88, 90, 115, 158. Nichifor (Theotokis, Gorfîotul, Mitropolit de Cazan), II, 171. Nichifor (Mitropolit al Ungro- vlahiei), 147. Nichifor, protosinghel, 423. Nicoarâ (Moise), II, 300. Nicodim (patriarh de Ohrida), 83. Nicodim, egumen de Bistriţa (in Oltenia), II, 137. Nicodim (ieromonah, Sf.), 40-1, 43-7, 49-50, 84, 87, 139, 148, 374. Nicodim (popa, ucenicul lui Pahomie de Roman), II, 90. Nicodim Greceanu, II, 236. Nicolae, patriarh al Ohridei, 117. Nicolae (egumen de Argeş), II, 130. Nicolae (egumen de Bistriţa), 271. Nicolae (protopop în Balomiri), II, 130, 136. Nicolae (protopop bucureştean), II, 110. Nicolae (protopop în lnidora), 330; II, 31. Nicolae (monah din Neamţ), II, 185. Nicolae Alexandru -Vodă, 26, 32, 282. Nicolae- Vodă Pâtraşcu, 239. Nicolae- Vodă Mavrocordat, II, 67, 76, 80-1, 83, 93, 96, 109-10, 115, 154, 168. Nicolae- Vodă Mavrogheni, II, 146. Nicolae Papadopol (Gomnenul, erudit) II, 46. Nicolae (lancu, bursierul Mi- tropolitului Veniamin), II, 239, 245. y " t ; Nicolae (Vistierul, din Ianina), 263. Nicolae (tipograf), II, 24. Nicolae (ucenic - tipograf din Iaşi), 394. Nicomedia, 40. Nicon, patriarh rus, 296, 306, 358, 360-1, 370, 381. Nicopoli, 9, 41, 50. Nicorită (Hatmanul ; biserica lui), 266. 28 Digiti zedby G00gle 4U ISTOKIA BISERICII ROMANEŞTI Nikusios (l'auaioti, dragoman), 312. Nil (schivnic), 201. Nil de Salonic, II, 171. Nil dela Sorsca (traducere de Vasilie, egumen dela Poiana Mirului), II, 167. Nil (egumen de Pângiraţi), 272. Nimigea (prolopopie), II, 17. Nistor Ioanovici (episcop băni- tean), II, .300. Nistru (protopopii), II, 179. Nomocanoane (din 1620, 1624 şi 1629), 149, 293, 299. Notară (Luca, Magaducele), 81. aNotife istorice şi arh ologice», de Melchisedec episcopul, H 267. Notre Dame de Sion (instituţie), II, 315. Noul Testament (tipărit de Şerban-Vodi), 413. Noul Testament (1648), 335-6 345. Noul Testament, tâlc de Farcaa (ms.), II, 230. Noul Testament din 1703, II, 9. Novae, 9-10, 12. Nucet (mănăstire), 116 n. 2, 128; II, 5, 62, 152. NQrnberg, 58. Nuor (boier al lui Iliaş-Vodi), 156. 0. Obradovici, Dosi teu, fabulist, II, 190-1. Ocna Sibiiului (biserică), 212; II, 40. Ocneh-Mari (mănăstirea din), 321. Octoihul slavon din 1510, 126. Octoihul slavon din 1574-5, I, 143, 145. Octoihul slavon (Coresi) din 1578, I, 14,]. Octoihul lui Petru Movilă, I, 293. Octoihul din 1()40, 294 şi urm. Octoihul Mitropolitului Dosof- teiu al Moldovei, 395. Ocloihul din liuziu (17C0), II, 102 Octoihul din 1700, II, 8. Octoihul din 1705, II, 101. Octoihul românesc din 1712, U, 101, 109. Octoihul din 1726, II, 110,115. Octoihul din 1731, II, 110. Octoihul din 1736, II, 1 10 n. 5. Octoihul din 1741-2, II, 114 n. 3. Octoihul din 1746, II, 110 n. a Octoihul din 1750, H, 115. Octoihul din 1763, II, 141. Octoihul din 1770, II, 139. Octoihul din 1774, II, 154. Octoihul din 1776, II, 155. Octoihul moldovenesc din 1786, II, 160. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 435 Octoihul din 1792, II, 156. Octoihul din 1804, II, 179. Octoihul din Râmnic, 1810, II, 230. 0;toihul din 1810-11, II, 226. Octoihul din Neamţ, 1811, II, 230. Octoihul din 1816, Moldova, II, 231. Octoihul din 1836, II, 248. OJessos (Vama), 9. O loacru, 9. O lobescu (Alexandru, ministru de Culte), II, 310. 0:1 oii le Curţii Bizantine, de Patriarhul Hrisant (1715), II, 47. «Oglinda tainică a vuţii călu- găreşti», de Macarie de Bis- triţa, II, 171, 189. \ «Oglinda statului politicesc şi bisericesc» (1835), de Radu Tempea, U, 270. Ohaba (protopopie), II, 17. Ohrida (Patriarhat de), 12, 31, 36, 85, 87, 91, 93, 104, 148, 150-1, 214, 257, 316. Ohrida (Antonie, patriarh de), 150. Ohrida (Atanasie Risea, pa- triarh de), 148. Olârescu (profesor la Socola), II, 258. Olovăţ, 24. •OIşavschi (Maniu), episcop de Muncaciu, II, 131. «Ol tea (Donmnă), 97. £>Iteni (biserică, lîngă Râmnic), 151. «Omilii», de Patriarhul Hri- sant (1734), II, 47. «Omilii», de Macarie Egipteanul (traduse de Macarie de Bis- triţa, în 1775), 11, 171. «Omologhia», de Mitrofan Kri- topulos, 295. Onişor (candidat de corector la Buda), II, 218. Onufrie, episcop de Râmnic, 151 n. 1. Oprea (popă dinAlămor), 221. Oprea Diacul, 140. Oradea-Mare (episcopie orto- doxă), II, 133. Oradea-Mare (episcopie unită), II, 133-4, 140. Oradea-Mare (episcopie latină), 171. Oradea-Mare (biserică), 295-6. Oradea-Mare (protopopie), II, 129. « O r ân d u i a 1 a chipului celui mare îngeresc» (tălmăcire de Vartolomeiu Măzăreanul), II, 165. Orăştia (protopopie), II, 17. 'Oreisc (mănăstire), 128. «Organul Luminării», II, 293. Orlov (general rus), II, 194. Ormeniş (protopopie), 367. Orologhiariul din 1855, de T. Cipariu, II, 290. Orologhiul din 1766 şi 1778, n, 139. Orologhiul Mare din 1782, II, 155. Osman (Sultan), 257. Ospitalieri (Ioaniţi, Ordin), 17. Digiti zedby G00gle 436 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Ostrovul (mănăstire), II, 62. Ostrogoţii, 9-40. Oteteleşanu (ŞerbaD, cumnatul lui Chtsaiie de Râmnic), II, 151. Ovruci (scauu de arhimaudiii), 313. Oxenstierna (Cugetările lui). II, 191. Padova (şcoala grecească din), 359 n. 2, 399. Pădure (Dumitru, tipograf), 415. Paflagonia (mănăstirile din), 128. Pafnutie, Mitropolit grec, 203. Pafomie (Vlădică grec, supt Radu Mihnea), 254. V. Pa- homie. «Păgân» (paganus), 5 n. 2, 6. «Pagoni» (mănăstire), 315. Pahomie (Patriarh al Constan- tinopolului), 127. Pahomie dela Bisericani, Mi- tropolit de Vor oneţ, 394,11, 92, 97. Pahomie, episcop de Rădăuţi, 105. Pahomie, episcop de Roman, II, 81-2, 90, 94-6, 153, 160, 186. Pahomie, egumen de Putna, II, 163. Pahomie, egumen de Peri, 51, 224. Pahomie, călugăr (Barbu Craio- vescu), 120. Pahomie (monahul, Lăpuş- neanu), 109. «Pahomie» (traducere de Kleio) f II, 213. Paisie (patriarh de Alexandria), 360. Paisie (patriarh de Ierusalim), 295-6, 358. Paisie (Mitropolit de Salonic), 290. Paisi* , episcop de Râmnic, 151 r Paisie Ligaridis, 296 şi n. 3 f 340, 358, 393. Paisie (egumen de Gala ta), 316, Paisie (egumen de Govora), l\, 64. Paisie Velicnvschi (călugăr, cărturar), H, 142, 166 şi n, 4, 167, 171-3, 183 8, 194 f 196, 199, 223, 248, 257, 265. Paisie cel Scurt, arhimandrit de Neamţ, 94. Paisie dela Ivir (egumen grec), 412. Palamas (ereticul), 48. Palamede (cântăreţul luiMihai- Vodă), 203. Palamutea (convenţia austro- turcă) diu 1776), n, 472. Paleologul (loan, împărat), II, 83. ftPalia» din 1582, 171, 183-4. 336. Digiti zedby G00gle J TABLA NUMELOR 437 palin (generalul-prezident), II, 281. Pamperis (Ambrosie, dascăl şi călugăr din Iaşi), II, 151. Panaghia (mănăstire), 142. «Panahidicul» (tălmăcire de Vartolomeiu Mazăreanul), II, 165. Panaioli (egumen din Sinope), II, 5. Pandovici (Dimitrie, nieşt^r- lipograf muntean), II, 138. «Pâinea pruncilor» (Catehism unit, 1702), II, 35, 112. Pângăraţii (mănăstire), 109, 272; II, 80-1. Pann (Anton, scriitor), II, 271. Panonia, 10. xl Panoplia dogmatică» din 1710, II, 6. Panselinos, 40. Pantaleon, protopop, II, 21. Pantei imon, arhiepiscop de Gaza, 296. Pantelimon Ligaridi?. V. Paisie. Pantei imon (mănăstire), II, 67. Pantocrator (mănăstire din Constantinopol), 52, 62, 128, 130; II, 62, 167. Pantocrator (Grigorie, egumen de) (probabil Ţamblac). V. Grigorie. *Papismul şi Biserica română», de Melchisedec episcopul, II, 267-8. Para (protopop), II, 204. ♦Paraclisul Sf. Petru şi Paveb (traducere de Vartolomeiu Mazăreanul), II, 165. «Paraclis», de C. Manzovici, 1815, II, 230. Paracliticbi, de Iosif episcopul de Argeş, II, 201. tParamitia» lui Petru Movilă, 294. Parcevich (Petru, misionariu), 408. «Parenetecile» (traducere de Hrisant Patriarhul), II, 4. Pârhăuţi (biserica din), 104. oParimiile de preş te an», 1682, 395. Păros (Atanasie de), II, 201, 230. Partenie, patriarh de Alexan- dria, 394. Partenie l-iu, patriarh de Constantinopol, 307, 310-12, 314, 359, 376 n. 2. Partenie al II-lea, patriarh de Constantinopol, 315. Partenie, patriarh de Ierusalim, II, 76. Partenie, Mitropolit de Adria- nopol, 308. Partenie, Mitropolit al Moldovei, II, 318. Partenie, Mitropolit de Mun- caciu, 328-9. Partenie Chrysokentitos,de Po- goniana, 318. Partenie, episcop de Prespa, 279. Partenie, episcop de Râmnic, 44 n. 1,423; II, 147, 149-52 n. 2. Partenie, egumen de Bisericani f II, 91-2. Digiti zedby G00gle 438 ISTORIA BISERICII ROMANEŞTI Partmie, egumen de Mărgi- neni, 295. Partenie, egumen de Secul, II, 90. Partenie, egumen de Slatina, 261, 273; II, 90. Partenie, egumen de Snagov, 279. Partenie, călugăr dela Biseri- cani, 286. Partenie, egumen grec, 412. Pârvu, Clucer şi ctitor, 215. Pârvu (fiul Vornicului Neagoe Craiovescul), 119, 121. Pârvu (nepotul lui Radu-cel- Mare), 122. Pârvuleştii (Craioveştii), 121. Pasărea (mănăstire), II, 249, 283. Pasko (nobil ungur), 369. «Pastorală», de Andreiu Şa- guna, II, 302. «Păstoriceasca datorie», 1759, II, 139. «Păstoriceasca poslanie», 1760, II, 139. Pater (lanoş, negustor), 367; II, 32. «Patericul» lui Petru Movilă, 294. «Patericul» dia 1828. V. Ye- niamin (Mitropolitul). «Patimile lui Werther» (tra- ducere de Gavriil Munteanu, 1842), II, 270. Pătraşcu-cel-Bun, 141, ^44. Pătraşcu-Vodă (Petru Movilă), 291. V. Petru (Movilă). Pătraşcu (Jicnicerul, ispravnic), II, 74. Pătrăuti (mănăstire), 95, 241; II, 177. Patruzeci de Mucenid (biserica din Bucureşti), II, 03. Patruzeci de Mucenici (mta*?- tire în Atos),. II, 193. «Pavecernicul» (traducere '!*» Vartolomeiu Măzăreanul), Il f 165. Pavel Nenadovici, patriarh de Carlovăf, II, 170. Pavel, episcop de Huşi, 266. Pavel Nemţea nul, episcop ile* Roman, 244. Pavel, episcop româno-calvip, din Turdaşi, 176-8, 182. Pavel din Agiud, pnot, 272. Pavlichianism, 76. Pecersca (mănăstire rusească ), 294, 309 n. 2; 11,95-6,167, 170. cPenticostariul» din 1694, nf ti- părit, de Alexandru Dascăluf polon, II, 153 n. 2. «Penticostariul» din 1701, II, 9 f 109. «Penticostariu» din 1741, IK 111. «Penticostariu» din 1743, 11, 110, 114. «Penticostariu» (retipăi it in Moldova, după unul mun- tean, supt Evloghie Dascălul slavon dela Iaşi), II, 160. «Penticostariul» din 1768, 1780, 1782, II, 154. «Penticostariul» din 1784-5, 11, 155. «Pentru preoţie» (1827), 11,238. Peri (sat lângă Sighet), 51, 223. Digiti zedby G00gle TABLA KUMEI.Otf 439 Peri (mănăstirea Sf.Mihail din), 51. Perperi (monedă), 43, 46. Pesta (capela ortodoxă din), II, 272. Peştişel (Moise, protopop din Inidora), 171-2, 233. Peterffy (iezuit), II, 56. Petrino (Nicolae, baron), II, 300. Petronie, Vlădică unit din Banat, H, 38. Petronie (l-iu şi II?) Vlădică rus de Muncaciu, 224-5, 226, 238. Petru Movilă, Mitropolitul Chie- vului, 221-2, 260, 290-1 şi n. 1, 292 5, 297- 300, 305, 308, 310-14, 323, 334, 338, 356, 358; II, 6-7, 14, 141. Petru, arhiepiscop de SoGa, 409. Petru Par tenie, episcop de Muncaciu, 329. Petru Rotosinschi, episcop de Muncaciu, 328. Petru Pa vel Aaron, Vlădică unit, U, 126, 135 n. 3, 137-41, 171, 202. Petru din Zips, episcop de Baia, 66, 74. Petru de Insula, episcop ca- tolic al Moldovei, 100. Petru, protopop al Moldovei, 50-2 Petru, protopop-Vlădică dinŞe- gheşti, 171. Petru, protopop-Vlădică din Inidora, 171. Petru, egumen de Argeş. V. Radu- Vodă Paisie, 137-9. Petru de Ciuciu, protopop, 330. Petru, protopsaltul, din Efes (1805), II, 224. Petru, popa din Vad, 110. Petru-cel-Mare (Ţar), II, 47-9, 93. Petru- Vodă al Muşatei, 49-50, 53, 69, 71, 74, 97. Petru-Vodă AroD, 83. Petru (fiul lui Neagoe-Vodă), 130, 134. Petru-Vodă Rareş, 93, 98-9,101 ,.. 104-10,118,141,152,1558, 162, 188, 317. Petru-Vodă Cercel, 133, 141, 146-7, 193, 199 ; II, 60. Petru-Vodă Şchiopul, 140, 142, 145-6, 148, 161, 187-94, 196-8, 201-3, 213 n. 3, 216, 238, 241-2, 248-9, 252, 255, 307. Petru (fiul lui Ioan-Vodă cel Cumplit), 161. Petru Maior (şi Istoria originilor româaeşti), 237. Petru Diacul, 140. Petru (agitator ortodox in Ar- deal, 1711), II, 36. «Petru Movilă», de Ghenadie Enăceanu, II, 263. Piatra (biserica din, a luiŞtefan- cel-Mare), 96. Photiades(Lambru, dascăl grec), II, 199. Piatra (biserica catolică), 195. «Piatra Scandelei» (traducere de Mitropolitul Veniamin ; 1828), II, 240. «Pidalionub Mitropolitului Ve- niamin, II, 240. «Pidalionul»(indreptatde Neofit Scriban), II, 261. Digit zedby G00gle 440 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI cPildele şi Iu vâ lăturile Sf. Scripturii), de I. Mărginean u, II, 214. cPilde Filosofeşti» (1713), II, 8. «Pilde Filosoficeşti» (1795), II, 218. Pimen (călugăr), 53. «Piscup», 8. Piteşti, 282. «Plânsul Născătoarei de Dum- nezeu» (tâlmăcire de Varto- lomeiu Măzăreanul), II, 165. Plătăreşti (mănăstire),61,286-7. Platonida (Maica ; Doamna Mi- lita), 144. Pleşoianu (profesor), II, 271. Ploieşti (oraş), 284. Plosca (mănăstire), II, 40, 138 n. 1. Plumbuita (mănăstire), 138, 141, 284-5; II, 62. Pobrata (mănăstiri), 48,70-1, 92, 97, 106, 188, 202, 388-9, 392; II, 75, 89. Pocrov («chit), II, 95-6, 187. Pocutia, 61, 91. «Pogribania preoţilor mireani» (1650), 339. Poiana Mărului (biserică brân- covenească), II, 40 66. Poiana Mărului (mănăstire din Râmnicu-Sârat), 11,167,187, 283. Poiana Mărului (moşia ; danie), U, 234. Poiana Vlădicăi, 52. Poienari (cetate), 116 n. 2. «Politica», de Klein (1796), II, 215. Poiotc (Colegiu catolic), 199. Polot^ (rpis:opu), 259. Polovraci (mănăstire), 406 şi n. 2; II, 68. «Polustavul» din 1773, II, 139. Pomelnicul dela Bistriţa, 66 n. 4. Pomenirea lui Ştefan- cel-Mare, de Vartolomeiu Măzăreanul, II, 163, 165 n. 2. Pop (Ioachim, profesor la Blaj), II, 214. Pop (Teodor de Ujfalu; tradu- cător de Psalmi), II, 288, Pop (Vasile, dascăl ardelean la Iaşi), II, 233, 257. Popânzăleşti (schit), II, 251. Popazu (protopop ; episcop), II, 294, 300-1. Popea (Nicolae, episcop), II, 303-4. Popescu Veniamin (profesor la Socola), II, 259. Poponea (Nicolae, Nil; bursierul Eforiei), U, 235. Popovici (Eusebiu, profesor), II, 315. Popovici (Ioan, de Hondol, vi- cariu), II, 210-11, 216. Popovici (Mihai, preot din Sân- Miclăuşul Banatului), II, 164. Popovici (Mihai Atanase; tipo- graf), H, 115. Popovici (Petru Râmniceanu, ti- pograf), II, 139. Popovici (Sa va, caligraf), 11,209. Porceşti (biserica lui Mateiu Basarab), U, 40, 130. Porfirie Ardan (episcop de j Muneaciu), 328-9, 332. Porflrie Călugărul, 306. i TABLA NUMBLOlt 441 Porphyrita (Ienacbi, agentul lui Şerban-Vodă la Poartă), 381. «Poslania sau dreapta oglindă a păcii», de Klein, II, 210. Possevinus (misionariu catolic), 187. Poteca (Eufrosin), II, 235, 239, 262, 271. («Discurs asupra Istoriei», de Bossuet, tradu- cere de), II, 239. Potemcbin (Guvernator al Principatelor), II, 192. Potlogi (biserica din), II, 66. A Povestea Evreicei Marcada» (tipărită de Şerban-Vodă), 413. a Povestea la 40 de mucenici» (1689), 386. *Praenotationes» (1696 ; de N. Papadopulo), 410. .«Pravila Aleasă», de Evstratie Logofătul, 321-2. Pravila din 1640, 299. Pravila din 1722 (tradusă de Pavel Dobra), H, 105. Pravila de Rugăciuni (a lui Si- nesie) din 1761, I, 122 n. 1 ; fl, 152. jtPravilă de canoane», de Co- tor e, II, 214. «Pravila canonică», a Mitropo- litului Veniamio, II, 240. * Pravila manuală» din 1844, de Radu Tempea, II, 270. j:Prăvilioara» (învăţătură pen- tru duhovnici, din 1781 şi 1784), II, 191. ^Pravoslavnica mărturisire» din 1691, II, 7, 14. «Pravoslavnica Mărturisire» din 1745, II, 111. «Pravoslavnica învăţătură» din 1798, II, 156. «Pravoslavnica Mărturisire» de Dosofteiu Filitis, II, 219. «Pravoslavnica Mărturisire» din 1827, II, 238. «Praxisul forului bisericesc», de Klein, 11, 215. Precista (biserică din Roman), 109; 11,183 4. Preda (fiu al Vornicului Neagoe Craiovescul), 119. Predeal (mănăstire), II, 283. «Predici» de Zollikofer (tradu- cere deD. Obradovici), II, 191. «Predici sau Învăţături la toate Duminicile şi sărbătorile» (1809), de Petru Maior, II, 212. «Preoţia» din 1740 (Râmnic), II, 169. «Preoţia» din 1749, II, 115. «Preoţia sau îndreptarea preo- ţilor» (1789), de Radu Duma, 11, 209. «Preoţia», de Calinic de Râm- nic, II, 251. «Preotul» (revistă ieşană), II, 308. «Prescurtare a Psaltirii», de Sf. Augustin (traducere de Dionisie Lupu), II, 236. «Prescurtare despre dumne- zeeştile dogme» (Epi torni, etc.) din 1816, traducere de Iosif de Argeş din At»n*«»« de Păros, II, 201,)5_(] Digiti zedby G00gle 442 ISTOKU BISERICII ROMÂNEŞTI «Pricestniarul», de Macarie, dascăl de cântări, II 235 d. 5. Prima Iustiniană, 10 148, 214. Prisăcani (moşie; danie), If, 190. Prislop (biserica din), 139, 181, 184, 220, 228-9. Prislop (Ioan de, Mitropolitul Ardealului), 2223, 227-9. Prislop (loan, egumen de), 184. V. art. precedent. «Pro canonul» lui Petru Maior, U, 205 şi n. 1. Procopie Ivacicovici, episcop ardelean, II, 301, 303. Procopie Hodermarschi (epis- cop de Muncaciu), II, 123. Procopie Ioan (profesor), II, 270. Procopovici (profesor), II, 259. tProhodub de Macarie, dascălul de cântări, II, 235 n. 5. Prohor, episcop de Râmnic, 151 b. 1. Proilav, Mitropolie (=Brăila; episcopia dio), II, 174, 227, 311, 314. «Propovedaniile la îngropă- ciunea oamenilor morţi», de Petru Maior, II, 212, 214. Proorocul Samuil (mănăstire în Focşani), If, 184. Proscomidie, 27. « Protopopadichia » , « Nedrep- tatea făcută preoţilor», scrisă de Petru Maior la 1784, II, 206-7. Protopopii Moldovei, anteriori Mitropoliilor, 50 n. 3, 52. 215. ' (episcopie catolică), Poloţc ( Psalmi ^1835), traducere de Teodor Pop. V. Pop. Psaltichia (două) dela Neamţ (1808), II, 228. Psaltichia din 1819 (Moldova), 231. Psaltichia din 1879,de Sili vestru Morariu, II, 305. Psaltirea din 1570, 1, 177-8. Psaltirea (Coresi) din 157(k 1577, I, 180. Psaltirea slavonă din 4576, 1580, 1588 ; II, 143. Psaltirea lui Petru Movilă, I r 293. Psaltirile slavone din 1637-8, ale lui Silivestru de Govora, 298, 300. Psaltirea slavonă din 1650, 339. Psaltirea din 1651, 333, 336 r 339, 345. Psaltirea slavo-română a lui Dosofteiu, Mitropolitul Mol- dovei, 391, 395. Psaltirea în versuri a lui Do-* softeiu, 391. Psaltirea din 1694, II, 7. Psaltirea din 1697 (traducere netipărită, de Alexandru Dascălul polon), II, 153 n. 2. Psaltirea de Snagov, din 1700 r II, 5. Psaltirea de Buzău din 1701 f II, 6-79. Psaltirea din 1703, II, 9. Psaltirea slavonă din 1709, H, 108. Psaltirea în versuri din 1720 f de Teodor Corbea, II, 93^ Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 443 Psaltirea românească dio Râm- nic (1724), II, 112. Psaltirea din 1731, II, 115. Psaltirea din 1735, II, 110 n. 5. Psaltirea lui Duca Sotiriovici, II, 116. Psaltirea din 1746, II, 114 n. 3 Psaltirea din 1748, II, 110 n. 5. Psaltirea din 1751 şi 1764, II 151. Psaltirea din 1752, 1757, 1766, 1782, II, 160. Psaltirea slavouă din 1754, II, 152. Psaltirea românească din 1756, II, 152-3. Psaltirea din 1764 şi 1780, II, 139. Psaltirea din 1767, II, 153. Psaltirea din 1775, 1780, II, 154. Psaltirea din 1779 şi 1784, II, 155. Psaltirea din 1784 (Iaşi), II, 191. Psaltirea din 1786 (Stiilbi'tchi), II, 192. Psaltirea din 1790-1 (Strilbiţ- chi), II, 161, 192. Psaltirea din 1792-3 (Strilbiţ- chi), II, 192. Psaltirea din 1796, II, 156, 230 n. 2. Psaltirea din 1802, II, 161. Psaltirea din 1804, II, 196. Psaltirea din 1808, II, 229. Psaltiri sibiene şi braşovene din 1810-12, n, 230. Psaltirea din 1817 (Moldova), II, 231. Psaltirea din 1834, II, 240. Psaltirea din 1836, II, 248. Psaltirea lui Andrei Şaguna, II, 302. Pseudo-episcopi, 14, 5, 48. Puiu (Mihai, ctitor), II, 37. Pullava (mănăstire), II, 186. «Purcederea Sf. Duh», de Ni- colae Gomnenul, 11, 111. «Purcederea Sf. Duh împotriva latinilor», II, 238. Puşcariu (Ilarion, arhiereu), II, 304. «Purcedarea Sf. Duh», de Ma- xim de Cerigo, 1, 147. Putna (mănăstire), 24, 87-8, 90-2, 94, 103, 107, 110, 325, 357; II, 75, 94, 96-7, 127, 157, 161-3, 166, 173, 178, 264. Putna (Antonie, egumen de), II, 163, 176, 194. Putna (Calistru, egumen de), II, 89, 161, 163. «Puţul» şi «Impărjirea de grâu» (1833), II, 238. Q. Quei ini (Bernardino, episcop catolic de Argeş), 195-6, 205-6 itizedby G00gle Digitiz 444 ÎSTOKIA BISERICII ROMAKKS1I Raab (Justus, misionariu), 193. Răchiteni (sat ; danie), 309 n. 2. Racoviţa (protopopie), II, 17. Râczvâros (biserica catolică din Pesta unde e îogropat Klein), II, 218 n. 4. Rada (mama lui Radu-cel- Mare), 116 n. 2. Rădăuţi (episcopia şi tipografia din), 69, 89-90, 103, 105 ; II, 95, 116, 162, 164, 166, 174-5, 177, 208. Radoslav (meşter), 137. • Radu-Negru*, 29. Radu l-iu (fiul lui Vlaicu-Vodă), 30-1, 39, 44-5. Radu al II-lea (Pleşuvul), 57. Radu-cel- Frumos, 59, 113 4, 121. Radu-cel- Mare, 114-6 n. 2, 117-9, 122, 124, 126, 128, 137, 140, 147. Radu-Vodă Paisi^, 45, 114, 132, 136, 138-42; II, 61. Radu- Vodă dela Afumaţi, 132, 1356 n. 4, 137-9. Radu-Vodă llia?, 172. Radu- Vodă Şerban, 212, 227, 231, 239, 247, 249-52, 375-6, 399; H, 61, Radu-Vodă Mihnea 141- 2, 216, 226, 230-3, 244, 247-50, 252, 254, 256-7, 260, 262-3,265-6, 279, 285, 289, 377-8 ;II, 9, 62. Radu-Vodă Leon (fiul lui Leon Tomşa), 374-7, 383, 386, 409. Radu-Vodă, fiul lui Alexandru lliaş, 281. Radu (fiu al Vornicului Neagoe Craiovescul), 119. Radu (Banul din Craiova), 119, 368. Radu (popa din Şcbeii Braşo- vului), II, 110. Radu-Vodă (mănăstirea), 141, 247, 249-50, 257, 262, 377-8; II, 9, 52, 62, 259. Radu Logofătul Greceanu (cro- nica lui), II, 11 n. 5. Radziwill (Janus, ginerele lui Vasile Lupu), 313. Rafail, egumen de Hurez, II, 152, 187. Rafail de Dragomirna (tălmă- citor), 398. Rafail de Neamţ (ucenic pai- sian), II, 186. Raici (istoric sârb), 370. Râkdczy (Gheorghe l-iu, prin- cipe), 301, 323-4,327-8, 347; II, 36. Râkoczy (Gheorghe al II-lea, principe), 327, 329, 345 7, 351-4, 372. Râkoczy (Sigismund, prinoipe), 327, 449-50. Râk6czy (Francisc, principe), 327 ; II, 35. Ralet (D.), II, 286. Rămeşti (schit la Hurez), II, 68. Rămeţi (biserică dela Geoagiu), 136; II, 132, 137. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 445 Râmnic (episcopia şi tipografia din), 151 şi n. 1 ; II, 4, 68, 101-5, 107-8, 112-4, 128, 135, 141, 147, 151-2, 155-6. Râmnic (seminariul din, 1837), If, 269-70, 272. Râmnic (Maica Domnului, bise- rica din), II, 148. Râmnicu - Sărat (biserica lui Ştefan- cel- Mare din), 96 n. 7; IF, 61. Râmniceanul (Naum), II, 237* 239. Râmniceanul (Ioan, tipograf), II, 139. Râncăciovul (mănăstire), 170, 382 ; II, 65. «Rânduială a diaconstvelor» (1687), 386. «Rânduială Mortului» (1807- 10), II, 218. «Rânduiala Sfinţirii Bisericii» (tipărită în Basarabia la 1820), II, 227. Rareş (biserica lui Petru, din Roman), II, 266. V. şi Petru, Ilie, Ştefan. Raşca (mănăstirea lui Macarie de Roman), 109, 157, 159-60, 237 ; II, 76, 90, 183, 186. Raşca (Antonie, egumen de), II, 186. «Rasoforul» sau «Despre Tun- dere», de Nichifor Theotokis (traducere paisiană), II, 189. Rasoforul» din 1815, II, 231. «Răspunsuri», de Varlaam Mi- tropolitul (1645), 321. Rat (Mihail), 350. Rat (Ş tefan , negustor, ctitor), 37. Răteşti (mănăstire), II, 283. Râuşor (protopopie), 11, 20. Războieni (mănăstire), 96. «Războiul din 1769-1774», de Chesarie de Râmnic, II, 151. Razu (Constantin, Vornic), II f 116. Răzvad (biserică), 284. Răzvan (biserică în Bucureşti)- II, 60-1. Regay (Iezuit), II, 37. Regulamentul Organic (Semi- nariile după), II, 250. Reteg (târg in Ardeal), 110. «Retorica» de Ion Molnar, II, 216. «Retorica» de Filaret Scriban, II, 262. Reuseni (biserica din), 95. «Revista Teologică» (din Iaşi), II, 316 n. 1. Rhew (episcopat: Vad), 110. Rhossikon (mănăstire la Atos), 115. Richenthal (Ulrich, cronicar), 64. Roaba (schit), II, 62. Robert (arhiepiscop al Unga- riei), 10. Rodinul (Alexie, din Bizanţ) r 340. Rodna, 51. Rogoza (Mihail, Mitropolit ru- sesc în Polonia), 204. «Rogacioni de sera», de Sa- muil Klein (1779), II, 204. Roguszki (guvernator polon), II, 75. Roja (scriitor), II, 291. Digiti zedby G00gle 44C ISTOKFA I ISKKICII ROM.lKKŞII Roman l-iu, 48, 50, 69, 89. Roman (diacul dela Baia), 161. Roman (episcopia, oraşul şi biserica), 69-70, 82 n. 5, 84, 86, 88 9, 103, 105, 167 ; II, 132, 193. Roman («arhiepiscopi» de), 66 n. 4. V., pentru epUcopi, la numele lor. Roman (biserica catolică din), 167, 195, 207. Romoşel (protopopie), 384. Rosetti (Nicolae, comite), II, 56. Rosetti (Scarlat, comite), II, 312. Rostock (Academia din), 167. «Roţtul de aur», de Dimitrie de Rostov, JI, 95. Rotari (moşie; danie), II, 190. Roznovanu (Nicolae), II, 312. Rudzinski (episcop catolic), 407. «Rugăciunile» din 1819 (Mol- dova), II, 231. Rumien(ov (general ru>), II. 150. Runcu (mănăstire), II, 90. Rusalii, 7. Ii uşa va, 42 Ruset (lordachi), II, 74. Ruset (familia), 381. Rusu (loan, profesor), II, 289. Ruxandra (Gica lui N*a#oe- Vodâ)i 135-6 şi n. 4, 137, 139. Ruxandra (Doamna lui Lâpuş- neanu), 107, 109. Ruxandra (Oica lui Vasile Lupii), 314. Ryngalla (Doamnă), 62, 60. Sabo (Ştefan, teolog), II, 205. Sacadate (protopopie), 383. Sâcal (protopopie), II, 17. Sadova (mănăstire), 288, 381; II, 64, 271-2. Sadu (satul de naştere al lui Samuil Klein), II, 122. Safta (Domniţa), II, 11. Şaguna (Andreiu, Mitropolit), II, 290-304. Sălagiu, 51, 223, 299. Saldobagiu (protopopie), II, 20. Sălişte (protopopie), II, 17. Salonic (Mitropolia din), 10-117. Sâmbăta-Mare (şcoala lui Ko- lonics), II, 35, 122 3. Sâmbăta-Mare (tipografia ie- zuiţilor) 418. Sâmbăta-de-sus (biserica brâ i- covenească din). II, 40 SâmbUa-de-sus (moşie; danii), II, 234. Samuih patriarhul Alexandriei, II, 82-3, 96. Samuil, Mitropolit al Moldovei, 66 n. 4. Samuil de Sinai, locotenent de Argeş, II, 252. Samuil Vulcan, episcop unit, II, 290. Samuil Rabbi (Evreu conver- tit), 170. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 447 Sâmpetru (serbătoare), 6. Samurcâşeşti (mănăstire), II, 283. Sindomir, 48, 60. Sandomir (Ioan, episcop de), 60. Şandru, popa din Vad, 110. Sandu (Ieremia, tipograf), II, 439. Sandu (Bucureşteanul, tipo- graf), II, 159. Sângiordz, 6. Sângiordz (protopopia din), II, 20. San-Giorgio dei Greci, din Ve- nera 322. Sânicoară (Sf. Nicolae din Ar- geş), 6, 26-31, 33. Sânmedru (Sf. Dumitru, serbă- toare), 6. Sântandreiu (serbătoare), 6. Sântămaria (serbătoare), 6. Sânlimre (biserica lui Hunyady din), 94. Sântion (Sf. Ion, serbătoare), 6. Sântoader (serbătoare), 6. Sântul (protopopia din), II, 20. Sânvasiiu (serbătoare), 6. Sâozene (serbătoare), 6. .Sânziana (serbătoare), 6. cŞapte taine ale Besearicii» (1644), 322, 339. Sârăcineşti (schit), II, 149. Sărăcinescul (Vlădica). V. Gri- gorie Socoteanu, episcop de Râmnic Sârbul (Ilie, din Cernavoda, II, 112. Sarde (episcopia din), 131. Sârghie de Tismana, episcop de Maramurăş, 217, 223, 225, 230, 271. Sărindar (biserică în Bucureşti), 285, 377 ; II, 61, 256. Sarmisagetuza, 139. Sas- Sebeş (protopopie), II, 17. Sas- Vodă, 51. Sâtmariu (biserica din), II, 41. Sâtmariu (cetate), 228 9, 231. Săulescu (Gheorghe, buisierul Mitropolitului Veniamin), II, 239, 259. Sava l-iu, episcop de Roman, 388-99. Sava, episcop de Roman (al II-lea),apoi Mitropolit al Mol- dovei, II, 73, 75-6, 81. Sava Brancovici, Mitropolitul Ardealului, 123 n. 1, 345-51 şi n. 1, 352-3, 355, 360-5 n. 4, 366-70, 375-6, 383, 386, 388, 390, 423; II, 22. Sava al 11-lea, Mitropolit al Ardealului, 385-6. Sava al IlI-lea, episcop de Ro- man, II, 82. Sava, episcop de Huşi, 184 n. 5, 325; II, 80. Siva, Vlădică ortodox de Li- pova, 234. Sava, episcop de Rădăuţi, 357. Sava, episcop de Râmnic, 151 n. 1. Sava, episcopul din Sebeş (Lan- crăm), 171, 176. Sava, egumen de Pângăraţi, II, 90. Sava, egumen- tipograf, II, 109-10. Digiti zedby G00gle 448 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Sava, preot la Bistra, 329. Sava, popa dela Geoagiu, 137. Sava, ieromonahul din Verbila, 439. Sava (râu), 9. Sbornicul slavon al lui Coresi (1568), I, 445. Sbornic de slujbe (1568), 1, 143. Sbornicul slavon din 1580-1 (Coresi), 181 n. 3, 182. Sbornicul (Antologhiul) din Snagov (1697, 1709), II, 5. Sbornicul din 1723, II, 82. Sbornicul de cântări bisericeşti dela Curţile Despofilor, 156. Sbornicul lui Roman diacul dela Baia, I, 161. Scanderbeg (principele Alba- niei), 117. Scânteia (biserica lui Ştefan- cel-Mare), 96. «Scara Raiului», de Ioan Si- naitul (lucrare paisiană), II, 189. «Scara Sf. Ioan Sinai tub (1814), II, 231. «Scara lui Iacov», de Macarie de Bistriţa, II, 171. ScardoDa (episcopat), 60 1. Scarlat-Vodă Ghi™, If, 153-5; (un omonim), II, 195. Şcheia (din Roman ; biserica), 104, 271. Şcheia (in Ţinutul Vasluiului), 23. Şcheii Braşovului, 133, 147, 150, 165, 169-70, 181, 183, 355; II, 126. Şchei (Nicola, preot din), 145 n. 2. Şchei (Petcu Şoanul, dascăl In^ H, 116. «Schismaticia Grecilor», de Ce tore, H, 214. Schitul cel Mare (din Galiţia), 388. Scholarios(Ghenadie; «Cuvântr al lui, tipărit la 1833), H, 238, Sshwanz (Wenceslas, scriitor) f II, 215. Scogard (doctorul lui Vasile Lupu), 310-1 n. 1. Scoreiu (mănăstire), II, 130, Scriban. V. Filaret şi Neofit. Scriban (August), II, 264. Scriban (Romul), II, 263, 308v Scriban (Neofit, «Cuvinte bise- riceşti» (1858), de), II, 261, Scriban (Neofit, «Călătorie la Pă- mântul Sfânt», 1875), 11,261, «Scurtă introducere în teo* logie» (1856), de Melchisedetf episcopul, If, 267. «Scutul Catechismuşului r (1656), 333. «Scutul» lui Dosofteiu al Ieru' salimului, 393. Scythia Minor, 5, 18. Sebastia, 76. Sebastos Kymenites (erudit^ 413; II, 6, 10, 47. Secui, 16. Secuieni (biserică), 289. Secul (mănăstire), 242, 26l f 300, 356, 392; II, 73, 75 f 81, 184-5, 233, 246, 248, 279. Secularizarea mănăstirilor, 11/ 307-13. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 449 Segarcea (mănăstire), II, 61, 1056. Stgarcea (moşie; danie), 256. Şegheşti (protopopie, «Vlădi- cie»), 171. Segneri (predicator iezuit), II, 214. Seminariul Central (din Bucu- reşti), II, 315. Şeodrfa (Portar de Suceava), 98. Sepenicu), 90. Serafim, Mitropolit al Ungro- vlahiei, 145-6, 181-3. Serafim de Petrova (episcop de Maramurăş), II, 38, 121. Serafim l-iu, episcop de Buză ti, 136, 284 şi n. 10. Serafim al II-lea, episcop de Buzău, 284 n. 10, 373, 392. Serafim, egumen de Bisericani, II, 92. Şerban- Vodă, 365, 368-71, 374, 379, 381-2, 385-6, 399-400, 412-3; 11,3-5,9,45,49,63, 102, 108. Şerban Greceanu (Logofăt), 400; II, 4. Şerban, fiul lui Coresi (diacon), 183. Şerban (Vistier), 423. Şerbul (cumnatul lui Dosofteiu Mitropolitul Moldovei), 388. Serbia, 41. Sercovici Dimitrie (candidat la episcopia de Sibiiu), II, 210. Serdica, 9. Seres (episcopie), 131. Şerpe (Cozma, Postelnic), 104. Severin (cetate şi episcopie), 32, 38-9, 43, 59, 118, 120, 131, 150. Severin (episcopie catolică), 16, 76. Sf. Ambrosiu de Milan, 391. Sfinţii Anarguri (mănăstire), II, 199. Sf. Andreiu Apostolul, 25. Sf. Andreiu (Ordinul), II, 195. Sf. Antonie, 41-3. Sfinţii Apostoli (biserică în Bu- cureşti), II, 33, 62-3, 255. Sfinţii Arhangheli (metoh al mănăstirii Sinaii), 216. Sf. Atanasie (mănăstire din Atos), 128, 262. Sf. Atanasie (biserică dela Copou), 315, 317. Sf. Atanasie (şcoală la Roma), 296. Sf. Barbara (Seminariul şi Co- legiul, din Viena), II, 35, 203-4, 229. «Sf. Chirii de Alexandria», de Macarie de Bistriţa, II, 171. Sfinţii Constantin şi Elena, 11, 6. Sfinţii Constantin şi Elena (bi- serică în Târgovişte), 283. Sf. Constantin (Panegiricul său, 1697), II, 4. Sf. Dimitrie Basarabov, 1T, 154, 157. Sf. Dimitrie (biserică în Craiova), 286; II, 149. Si. Dimitrie (biserică în Ga- laţi), 317. Sf. Dimitrie (biserica din Hâr- lău a lui Rareş), 108. 29 Digiti zedby G00gle 450 ISTORIA BISERICÎI ROMÂNEŞTI Sf. Dimitrie (biserică In Târ- govişte) 283. «Sf. DorofteiuB (traducere de Klein), II, 203. Sf. Duminecă (legendă), 75. Sf. Ecaterina, II, 6. Sf. Kcaterina (mănăstire în Bu- cureşti), II, 8, 60 1 Sf. Ecaterina (metoh al Sinaii tn Bucureşti). V. art. precedent. «Stintii Efrem şi Clement» (tra- ducere de Klein), II, 213. Sf. Emeric, 38. «Sf. Epifanie» (traducere de Klein), II, 213. Sf. Gheorghe (mănăstirea din Atos), 128. Sf. Gheorghe (biserica din Bo- toşani a Doamnei Elena Ra- reş), 108. Sf. Gheorghe (biserică in Bu- cureşti), 285 n. 4; II, 10-11, 46 57, 60, 249-50. Sf. Gheorghe (biserică In Ca- racal), 286. Sf. Gheorghe (mănăstire în Drohobycz), 204. Sf. Gheorghe (biserică în Ga- laţi), II, 89. Sf. Gheorghe (biserică în Hâr- lău), 95. Sf. Gheorghe (biserică în laş ), (I, 189-90, 195. Sf. Gheorghe (Mitoc al Sf. Mor- miQt), 377; II, 11, 47. Sf. Gheorghe (biserica lui Neagoe-Vodă), 132. Sf. Gheorghe (biserică în Pi- toni), 282. Sf. Gheorghe (biserică in Su- ceava), 103, 108. Sf. Gheorghe (biserică in Ve- neţia), 248. Sf. Gheorghe (icoana lui Iosif Muşat), II, 88. Sf. Grigorie (Decapolitul), 120, 250, 252; II, 4. «Sf. Grigorie Sinaitul» (lucrare paisiană), II, 189. Sf. Grigorie (teolog), 107. Sf. Iacov, 16, 26. Sf. Ilie (schitul dela Atos), 115; II, 167. Sf. Ilie (mănăstire), II, 95, 173, 176. Sf. Ioan-cel-Nou, 37, 61, 63, 306-6; II, 87. Sf. Ioan-cel-Nou (moaşte), 396. Sf. Ioan Hrisostom, II, 238. Sf. Ioan Botf sătorul (mănăstire în Atos), 118. Sf. Ioan (biserici in Bucureşti), II, 61, 146, 389. Sf. Ioan Botezătorul (biserică în Craiova), II, 63. Sf. Ioan (biserica «Albă» din Iaşi), II, 74. Sf. Ioan (biserică din Moscova), 357. Sf. Ioan (biserică din Siretiu), 48. Sf.Ioau Botezătorul (mănăstire), 60. Sf. Ioan (mănăstirea bulgărească dela Râlo), 5. «Sf. Ioan Gură-de-Aur» («Măr- găritarele» lui), II, 4, 10. «Sf. Ioan Gură-de-Aun («Măr- Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 451 gări tarele», traducere de Gri- gorie, Mitropolit muntean, 1833), II, 255. Sf. Ladislau, 38. Sf. Măria (biserică in Haţeg), 302. Sf. Măria (biserica catolică din Târgovişte), 58. Sf. Mihail (mănăstire în Gra- bat), U, 208. Sf. Mormânt, II, 57, 60, 78, 89. Sf. Mormânt (metohul lui in Gonstantinopol), 305 n. 5» Sf. Munte, II, 186. V. şi Atos. Sf. Ntchita, 9. Sf. Nicodim de Tismana, 268, 271 ; II, 152, Sf. Nicolae (biserică în Argeş), 127 n. 3, 215. Sf. Nicolae (biserică la Atos), 317. Sf. Nicolae (biserică în Braşov), 133, 165, 283-4; II, 131, 136, 234. Sf. Nicolae (biserică in Doro- boiu), 95, Sf. Nicolae (biserica brâucove- iifască din Făgăraş), II, 38. Si. Nicolae Domnesc (biserică în Iaşi), 95; II, 73-4, 80, 84 n. 1, 87, 93-4, 233. Sf. Nicolae (biserică în Ini- dora), II, 31. Sf. Nicolae (biserică in Ismail), 3i6. Sf. Nicolae (mănăstirea Dealu- lui), 132. Sf. Nicolae (mănăstire în Ga- laţi), 296, 315. Sf. Nicolae (mănăstire la Huba), 68. Sf. Nicolae (mănăstire în Muocaciu), 224; II, 123. Sf. Nicolae din Poiană (mănăs- tire; Pobrata), 48, 68, 71. Sf. Nicolae (biserică în Târgo- govişte), 138, 200, 283-4. Sf. Nifon (biserică), 133; II, 200. Sf. Onofreiu (mănăstire), II, 163, 166. Sf. Pantelimon (mănăstire şi spital), II, 148, 252. Sf. Paraschiva, 308, 316; II, 5. Sf. Paraschiva (biserică din Ro- man), 69, 89. Sf. Paraschiva (biserică in Iaşi), 261 ; II, 187. Sf. Paraschiva (biserică în Râm- nicu-Sărat), 141. Sf. Paraschiva (biserică în Târ- govişte), 275, 283. Sf. Paraschiva (biserică în Târgu-Frumos), 108. SGnţii Părinţi (mănăstire în Sinai), II, 61. Sf. Pa vel Eremitul (Ordinul lui), 60. Sf. Pavel (mănăstire in Atos), 122, 128, 389; II, 62. «Sf. Petru Damaschin» (lucrare paisiană), II, 189. Sf. Procopie, 285. Sf. Procopie (biserică in Gher- ghita), 285. Sf. Sava, 9. Sf. Sava (şcoală şi mănăstire în Bucureşti), 413 ; II, 60, 103, 239, 261, 271. Digit zedby G00gle 452 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Sf. Sava (mănăstire, şcoală şi tipografie in Iaşi), 216, 252, 263, 285, 359, 392, 412-3; II, 47, 82 n. 7, 87, 89. Sf. Sava (mănăstire in Ieru- salim), 166, 216. Sf. Sava (Viaţa lui), 254. Sf. Severin, 9. Sf. Sofia (biserică in Constan- tinopol), 253. Sf. Spiridon (biserici in Bucu- reşti), II, 57, 61, 111, 116, 250. Sf. Spiridon (mănăstire in Iaşi), II, 116, 184, 194, 263, 309 n. 2. Sf. ŞtefaD, 38. Sf. Ştefan (paraclis al mănăs- tirei Pecersca din Chiev), II, 96. Sf. Treime (Sf. Troiţă, mă- năstire), 377 ; II, 138, 140, 203. Sf. Vailaam (mănăstire in Ră- săril), 215. Sf. Vasile (biserică in laşi), II, 261. Sf. Vasile (pravila lui), 267. «Sf. Vasile-cel-Mare» (tradu- cere de Klein), 203. Sf. Vineri (biserică ia Iaşi), 261; II, 87. Sf. Vineri (biserică in Târgo- viştf), 275, 283. Sf. Vineri (legenda), 75. Sf. VisarioD, II, 5. Sfinţii Voevozi (biserică in Târ- govişte), 284. «Sfătuiri creştino-politice» (1715), II, 8. tSfătuiri către duhovnicir (1827), II, 238. Sibiianul (Petru, scriitor şi ti- pograf ; 1760), II, 139. Sibiiu (protopopie), II, 20. Sibiiu (Mitropolie), II, 288 şi urm. • Sicriul de Aur» (1683), 385. Şieuţ (protopopie), II, 17. Sighet, 51, 223; II, 20-1, 296. Sigismund (Rege- împărat), 45- 47, 57-9, 61, 63-4. Sigismund al UI-lea (Rege a? Poloniei), 199, 204, 257, 260. Sila (ocrotitorul Mitropolitului Antonie), II, 96. Silistra (oraşul şi Mitropolia > f II, 314. Silivestru (patriarh de An- tiohia), II, 57, 167. Silivestru Cosov, Mitropolit af Chievului, 313. Silivestru Morariu Andrievici", Mitropolit al Bucovinei, IU 301, 305. Silivestru (egumen de Govora) f 299-300, 319, 336. Silivestru (stareţ de Neamţ şf Secu), I, 227 n. 4. Silivestru (călugăr din Putna), II, 96. Silivestru, călugărul; Vornicul Stroe, 377. Siluan (arhimandrit de Neamţ f 59, 94, 166. Silvaş (mănăstire, episcopie şi protopopie), II, 17, 132, 137-8 n. 3. Simidreni (mănăstire), 283. Simihaiu (protopopie), II, 17. Digit izedby G00gle TABLA NUMELOR 453 Simion (patriarh de Gonstan- tinopol), 116. Si m ion Ştefan (Mitropolit), 325-6, 329-30, 332-3, 335-6, 339-41, 346, 376. Simion (Mitropolit al Ungro- vlahiei), 144. Simion Petraşcu (superinten- dent), 329 30. Simion Crainic (vicariu), H, 296. Simion (egumen de Peri), 224. Simion (protopop de Bălgcad), II, 137. Simion (popă din Haliciu), 50. «tSimion de Tesalonic», 411 ; II, 142, 156, 171. Simion (Ţar bulgăresc), 11. Simion (Logofătul din Bizanţ), 340. .Simion- Vodă (Movilă), 188, 206, 225, 237-8, 240, 244, 262, 291-2. Simion Medvedev (scriitor), 406. S mion Polotchi (scriitor), 406. S mion (Ieremia, tipograf), II, 115. S mionovici (Ioan, Ardeleanul; tipograf), II, 159. «Simion Noul Bogo3lov» (lu- crare paisiană), II, 189. Simopetra (mănăstire gre- cească în Atos), 215 ; II, 62, 167. Şina (baron), II, 292. Snai (mănăUire), 128,262; II, 6, 53, 61. Sinai (Antim, arhimandrit de), II, 61. Sinaia (mănăstire), II, 66, 283. Sinaia (Muzeul bisericesc din), 286. Şincai (şi Cronica lui), II, 201-2, 204-6 şi n. 4, 207, 211, 215, 218, 259. Sinesie (episcop ortodox de Arad şi Oradea-Mare), II, 133, 136, 152. Singidunum, 9. Si nod ie (Siluan, egumen de Raşca), 159. Sinodul din Constanţa, 63-4. Sinodul secret dela Constan- tinopol în. de 1453, 77. Sinoade pentru Unirea cu Roma, II, 22, 32, 34-6. Sinodul din Ferrara, 76. Sinodul din Florenţa, 74, 76-7, 84, 415-6 ; II, 139. Sinodul ardelean din Cetatea- de-Baltă, II, 19. Sinoadele din Iaşi (din 1595 şi 1600), 148, 200 şi n. 6, 203, 213-4, 216, 224, 238. Sinodul din Iaşi (1642), 310-2 324. Sinodul din Moscova pentru pa- triarhul Nicon, 35860. Sinodul dela Tiuş (lângă Alba- Iulia), 176. Sinodul din Cluj pentru UQirea cu calvinismul, 177. Sinodul din Aiud pentru unirea cu calvinismul, 177. Sinodul dela Brzesk, 199-200, 203 4 şi n. 3. Digiti zedby G00gle 454 ISTORIA BISERICII ROMANEŞTI Sinodul Am 1675 pentru uni- rea cu calvinismul, 363. Sinodul din 1697 pentru unirea «u Roma, 419-20. Sinodul din 1679 (contra lui Sava Mitropolitul), 365-6. Sinodul lui Damaschin de Râm- nic, 1719, II, 104. Sinodul unit din 1722, II, 123. Sinodul al II lea al lui Damas- chin de Râmnic (1725), 11, 106. Sinodul unit din 1730, II, 123 n. 4. Sinodul ortodox din Hagymâd (1736), II, 129. Sinodul unit din 1742, II, 123 n. 4, 125. Sinodul unit din 1744, II, 123 n. 4, 126. Sinodul local din Mănăştur (1746), II, 131. Sinodul din 1752 (Moldova), H, 88, 90-1. Sinodul sârbesc dela Carlovâţ, II, 298-300. Sinodul din Turda (1847), II, 293. Sinodul lui Silivestru Morariu al Bucovinei (1882), II, 301. «Sinopsis», al Mitropolitului Ghedeon, II, 82, 116. «Si^opsis» ed. 1747, II, 169. «Şinopsis» (adecă cAdunarea acelor drepte taine», 1751), II, 169. «Sinoptica» (1846) de Gavril Munteanu* II, 270. Siretiu (oraşul, biserica şi epis- copia catolică), 34, 48, 60-1, 66, 74, 100, 167. Siria, 3. Sirroium, 9. Şişman (Hui lui Alexandru), 22. Şiştov, 9. Sivas (arhiepiscopatul de), 76 f II, 22, 263. Sivas (Auania de), călugăr, II, 260. Sixt al V-lea (Pe pa), 195. Slatina (mănăstire), J09 r 16p, 167, 198, 261, 273, 325; II, 62, 75, 89 183, 225, 233, 245, 247, 284, 307-8. Slavii Mezici, 11. Slobozia lui lenachi (schit); II, 62. «Slovenii» (ucenicii lui Paisie Veliciovschi), II, 186-8. «Slujebnic» al lui Petru Movilă» 293. «Slujebnic» din 1646, 338'. «Slujba Sf. Alexandru din Con- .«tantinopol», 1771 (Veneţia), H 1545. «Slujba Sf. Andreiu», 1726, II, 110. «Slujba Sf. Chiopolitis», 1702 r II, 6. «Slujba Sf. Constantin şi Elena» (1696), II, 6. Slujba Sf. Dimitrie Basarabor (1770), II, 154. «Slujba Sf. Ecaterina» (1701 r 1710), II, 15. «Slujba Sf. Efrem Şirul», n r 152 n. 1. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 455 tSlujba Sf. Grigorie Decapo- litul», de Mateiu âl Mirelor, II, 4-5. tSlujba Sf. Grigorie Decapo- - li tul», traducere, II, 152. tSlujba Sf. Nicodim» (1767), H, 150, 152 şi n. 2. t Sluj ba Sf. Nifon de Cilicia» II, 152 n. 1. • Slujba Sf. Nifon», H, 219. tSlujba Sf. Onofreiu» (1764), (traducere din slavoneşte de Mitrofan egumenul), II, 163. • Slujba Sf. Sava», II, 162 n. 1. •Slujba grecească a Sf. Sergiu şi Bacchus», 412. tSlujba Sf. Stelian», 1787, II, 155. «Slujba Sf. Vasilie-cel-Nou», II, 152 n. 1. tSlujba Sf. Visarion» (greceşte; supt Filaret l-iu), II, 152. Smirna (mănăstire din), II, 183. Smotricki (directorul şcolii din Cameniţa), 203. Snagov (mănăstire), 47. 121, 145, 254, 374, 376-7; II, 5-7, 50, 65, 108. Snagov (biserica Bunei- Vestiri), 146. Smatyn (tipograQa din), 62, 91, 293. Sobieski (Regele Poloniei), 396; II, 73, 76. Socol (boier, din Cornăţeni), 282-3. Socola (Seminariul din), II, 224, 333, 257-9, 261-5, 268, 280, 308, 315. Socola (mănăstire), II, 187. Socoli (Mohammed,Mare- Vizir), 150. Socoteanu (Gheorghiţă, tatăl Mitropolitului Grigorie l-iu), II, 147, 151, 155. Sodomie, 159. Sofia, 9, 22. Sofia (Mitropolia grecească din),. 211-2. Sofia (episcopia catolică din), 408. Sofronia (maica, foasta Stana- Doamna), 155. Sofronie, patriarh de Ierusalim,. 271. Sofronie Miolescu, Mitropolitul Moldovei, H, 246-7, 266, 278, 287, 307-8. Sofronie, episcop de Huşi, 392. n. 6. Sofronie Chiri Io viei, episcop de Buda, II, 208. Sofronie, episcop grec y 370. Sofronie, egumen de Cotmeana, 47. Sofronie de Ravaniţa (Vlădica sărbesc), II, 128. Sofronie, egumen de Neamţ,. II, 186. Sofronie, egumen de Sărindar,. II, 269, 309. Sofronie (ucenicul lui Pahoraie- de Roman), H, 96. Sofronie (preot ortodox răs- culat ; 1760), II, 135-7, 142. Sofronie Pociaţcbi (ieromonab), 308, 310-11, 313. Sofronie, călugăr din Neamţ, 53. Digiti zedby G00gle 456 ISTORIA BISIRIOII ROMÂNEŞTI cSogno di Scipione» (dedicat lui Gavriil Mitropolitul), II, Sohupan (Vladimir), II, 258, 308. Solea (mănăstire), 243; II, 90, 164-5 şi n. 2, 166, 173, 176. Solea (Artimon, egumen de), II, 178. Solikowski (misionariu catolic), 187, 190-1, 193, 195, 199. Solnoc (biserica romanească din), 229. Soimirovich (Francisc, episcop de Prizren), 408. Sommer (scriitorul Vieţii lui Despot-Vodă), 168. Şona (protopopia din), II, 41, Şotânga, 59. Sotiriovici (Duca, tipograf), II, 159. Soveja (mănăstire), 286-7, 325, 357 ; II, 76. Spandoni, filosof, 412. Spineanu (Dumitraşcu, ctitor), 297. Spinola (nunciu), 409. Spiridon (Vlădică din Ardeal), 182, 184, 219, 226-7, 229, 231. Spiridon, arhimandrit de Neamţ, 94. Spiridon (doctor, ctitor), II, 62. «Spiţele neamurilor)» (1827), II, 238. Stahie, egumen de Pobrata, 84. Staico (cumnat al lui Radu- cel-Mare), 119, 122. Staico (dascăl de slavoneşte în Bucureşti), II, 168. Staicu (protopop in Braşov), 384; II, 24. Stan (pârcălabul, cumnatul Mi- titei Doamnei), 127 n. 3. Stana (Doamna, soţia lui Bog- dan al IU-lea), 155 n. 3. Stana (Doamna, fiica lui Neagoe- Vodă şi soţia lui Ştefan-cel- Tânăr), 155. Stana (Ana Przerembski, fiica lui Ieremia-Vodă), 205. Stanca (mama Brâncoveanului), II, 64. Stanca (mătuşa lui Doeofleiu Mitropolitul Moldovei), 888. Stagai (Avramie, episcop de), 259. Stavrinos (Cronica Vistierului)» 252. Stanciu (Vistierul, ctitor), 139. Stancul (meşter), 394. Stăneşti (mănăstire), 138, 257 ; II, 61. Stăneşti (moşie; danie), 263. Stanislavovici, episcop catolic în Banat, II, 105. Stanovici (Grigore, traducător), II, 159. Statutul din 2 Maiu 1864, II, 311. Stavarachi (capuebehaie mun- tean), II, 147. Stavrinos (Vistier), 252. Stavnischi (Vasile, meşter rus), 394. «Stavrofilia», «Iubirea Crucii» (lucrare paisiană), II, 189* Stavronichita (mănăstire gre- cească), II, 62. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 457 Stavropighie, 51. Stavropoleos (biserică din Bu- cureşti), II, 61, 67. Stavropoleos (arhiepiscopat), II, 262. Ştefan Stratimirovici, patriarh de Carlovăţ, II, 292, 299. Ştefan, Mitropolit muntean, 284, 290, 304, 313, 338, 341, 345, 351, 353, 371-2 şi n. 8, 376, 381; II, 59, 110. Ştefan, episcop de Buzău, 303; II, 59 60. Ştefan, egumen de Govora şi episcop de Râmnic, II, 106. Ştefan, egumen de Argeş, II, 65. Ştefan, ieromonahul, tălmăci- * tor, dela Râmnic, II, 112. Ştefan, ierodiacon dela Neamţ, II, 186, 228. Ştefan, ieromonahul din Tis- mana, 44 n. 1. Ştefan (călugăr dela Govora), 298. Ştefan, autorul Vieţii Sf. Ni~ codim (1839), II, 152 n. 2. Ştefan Dichiul, 380. Ştefan (fratele Mitropolitului Varlaam), 304. Ştefan (preot in Braşov, tra- ducătorul lui Baronius), II, 141. Ştefan Veszpremi, episcop cal- vin, 387. Ştefan Duşan, împărat sârbesc, 21-2. Ştefan l-iu şi al IM ea (Domni ai Moldovei), 24, 48, 50, 71. Ştefan- Vodă (Gul lui Alexandru- cel-Bun), 70, 74, 97. Ştefan-cel-Mare, 50 n. 3, 70, 72-3, 81, 83-100, 103-5, 108, 115-7, 120, 193, 238, 243, 355; II, 75, 89, 162. Ştefan- Vodă Lăcuită, 97. Ştefăniţă-Vodă (fiul lui Bogdan al IlI-lea), 96, 103-5, 155, 160. Ştefan- VolăRareş, 107, 156-7. Ştefan- Vodă (fiul Lăpuşneanu- lui), 190. Ştefan- Vodă ((iul lui Petru Şchiopul), 196, 235. Ştefan-Vodă Răzvan, 200, 203; II, 61. Ştefan-Vodă Tomşa al II-lea, 168, 238, 243. Ştefan-Vodă (fiul lui Vasile Lupu), 308, 389, 393. Ştefan-Vodă Petriceicu, 383, 392, 392, 395, 408 ; II, 48, 103. Ştefan-Vodă Gantacuzino, II, 51-2, 54, 63, 102, 168. Ştefan (Despotul Sârbiei), 41. Ştefan (vărul Mii iţei Doamnei), 127 n. 3. Ştefan (Banul Craiovei), 142, Stepan (maistru), 139. Ştefanca (mănăstire), II, 40. Ştefănescu (Mihail; episcopul Melchisedec), II, 265. Ştefănescu (Petru, preot, tatăl episcopului Melchisedec), II, 265. Stelea (schit în Bucureşti), II, Digiti zedby G00gle 458 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Stelea (biserici tn Târgovişte), 283; II, 250. Stethat (Nichita, călugăr dela Studioo, Constantinopol), II, 489. «Stihirariul», de Macarie, das- căl de cântări, 235 n. 5. cŞtiioţa Sf. Scripturi» (1854), de T. Cipariu, II, 290. Stilova (protopopie), II, 41. Ştim, protopop, 274 n. 2. Ştirbei- Vodă, II, 149, 187, 250, 269, 282, 285-7. Stoian (ispravnic de Gorj), 120. Stoica (Ioao, fuacţiouar arde- lean), II, 298. Stoica (jupanul, ctitor), 354. Stoica (Ludescu, cronicar), 118 n. 2. Stoica (meşterul dela Ţiblea), 380. Stoica (Diraitrie, profesor), II, 259. Stoica (scriitor), 398. Stoica (preot-tipograf), II» HO. Stoicovici (I jrdachi, tipograf, in Bucureşti), II, 153. Storojineţ (dani»), 90. Stourdza (Alexandru de, scrii- . tor rus), II, 239. Straşimir (Ţar), 22, 32-3. tStrastnicul» din 1753 şi 1773, II, 138. «Strastnicul» din 1816, II, 229. Stratenia (biserică din Iaşi), II, 74, 82, 190, 195. Stratonic (dela Neamţ, paisian), II, 186. Strehaia (mănăstirea şi epis- copia), 120, 279, 288, 379 şt n. 4; n, 64. Stremţ (moşia lui Radu dela Afumaţi In Ardeal), 136. Strilbitchi (Mihail, Rus, tipo- graf şi prelat, t protopop t) f II, 191-2, 194, 196, 232. Strilbitchi (Policarp, fiul lui Strilbitchi, protopop), li, 192. Strigonia, 16. Stroe (Gul lui Drăghici, Vornic) f 139. Stroe (Leordeanul), 377. Stroe (Spătar, ispravnic), 138, Stroe (Vistier), 423. Stroici (familia), 242, 255. Stroici (Luca), 255. Strugalea (mănăstire), 47. Studion (mănăstire din Cons- tautinopol), II, 189. Sturdza (D. A., ministru de Culte), II, 314. Suceava (cetatea, protopopia şi Mitropolia), 52-3, 61, 69, 87 f 160, 206, 230, 239 ; H, 736, 176, 179. Suceava (biserica catolică din), 167, 205, 207. Suceava (Bal ta zar, parohul ca- tolic din), 207. Sucevita (mănăstire), 146,188, 205, 233, 240, 242, 258, 262! 292, 305; II, 173, 175,177. Sucevita (Antonie, egumen de), II, 178. Suciu (Pa vel, ctitor), 366. Sulima (Dimitrie, Dan iii, epis- cop de Acherman), II, 227* Sulzer, scriitor, 25. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 459 Şuluţ (Alexandru Sterca, Mi- ' tropolit), II, 296-9. Şumla, Mitropolia grecească, - 211. Supi»rintendenţi din Ardeal, 227, 346. cSuperioritatea Sf. Mormânt» (1728), deHrisant Patriarhul, II, 154. Supt-Pâduri (protopopie), II, 20. Surpatele (mănăstire, ctitoria Buzeştilor), 142 ; H, 63. Susana (Lotânfcffy, văduva lui Râk6czy l-iu), 347. Sutu (Alexandru-Vodă), II, 234. Svidrigailo, principe al Litua- niei, 67. Syropulos (cronicarul), 77. Szarpataki (Martin, nobil arde- lean), 352. Sz&ely (Ladislas), II, 33. Şz^kely (Moise, generalul un- gur), 227. Szerâmi (Toma; episcopul Ti ofil din Ardeal), 418. Szunyogh (episcop; iezuit un- gur), II, 37. T. Tabai, arhitect, II, 250. Tabuc (Mihai, preot catolic din Trotuş), 192. «Taina Sf. Boteza, 1725, II, 110. «Tainica florărie», de Macarie din Bistriţa, II, 171. «Tâlcuirea Liturghiei» (1697), II, 7. «Tâlcul» din 1746, II, 115. «Tâlcul Apocalipsului» (1/04), II, 109. «Tâlcul Apocalipsului* (lucrare paisiană), II, 189. «Tâlcul Evangheliilor», de Teo- filact al Bulgariei, II, 109, 168. «Tâlcuirea Proorociilor», de N. Milescu, 393. «Tâlcurile Psalmilor», de Teo- doret (traducere de Macarie din Bistriţa, 1787), II, 171. «Tâlcul Psalmilor», de Farcaş (manuscript), II, 230. «Tâlcul Psaltirii», de Mitropo- litul Veniamin (manuscript), II, 241. «Tâlcul» lui Teofilact, II, 200, 219, 223. «Tâlcuirea pe scurt» a lui Ni- chifor Calist Xantopulo, de Gherontie Paisianul (tipărită la 1814), II, 201. «Tâlcuirea celor şepte taine», de Veniamin Gostachi (1807), II, 224. Tâmăşwii (sat de danie), 309 ri. 2. Tannenberg, 61. Tânganul (mănăstire), 47, 114, 254. Tarasie, episcop de Roman, 84, 86, 88. Digiti zedby G00gle 460 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Tarasie, episcop de Vad, 110 şi n. 6. Tarasovici (Va sil ie, Mitropolit al Moldovei la 1633), 226, Ţarcă (schit), II, 168. «Tarcan» (scutire), 73. Tarcăul (mănăstire), II, 187. Târgovişte, 58, 275, 279, 282. Târgovişte (Mitropolia din), 113, 123, 132-3, 137, 147, 200, 218 9, 372; 11,65,260,368. Târgovişte (biserica lui Petru Cercel din), 147. Târgovişte (biserica lui VJa- dislav-Vodă din), 136. Târgovişte (biserica domnească din), 141, II, 66. Târgovişte (biserica Târgului), 283. Târgovişte (biserica catolică din), 58-9, 147, 408 9. Târgovişte (tipografia din), 339 40. Târgu-Frumos (biserica lui Ra- reş din), 157. Târgu-Neamt(şcoala pentru cle- rici din), II, 247 V. şi Neam{. aTârnosania» (1652), 340. «Târnosirea bisericilor» (1703), II, 5. Târnova, 13-4, 18, 21, 37 n. 4, 46, 49, 83, 211-2. Tarşor (mănăstirea din), II, 60, 250. Tătari, 14, 17, 20, 24, 37, 46. Tataraşi (Ţigani), 67 n. 1. Tauresium, 10. Tâutul (Ioan, ctitor, boier al lui Ştefan-cel-Mare), 95, 98; II, 165 n. 2. Tazlău (mănăstire), II, 75, 89, 96. Tegâa (episcopia nstan- tisopol), 30. cThoma dela Câmp» (a Kempis), traducere de Klein («Imitaţia lui Isus Hristos»), II, 214. Ţichindeal (Dimitrie), II, 237. Ţichindeal (protopopiat II, 17. Ţicneşti (mănăstire), II, 249, Ţigani (Afgani), 46. Ţigara (Zotu, ginerele lui Petru Şchiopul), 248, 253. ^Tige (general austriac in Ol- tenia), II, 112. Tighinea, 71. Timandi (Candida, mama lui Ioan Bob), II, 205. Timişoara-Lipova(episcopia din), II, 128, 141. Timoteiu dela Cernica (1713), H, 249. Timoteiu (Alexandro viei, tipo- graful), 298. Timus (Oui lui Bogdan Hmil- niţchi), 356. Ţinţăreni (mănăstire), 289, 297; II, 60. *Tipic» de Timoteiu Blojeviciu (mmuscript), II, 305. «Tipicon», traducere de Chirii dela Başca, II, 186. «Tipicul», de Macarie de Bis- triţa, II, 171. «Tipicul lavrei, Sf. Sava din Ierusalim», 156. «Tipicon» de Veniamin Cos- tachi (1816), II, 231, 265. «Tipicon» de Silivestru Mora- riu (1883), If, 305. Tipicul (1854) de Melehisedec episcopul, II, 267. Tipografia cărţilor bisericeşti, II, 316 17. Tipograf (meşterul Barbu Bu- cureşteanul), II, 152. Tipograf (Andreiu ucenicul din Iaşi, 394. Tipograf (leremia Simîoo), II, 82. Tipograf (Gherasim, ierodia- con muntean), II, 187. Ti 'mana (mănăstire), 44-7, 57, 73,94,128,131,138, 225-6, 271 şi n. 1, 374 şi n. 1, 376 şi n. 2, 377, 380-1 ; II, 63, 68, 235, 250. Tiszabecsi (Gaşpar, supermten- dent), 362, 364. Titireciu (mănăstirea), II, 168. Tiuş (biserica), 350. Toader (dascălul), 318-19. Todireni (mănăstirea), 389; II, 173. Toma (Banul, ctitor), 138. Toma, episcop de Scardona, 60. Toma de Zagradino (episcop catolic de Siretin), 61, 100. Toma (preotul, din Şcheii Bra- şovului), 170. Tomeianu (Margareta, «consi- liata»), II, 139. Tophaeus (Mihail, predicator), 361-2, 367, 384-6. Topliceanu (tipograf), II, 201, 271. Digiti zedby G00gle 464 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Topolniţa (mănăstire din Mi hedinţi), 42, 282. Toporău{i (biserica din), 266. Toţi SQnţii (mănăstirea şi ti- pografia, din Râmnic), II, 48, 51, 53, 59, 149. Tournelly (scriitor bisericesc), II, 229. Tracii, 1, 4, 5. t Tractat despre Botez», de Şte- fan Pop, II, 214. t Tractat despre miruire» al lui Neofit, Mitropolitul Ungrovla- hiei, II, 145. Traian, 2. Trapeză, 71. Trapezunt (Gheorghe Hypome- Bas din), II, 47. Trebeş (biserică catolică), 74, 191. «Trebnicul» din 1636, 298. Trebnicul lui Petru Movilă, (traducere de Vartolomeiu Măzăreanul), II, 165 6. Trei Ierarhi (biserica şi tipo- grafia, tn Iaşi), 307, 311, 313, 316-17, 383, 390, 393-4; II, 259-61. Trei Ierarhi (biserica din Piatra), II, 265. Tricala (Dionisie, călugărul dio), II, 168. Trident (Conciliu catolic), 187. tTrimeterile Sf. Pa vel» (manu- script de Mitropolitul Venia- min), II, 241. cTriodul-Penticostariu» din 1550, 143. Triodul lui Petru Movilă, 293. Tricdul din 1642, 297. Triodul din 1649, 339. Triodul rusesc din 16823, II, 113. Triodul din 1697, II, 8, 108. Triodul din 1700, II, 8. Triodul din 1726, II, 110. Triodul din 1731, II, 97, 11? şi n. 1. Triodul din Râmnic, 1731, 1747, II, 113 ?i -irm. Triodul din 1761, U, 252. t Triodul» retipărit tn Moldova,- după cel muntean, de Evlo- ghie, dascălul slavon dela IaşT, II, 160. Triodul din 1777 şi 1786, U r 155. Triodul din 1782, II, 155. Triodul din 1798, II, 156. Triodul din 1813, II, 229. Triod din Buda, 1816, II, 230^ Triodul din 1847, II, 248. Triodul din 1856, II, 250. Trivale (schit), 382. Troesmis, 5 n. 1. Trofimovici (I*aia), 311. Trotuş (oraşul), 76. Trotuş (biserica catolică), 207^ Trotuşeanul (Gavril), 104. Tudor Pisarul, 71. Tudor (Diacul, ajutorul lui Co- resi), 172. Tulcea (episcopia bulgărească ) r 19; II, 314. Turculeţ (starostele, ofiţer po- lon), II, 75. Turda (biserica românească din), 229. Turda (dieta pentru calvini^ zarea Rotnânilor), 178. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 465 Turdaşi (episcopia calvină-ro- mână din), 176-8, 181-2. Turnavitul (Alexandru, dască- lul), II, 150, 167. Turnu-Roşu (pasul dela), 28. Tuscea (protopopia de), 384. Tutana (mănăstire), 141 ; II, 62. Ţuţora (tabăra dela), 189, 193. Tzigala (Azarie, erudit grec), 411-2. Tzigara (Apostolo), 253. D. Ucuriş (biserica), 330 n. 5. Uglea (mănăstire), II, 127. Uglieşa (Despot sârb), 22. Ugocea (Ţinut), 51, 223. Uifalău (protopopia din), II, 17. Ungnad (Ioan), 169-70. Unguraşul (cetate), 51, 110, 223. Unguraşii (sat; danie), 241. Ungureni (protopopia), II, 20. Ungvâr (Congregaţia din), 328. Uniev (oraşul, mănăstirea şi tipografia din), 256, 390-1; II, 126 n. 1. Unirea Bisericilor, 76-7, 81, 222 n. 1. «Unirea şi neunirea Principa- telor», de Neofit Scriban, II, 261 şi n. 2. Uspenia (biserică din Botoşani), 108. Uspenia (biserică din Iaşi), 95. Urach (in Wurttemberg, tipo- grafia slavonă din), 169. Urban al VUI-lea (Papă), II, 296. Ureche (Grigore, cronicarul), 36, 109, 292, 319. Ureche (Nistor, ctitor), 242, 261-2, 269, 292, 304, 388. Ureche (Nastasia), 242. Ureche (Petru, boier delegat al Mitropoliei Moldovei), 53. Ureche (Vasite, fiul lui Nistor), 242. Urie (clericul, cărturar), 54. «Urmarea lui Hristos» (1845), de Gavril Munteanu, II, 270. Ursu (preot domnesc), 304. Ursu (ucenic tipograf din Iaşi), 394. Văcărescu (familia), II, 148. Văcărescu (Barbu, boier), II, 147. Văcărescu (Ienachi), II, 155. Văcăreşti (mănăstire), II, 57, 60, 66-7. Văcăreşti (tipografia din), II, 111. Vad (cetatea, biserica, episco- patul), 99, 1 10 şi n. 1-6,220, 223, 227, 230- i, 323, 326-8; II, 206. Digitized by VjOO(>'), II, 2iS, 255. Vichentie, Mitropolit de Bel- grad, H, 128. Vichentie Ioanovici, episcop de Arad, II, 170. Vicina (episcopia), 18-20, 34, 37, 40, 51- 2. Vicov (protopopie), II, 179. Vicovul-de-Sus (danie), 90. Victor Mihâlyi, Mitropolit unit, 11, 297. Victoria, soţia lui Leon-Vodă Tomşa, 279. Vida (Gheorghe, profesor), II r 259. Vidin, 12-3, 16, 32, 42, 150. Vidrăsău (protopopia), II, 20. Viena, 9. Vieroş (mănăstirea Goleştilor), 142 ; II, 65, 219, 250. Viforâta (mănăstire), 279; II, 62. Viişoara (lupta dela), 139. Villacrose (arhitect), U, 250. Vilna (Colegiul catolic), 199. Vilna (episcopatul de), 60. Viminacium, 9, 22. Vin ţi (mănăstire), II, 105. Vin ţi (moşia din Ardeal a Iui Radu de la Afumaţi), 136. Vinţi (protopopia), 367, 370 y 384; II, 17. Vintilă-Vodă (mănăstire), 140 ; II, 63. Vintilă (Vornicul, ctitor), 142. Virzirescu (Oxindie, misionariu armean-catolic, Vlădică ar- menesc), 418; II, 26. Visa (Doamna, mama Iui Piadu Mihnea), 247. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 469 Vişana (fiica lui Mărcuţă Ar- maşul), 146. Visarion (Mitropolit al Moldo- vei), 85, 87. Visarion (egumenul dela Ba- bele), 114. Visarion Sărai, călugăr, II, 129-30 şi n. 1, 135. Vişăul-de-Jos (protopopia), II, 21. Vişăul-de-Sus (reşedinţă de pro- topop In Maramurăş), 234. Viski (loan, predicator), 302. Viştea (protopopia), II, 20. Vitalian, 10 n. 2. Vitus (episcop catolic de Ar- geş), 58. Vitus (Veit, meşter sas la Ar- geş), 130. Vizitaţii pastorale (1746), de NeoGt Mitropolitul Ungro- vlahiel, II, 145. € Vizite canonice» (de Ghenadie Enăceanu), II, 263. Vlad Dracul, 47, 58-9, 82. Viad Ţepeş, 113, 119, 123, 125. Vlad-Vodă Călugărul, 113 n. 1, 114-5, 117, 119, 135, 139, 285 n. 4; II, 64. Viad (Vintilă-Vodă), 139-40. Vlădici, 8. Vlădici ambulanţi, 327-8. Vlădici-egumeni, 14, 16. Vladimir (episcopia de), 259. Vladimir de Repta, Mitropolit bucovinean, II, 302, 305. Vladimirescu (Tudor), II, 236. Vladislav (Vlădica rus de Mun- caciu), 224. Vladislav (penultimul rege al Ungariei), 136. Vladislav (regele Poloniei), 260. Vladislav- Vodă al Il-lea (Dom- nul Ţerii-Româneşti), 119, II, 82. VladisIa\-Vodă al IH-lea (Dom- nul Ţerii-Româneşti), 136. Vladislav (egumen de Tismana), 44. Vlădută-Vodă, 126, 134, 140. Vlahia balcanică, 22. Vlaicu-Vodă, 21, 30, 32-5, 38-9, 41-2, 44-5. Vlastaris (Mateiu, şi Canoanele lui), 318, 322, 416. Vlatadon (mănăstire din Sa- lonic), 197. Vodita (mănăstire), 41-7, 57. Vogoridi (Ştefan, caimacamul), II, 279. Voinovici (Ştefan, candidat la episcopia unită din Ardeal), II, 122. Voivodeni (protopopia); 330, 349. Volcinet (danie), 90. Voloşinovţcbi (episcop de Mun- caciu), II, 21. Volovăt (danie), 90. Vorona (schit), II, 187. Voronet, 87, 95 şi n. 1, 104, 106 şi n. 6, 107, 163, 176, 272. Voronet (Calistru, egumen de), II, 89. Vovidenia (schit), II, 185, 187. Vuc (Despotul), 114. Digiti zedby G00gle 470 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Vucaşin (Craiul), 22, 33. Vucaşin (meşter pietrar), II, 67. Vucovici (Bojidar, tipograf), 140. Vulcan (Samuî), episcop), II, 2il. V. şi SamniL Vurperul (moşie din Ardeal a lui Radu dela Afumaţi), 136L Wallis (comite austriac, Gu- vernator In Oltenia), II, 114. Warszewiecki (rector iezuit în Lublin), 190, 193-4, 199. Wenceslas (Itzuit german), II, 37. Woirechowski (guvernator po- lon), II, 75. X. Xenof (mănăstirea din Atos), 121. Xenofont (mănăstire din Atos), II, 62. Xenovici (Ignatie, predicator), 311, 379. Xeropotam (mănăstire din Atos), 128, 261 ; II, 62. z. Zâcan (Efrem, dascăl în Ca- ransebeş), 172. Zagavia (mănăstire), II, 175. Za har ia (patriarh al Ohridei), 117. Zamca (mănăstire), 418. Zamfira (mănăstire din Pra- hova), II, 63, 250. Zamfira (fiica lui Radu dela Afumaţi), 139. Zamfira (dica lui Moisc-Vodă), 139. Zamfira (Regina, Wisznowiecki, fiica lui leremia-Vodă), 205. Zamostia (mănăstire), II, 177 n. 9. Zamostia (sat ; danie), 90. Zamoyski (Baptist, Franciscan), 407. Zara (episcopie), II, 301. Zemca (Taras, tipograf), 293. Zenta (principatul), 124-5. Zghireni (mănăstire), II, 183. Zips (episcopia), II, 22. Zlătari (biserică din Bucureşti), II, 61. Zograful (mănăstire), 86, 117, 130, 297. Zolkiew (episcopia), 397. Zolkiewski (hatmanul), 292. Zonaras (scriitor grec), 322. Digiti zedby G00gle TABLA NUMELOR 471 A D A U S E. Aquino (Toma de), 334. Bistriţa (mănăstirea din Mun- tenia), 120 n. 2, 3, 131, 133. Băleanu (Udrea, ctitor), 142. Cantacuzino (Toma), 307. Chiev şi Litvania (Mitropolit de), 37. Hirscher (Petru, judeţul din Braşov), 145 n. 2. Jiţa (mănăstire din Ianina), II, 61. Movilă (Toader, fratele lui Ie- remia-Vodă), 389 ; II, 174. Monteferreo (Vito de), 17. Năsturel (Udrişte), 289, 297-8, 300, 321 şi n. 2, 338 şi n. 2, 368, 423. Piluzio (Vito, vicariu al Moldo- vei), 411. Raţ (Vasile, canonic), II, 294. Schreiber (Woffgang, agent lu- teran), 169-70. Digiti zedby GbOgle Digiti zedby G00gle TABLA CUPRINSULUI. Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle TABLA CUPRINSULUI. CARTEA a Hl-a. EPOCA ROMÂNEASCĂ. Partea a I-a. Pa gi P a Lupta pentru desăvârşirea unirii Românilor de peste munţi. 1 Cap. I. Politica religioasă a lui Vodă-Brâncoveanu şi tipă- riturile muntene din epoca sa. 3 Cap. II. Arhierei greci la Curtea lui Brâncoveanu ... ,9 Cap. III. Politica făţarnică a Mitropolitului Atanasie de Ar- deal. A doua Unire cu Roma . 12 Cap. IV. Urmările nemijlocite ale Unirii ....... 18 Cap. V. Întărirea Unirii de cătră Curte . 26 Cap. VI. împotriviri la îndeplinirea Unirii ..... . 29- Cap. VII. Noul Vlădică ardelean Ioan Patachi 36 Partea a II-a. Biserica românească din Principate la începutul epocei fanariote 43 Cap. I. Moartea Patriarhului Dosofteiu. Noul Patriarh Hrisant. 45 Cap. II. Căderea Mitropolitului Antim 48- Cap. III. Legăturile Bisericii muntene cu Constantinopolul la începutul erei fanariote 55 Cap. IV. Greci şi Români in clerul muntean de după Antim. Mănăstiri greceşti in Principatul Ţerii-Româneşti . 59 Cap. V. Mănăstirea brâncovenească a Hurezului 65» Digiti zedby G00gle 476 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Partea a III-a. Pagi di. Bisericile româneşti din Principate în legătură cu Ruşii şi în luptă cu Chrecii 71 Cap. I. Biserica moldovenească dela moartea lui Dosofteiu pâoă la 1750 şi legăturile ei cu puterea domnească. 73 Gap. II. Reformele In Biserică ale lui Constantin- Vodă Ma- vrocordat 83 Cap. III. Mişcarea Împotriva grecizării Bisericii Moldovei. . 88 Cap. IV. Mănăstirea Bisericanilor, Pahomie şi introducerea in Moldova a noii vieţi schivniceşti din Rusia . . 91 Partea a IV-a. Introducerea limbii româneşti în slujba şi în cântarea 6i- sericească 99 Cap. I. Opera episcopului Damaschin 101 Cap. II. Urmaşii lui Damaschin 106 Cap. III. Nouăle tipărituri muntene 108 Partea a V-a. împrejurări ardelene de luptă împotriva Unirii .... 119 Cap. I. Vlădica loan Inochentie Clein 121 Cap. II. Răscoala Împotriva Unirii 127 Cap. III. Intemeiarea episcopiilor neunite în Ardeal şi la Oradea-Mare 133 Cap. IV. Noua tipografie a Bisericii unite . 138 Partea a VI-s. Biserica din Pînncipate în era războaielor ruso-turceşti . 143 Cap. I. Biserica munteană tn epoca Mitropolitului Grigorie. 145 Cap. II. Noua epocă de tipărituri româneşti : episcopul Che- sarie de Râmnic 150 Cap. III. Mişcarea de inoire bisericească a călugărilor din Putua 157 Cap. IV. Munca de cărturari a călugărilor putneni . . . 161 Cap. V. începutul literaturii teologice la Români .... 167 Cap. VI. Biserica din Bucovina anexată la Austria şi noul Guvern străin 173 Digiti zedby G00gle TABLA CUPRINSULUI 477 Partea a VJI-a. Pagina învierea spiritului bisericesc prin reforma lui Păisie de Neamţ 181 Cap. I. Paisie şi paisianismul în Principate • l 83 Cap. II. Paisianismul şi Biserica Moldovei supt Mitropoliţii Leon Gheuca şi Iacov Stamati 189 Partea a VIII a. Unirea curentului religios paisian, sprijinit de arhiereii din Principate, cu noul curent naţional de peste munţi *97 Cap. I. Episcopul de Arg*»ş Iosif .199 Cap. II. Schimbarea în sens românesc a spiritului în Biserica unită : Samuil Kleio, Şi o cai şi Petru Maior ca răz- vrătiţi religioşi 201 Cap. III. Biserica neunită şi cea d'intâiu organizare a ei . 208 Cap. IV. Lucrările de teologie ale celor trei mari scriitori ardeleni 21* Partea a IX-a. Unirea tuturor curentelor religioase în opera lui Veniamin, Mitropolitul Moldovei 221 Cap. I. Noile tipărituri ieşene 223 Cap. II. Tipărituri ardelene şi noul şir de tipărituri al lui Veniamin Costachi. Veniamin şi tulburările din 1821. 228 Cap. HI. Biruinţa curentului paisian Îq Principatul Ţerii- Româneşti , . . 234 Partea a X-a. Lupta Bisericii cu Statul şi luarea ei tn stăpânire de acesta. Organizarea Bisericilor de peste munţi .... 243 Cap. I. Sfârşitul vechilor curente de cultură bisericească. . 245 Cap. II. Cultura laică şi Statul după norme apusene in lupta lor cu Biserica românească 257 Cap. III. Biserica bucovineană în acest timp 260 Digiti zedby G00gle 478 ISTORIA BISERICII ROMÂNEŞTI Partea a XI-a. Pagina Amestecul Statului în Biserica din România. Organizarea ei. Alcătuirea definitivă a Bisericilor româneşti de ţeste hotarele României. încheiere 275 Cap. I. Lupta şi înfrângerea Mitropolitului Veniamin . . . 277 Cap. II. Luarea în stăpânire de către Stat a averilor epis- copiilor şi mănăstirilor de ţară 283 Cap. III. Organizarea cea nouă a Bisericilor româneşti de peste munţi 288 Cap. IV. Moştenirea lui Şaguna 303 Cap. V. Biserica bucovineană în cea din urmă a ei fază. . 304 Cap. VI. Biserica din România supt Cuza-Vodă. Loviturile date Bisericii moldovene. Secularizarea averii mă- năstirilor închinate 305 Cap. VJI. Schisma pentru numirile de episcopi ..... 311 Cap. VIII. Orânduirea definitivă a Bisericii României. . . 313 încheiere . . 317 LUta Mitropoliţilor şi episcopilor români. . . . . . . 319 I. Episcopia Cumanilor 321 II. Episcopia (catolică) de «Severin şi părţile de dincoace de munţi» (Transalpina) 322 III. Episcopia Argeşului (catolică) 323 IV. Episcopia de Bacău (catolică) 324 V. Episcopi de Nicopole, având grija Principatului muntean. 326 VI. Epi3copia de Siretiu (pentru Moldova-de-sus) (catolică). 327 VII. Episcopi de Moldova sau Baia Moldovei (catolici) . . 328 VIII. (I ortodoxă) Mitropolia Ungrovlahiei 329 JX. (II) Episcopia Severinului şi a Noulni-Severin sau a Râmnicului 332 X. (III) Episcopia de Cetatea-Albă ........ 333 XL (IV) Mitropolit ai Moldovei 335 XII. (V) Exarhi maramurăşeni, rezidând la Sf. Mihail din Peri, lângă Sighet 338 XIII. (VI) Episcopia Vadului («de Rhew») 339 XIV. (VII) Noii episcopi de Vad şi Maramurăş .... 340 XV. (VIII) Episcopia de Gherla 342 XVI. (IX) Episcopia de Roman 343 Digiti zedby G00gle TABLA CUPRINSULUI 479 Pagina XVII. (X) Episcopi ortodocşi rătăcitori prin Ardeal. . . 345 XVIII. (XI) Episcopi de Galaţi 345 XIX. (XII) Episcopia de Rădăuţi 346 XX. (XIII) Episcopi exempti ai Bucovinei şi Dalmaţiei. . 348 XXI. (XIV) Episcopii din Feleac, lângă Cluj 349 XXII. (XV) Protopopi de Şegbeşti, ai Crişurilor. ... 350 XXIII. (XVI) Protopopi de Ioidoara şi ai Haţegului . . 350 XXIV. (XVII) Episcopia Buzăului 351 XXV. (XVIII) Episcopii din Geoagiul-de-sus ..... 353 XXVI. (XIX) Episcopia calvinizantă pentru tot Ardealul . 354 XXVII. (XX) Episcopi de Ardeal sfinţiţi la Ipec şi în Principate ; ortodocşi 355 XXVIII. (XXI) Episcopia de Inău (Ienopole) 357 XXIX. (XXII) Episcopia Huşilor 358 XXX. (XXIII) Episcopi ai Proilavului 360 XXXI. (XXIV) Bis rica unită a Românilor din Ardeal şi UDgaria , .... 364 XXXII. (XXV) Episcopia de Oradea-Mare 362 XXXIII. (XXVI) Episcopi de Buda, Câmpii Măhaciului şi în Ardeal 363 XXXIV. (XXVII) Episcopi, apoi Mitropoliţi, români. orto- docşi de Ardeal 364 XXXV. (XXVIII) Episcop al Benderului şi Achermanului. 365 XXXVI. (XXIX) Episcopii Argeşului 366 XXXVH. (XXX) Mitropolia Basarabiei 367 XXXVIII. (XXXI) Episcopia de Arad 368 XXXIX. (XXXII) Episcopia Lugojului 369 XL. (XXXIII) Episcopia de Caransebeş 370 XLI. (XXXIV) Episcopia Ismailului (Dunării-de-jos). . . 374 Adaus Ia Mitropolia Ungrorlahiei 372 Erata 373 Tabla numelor, redactată de d. D. Munteanu-Râmnic . . 375 Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle Digiti zedby G00gle X 3*/ iV- **^ ^sw| 2~ Digiti zedby G00gle 9ţbf-Y$l (.'■> -.).. .11 Digiti zedby G00gle _\rv;-«.«; DO NOT REMOVE OR MUTILATE Digiti W?